Dimineaţa, martie 1914 (Anul 11, nr. 3589-3619)

1914-03-23 / nr. 3611

OLTEMElS ȘTIRI DI TOATĂ AJMEA DIMINEAȚA1 S­S­oiitiii cun­­id SÍ. D. Emil Petrescu a ost ales primar­­ Dr. C. Halaceanu si Al. Donescu, ajutori. - Cuvintirile D lui ministru V. Mor­au si ale­­ lor Emil Petrescu si ¥. Brătianu. Era dimineață, la orele 10 ja­­matate, în sala de ședințe a pre­riei, a avut loc solenitatea custi­­tuirea consiliului comunal al iPe­talei, în prezenta d-lui V. Gligit­­­înîi, ministrul de interne. Afară de d. I. Saita, sunt că față toți membrii consiliului, t . D. Procopie Dumitrescu spune ca solemnitatea să fie prezița de d. C. F. Robescu, ca cel pa­trin dintre consilieri. După ce s'a terminat coepune­­rea jurămîntului de către­­­ mem­brii consiliului, d. V. Gh. orzun a ținut următoarea cuvînta: CUVÎNTAREA D-LUI ORTUN Toate formalitățile cete de le­ge fiind îndeplinite, deci consti­tuit consiliul comun al Capitalei și vă urez din toată inim ca, într'o strînsă legătură de dreste să ur­mați la buna gospodă a acestei Capitale’. Luînd pildă dela truia admini­strație comunală, pgAre a avut-o partidul liberal cu pa iubitul no­stru Vintilă Bratian să vă inspi­rați dela cugetul d­, dela stăru­ința, dela munca, ca toată trage­rea de inimă de butomîn, pe care dînsul a depus-o strecuta admini­strație comunală partidului na­tional-liberal și sProcedatî la fel — fiind convins cu toate cleve­tirile cari ar­e și ca­ s adevărul și dreptatea ei ideauna învingă­toare. ALEGEREA RIMARULUI D.­ROBESCU t­oagă pe membri consiliului să oceadă la alegerea primarului. VOCI : Proclamații, prin acla­mații ! # D. PROCCIE DUMITRESCU : Nu prin aclaații, să se proceadă după lege. Pe votare. Rezultatu votului: D. Emil Pe­­trescu a în­nit 30 de voturi din 31 de votai Un vot a fost alh. D. ROBEIU . In urma votărei și fiindcă E­mil Petrescu a întru­nit aproape unanimitatea voturilor, îl proclamamar al Capitalei D. EMI PETRESCU . Vă mul­țumesc fote mult pentru alegerea pe care a făcut-o în persoana mea. Nu tiue să uitat­ că actualul consiliu ai­ fi dintr’o alegerea foar­­­­te grea și aceasta dovedește că avingerea cetățenilor este că la ținăria Capitalei nu trebue o fis­­t politică, ci o listă de gospodărie, listă care să fie compusă din oa­­eni a căror grije de căpetenie să : apărarea intereselor comunei și care cetățenii să aibă t oată în­­vederea. Capitala, din nenorocire, atît la intru cit și la periferie» mai ales­­ periferie, se găsește în­tr’o stare eplorabilă, încît aproape nu meri­­ă numele de oraș. Trebue să muncim mult și cu tra­gere de inimă pentru îndreptarea acestei stări de lucruri. Cred, spune d. Emil Petrescu, ca d. Vintilă Brătianu, care în tre­ga administrație comunală libe­rală a dovedit atîta pricepere și a­­tîta tragere de inimă, în îndrepta­rea nevoilor Capitalei, ne va da tot concursul pentru a continua opera începută de d-sa. D-sa termină avînd convingerea că, cu concursul membrilor consi­liului, vor putea fi îndeplinite toate reformele de cari are nevoe Capi­tala. ALEGEREA AJUTOARELOR DE PRIMARI Tot prin vot, s’a procedat, apoi, în alegerea celor două ajutoare de primar. D. C. HALACEANU, inginer, a fost ales prim-ajutor de primar, cu 28 de voturi. D-sa a­­ rostit o scurtă cuvîntare prin care mulțumește pentru în­crederea ce i s’a arătat alegîndu-i ajutor de primar și promite că va munci pentru a fi la înălțimea în­credere­ ce i s’a arătat. D. ALEX. DONESCU, a fost ales al doilea ajutor de primar cu 28 de voturi. D-sa mulțumește pentru cinstea ce i s’a făcut alegindu-i de ajutor de primar, îmi voi pune toată puterea de muncă— spune d. Donescu—pentru ca interesele comunei să fie apă­rate. Voi căuta să unesc intere­sele comunei cu interesul general, astfel că toată lumea să fie mul­țumită. Voi căuta ca prin munca pe care o voi îî depune să mentiu încrederea pe care m­i-au arătat-o cetățenii Capitalei. DELEGAȚII D. Emil Petrescu, a propus ca să se dea delegația de ofițer al stă­­rei civile d-lui Crihan și delegația pentru partea sanitară a comunei d-lui dr. Scupievsky. Ambele propuneri au fost ad­mise. ALEGEREA COMISIUNILOR In comisiunea de licitatiorii au­ fost aleși d-nii Pandele Țărușanu, Mihăilescu și dr. Păunescu. In consiliul de administrație al soc. i ramunelor comunale d-nii : C. F. Robescu, Țărușanu și dr. Sto­­eanovici. In consiliul de administrație al soc. locuințelor efline d-nii: Ioaniu, Negoescu și Sava Grigorescu. La Casa lucrărilor orașului: D. Burcuș. La casa de ajutor și de pensiuni: d. Georgescu. In comisiunea budgetară : d-nii Vintilă Brătianu, C. F. Robescu, Procopie Dumitrescu și I. Saita. la comisiunea­ financiară d-nii : C. Robescu, Procopie Dumitrescu și I. Saita In comisiunea tehnică d-nii Vin­tilă Brătianu, P. Țărușeanu și Bur­cu­­ș. In comisiunea administrativă d-niî T. Popovici. Ionescu-Brăila, C. Ștefănescu și T. Velcescu. In comisiunea bisericelor și școa­­lelor preotul Constantinescu-Luca­­ci, pr. Dobrescu și Macedonescu. In comisiunea sanitară , d-niî dr. Stoianovici, P. Păunescu și Mano­lescu. In consiliul de administrație al teatrului d. Cezar Pascu­, D. Vintilă Brătianu a făcut o propunere prin care arată că este convins că au asentimentul mem­brilor consiliului și că este de a­­cord cu primarul, de a se cere mo­dificarea legei actuale în ceea ce privește organizația comunală. Să se urmărească descentralizarea co­munală, adică apropierea adminis­trației de cetățeni. Să se înființeze, prin lege, au­țea ajutori de primari de cîțî­ are nevoe Capitala, pentru a nu se mai da, ca pînă acuma de­legații cu caracter personal. D. Procopie Dumitrescu, roagă pe primarul Capitalei să intervină pe lângă ministerul de finanțe pen­tru a delega un inspector financiar, care să constate starea financia­ră, în care să găsește acuma co­muna, pentru ca să existe o linie de demarcare între cum s’a făcut administrația sub conservatori și cum se va face sub noi. D. ROBESCU propune ca acel inspector financiar să fie asistat de trei membri ai consiliului. D. EMIL PETRESCU după ce dă mai multe explicații asupra rostului constituirea acestei comisi­­uni de anchetă ridică ședința. Constituirea Asociației personalului administrativ al zirelor D. EMIL PETRESCU D. AL. DONESCU Contestația alegerilor comunale din Caracal CARACAL, 21 Martie.—Azi a sosit aci d. M. Vlaicu, inspector adminis­trativ pentru cercetarea contestației ce s’a făcut de partidul liberal asu­pra alegerilor col. II comuna. Unul dintre motive e că în lista o­­poziției era iscălit un oarecare Smă­­răndescu și un altul Palanciovici persoane cari nu există în localitate D. inspector administrativ a admis tot lista d-lui Marin Voiculescu, can­didat independent. — Cor. k Anul XI. — No. 3611 Duminică 2* Martie 1914 BUCUREȘTIJ Ne îndrumăm spre Rusia? „Le Temps“ afirmă că da. — I­ proclamă solidaritatea polit­ică ruso-română.—Safonov și Delcassé au prevăzut și pregătit această apropiere.—Centru d­e gravitație al păcei e la București „Le Temps” publică un lung arti­­col corespondentului său din Pe­tersburg, prin care se caută a se de­monstra necesitatea unei apropieri strânse intre Romînia și Rusia și a se explica motivele care au determi­nat o nouă orientare în politica ex­ternă romînească. La această corespondență, din ca­­re telegraful ne-a adus la timp un rezumat, face aluzie Neue Freie Pres­se cind spune că noul curent din Ro­­mînia e rezultatul activităței politi­cei de la Petersburg. Iată in întregime această corespon­­denț­ ă, datată din Petersburg, 27 Mar­­tie : Se știe că prințul moștenitor al Romîniei, principesa soția sa și fiul lor, prințul Carol, sunt de Sîmbătă oaspeții împăratului Nicolae al II-lea la Tzarskoe Selo. Se pune în legătură această vizită cu proecte de căsătorie între cele două case domnitoare. Admițînd că n’o să aibe acest fericit rezultat, — căci nu s’ar putea privi, la Curtea Rusiei, o chestie de ordin familiar ca o afacere politică — ea va fi înainte de orice gestul concret venit să subli­nieze apropierea celor doi aliați de la LV-8, pe cari o eroare de optică deo­parte, o greșeală, poate, de altă parte, îi despărțise o clipă. PLANURILE LUI DELCASSE Pentru a studia origina acestei a­­propieri și mai înainte de­ a indica motivele serioase, cari, mult mai si­gur decit simpatiile sau unirile ma­trimoniale, vor face din această apro­piere axioma politică de miine, tre­bue să ne reîntoarcem la 31 Martie 1913. In ziua aceea se întrunea la mini­sterul de externe al Rusiei conferința ambasadorilor, însărcinată să rezolve litigiul romîno-bulgar. D. Deicaș să luă parte la această conferință și, luînd loc în fotoliul său, două gîn­­duri călăuzeau pe ambasadorul no­stru: pe deoparte, să găsească un compromis între cererile romînești și împotrivirile bulgărești, care să sa­tisfacă Bucureștii fară să jignească Sofia, pe de altă parte, să se folosea­scă de negocierea intereselor româ­­nești pentru a lucra la o apropiere intre Romînia și Prusia. „N’am­ scoase folos din evenimente, spunea d. Delcassé pe vremea aceea, dacă n'am­ lăsa România mai aproa­pe de Rusia la sfîrșitul acestei con­ferințe. In acest spirit a preconizat din­ sul soluția știută. Această soluție acorda la București, tocmai ce cerea guver­nul român, dar și ceea ce Sofia dă­duse să se înț­eleagă că ar ceda fără prea mari dificultăți. Ambasadorul Franței voise să scoată un acord din­­tr’un conflict, n.u să întețească rivali­tățile, cum căuta propunerea austro germană. A reușit minunat: soluția adoptată de conferință, în care se re­­găsește întreaga cugetare a d-lui Del­cassé, a făcut operă de înțelegere. Se vorbea de război înainte de arbitraj; nu a mai fost vorba de el, după ce s-a dat­ sentința. Prințul Ghica părăsea Petersburgul avînd în buzunar agre­mentul pe deplin potrivit cu dorin­țele compatrioților săi, iar Bucure­știi și-a dat seama, cu toate protestă­­rile de prietenie ale Vienei și Berli­nului, că tripla înțelegere era aceea care se ocupase cu sinceritate de in­teresul romînesc, ca și de cel al bul­gărilor și al balcanicilor în general. Din Aprilie 1913, adică a doua zi după conferința prezidată de d. Sa­fonov, Romînia are parcă năpraznic conștiință de rolul ei balcanic; făcîn­­du-șî o idee mai exactă de adevăra­tele ei interese, ea va înceta, cum se întimplă cînd ți se deschid ochii, oarba ei înfepdare la Austria. Pro­blemele de miine îî apar, în sfîrșit, mai reale decît amăgitoarea priete­nie a monarh­iei dualiste. La acest brusc sentiment al reali­tăților, care o va face să dorească raporturi bune cu taisia, înainte de-a ști că mai la urmă o să se găsească in desăvîrșită armonie cu vecina sa, s’au­ adăogat, pentru a o înclina spre noua orientare, simpatiile ei pentru Franța, cari niciodată n’au fost su­puse fluctuațiilor politice. Astfel, după cum prevăzuse, voise, s’ar putea spune, ambasadorul nos­tru, București i­eșea din convorbirile de la Petersburg mai puțin îndepăr­tat de noua grupare. ROMANIA MENȚINE PACEA Ceea ce începuse sfîrșitul întîiului război balcanic, va termina al doilea război. Noua tendință a Romîniei, îngădu­­indu-i să urmeze sfaturile adevăra­ților săi prieteni, va produce toate efectele sale fericite cînd rivalitatea Bulgariei și a aliaților ei va nimici uniunea balcanică și va primejdui pacea Europei. Ostilitățile bulgaro-greco-sîrbe în­ t­repute, era în interesul tuturor să fie grabnic potolite. A determina Romn­ia să intre în conflict însemna să introduci, mai întîi, cel mai bun­l­­ement de echilibru și apoi de potoli­re. In lupta care se pornise între Bulgaria deoparte, Serbia și Grecia le alta, informațiile oficiale prezi­ceau­ izbînda­ celui dinții. Triumfătoa­re, Bulgaria ar fi devenit Prusia pe­nsulei și acest stat ar fi amenințat Dunărea și Strîmtorile, interesele ro­­mînești și interesele rusești în Orient. Grija echilibrului punea, deci Ro­mînia de partea sîrbo-greacă. Aceasta­­ se perevedea la Petersburg și a fost­ pregătit. Se aștepta acolo mobiliza­rea romînă, căci se scontau toate binefăcătoarele rezultate ale acestei intervenții, care asigura izbînda gru­pului pînă a fi cel mai slab și 11 mo­dern, apoi după trimful său. Fap­tele au­ dat dreptate, fără contestare, politicei urmate de d-nii Safonov și Delcassé. La București guvernul regelui Ca­rol a fost sfătuitorul persuasiv al compromisurilor, înainte de a fi a­­gentul cel mai activ al păcei dintre Grecia și Turcia, cîteva luni mai tîr­­ziu. Astăzi chiar, ori de cite orî cauza păcei­i pusă pe tapet, dela București așteaptă Europa cuvîntul hotărîtor, care trebue să impună tuturor men­ținerea statutui-quo. E marele merit al d-lor Lassanov și Delcassé de a fi prevăzut acest rol al Romînieî și de a fi pregătit această putere ca să-l joace, să se găsească prin acest fapt în desăvîrșită identitate de vederi cu aliata noastră. INTERESELE COMUNE ROMÎNO­­RUSE Oricît de dornici ar fi fost nego­ciatorii dela București să facă ope­ră moderată pentru a face operă du­rabilă, ei nu puteau să modifice si­tuațiile respective . Bulgaria era în­vinsă ; ea trebuia, după ce va plăti prețul greșelilor sale, să reia un loc mai modest decît ar fi dorit printre puterile peninsulei. Rezultatul celui de al doilea răz­boiu­, sancționate în București, au­ creat o­ situație care leagă Rusia și Romînia mai bine decît prin cea mai strînsă dintre alianțe. In adevăr, d­acă au existat factori tradiționali, ca­ aceeași religie și a­­mintiri comune de frăție de arme, pe cari le-au comemorat acum în ur­mă destul de numeroase manifesta­ții. din pacea de la București decurg factori nouî. De ordin­eeurat poli­tic, ei au­ dat la iveală pentru cele două țări cel mai bun ciment pen­tru unirea lor , o strînsă comunita­te de interese. S’ar putea stabili patru puncte principale ale acestei solidarități ru­­so-romîne, privitoare la chestiuni de primă importanță pentru cele două state. In primul rînd, tratatul de la Bu­curești stabilește echilibrul dorit de cabinetul român și nu mai puțin pro­fitabil intereselor rusești. Menținerea acestui echilibru importă într-o mă­sură egală pe cele două guverne. Da­că Rusia a făcut odinioară unele re­zerve în privința nordului Greciei, ea socoate totuși, astăzi, agrementul din 1913 ca putind să asigure pacea in Balcani. Asupra acestui punct, deci, guvernele rus și român sunt în concordanță de idei. în altă direcție, romfnii sunt vă­dit dornici ca elementul sîrb, care e și el un element de echilibru de pri­ma ordine, să nu fie de­loc micșorat, nici din punctul de vedere al presti­giului Serbiei, nici în ce privește e­­xistența ei teritorială. Și in această ordine de idei politica romînească întâmpină aprobarea cercurilor diri­guitoare rusești și sprijinul moral al întregei mari națiuni. în adevăr, na­țiunea rusă a renunțat să considere, in mod tacit, partea apusană a pe­ninsulei ca mai puțin interesantă pentru aceste cercuri de­cit Bulgaria, de care sentimentul dintre protector și proteguii le lega mai mult decit adevărate interese. Apoi, cercuri o­­ficiale din Petersburg au putut să-și dea seama de importanța reală, in cumpăna europeană, a acestei mici patrii slave, care se arăta într’o lu­mină nouă și simpatiile lor , satu dat fără rezervă de cînd înțelepciu­nea unui Pasici a știut să facă să se uite duplicitatea unui Milan. Națiu­nea rusă e astăzi îndrumată, mai mult decît oricînd, spre frații ei de rasă, afinitatea fiind acum sporită cu stima. In sfirșit, Rusia și Romînia, cari au interese comerciale in Marea Neagră, considerabile pentru unul­ dintre cele mai apreciabile pentru celalt, doresc pentru același cuvint menținerea Turciei la Bosfor și intru ci­ e nevoe să fie un portar la Dar­­danele, se socoate preferabil la Bu­curești și la Petersburg ca cheile să fie încredințate turcilor. Rusia n'are intenția, de­o­cam­dată, să ridica chestia Strîmtorilor. Dacă o va iuca într’o zi, afară numai dacă canalul plănuit intre Marea Baltică și Ma­rea Neagră nu face ca ele să piardă o parte din importanța lor, ea va a­­vea, de­sigur, mai multă înlesniră să se înțeleagă cu Romînia decit cu bulgarii, cari stau călare pe cele două mări. Al patrulea punct de înțelegere ruso-romînă este Albania. Rolul pe care e chemată să-l joace Romînia în noul stat, prin faptul că prințul de Wied e nepotul reginei Elisabeta, nu va putea să se exercite decit in­tră un sens favorabil Serbiei. Bucu­reștii vor căuta să aplaneze dificul­tățile, să netezească asperitățile pen­tru a stabili relații de bună vecină­tate între cele două guverne. Vom regăsi cu siguranță într’o zi un Take Ionescu, care să intervie la Belgrad și la Durazzo, după cum am văzut unul care se ducea ca mesager de pace de la Atena la Constantinopol Această misiune pacificatoare nu poate decît să intre în vederile Hu­siei , prin București va fi ceva din influența ei care se va stabili In Curtea Albaniei, presupunând că Au­stria și talia nu vor viola mai înain­te certurile lor în cîmpul închis ce șt­iau creat par­că înadins în acest scop. ALTE INTERESE Alături de aceste trăsături­­ de uni­re pipăibile, mai sunt și altele cari sa sporească legăturile ruso-romîne. Cine observă evoluția romînească nu poate să nu remarce că această țară merge din ce în ce mai cu hotă­­rîre spre o politică independentă, spre o politică de fără clase; ea a, luat de anul trecut, o mare libertate de mișcare. Cauza e că cei din Romînia își dau seama de importanța pe care o are prietenia romînească pentru Aus­tria. In ziua cînd romînii ar lua o a­­titudine agresivă, dată fiind vecină­tatea Serbiei și simpatiile pe cari ce­le două popoare le au la frații lor din monarhia austro-ungară, situa­ția acesteia ar fi foarte serios ame­nințată. Romînii ca și sîrbii, își dau seama in mod exact că timpul lu­crează pentru el, că va veni o zi cînd toți compatrioții lor vor fi adunați sub sceptrul regelui lor. Pentru aces­te probleme de miine, se înțelege și la București și la Belgrad rolul pe care îl va avea de jucat Rusia. 1 miillll'li^ill11 <' '"Ült lll'H111 > D. DELCASSÉ Pentru asigurarea libertății alegerilor DOUA PROECTE DE LEGE DIN INIȚiATIVA PARLAMENTARA N. Filipescu a depus pe biroul Senatului următoarele două proec­te de lege din inițiativă parlamen­tară:­­ Un proect pentru modificarea­ legii asupra procedurei electorale din 9 iulie 1903 în dispozițiile re­feritoare la buletinul de vot, pentru a se pune capăt anulărilor de bu­letine, ca cheie. II Un proect pentru adăugirea unor nou­ dispoziții la art. 32 din legea permanente a listelor electo­rale din 18 Februarie 1907 în sen­sul ca magistrala să nu poată libe­ra cărțile de alegători decît după stabilirea identităței alegătorilor: a) prin atestarea identitătei de către doi avocaț­ definitiv înscriși în baroul avocaților. c) prin certificatul de identitate eliberat de comisarul circumscrip­ției respective. d) prin vechea cartă de alegător. ............——......— Expedițiunea lui Roosevelt New­ York, 21 Martie. — Nici pi­nă astăzi nu se știe unde e Roo­­sevelt. Știrile din Manaus anunță că expediția sa e în regiunea lito­ralului la care va ajunge peste o săptămînă. Zvonurile despre un ac­cident al lui Roosevelt sunt neînte­meiate. In curînd în „Dimineața” Două Cruci Roman silsi vista masei Soneana = de VICTOR SFTIMIU ==

Next