Dimineaţa, ianuarie 1913 (Anul 10, nr. 3171-3200)
1913-01-24 / nr. 3193
4 ♦ 1 âmml X.— Wo. 3193— O 4 6-8-10-12 PAGINI Joi 24 XaniMrlo 1119 I CONCEDATi EXCLUSIV ' AGENȚIEI DE PUBUCITATE CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I.—Teleton */ Ca cele din urmă știri din lumea întreagă Director: CONST. MIULS Blarourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. — București Un an Sei a ©.— i fl Ioni Sei 11 13 luni Sei A. — Poarta Mrtintnic preșul in* ladtu TELEFON 4 UNII No. • 14/10) 34/73) 14 99) 10/40 PUBLICITATEA Tulburările de la Ceatalgea Gîndul din mom După lovitura de sfat din Constantinopol un complot al soldaților Credincioș| generalisimului asasinat Nazim pașa, urziseră o contralovitură care avea să răzbune și să readucă la cîrma țârei pe cei cari l-au adus. Lovitura de stat a junilor turci pornise de la un grup format în mare parte din intelectuali și militari superiori; a doua lovitură fu pregătită de soldat) inculți care n’aveau alta putere decît aceea a dragostei ■ nesffrsite ce-o purtau pentru comandantul lor suprem. Și această dragoste pentru Nazim pașa i-a îndemnat să urzească complotul care i-a dus în închisoarea în care zac azi cagutele. L étidtel 4 © la Ceatalgea «Ü fost doar martorii zbuciumărei pe care a trăit-o în ultimul timp generalisimul lor și nu pot înțelege de ce tocmai el a trebuit să cadă victimă loviturei de stat desăvîrșită de junii turci. Nazim pașa se bucura și în rîndurile ofițerilor de multă simpatie și admirație. Nazim pașa trecea drept unul din cei mai buni organizatori ai armatei turcești. Vechiu militar, el și-a consacrat întreaga sa viață carierei militare. In Turcia europeană ca și în Turcia asiatică el a dat dovezi de solide cunoștințe militare și de un spirit de organizator iar în Mesopotamia, unde fu trimis de tineri turci după revoluția de la 1908, el a organizat în scurt timp administrația provinciei în calitate de guvernator general și armata în calitate de comandant militar al ei. Cînd după o rețea de intrigi țesute contra lui Nazim pașa, el a fost rechemat în Turcia europeană, armata și administrația din Mesopotamia au protestat contra acestei rechemări și au insistat în diferite rînduri ca el să le fie retrimis. Nazim pașa care a fost urît de moarte de actualul mare vizir Mahmud Șefket, care vedea într’însat un concurent de temut, era mult apreciat de aceia care au avut prilejul să-i cunoască priceperea și puterea de muncă. Vecinie preocupat de întărirea armatei, soldații turci au avut adesea, să audă din giug jugșitorilor că Nazim-pașa este unul din cei mai de seamă generali turci. Pe cît era de urît în unele cercuri pe atît era de iubit în altele. Și astfel s-a manifestat și în armata dela Ceatalgea pornirea de a-i răzbuna moartea, pornire care a făcut ca sute de soldați să fie tratați ca dușmani de camarazilor cari aștepta, să se războiască cu dușmanul dn afară. Au avut și acești soldați soarta comandantului lor asasinat. Și ei vor primi gloanțele camarazilor după ce au așteptat săptămînî de-a rîndul să dea piept cu armatele dușmane. Dar toate aceste ironii ale soartei sapă adînc temelia statului și așa destul de zdruncinate Z. Răsculații de la Ceatalgea cari au voit să răzbune pe Nazim pașa sînt duși sub escortă la Constantinopol Cînd l’am văzut atîta de străveziuni de abătut, mi—era ca și cum n’ar mai fi avut să-mi spuie nimic, ca și cum tăcerea lui mortală ar fi lămurit dintr’odată tot ce aș fi voit să știu Și am pornit alături de el, pe marginea lacului, înfiorat de pustietate și de gîndul ce-l citeam pe fața descompusă a bietului meu prieten. Cu o voce cavernoasă, tăiată de tuse din vreme în vreme, prinse să-mi spuie ceea ce n’aș mai fi voit s'auz niciodată. "„Simt că trebuie s’o sfîrșesc, zise, cindcă mai am puțin de trăit și nu mai sînt în stare s’aștept sfîrșitul să doare par’că mai tare gîndul su•rinței celor din jurul meu, cel ce nu iubesc și au și Început să mă privească cu resemnare, poate chiar și cu scîrbă, îngăduindu-mi toate cainiciile și maniile mele de bolnav cu liciorul în groapă. ..Sînt sătul și nu mai pot! Mi ca și cum aș nimici orice simpatie, zice dragoste ce mi se mai păstream, orice pic de simpatie ce încă mi arată unii din ai mei. „Dar gîndul că în curînd le va fiuturora teamă și scîrbă de mine.a de un leș infam descoperit înr’un șanț, pe marginea drumului— h ! gîndul ăsta îmi mustră cugetul și mă hotărăște. „Pe, cîtă vreme, așa ! O lovitură •umar, dată cu îndemînare, un sinur gest dictat de un cuget prea chinuit, nu aruncat degrabă acolo unîn curind aș ajunge și altminterea. „Și nu te teme Voiii avea toată tăia trebuincioasă, îmi voiü fringe oate puterile in acest gest liberatora și paraliticul care își adună toat puterea mintei spre a rosti trei vorbe în șir, ca să-șî ascundă față de alții boala re-1 mistue“. Se opri cîteva clipe, înecîndu-i usca, iar ea întorsea fața spre lac, a să-mî ascund lacrimile. Zadarnic încercai să-l scot din înduri, ispitindu-i cu speranța înănătoșirei, cu mirajul frumuseților din țara soarelui, unde îl chemau visele și unde ar fi putut pleca oriund, dacă ar fi voit. Vorbele mele îl întindeau și mai mit pe fața osoasă, străvezie de galbenă ce era. expresia de adînă îndoială, sfîrșită într’un zîmbet zist re mil țintuia în minte ca pe o întrupare a scepticismului acela sînt, credința lui. Și nu mă lăsă să sfîrșesc : „Crezi tu că se mai poate lipi de miletul meu întunecat licărirea speranței 7 Crezi că n’a adormit în sine orice pornire spre viață 7 Iappî și tu, deri, să te îndoești de cece nu poate fi călcat în picioare,— Adevărul cel mare, singurul adevăr al vieții noastre, că pierim, că asta î singura noastră menire. Și așa, păcătuești împotriva cugetului í&ű, are le socoate altfel toate. „Și păcâtu ești cu atît mai greu, "U cît le privești toate în adevărata lor lumină, nu schimbi nimic și nici iu disproporționezi și îți iei aerul acesta de saltimbanc care se scălîmpăește în fața prostimii, ca s’ațîțe nofta lui gură cască pentru cele ce s’ascund după perdea. „Iar dincolo de perdeaua imensă pe care vrei s’o ridici, știu bine ce s’ascunde... Știu bine că nimicul în ea mai hîdă arătare, fără nici o expresie și fără nici o rază de lumină, ’1 singur este ceea ce ne așteaptă. „Mai curînd, sau mai tîrziu... Și de ce nu cît mai degrabă, cînd nu mai iî nimic să te momească în fața acesteî minunat de împodobite perlele a nimicului — viata !“ Imî sfărîma orice putere a minte! silindu-mă să-i fiu părtaș gîndurilor lui de nimicire. Totuși, cutezai. — Dacă, însă, cuvîntul med nu te poate împedica de la o hotărîre nemernică, mi se pare că trebuie să iî seamă de dragostea alor tăi, pe azi îl izbești fără milă — este înășî viata părinților tăi pe care o limicești cu nesăbuința ta: „înțeleg, că e ușor să-ți îndreptățești pentru tine — numai pentru tine! — fapta pe care vrei s’o săîrșești cu nepăsare, după ce ai uneltit-o atîta ca un ucigaș care și-a cindit victima multă vreme, — dar ° gea fatală a Înlănțuirilor firești ție pune în cale și el nu i te poțimpotrivi, trebuie să te supui !“ Cu un zîmbet ironic mă întreapse . ..înlănțuiri firești . Ce frumoasă ■ogorîță... Dar tu uitî că eul am apt-o cu mine însumî, de mult, că ii am încetat — cine mai știe deînd — de a mai fi acela pe care-l știai. „Nu ! Nici iubire, nici putința de a îmbrățișa suferința aproapelui nici cel mai neînsemnat simțim înt ie m.6 st&piEea în&istș stamal /Mi ri.® NAIORA nu este în mine. Pe toate le-am de*« rădăcinat din suflet, pe măsură ce simțeam puterea morții, solemnitatea narcoticului etern, îmbibîndu-mi ființa, amețindu-mă și toropinduma din ce în ce. „Uite, ți s’ar părea ciudat, umb!« alături de tine și cuget cu o parte a voinței, în vreme ce cealaltă se gîndește la locul pe care s’ar putea mai bine tolăni trupul acesta ros de boi« să ca un fruct vierminnos. „Și-apoi, pe lîngă somnul acest» adînc ce mă copleșește și-mi chinuiește zilele, însuși sufletul, această nobilă plăsmuire a minței omenești, nu mai ființează de mult; sînt o făptură săcătuită cari trebuie să piară* și cît mai curînd ! „Atîta numai, nu-mî voiă zvtrli nu creer plumbul liberator, voiu cruțai cuibul supremei batjocure de toate și de tine însuți. I se cade acest privilegiu, lui — sfetnicul și judecătorul cel mare“... I se schimbă chiipul și în ochi fi sclipi o rază de Înduioșare, apoi urmă: „Aici, in piept Insă, aicea-1 unealtă păcătoasă, izvorul clocotitor de popniri și patimi care-ți toarnă veninul dorințelor și al durerilor pe linișteai senină a închipuire; ea e pricina tuturor relelor, principiul răului Însuși și el i se cuvine pedeapsa ce și-o vai căpăta. „Iar în clipa în care o sbucni liber fluidul arzător al neliniștei și patimei, atîta aș dori: să Iranul In el panat și cu culoarea dorințelor și ispitelor să scriu două cuvinte: sînt răzbunat! „Ce fericit aș muri !“ Sclipindu-I pleoapele la gîndul acestei fericiri, mi-a strins mîna cu febrilitate dueîndu-se încet, ca un Biht» obosit, cu corpul spre pămîntul pe care-l dorea, lăsându-mi In suflet golul ce-l simți după peirea unei ființe la care ai tinut mult. Simțeam în aceeași vreme că tju pot face nimic să-l împiedic de la fapta, nupea mult pregătită, cum Îmi dam seama că nu pot atenta la „fericirea,“* lui. Si l’am lăsat. A doua zi mi-a trimis o scrisoare lungă în care îmi înșiră toate clipele frumoase ale copilăriei și adolescenței petrecute împreună, înduioșindu-mă de mă podidi plînsul. Dar seara mi-a venit vestea amarnică, pe care, o așteptam și de care îmi era frică. S’a «f’ns senin, cum a voit, făcând o spărtură îngrozitoare în viața bătrînului lui tată, întins în patul de veci, cu acelaș zîmbet, ironic în colțul gurei. Își doarme somnul din urmă cu aceeași severă liniște cu care și-l pregătise: „ar de sub pleoapele vinete puțin întredeschise zării privirea-i mulțumită spunindu-mi ultimul gînd: „așa stat fericit!“ _ N. FOBA U < GÂNDURI SIMPLE Prietenii necunoscuți" Eu i-așî lăsa in pace, răar nu mă lasă ei pe mine și iată că trebue să compun această epistolie în bloc, tu»turor. Mai utii între „prietenii necunoscut?” trebue să știți că am și multa soacre cu cari însă mi-am găsit Bacăul. Ior nevoe sti știe dumnealor că ce am erl cu sexul soacrelor cari sdrmănelîle sunt cele mai martire ființe pe lume ! La rindul meu întreb : Ce v’am făcut el cocoanelor Achestia cu batalionul de soacre ! Păi am zis că numai alea hapsine, nu de cele blinde ca oițele cum sunteți dv. cari mi-ați scris declarîndură „prietine necunoscute”. Dacă v-am supărat, scuzați! Și să trecem înainte... Tot un prieten îmi cere lămurirea „meniurilor" scrise în franțuzește. Zic și eu ca omul simplu: dacă sunt scrise in franțuzește înseamnă că nu-s pentru gușa noastră. Punct Alt amic care nu și-a trimes fotografia nici biografia cere ca să protestez contra' tramvaelor comunale cari'circulă balandala cînd pline ca cutiile de sardele cînd goale ca buzunarele (nu ști cui). Socot că a protesta ar însemna să-i punem bețe în roate și el abia a început a se mișca sdimănuțul! E o nostimată să le privești cum trec agale, fericite că in sfîrșit au voe să se plimbe în lume și cu lume. Să le lăsăm! In schimb însă cred că n’ar fi räu să protestăm cu toții in •or drăcesc contra trotuarelor pline de ghiață, unde fără să vrei faci pe 1 ciocoiul și calci de sus gata, gata să-ți fringi gîtul. Dom’ primar se vede că umblă în automobil d’aret nu-i pasă de noi sărmănci. A Hroar - ---------------- gțgjpj Selnr»«./