Dimineaţa, iunie 1914 (Anul 11, nr. 3678-3707)
1914-06-25 / nr. 3702
to.! XI.—NO. 3702. £ H! Un tragierdut Spunea un ziar vienez despre principele Wilhelm de Wied că n’a mai rămas decit primar al capitalei sale. Albania nu mai are de fapt domnitor. Noul stat de pe țărmul balcanic al Adriaticei este în plină răzvrătire. Aceia pe cari prințul de Wied a venit să-i stăpînească și să-i conducă nu-î vor stăpînirea și nu-î doresc conducerea. Ori care ar fi intențiile acelora cari au pornit răzvrătirea, ori care ar fi intriga răuvoitoare care este la baza agitației generalizate azi în Albania întreagă, fapt este ca prințul de Wied nu mai este omul care să poată rămîne în fruntea noului stat. El n’a știut să-și consolideze tronul pe care dimpotrivă l’a izolat tot mai mult de orice sprijin dinăuntru. Aceia pe cari i-a suspectat dela început stat astăzi împotriva lui, nu atît fiindcă nu l’au voit dela început cît pentru că i-a nesocotit și bănuit, dela venirea lui în Albania’. Primul domnitor albanez n’a știut să reziste acelora cari îi cereai mazilirea lui Ismail Kerval. Și această primă slăbiciune o plătește prințul de Wied acum cînd a voit să nu mai fie slab. Principele Wilhelm de Wied nu mai poate ocupa tronul pe care îl i’a încredințat puterile. El nu mai are nici încrederea puterilor și nici măcar sprijinul necondiționat al celor două puteri cari au luat sub ocrotirea lor directă norl stat albanez. Principele Wilhelm de Wied n’a avut timpul necesar dar nici abilitate destulă ca să-și creeze o situație alta decit aceea pe care o are acum față de poporul albanez. Și situația aceasta nu mai poate fi întoarsă în favoarea prințului. Desigur o schimbare de domnitor n’ar aduce o imediată schimbare în situația din Albania. Dar, rămânerea prințului de Wiedin Albania ar însemna perpetuarea situației de acum. Un tren cu tunul apărat nu se poate menține decit atît cît continuă focul ucigător. Dar nu tunul va cîștiga prințului de Wied simpatia de care are nevoe ca să stăpînească poporul de răzvrătiți din Albania. In țara în care clocotesc de veacuri dorurile de răzbunare, o răzbunare nouă va fi ținta urmașilor acelora din ale căror corpuri neînsuflețite prințul de Wied crede că poate face temelie tronului. Prințul de Wied a fost rău sfătuit. El a căzut victima intrigilor multe din afară și din interiorul Albaniei. N’a •avut pregătirea necesară și nici sprijinul care ar fi putut înlocui această pregătire. Dar, împreună cu el nu este drept să cadă și un neam care de veacuri a așteptat ceasul cel mare al dezrobirei. Intre prințul de Wied și Albania, întreg poporul albanez va alege desigur pe aceasta din urmă. M. SAIMAȚEANU —.....—.—mmmmmmlagtn** ............ 0-8-10-12 PAGINI fílssttakii din Sarafan ® înainte de a fi pornit gloanțele ucigătoare care au răpus viața arhiducelui moștenitor Franz Ferdinand și ducesei de Hohenberg, o bombă a fost aruncată asupra automobilului arhiducal. Atentatorul Cabrinovici nu-și atinsese însă ținta. Nici moștenitorul tronului nici soția lui n’au fost atinși. Au fost însă rănite mai multe persoane între cari și un ofițer superior din anturajul arhiducelui. Opera sinistră începută de Cabrinovici a fost desăvîrșită de celălalt atentator Princip. Acesta, deși avea la îndemînă o bombă la fel cu aceat a primului atentator, a preferat să se slujească de revolver. De altfel a fost o minune că arhiducele Franz Ferdinand și soția sa au scăpat cu viață din primul atentat. O bucată din bomba explodată a căzut la un centimetru de rezervoriul de benzină al automobilului. Dacă ar fi lovit rezervoriul, automobilul și cei ce se aflau în el ar fi sărit în aer sfîșiați în bucăți. Iffierciirl 25 Mo 1314 Î^esisti'bilîa.l de A. ORNA '■ - sk at———-- ■■■— înscris la facultate, Andrei Svinea debarcase funcționar la vamă, n’avea decit nouăzeci de lei pe lună și cu toate astea îl vedeai totdeauna corect îmbrăcat, elegant chiar și la modă. Slăbiciunea lui era, ați ghicit, femeile. Se știa irezistibil și cînd își punea el în gînd să cucerească o femee, trebuia să reușească. In ziua ceia, Lumea veni după amiază la slujbă tîrziu. Lumea aștepta la ghișeu și Metil, colegi din vamă începură a’l lua la gură ? — Bine mă, ,la trei jumătate ? El rîdea misterios : — El și? A fost șeful p’aici? — N’a fost. — Și chiar de-o fi fost. Mă, cred că am pus mina pe noroc ! — O conchistă desigur. — Ați ghicit. Da! ce conchistă... — Ei ași ! Ia spune. Stați să-mi isprăvesc treaba. Lumea înregistră declarațiile pentru cari lumea aștepta dincolo, trînti ghișeul, se puse pe scaun și frecîndu-și mîinile strigă: — Cine are o țigare ! Nimeni nu răspunse. — Bun. Nu vă spun. Unul din colegi îi aruncă o țigane și alți cîțiva venirăi să facă cerc în jurul mesei. Cuceririle lui interesau. — Mă băețî, strigă Sumea, ceva mișto! Femeie și părăluțe. Trec pe str. Domnească. Văd pe stînga la o fereastră deschisă o damă elegantă, în rob de chambre trântită pe cercevea... Se vedea nobilă... colo... Mă uit la ea, văd că îmi face semn.. Măi să fie al dracului s! Q fixez... n’oi fi avînd orbul găinilor? Slăbesc pasul... întorc crapul... ea semne după mine... Mă întorc... ea îmi face mereu. semne. Mă duc pînă jos, mă întorc iar, cînd mă apropii văd că e încă acolo, îmi zic: dacă îmi mai face semn, o salut.... . Și.... și ? — Stați... Mă uit, văd că’ntoarce privirea spre mine și dă din cap. Nu mai încape îndoială. Scot pălăria colo. Dama se uită cam mirată, se ridică, închide fereastra și dispare. Pricepem noi asta. Ei ce ziceți ? _ Și... și? — Și... și... dați-o dracului ! Acum face o scrisoare... o declarație In regulă... las pe mine. Vă spun că femeea s’a amorezat de mine. __ Te trezești că te răpește, zise unu. — Mai știi ? Mă, in viață multe s’am văzut. Eu vă spun una, presimt c’a dat norocu peste mine. Dama judecind după casă, pare să fie din aristocrație. — Sst... Șeful ! Băeții se împrăștiazâ ca șoarecii. Lumea apucă un registru și se cufundă cu nasul în el. Șeful trecea la casă. ...A doua zi, îl luară la Interogator. — Ei ce-ai făcut cu cameza? Lumea-și freacă mîinile, era semn că avea să-I atace cu o țigară. __Merge bine băețî.... aveți o țigară ? In curînd am să vă dau cîte oți vrea și încă Jokey-Club. Am trimis scrisoarea la destinație. Aștept randeru-ul. — Măi să fie al dracului I —- Aseară iar am trecut. De departe cum, m’a zărit a început să facă semne cu capul. Am salutat iar și iar s’a retras , înțelegi.... discreție.... încă nu primise scrisoarea. Oare azi dimineața... m’am aranjat cu cariera.... că nici nu î știd numele... i-am dat numai strada și număra... mă costă un beștar afacerea asta. __ Fie că face..... — Ehei ! Ii scot însutit. O să văi deti. Toată ziua Lumea a fost bine dispus și și-a bătut joc de toți cari veneau după afaceri la ghișeul lui— Da mai așteaptă!— Să vii mîînel — N’am timp! — Fugi dracului cu mațul ăsta da declarații.... El dincolo, își frecă minele, fluera, arunca cu tamponul peste mese. — Ce mai dameză băeți! ...In ziua următoare veni plouat. Băeții începură să-l ia la interogator. — Cel Svinea? Dar el nu răspundea. — Te-a trădat dameza , Svinea tăcea mort, își căuta, da lucra, expediă publicul și nu scoase o vorbă toată ziua. Abia pe seară i se duse la unul din colegi și-i zise tragic: — Dă o țigară. Cel l’alt i-o dădu și hazardă înceți — Da ce’-i mă, ce ai pățit? El, încet, zise : Dama, știi... — EI ? __Iți închipui. Mi-am găsit belead« era să mă dea în brînci, da’ să nu spui. Ce să rîdă, că îșt ia’s idioți, nu înțeleg. Nu spun, pe onoare. . — Nu-mî făcea nici un semn. Are un tic nervos, că dă din cap așa.. și eu ca prostu... înțeleg!.. A. ORNA GÎNDURI SIMPLE După un sfert de veac Mihail Eminescu reînvie pentru cîteva zile în paginile revistelor și ziarelor. E o mtingere pentru cei cari tot mai pot simți duioșia închisă in cadrul unui vers. E un gest frumos din partea celor care îl urmează pe făgașul greu al literaturei noastre. Lumea în care trăim, compusă din robi, negustori și boieri, mai are și un mănunchiu de suflete cari plutesc între cer și pămint: poeții și scriitorii. Pe vremea cînd trăia Mihail Eminescu, cei bine așezați pe pămint socoteau pe acești plutitori al gindirei, ca ceva nefolositori, sau buni numai să le făurească stihuri de dragoste, să le evite țiganii la petreceri. Poveștile erau bune numai pentru copil, iar nuvelele și romanele năzbîtii, isvorîte din minți bolnave. Au fost vremuri grele. In micile cercuri literare se formau abia atunci curentele de deșteptare. Intre aceștia și adînca nepăsare a celorlalți s’a zbătut geniul celui mai mare poet al nostru. Astăzi Eminescu este gloria noastră, literatura s'a răzbunat, iar cel cari îl urmează pot ridica fruntea vorbind cu mîndrie de cel care a fost necunoscut abia după ce boala și mizeria l'au învins. Prinos de flori și discursuri au tulburat liniștea eternului visător, Pretutindeni astăzi a pătruns cuvintul lui înaripat; mii și sute de suflete tinere il cunosc, îl iubesc și-l înțeleg. Eminescu va trăi mereu închis în filele cărților, iar lumea cea mare, in zbucium și nevoi, va căuta momentele sale de reculegere, în cele ca a scris visătorul de altă dată. Operile literare și artistice, sint florile ce împodobesc lanurile activități omenști. Și florile vor rămîne in totdeauna podoaba și mîndria pămintului. Stan Bolovan ___forții ziarului dimikejitam DOMNITA DUI CAbGUTA :: :: Tainele și eroriie Iutii ©! :: :: Mare roman dramatic úe acteaul fete — CAP. IV/ SOSIREA MIRESEI Intr’un colț era un pian, în soba mare de porțelan ardea focul. Pe jos erau rogojini de trestie subțire, iar deasupra covoare de Persia. Perdele și mobile înbrăcate cu mătasă trandafirie, lemnăria albă. Pe ziduri tablouri mari, fotografii în rame aurite. Palmieri mari, mesuțe cu tot felul de mărunțișuri scumpe și frumoase. Camera era învăluită în lumina lămpilor cu globuri de cristal acoperite cu matasă trandafirie. — E cel mai frumos salon, ce am văzut pînă acum, zise fata cu sinceritate, îmi pare bine că-ți place, dar e și renumit în Bareda și mi-am bătut mult capul pînă l-am aranjat. Dar fiindcă voiü sta cinci ani aci, făcea să-l aranjez bine. Ah, iată-i că sosesc ! exclamă dînsa, auzind sgomot de trăsură. Sosiră și oaspeții. Intrî d-na Metcalfe, o d-nă micuță, vioae ,și elegantă, cu ochii frumoși, fata albă, însoțită de soțul ei, maior voinic cu figura severă. După ei sosi, miss Flasham, o blondă foarte frumoasă, în rochie neagră brodată cu argint, căpitanul Mallard, tînăr ofițer cu nasul mare, ochii albaștrii, voios și glumeț. El fu așezat la masă lingă Pamela Ferrari cu care convorbi tot timpul silindu-se a-i lămuri cu mai bine viața în India-Masa era împodobită cu flori și vase de argint, servitorii indieni, îmbrăcați în alb serveau fără zgomot, foarte bine. — Vii la bal, miss Ferrars, zise căpitanul— Nu, nu mă duc. — Inchipuiți-vă, vrea să facă pe cenușăreasa, strigă rîzînd d-na Harsai. O să-mi distrugă reputația mea de amfitrioană. — Oh, asta nu se va putea absolut niciodată, răspunse căpitanul cu politeță. — Trebue să știi dragă fecita, zise ea cu glas tare către fata care se roșise, că îndată ce te vei stabili la Rumaghery, nu vei mai avea astfel de distracții. Poți să mă crezi! — Oh, nu-mî pasă, nu-mi place balurile, răspunse Pamela cui mîndrie. — Atunci haide măcar să privești. — Ași dori să rămîn acasă dacă îmi dai voie. — Bine, fă ce-țî place. De altfel te potrivești în privința asta cu Watty care dansează ca un urs, adaugă ea adresîndu-se comesenilor. Ca și cînd ar avea în brațe un sac cu cartofi așa ține pe ceea cu care dansează. Pamela privi în talerul ei, reșise la fată aproape să izbucnească în plîns- Vecinul ei păru înduioșat, căci schimbînd repede vorba, o făcu să-și recapete liniștea. El vorbi de cărțile apărute de curînd, dar Pamela trăia la țară, mai era în curent cu literatura, d-na Hassal iar găsi, prilej, să facă observații răutăcioase, dar d-na Metcalfe îi lăuda bucatele. Conversația alunecă în domeniul gospodăriei, al slugilor și economiei. — Aci în India zise d-na Titia, noi gospodinele, o ducem mai bine decit în Europa. Vrem să dăm un banchet sau o serbare, n’avem decit să il chemăm pe intendent și să-i zicem cu un gest poruncitor: — Bundobast Kurm! și totul e făcut. — Ce înseamnă aceste cuvinte? întrebă încet Pamela pe căpitan. — Foarte simplu: Să te pregătești! Și puteți fi sigură că totul se pregătește. Totul e să ai un intendent bun și deștept. Și eu am de gînd să mă însor, adăugă el încet, și îmi permit a vă sfătui să luați un intendent destoinic. — Mulțumesc, răspunse Pamela, dar la plantații nu voiü avea prilej să dați banchete. — La plantații? repetă el uimit. Dar d-ta miss ai aerul unei fete deprinsă cu lumea mai — Și logodnica d-tale vine din Europa? întrebă fata cu sfială. — Nu, ea locuește la Calcută, tatăl ei, e funcționar la ministerul de finanțe. Ne-am cunoscut amnl trecut la Simla. Pe logodnicul d-tale nu-l cunosc, dar pe vărul lui care e funcționar al guvernului, l-am cunoscut de mult. E foarte frumos, cunoaște toate sporturile și are mare viitor. Poate să ajungă foarte sus. Pamela își duse șervetul la gură, ca să-și oprească o exclamație de minte. Toți îi vorbeau de vărul lui Walter, începuse a-i urî! — Am mai cunoscut un Thorold în munții Tirbut, adăugă căpitanul, dar părea foarte decăzut, desigur că nu e rudă cu familia logodnicu i lui dv. — Cred că nu. — Vă place muzica? întrebă că-s pitanul. — Da, îmi place mult. ,j i va urma!)