Dimineaţa, iunie 1919 (Anul 16, nr. 4700-4728)

1919-06-25 / nr. 4723

P. P. Carp Petre Carp nu mai este. N-am fost adversari politici toată­­ viața, pentru că era un coonserva­­tor convins, în accepția strictă a a­­cestui cuvânt. L’am combătut mai cu seamă cu violență atunci când în politica externă a preconizat, de alt­fel consecvent cu vederile vieței sa­le întregi alăturarea de Germania contra Antantei în special a Rusiei. Dar în pretora de poli­ticiani cari au condus, se știe în ce mod țara românească în ultimele decenii, Pe­tre Carp se ridica viguros,­ ca o im­presionantă excepție, ca un om de convingeri pe cari le apăra și ex­prima fără teamă, ca un om căruia puterea i-a fost mereu mijloc și pe scop, așa că o arunca cu dispreț de la sine, ori de câte ori ar fi tre­buit să-i sacrifice o convingere, în fine ca un om cinstit, incapabil de a face transacții cu onoarea. A fost ceva tragic în viata lui. Nu era numai nepotrivit cu moravurile politice ale tarei sale dar și în afară ’de aceasta, nepotrivit cu vremea în care trăia și pe care n’o putea în­țelege. Ca conservator, părea năs­cut cu un secol prea târziu, căci in­­clinatiunea lui pentru autocratism, ‘pentru despotia luminată» și blân­dă și disprețul lui pentru mulțime, pentru democrație, era din alte vremi. Ca om era născut cu un se­col prea de­vreme căci cu aptitudi­nile lui, cu gândirea lui francă smea­că, ar fi putut poate deveni, fără a­­păsarea prejudecăților politice ale unui trecut în care crescuse, un ma­re conducător al poporului Asa însă moare iară a lăsa o o­­peră mai trainică de bărbat de stat. Deși și-a hărăzit toată viata politi­cei, va rămâne­ totuși mai mult o mare amitire intelectuală și morală. A fost un om întreg, întreg nu numai în calitățile lui, dar și în de­fectele și greșelile lui. Aceste gre­șeli, au subliniat mai ales sfârșitul vietei lui, când Petre Carp s’a vă­zut în conflict cu politica activă a țărei. Va aparține istoriei să-1 ju­dece definitiv și în această privin­ță. La mormântul deschis și în cur­sul evenimentelor, nu vom încerca acest dureros proces, acest tragic proces, cu toate că nu înțelegem să-l micșorăm aplicând memoriei sale dictonul latin de mortu­s nil... 1 Dar explicația s­­a greșelilor ul­time ale lui Petre Carp stă în însăși psih­ologia sa politică. Nefiind de­mocrat, el nu înțelegea că nolitica se poate îndruma după sentimen­tele mulțimei și credea că fericirea unui popor se poate face, ba tre­buie făcută, fiindcă altfel nici nu se poate, chiar și contra voinței lui prin mijloacele de forță ce tocmai stau la dispoziția unei personalități. Personalitatea—iată ce credea Pe­tre Carp și ce se credea.­­ A murit, ca germanofil, cum se zice azi, el, care la 1870 a declarat ca ministru de­­ externe că acolo unde flutură steagul Franței e și Inima României. QAN= 1 SSI>>!P*­E Coada ursului... Pe aceste vremuri de ananghie, mulți au început a'și da seama, de ce n'are ursul coadă El pasăril­ te a pus'o să prindă peste și a rămas fără el*. Tot așa cei cari au pus ghia­­rele pe vagoanele și șlepurile încărca­te cu mărfuri ale nemților, se văd acum expuși a rămâne berci, închisoare, restituiri de bani, nu­­mele pătat îi a fre desagramenturi, tocmai când se credeau mai urcați in pom. Ha, ha, ha! râde mefistofelic noro­dul celor cari “u răbdat de zahăr, când ei speculau vagoane întregi, bine le face!... Și ce bine ar fi când toți , urșii cari și-au pus cozile ca să prindă... aur din nevoile mulțimei, s'ar pome­ni cu coa­da tăiată! Dar pentru acest lucru ar trebui să ne vie niște inspectori din lună cari să nu aftă Hui Și cumetri pe ml. Atunci să vedeți descoperiri și urși fără coadă. S’a îndulcit ursul la miere, și cei hrăpăreți la putere. Ei, cuci e buba și ea coace și rău o să fie cănd o spar­ge! Din pricina urșilor cu coada lun­gă face mulțimea flămândă alătea cozi la depozite. Paroli Să ne vie in­­spectori din lună, că de nu, vom mer­­ge din rău In m­ai rău. Panamale sunt destule, dar oche­lari lipsesc. Dar am ajuns să fie dăm cu degetele in ochi­.. A suna el.« «!»►**. «OLOYAȘi România nu va semna 0. Siiiiam va prim­i tim puri România nedreptățită de cei mari și părăsită de cei mici Un membru de seamă, al guvernu­lui a făcut ori următoarele declara­ții unui ziarist străin : — Atitudinea guvernului față de conferința de pace este hotărâtă : Nu semnăm ! Considerăm că pacea aceasta care nu ține seamă de siguranța frontie­relor noastre, care ne deposedează de drepturile de suveranitate prin imixtiunea puterilor mari in trata­­meniul minorităților naționale, pa­cea unor concesii economice impuse de obiceiu dușmanilor învinși nu poate fi acceptată de noi . Conferința de pace a Împărțit po­­poarele în mici și mari. Ne-am opus de la început acestei concepții, îm­potriva căreia am crezut c’am lup­tat, atunci când am luat armele al­­ături de Antantă. Dar Brătianu n’a fost susținut în această atitudine­ de nimeni, nici chiar de cei direct Inte­resați. Polonia și Ceha.Slovacia n’au suflat un cuvânt D. Venizelos a pro­pus o soluție tangențială : amânarea discuțiunii . Noi am înotat singuri. Vom lupta mai departe. — Chiar dacă Italia semnează ? — Ea Credeți oare că tratatul de pace eraîă semnat se va executa ? Dar germanii, nu se vor supune chiar de­ a doua zi ! Iar Italia, a și declarat că va rezolva chestiunea, Fiume Indiferent de hotărârile co­­misiiunii. Și atunci, care va fi situațiunea României ? — O situație tot atât de sigură ca ori­care alta. De altfel, hotărârea aparține încă guvernului și nu poate deveni fapt fără aprobarea regelui. Am sfătuit pe rege să consulte și șefii celorlalte partide. Pe ur­mă, regele va decide. — Ce este adevărat la­ chestia de­­misiu­nii guvernului ? — Cred că îndată ce va­ sosi d. Brătianu ne vom prezintă demisia. Ziaristul s'a informat apoi de da­ta sosirii d-lui Brătianu. După in­­formațiunile guvernului d-sa va pă­­răsi Parisul peste 3,4 zile. De zece zile guvernul n’a mai primit nici o comunicare directă de la primul său delegat. Revenind asupra chestiunei Bana­­tului ziaristul străin a întrebat dacă România își menține punctul de ve­dere integral Ministrul a răspuns : — Vrem tot Banatul, nu dintr’o meschină rapacitate aplicată la câ­­teva mii de kilometri pătrați Ca să fim prieteni cu sârbii — nici odată n’am fost altfel — trebuie să ne asi­gurăm o graniță naturală și să evi­tăm orice prilej de fricțiune. Iată a­­devăratul motiv al pretențiunilor noastre. Ultima întrebare ce­­ s’a pus mi­nistrului a fost cu privire la o even­­tuală remaniere a cabinetului. Mi­nistrul a răspuns că nu s’a pus încă în discuție. Hg. * Stă Germania semnează pacea Adunarea națională germană întrunită la Weimar a hotărăt să semneze pacea cu o majoritate de 243 voturi, contra 101. CAZUL DE LA GALATI ACEEAȘI INCURIE Banca Nat­onală a comandat la Ban­ca Frânte o cantitate de bancnote ca­re u urma să sose­ască în Țară intr’un ■vagon închis. Vagonul purta numărul 22.956, era păzit de soldați români ș­ ■francezi sub comanda unui ofițer fran­cez, trenul din care făcea parte a sosit ■în Captală. Vagonul care avea și el ■toate șansele și motivele să ajungă la ■distinat­e n’a sosit. Prea surprins n’a fost nimeni. Sunt ■tem obișnuiți să ne dispară șlepuri, ■magazii, vagoane. Un b­et vagon, fie el •și cu bancnote nu poate fi subiect de emoție pentru nimeni. Totuși, autoritățile s’au scuzat că nu se uite amănuntul că era vorba de ■bancnotele­­,Băncii Naționale“. Toate încercărle de a se da de ur­ma vagonului dispărut au fost za­darnice. Era unn fel de olandez-zbură­­tor. Un­i afirmau că l’au văzut în Ita­lia, alții, în Transilvania sau în Ceho­slovacia. Când într’o bună zi, în portul Ga­lați, se descoperă la un m­ lițian un nu­măr de biletele furate Erau lesne de ■recunoscut pentru că din spirit de preț cauț­ine — nu știm dacă francezii ne cuno­așteau țara sau dacă directorii ■Băncii Naționale au vrut să fie pru­denți — bancnotele nu purtau număr, nici serie, nici semnături Biletele de 1000 lei erau complect albe. Soldații cari au condus vagonul fiind anchetați, au declarat, că No. 22956 su­­ferind avarii însemnate în Italia a tre­buit să fie părăsit și conținutul trans­bordat în vagonul italian No. 178.240. Și iată cum, pornind dela acest amă­nunt s’a putut descoperi în gara portu­lui Galați într’un vagon încărcat cu diverse transporturi ale aliaț­ilor și câ­teva lăzi, trântite într’un colț care con­țineau bancnotele vagabonde. Din cele 12 lăzi lipsim numai una, o alta era spartă și dintr’însa dispăruse suma de 160 mii de lei. In total furtul se ridică la 2.320.000 de lei. De fapt, biletele dispărute n’au nici o valoare și pot fi ușor recunoscute. E interesant însă­ cazul. Un vagon întreg, închis, pecetluit, păzit, trimis în condițiile cele mai bune ca să ajungă la timp și sigur în țară, se încurcă prn țări străine, se aventurează, își pierde­­ o parte din continut și apoi este des­coperit, unde? la Galați. Adică atât de aproape de Brăila. Când se vor sfârși oare disparițiile ‘senzaționale? O anecdotă DIN­ VIATA LUI P. P. CARP Prin Decembrie 1900, cuconu Pe­­trache era președinte al consiliului de miniștri și ministru de finanțe. Intrm­­ăm­urg de seară, câteva zile după anul nou 1901 primul ministru Carp, in călătoria din Țibănești spre București se oprește la Bârlad și în mijlocul unei zăpezi cu vifor, intră în oficiul telegrafo-poștal, unde scri­se o telegramă. . In semi-obscuritatea sălei nimeni nu recunoscu pe primul sfetnic al țarei și de aceia oficiantul dela pri­mirea telegramelor lăsă pe .,prădă­torul Carp” să stea impacientat la ghișeu, în timp ce-și citea gazeta, fă­ră a se sinchisi de persoana ce aș­tepta să-i sa primească telegrama. — Am o telegramă, zise Carp de după ferestruica pe jumătate între­deschisă a ghișeului. — Văd, d-ne, zise răstit funcționa­rul, fără a-și întoarce capul, de pe ga­zetă. După 5 minute de așteptare. — Sunt cam grăbit d­­e oficiant, îndrăzni iarăși d. Carp. — Eu visă, nu, răspunse pe același ton oficiantul. Primul ministru se depărtă de la ghișeu și luând o altă blanchetă scri­se o nouă telegramă, astfel conce­pută: URGENTA, P. P. Carp, ministru președinte și ministru de finanțe, Oficiantul de la primirea telegrame­lor, din oficiul Bârlad de Iurnă In ziua de 5 Ianuarie 1911, ora 6 seara se va destitui telegrafic și cu amenda de pierderea lofei pe o lună pentru rea purtare ți obrăznicie in timpul serviciului­­­ iscălit Carp. Și apropiindu-se de ghișeu se adre­să funcționarului care era încă cu­fundat în cetirea gazetei. — Domnule oficiant sunt ministrul Carp. Te rog transmite de urgență această telegramă. Sărind ca asvârlit de niște arcuri mecanice, oficiantul luă telegrama și fără a ști Încă conținutul telegramei, bolboroși câteva scuze, sfârșind cu: _ Sărut mâna Excelentă, îndată. Și totuși cuconu Petrache, care cu­noștea­­ moravurile țărei, văzând pa­loarea și tremurătura oficiantului îl ierta, mustrându-1: _ Bre omule, altădată mai uită-te și d-ta la oameni! v Sa. Moartea lui P. P. C11. Azi filmneafă ni sa comunicat următoarea telegramă sosita din Vaslui: Eri Duminică, pe la orele 7 seara, s’a stins din viată Petre P. Carp, în conacul său de la Țibănești, în urma unei come apoplectice, care a durat 34 ore. NOTE BIOGRAFICE lată câteva scurte note biografice. Carp s’a născut în anul 1837. Stu­diile le-a făcut la Berlin și Roma. Re­întors în țară, a luat parte la eveni­mentele cari au pregătit și provocat căderea lui Guza-Vodă. A fost ales deputat pentru prima oară în alegerile cari s’au făcut sub noua lege electorală (1866) și de a­­tunci reales apoi in continuă până in prezent, cu mici întreruperi. La 1870 a du­rat i­ ministerul­ Mano­­lache Costache Iepureanu, ca ministru de externe A fost agent diplomatic la Viena, Berlin și Petersburg. A fost mi­nistru al cultelor și instructiunei publi­ce, ministru de externe si ministru de domenii. In 1900—1901 președinte al consiliu­lui și ministru de finanțe. La 1907 în urma fuziunei partidului conservator a ost proclamat șef al par­tidului și la 28 Decembrie 1910 a fost însărcinat cu formarea cabinetului in colaborare cu conservatorii cantacuzi­­niști. La izbucnirea războiului european a fost pentru respectarea tratatului nos­tru cu Tripla Alianță și deci pentru o cooperare alături de puterile centrale. Prelungirea permiselor pe căile ferate In urma deselor reclamatiuni, minis­terul lucrărilor publice pentru rezolva­rea lor­ a luat următoarele dispozitiuni relative la abonamentele neutilizate din cauza răsboiului: Se va restitui toată suma plătită pen­tru biletele de abonament plătite și ne­ridicate. Acei ce au avut bilete de abonament însă n’au fost întrebuințate tot timpul valabilității, fie din cauza mobilizare­ la părțile active pe front, fie din cauza suspendării valabilit­ă­ței abonamentului de la 30 Septembrie 1916, fie că au ră­mas în teritoriul fost ocupat, se admite prelungirea valabilitătei abonamentului pe un timp egal cu acela de la data suspendărei și până la expirarea vala­bilitătei indicată pe bilet, scăzându-se la cei cari au fost mobilizați pe front timpul de la emitere și până la data mo­­bilizărei. Acei cari au fost pe front, cât și acei cari au fost în teritorul ocupat trebue să dovedească această situațiune cu ac­te emanate de la autoritățile în drept, altfel nu vor putea beneficia de a­­vantajul prelungirea biletelor de abona­ment respective, și anume cei mobiliza­­te front­ ar nu pe foc, să producă ordi­nul de demobilizare, iar cei rămași în teritoril fost ocupat, certificatele poli­țienești din care sa rezulte că a fost sub ocupatiune tot timpul.­­ Acei cari au fost evacuați în Moldova­ și n’au fost imobilizați pe front, nu vor beneficia de prelungire­ de­oarece în baza ordinului circular și a publicațiu­­nei emisă în anul 1917, au profitat de prelungirea acordată. Persoanele în drept ca să poată be­neficia de această prelungire, trebue sa depună la direcția­ generală biletele de abonament respective spre ștampilare ,până la data de 15 iulie 1919 și să do­vedească situațiunea­ iar cererile ace­lora cari nu au depus abonamentele în termenul de mai sus și nu vor produce dovezi, nu se vor lua în considerațiune. TELEFON: Direcția 10.66 Redacția 6.67 Administrația 7.69 Publicitatea 11/84 u­ltimele T­elegrame Se apropie ,­­momentul hotărâtor noul guvern german LYON. — După o telegramă din Weimar noul cabinet german s-a constituit astfel: Președinția con­siliului d. Bauer. Ministru de exter­ne, Hermannn Mueller. Finanțe, Erg­­berger. Interne, David. Războiu, Norke. Colonii, Boli, Poște, telegraf și telefon, Giesberts, Muncă, Sim­­zenner. Lucrări publice. Sehlicke. Economia publică, Wissel, Tesaur, Mayer Kaufbeuren. Aproviziona­rea, Schmidt. Titularul la justiție n’a fost încă desemnat. CINE E BAUER? Lyon.— D-rul Bauer însărcinat de Ebers să construe cabinetul este născut in 1810 in Prusia orientală. Intrarea In viața politică și-a făcut-o la 1908. ca membru in comisiunea generală a sindicatelor­ germane. Foarte activ, el a fost brațul drept al lui Degton in toate mișcările social, democrației. In 1912 s-a ale­s deputat al socialiștilor din Breslau in Reich­­stag. Numit in 1918 director al noului se­­cretariat al departamentului muncei, creiat­ă de prințul Max de Baden, el a demisionat la 10 Noembrie in ajunul armistițiului cu intregul cabinet. La­­ aceeaș lună a fost atașat la comi­­sarii poporului și însărcinat cu de­­partamentul muncei. Scheidemann i-a păstrat aceleași funcții cănd a luat conducerea guvernului in Fe­­bruarie a. c. ERZBERGER LA VERSAILLES LYON. — Se anunță din Basel: „Berliner ■ Zeitung“ afirmă că nu se cunosc în cercurile oficiale in­tențiile retragerei atribuite preșe­dintelui Ebert Acelaș ziar spu­ne că d. Erzbeger ar fi fost desemnat ca viitor ministru de externe. El va fi de asemeni șeful noii delegații care va pleca la Versailles. Candidatura baronului Richthofen pare să nu aibă nici o șansă. GERMANIA ISI SCUFUNDA VA­SELE Lyon. — In cazul semnărei păcii, vasele germane vor trebui să trea­că în mod automatic în posesiunea aliaților. S’di pregătit toate măsurile pen­tru luarea în primire a vaselor ger­mane. 1 Marinarii germani au ch­at'o mai înainte scufundând năvîle, dacă mult. Nu e ches­ia în Italia de a înlocui oameni. E vorba de schim­barea­ sistemului. Lucrătorii italieni au înțeles aceasta. Ei vor să lupte cu partidul socia­list pentru a instala în Italia repu­blica socialistă”. * LYON. — Regele Italiei a însăr­­­cinat pe d. Nitti să constitue minis­terul. După „Epoca“, organ oficios, al d-lui Orlando, d. Luzzatti a re­­fuzat ofertele d-lui Nitti. Tot astfel ar fi situația și cu d. Barzfiaf. Două grupări, grupul parlamen­­tar și socialiștii reformiști ar fi in­­terzis până în prezent membrilor lor să facă parte din minister. D. Tritoni ar fi pus condițiunea ca să­ participe șî gruparea parlamentară la această combinațiune. „Epoca” spune că Intrarea In scenă a d-lui Giolitti este cauza că­derei ministerului Orlando, Criza din Italia PAREREA LUI SERRATI, DIREC­TORUL ZIARULUI „AVANTI” încă înainte ca criza din Italia să se fi declarat, ziarul „L’Humanite” cerând d-lui Seratti, directorul ziaru­lui „Avanti” gât și arate părerea asu­pra situatiei din țara sa, acesta a scris: Situația italiană este negreșit foar­te gravă. Criza economică, politică și morală, este mare. Nimeni în Ita­lia nu e satisfăcut de felul cum s’a terminat războiul. Ziarele burgheze italiene au țipat, acum câte­va luni, că victoria Antantei a fost rezultatul bătăliei lui Vittorio Veneto... Și au promis că victoria va da italienilor— mai ales munctorilor — vârsta de aur. Cu toate promisiunile acestea, avem în Italia lipsa de lucru (șomaj) scum­­perea enormă, a datoriei publică spăi­­mântătoare. La orașe și la sate în­treaga populație muncitoare își stri­gă indignarea­ contra autorilor acestei triste situații. Cei cari au propovă­duit războiul sunt huiduiți și huliți de popor, în timp ce Clementul mili­tar și imperialist de partea lui nu e nici, el satisfăcut de soluțiunea ce se va da la Versailles problemelor te­ritoriale. Prins între aceste două o­­­poziții, — proletarian și militarist — guvernanții actuali nu pot rămâne la putere, Orlando va fi negreșit răs­turnat la viitoarea întrunire a Came­­rei Dar cel care-l va înlocui — fie Nitti sa,­ Tittoni, sau un purtător de sabie, sau GiorlRi chiar, pentru noi e t«t­una­—nu va putea nici el s’o Semnarea picai Lyon . In chestia semnărei păcei Templ" scrie: „Guvernul german având a răspunde prin da sau nu la ultimatul aliaților, trebuia să dea acest răspuns inainte de Luni seara la o­­ele 7. Numai dacă din motive binevenite, nu va­ fi acordat o pre­lungire scurtă de termen. Daca răspunsul va fi afirmativ ceremonia semnărei tratatului de pace în gale­ria oglinzilor din Versailles, va a­­vea loc tot cel mai curând, căci Ca­binetul Bauer va trebui să desem­neze noul plenipotențiari Un locul contelui Brockdorff și colegilor săi toți demisionați. Dacă răspunsul va fi negativ mă­­surile militare și economice prevă­­zute: înaintarea armatelor alia­­te, întărirea blocujului, vor fi e­­xecutate imediat sub direcțiunea mareșalului Foch care se află acum la Rin. „Journal des Debats" scrie: Luni 23­1. c la 7 seara expiră termenul dat Germaniei pentru a răspunde Care va fi acest răspuns? Ceea ce e sigur este că dacă T­,m, seara la 7, președintele Conferinței nu va fi primit avizul ofic­al că Germania semnează, armatele aliate In mod automatic se vor pune un marș pen­tru a-și Împlini Însărcinarea ce le-a fost dată. _____ CONSILIUL DE PATRU ) Lyon­ — Consiliul de patru a Se*­liberat Sâmbătă asupra răspunsului, ce trebue dat la nota germană din 20­ iunie, semnalând conferințe­ de pa­­ce oarecari contraziceri între textul tratatului rectificat, remis la 15 iu­nie și memorandumul care-l însoțea și cerând să se precizeze intepreta­rea unor pachete din memoriu­ și din scrisoarea d-lui Clemenceau. Răspunsul consiliului de natru a fost stabilit imediat și remis seara secretariatului delegatiunei germane la Versailles. Acest răspuns va fi publicat azi dimineață simultan la Londra și Paris­ Documentul acesta se compune dîntr’o scrisoare sem­nată de d. Clemenceau, arătând că textul autentic al condiHunilor de­finitive de pace este acela din exem­­plarele remise delegatiunei germa­­ne la 10 Main, dintr’o notă care răs­punde diferitelor chestiuni puse în scrisoarea contelui Brockdorff- Rantzau șl, dintr-un protocol care va putea fi anexat însăși tratatului. D. BALFOUR IM CONSILIUL DE PATRU Paris. — D Balfour va înlocui pe Lloyd George bolnav. Se va cerceta memoriul depus de delegat­i otomani. Consiliul de patru va decide strămuta­rea la Londra a cons­ilului care tre­bue să organ­zeze Liga Natiunilor și consi­liul economic de război DELEGAȚII TURCI LA PARIS Versailles.— Primul delegat turc Rizza Tesik Bey a rugat pe minis­­trul de externe francez Pichon, ca să fie el prima conferință cu dele­gații turci. (Agenția Dacia).

Next