Dimineaţa, iunie 1914 (Anul 11, nr. 3678-3707)

1914-06-25 / nr. 3702

to.! XI.—NO. 3702. £ H! Un tragierdut Spunea un ziar vienez despre principele Wilhelm de Wied că n’a mai rămas decit primar al capita­lei sale. Albania nu mai are de fapt domnitor. Noul stat de pe țărmul balcanic al Adriaticei este în plină răzvrătire. Aceia pe cari prințul de Wied a venit să-i stăpînească și să-i conducă nu-î vor stăpînirea și nu-î doresc conducerea. Ori care ar fi intențiile acelora cari au por­nit răzvrătirea, ori care ar fi intri­ga rău­voitoare care este la baza agitației generalizate azi în Alba­nia întreagă, fapt este ca prințul de Wied nu mai este omul care să poată rămîne în fruntea noului stat. El n’a știut să-și consolideze tro­nul pe care dimpotrivă l’a izolat tot mai mult de orice sprijin dină­untru. Aceia pe cari i-a suspectat dela început stat astăzi împotriva lui, nu atît fiindcă nu l’au voit dela început cît pentru că­ i-a nesocotit și bănuit, dela venirea lui în Al­bania’. Primul domnitor albanez n’a știut­ să reziste acelora cari îi cereai­ mazilirea lui Ismail Kerval. Și a­­ceastă primă slăbiciune o plătește prințul de Wied acum cînd a voit să nu mai fie slab. Principele Wilhelm de Wied nu mai poate ocupa tronul pe care îl i’a­ încredințat puterile. El nu mai are nici încrederea puterilor și nici măcar sprijinul necondiționat al ce­lor două puteri cari au luat sub o­­crotirea lor directă norl stat al­banez. Principele Wilhelm de Wied n’a avut timpul necesar dar nici abili­tate destulă ca să-și creeze o si­tuație alta decit aceea pe care o are acum față de poporul albanez. Și­­ situația aceasta nu mai poate fi întoarsă în favoarea prințului. Desigur o schimbare de domni­tor n’ar aduce o imediată schimbare în situația din Albania. Dar, rămâ­nerea prințului de Wied­in Alba­nia ar însemna perpetuarea situa­ției de acum. Un tren cu tunul apă­rat nu se poate menține decit atît cît continuă focul ucigător. Dar nu tunul va cîștiga prințului de Wied simpatia de care are nevoe ca să stăpînească poporul de răzvrătiți din Albania. In țara în care cloco­tesc de veacuri dorurile de răzbu­nare, o răzbunare nouă va fi ținta urmașilor acelora din ale căror cor­puri neînsuflețite prințul de Wied crede că poate face temelie tronu­lui. Prințul de Wied a fost rău sfătuit. El a căzut victima intrigilor multe din afară și din interiorul Albaniei. N’a •avut pregătirea necesară și nici spri­jinul care ar fi putut înlocui aceas­tă pregătire. Dar, împreună cu el nu este drept să cadă și un neam care de veacuri a așteptat ceasul cel mare al dezrobirei. Intre prin­țul de Wied și Albania, întreg po­porul albanez va alege desigur pe aceasta din urmă. M. SAIMAȚEANU —­.....—.—m­mm­mmmlagtn*­* ............ 0-8-10-12 PAGINI fílssttakii din Sarafan ® înainte de­ a fi pornit gloanțele ucigătoare care au răpus viața ar­hiducelui moștenitor Franz Ferdi­nand și ducesei de Hohenberg, o bombă a fost aruncată asupra au­tomobilului arhiducal. Atentatorul Cabrinovici nu-și atinsese însă țin­ta. Nici moștenitorul tronului nici soția lui n’au fost atinși. Au fost însă rănite mai multe persoane în­­­tre cari și un ofițer superior din anturajul arhiducelui. Opera sinistră începută de Ca­­brinovici a fost desăvîrșită de ce­lălalt atentator Princip. Acesta, de­și avea la îndemînă o bombă la fel cu aceat a primului atentator, a preferat să se slujească de revol­ver. De altfel a fost o­ minune că ar­hiducele Franz Ferdinand și soția sa au scăpat cu viață din primul atentat. O bucată din bomba ex­plodată a căzut la un centimetru de rezervoriul de benzină al automo­bilului. Dacă ar fi lovit rezervoriul, automobilul și cei ce se aflau în el ar fi sărit în aer sfîșiați în bu­căți. Iffierciirl 25 Mo 1314 Î^esisti'bilîa.l de A. ORNA '■ - sk at———-- ■■■— înscris la facultate, Andrei Svinea debarcase funcționar la vamă, n’a­­vea decit nouăzeci de lei pe lună și cu toate a­stea îl vedeai totdeauna co­rect îmbrăcat, elegant chiar și la mo­dă. Slăbiciunea lui era, ați ghicit, fe­meile. Se știa irezistibil și cînd își punea el în gînd să cucerească o fe­­mee, trebuia să reușească. In ziua ceia, Lum­ea veni după a­­miază la slujbă tîrziu. Lumea aștep­ta la ghișeu și Metil, colegi din vamă începură a’l lua la gură ? — Bine mă, ,la trei jumătate ? El rîdea misterios : — El și? A fost șeful p’aici? — N’a fost. — Și chiar de-o fi fost. Mă, cred că am pus mina pe noroc ! — O conchistă de­sigur. — Ați ghicit. Da! ce conchistă... — Ei ași ! Ia spune. Stați să-m­i isprăvesc treaba. Lum­­ea înregistră declarațiile pentru cari lumea aștepta dincolo, trînti ghi­șeul, se puse pe scaun și frec­­îndu-și mîinile strigă:­­ — Cine are o țigare ! Nimeni nu răspunse. — Bun. Nu vă spun. Unul din colegi îi aruncă o țigane și alți cîțiva veniră­i să facă cerc în jurul mesei. Cuceririle lui interesau. — Mă băețî, strigă Sum­ea, ceva mișto! Femeie și părăluțe. Trec pe str. Domnească. Văd pe stînga la o fereastră deschisă o damă elegantă, în rob de chambre trântită pe cer­­cevea... Se vedea nobilă... colo... Mă uit la ea, văd că îmi face semn.. Măi să fie al dracului s! Q fixez... n’oi fi a­­vînd orbul găinilor? Slăbesc pasul... întorc crapul... ea semne după mine... Mă întorc... ea­­ îmi face mereu. sem­ne. Mă duc pînă jos, mă întorc iar, cînd mă apropii văd că e încă acolo, îmi zic: dacă îmi mai face semn, o salut.... . Și.... și ? — Stați... Mă uit, văd că’ntoarce privirea spre mine și dă din cap. Nu mai încape îndoială. Scot pălă­ria colo. Dama se uită cam mirată, se ridică, închide fereastra și dispa­re. Pricepem noi asta. Ei ce ziceți ? _ Și... și? — Și... și... dați-o dracului ! Acum face o scrisoare... o declarație In re­gulă... las pe mine. Vă spun că fe­­meea s’a amorezat de mine. __ Te trezești că te răpește, zise unu. — Mai știi ? Mă, in viață multe s’am văzut. Eu vă spun una, pre­simt c’a dat norocu peste mine. Da­ma judecind după casă, pare să fie din aristocrație. — Sst... Șeful ! Băeții se împrăștiazâ ca șoarecii. Lum­ea apucă un registru și se cu­fundă cu nasul în el. Șeful trecea la casă. ...A doua zi, îl luară la Interogator. — Ei ce-ai făcut cu cameza? Lum­ea-și freacă mîinile, era semn că avea să-I atace cu o țigară. __Merge bine băețî.... aveți o țiga­ră ? In curînd am să vă dau cîte­ oți vrea și încă Jokey-Club. Am trimis scrisoarea la destinație. Aștept ran­­deru-ul. — Măi să fie­­ al dracului I —- Aseară iar am trecut. De­­ de­parte cum, m’a zărit a început să fa­că semne cu capul. Am salutat iar și iar s’a retras , înțelegi.... discreție.... încă nu primise scrisoarea. O­are azi dimineața... m’am aranjat cu carie­ra.... că nici nu­ î știd numele... i-am dat numai strada și număra... mă costă un beștar afacerea asta. __ Fie că face..... — Ehei ! Ii scot însutit. O să văi deti. Toată ziua Lum­ea a fost bine dis­­pus și și-a bătut joc de toți cari ve­­neau­ după afaceri la ghișeul lui­— Da mai așteaptă!­­— Să vii mîînel — N’am timp! — Fugi dracului cu mațul ăsta da declarații.... El dincolo, își frecă minele, fluera, arunca cu tamponul peste mese. — Ce mai dameză băeți! ...In ziua următoare veni plouat. Băeții începură să-l ia la interogator. — Cel Svinea? Dar el nu răspundea. — Te-a trădat dameza , Svinea tăcea mort, își căuta, da lucra, expediă publicul și nu scoa­­­se o vorbă toată ziua. Abia pe seară i se duse la unul din colegi și-i zise tragic: — Dă o țigară. Cel­ l’alt i-o dădu și hazardă înceți — Da ce’-i mă, ce ai pățit? El, încet, zise : Dama, știi... — EI ? __Iți închipui. Mi-am găsit belead« era să mă dea în brînci, da’ să nu spui. Ce să rîdă, că îșt ia’s idioți, nu înțeleg. Nu spun, pe onoare. . — Nu-mî făcea nici un semn. Are un tic nervos, că dă din cap așa.. și eu ca prostu... înțeleg!.. A. ORNA GÎNDURI SIMPLE După un sfert de veac Mihail Eminescu reînvie pentru­ cîteva zile în paginile revistelor și ziarelor. E o mting­ere pentru cei cari tot mai pot simți duioșia închi­să in cadrul unui vers. E un gest frumos din partea celor care îl ur­mează pe făgașul greu al literaturei noastre. Lumea în care trăim, com­pusă din robi, negustori și bo­ieri, mai are și un mănunchiu de­ suflete cari plutesc între cer și pă­­mint: poeții și scriitorii. Pe vremea cînd trăia Mihail Eminescu, cei bine așezați pe pămint socoteau pe acești plutitori al gindirei, ca ceva nefolo­­sitori, sau buni numai să le făureas­că stihuri de dragoste, să le evite ți­ganii la petreceri. Poveștile era­u­ bune numai pentru copil, iar nuvele­le și romanele năzbîtii, isvorîte din minți bolnave. Au fost vremuri gre­le. In micile cercuri literare se for­mau­ abia atunci curentele de deștep­tare. Intre aceștia și adînca nepăsa­re a celorlalți s’a zbătut geniul ce­lui mai mare poet al nostru. Astăzi Eminescu este gloria noastră, litera­tura s'a răzbunat, iar cel cari îl ur­mează pot ridica fruntea vorbind cu mîndrie de cel care a fost necunos­cut abia după ce boala și mizeria l'au învins. Prinos de flori și discursuri au tulburat liniștea eternului visător, Pretutindeni astăzi a pătruns cuvin­­tul lui înaripat; mii și sute de su­fle­te tinere il cunosc, îl iubesc și-l înțe­leg. Eminescu va trăi mereu închis în filele cărților, iar lumea cea mare, in zbucium și nevoi, va căuta mo­mentele sale de reculegere, în cele ca a scris visătorul de altă dată. Operile literare și artistice, sint florile ce împodobesc lanurile activi­tăți omenști. Și florile vor rămîne in totdeauna podoaba și mîndria pă­­mintului. Stan Bolovan ___forții ziarului dimikejita­m DOMNITA DUI CAbGUTA :: :: Tainele și eroriie Iutii ©! :: ::­ ­ Mare roman dramatic úe acteaul fete — CAP. IV/ SOSIREA MIRESEI Intr’un colț era un pian, în soba mare de porțelan ardea focul. Pe jos erau rogojini de trestie subțire, iar deasupra covoare de Persia. Perdele și mobile înbrăca­­te cu mătasă trandafirie, lemnăria albă. Pe ziduri tablouri mari, fotogra­fii în rame aurite. Palmieri mari, m­esuțe cu tot felul de mărunțișuri scumpe și frumoase. Camera era învăluită în lumina lămpilor cu glo­buri de cristal acoperite cu matasă trandafirie. — E cel mai frumos salon, ce am văzut pînă acum, zise fata cu sinceritate, îmi pare bine că-ți place, dar e și renumit în Bareda și mi-am bătut mult capul pînă l-am aranjat. Dar fiindcă voiü sta cinci ani aci, făcea să-l aranjez bine. Ah, iată-i că sosesc ! exclamă dînsa, auzind sgomot de trăsură. Sosiră și oaspeții. Intrî d-na Metcalfe, o d-nă mi­cuță, vioae ,și elegantă, cu ochii­ fru­­­moși, fata albă, însoțită de soțul ei, maior voinic cu figura severă. După ei sosi, miss Flasham­, o blondă foarte frumoasă, în rochie neagră brodată cu argint, căpitanul Mallard, tînăr ofițer cu nasul mare, ochii albaștrii, voios și glumeț. El fu așezat la masă lingă Pa­mela Ferrari cu care convorbi tot timpul silindu-se a-i lămuri cu­ mai bine viața în India-Masa era împodobită cu flori și vase de argint, servitorii indieni, îmbrăcați în alb serveau fără zgo­mot, foarte bine. — Vii la bal, miss Ferrars, zise căpitanul­— Nu, nu mă duc. — Inchipuiți-vă, vrea să facă pe ce­­nușăreasa, strigă rîzînd d-na Har­sai. O să-mi distrugă reputația mea de amfitrioană. — Oh, asta nu se va putea abso­lut nici­odată, răspunse căpitanul cu politeță. — Trebue să știi dragă fecita, zise ea cu glas tare cătr­e fata care se roșise, că îndată ce te vei stabili la Rum­aghery, nu vei mai avea ast­­fel de distracții. Poți să mă crezi! — Oh, nu-mî pasă, nu-mi place balurile, răspunse Pamela cui mîn­drie. — Atunci haide măcar să pri­vești. — Ași dori să rămîn acasă dacă îmi dai voie. — Bine, fă ce-țî place. De altfel te potrivești în privința asta cu Watty care dansează ca un urs, a­­daugă ea adresîndu-se comesenilor. Ca și cînd ar avea în brațe un sac cu cartofi așa ține pe ceea cu care dansează. Pamela privi în talerul ei, reșise la fată aproape să izbucnească în plîns- Vecinul ei păru înduioșat, căci schimbînd repede vorba, o fă­cu să-și recapete liniștea. El vorbi de cărțile apărute de cu­­rînd, dar Pamela trăia la țară, mai era în curent cu literatura,­ d-na­ Hassal iar găsi, prilej, să facă obser­­vații răutăcioase, dar d-na Metcalfe îi lăuda bucatele. Conversația alu­necă în domeniul gospodăriei, al slugilor și economiei. — Aci în India zise d-na Titia, noi gospodinele, o ducem mai bine de­cit în Europa. Vrem să dăm un banchet sau o serbare, n’avem decit să­ il chemăm pe intendent și să-i zicem cu un gest poruncitor: — Bundobast Kurm­! și totul e făcut. — Ce înseamnă aceste cuvinte? întrebă încet Pamela pe căpitan. — Foarte simplu: Să te pregă­tești! Și puteți fi sigură că totul se pregătește. Totul e să ai un in­tendent bun și deștept. Și eu am de gînd să mă însor, adăugă el în­cet, și îmi permit a vă sfătui să luați un intendent destoinic. — Mulțumesc, răspunse Pamela, dar la plantații nu voiü avea pri­lej să dați banchete. — La plantații? repetă el uimit. Dar d-ta miss ai aerul unei fete deprinsă cu lumea mai — Și logodnica d-tale vine din Europa? întrebă fata cu sfială. — Nu, ea locuește la Calcută, tatăl ei, e funcționar la ministerul­ de finanțe. Ne-am cunoscut amnl trecut la Simla. Pe logodnicul d-ta­le nu-l cunosc, dar pe vărul lui care e funcționar al guvernului, l-am cunoscut de mult. E foarte frumos, cunoaște toate sporturile și are mare viitor. Poate să ajungă foarte sus. Pamela își duse șervetul la gu­­ră, ca să-și oprească o exclamație de minte. Toți îi vorbeau de vă­­­rul lui Walter, începuse a-i urî! — Am mai cunoscut un Thorold în munții Tirbut, adăugă căpitanul, dar părea foarte decăzut, de­sigur că nu e rudă cu familia logodnicu­ i lui dv. — Cred că nu. — Vă place muzica? întrebă că-s pitanul. — Da, îmi place mult. ,j­ ­ i va urma!)

Next