Dimineaţa, ianuarie 1920 (Anul 17, nr. 4908-4929)
1920-01-07 / nr. 4913
. r.,\ /B Poveste^ Craciunglu ^ furca s. tristă-i iama. in seara.Tri.t: panaș... ..... când Stăpânul lumit— tin o.ia unei grații O luă cu mlina-i albă s-o fluture pe snafu — Un înger, slab și palid, vorbi din . •> ut gras .. m^tsare coșu acesta cu firidtl risipești Pe lumea Ta, părinte... Dorind-o sâ se cearnă destru gcqiq fe.nigi nor ști,câ-i iarnă... .J, ce beție dulce va fi pentru acești / m iar cei mai mulți n’au Doamne un caper’s măcar N au nici o trup ce pune, nici lemne s’o topească... Mau cupele acestea cu care să ciocnească In slana sa, licoarea cere seu’ui a dar.. »Oi iartă-mă. / Nu’n m'ne gâvei Tu povesi... Dar picură întrnsa și-un strop de buc rii !.. .." ...Din gânduri e Sale, din funduri de pecie Trezindu-Se, Stăpânul prici pe îndrăzneț... Și n bara Lut neasă și grea de licăriri O mână strecurânat !-Și, recugetă o cină... Și-apoi, punăndu-și mâna pe înger, pe-o aripă și mângâe în timpul supremelor gândiri... 01 Cum și -nchise pleeapa, pierzăndu-se în ea Micuțul! Și când ochi, albaștrii și-i deschise Palatul de lumină al cerului pierse, Iar el sub fulgi, pe calea pământului pășea... Simți întâi fiorul de teamă și de fag. Când, margine de neguri, căzu departe ’n tal Și n razele zărezei, cu barbă’n piept și-un altul Se întrezări o clipă pe-un luciu de toag... Și stând, cu ochii țintă pe strămut f nul. Simți sub tăpi un ouel..... Simți cum se adună Tremurător Pământul sub el, și arm, furtună Deslănțue ’n lăuntrui fă âme, lui ae lut.... Și-acum asta, in sine vorbră gânduri uii l Și n cât era omătul pierzându-se ’n privire, Din visul ei albastru deschise—o nesfârșire De zări scăntecioare pe câmpi plumburi.... In patru părți de lume ce se umpe.iu. de căni Și tremurau de rugă și de lumină vie — Bătând mai tare’n ușa măruntă și pustie — Belșugul și alinarea căzură pe pământ..... —..Și cum mergea mai gârbov pe lemnul fuminos Pe sub zăpada care cădea tot mai ușure —Pătruns de ger și vânt—in iesla unei șure Se duse să se culce... și-n veci rămase jos... George Orecorlan •Va plânge dagă, e păcat, azi t Crăciunul. tractor: CONST. KOLB GANDURI SIMPLE CRACIUNUL VESEL! Omul e doritor să fiP voios când aiunt gici să trăiască sărbătorile mari. Cin £-i sănătos și poate umblai liber și i independent este bogat zice o vorbă , din bătrâni-Bucureștienii noștri sunt debi toți veseli și umblă, dn ce zic, forfotesc nevoe mare în toate părțile, voioși că și ttot de,Nuri bimnișorii pe lucruri de-ale gurei-Obiceiuri sfânt și acuși ca o să aud ?tm colindătorii micuți rechegiți de ./S’ cântând pe repezeală vechile conde duioase și naive. Să nu fim ingrați Mă de Domnl- Acesta e al doilea Crăciun pe care n -l serbăm în atr,a liberată și mărită• numai gândul ăsta trebue să mie împace cu toate necazurile-Mulțimea simte acest mare adevăr și resemnată își adună proviziile după mizerî, dar veselia adevărată n’o putm întâlni în rândurile lor. In pâclp și noroiul în care mie trudim, să răzbunți mai repede, după nevoile ;noast'e plutește o nedefinită tri sl>ctă apăsătoare. < S’au notofif'qp [a comandă protestările ; ribiieni atu, mai, murmură , vin zUe sfinte de dtfamâ *trebue împăcat * sufletul ca să si poată rodihitit. Când vor în insă cârdurile de copii cu colindul să nie adiacent bine a- l minte de uru lucru ..ei iutți odraslele a celor cari au luptat pe front. Pentru [UNK] ci războiul n’a fost decât sărăcie și s suferință și să-i prim Cu drag, măit, mult decât drădhiă. " MiI de orfani de războii au așteptat a aceste zbe cu sfânta bucurie,copilărească, să-l pătimim cu drag si să fim , darnici- Să aibă cel puțin ei iluzia u P nul Crăciun vesel, căci cp-i în sufletul nostru bătrân, știe imul Dumnezeu țil Șî.totuși e im Crăciun Visel. 0 STAN BOLOVAN Rslaț ile franco itaSiene Roma. 4— Toată i presa franceză se ocupă de cartea galbenă asupra seilaTuriilor franco-italiene. Din documențwle publicate reiese lămurit că,încă din 1902 italia luase poziție în sensul de a «a participa la o politică de atac ți de provocare contra Franței. RevelatiU ® cărței galbene co mplectează ceea ce se știi3 deja despre politica italiană față de Anglia. 1 italia declarase în adevăr încă h: prinv'le !»înoiit «4e Trplei Atla!D:te că n’ar fi participa t feo po*n braț--- contra Angliei. „Echo de Paris“. „Figaro“ „Le Gaulois constată ca în documentele diin 1902 se găsesc primele bazele politice în« 4’a a urmiato în mod real și care pas’o alături de Antalt»când inspiriile scentrale au vrut să’iî impute politica de agresiune și de egemomie. PEDIPSITI SBIRII! Dim com inna Hagilești, județul Jilfov, ne vine um Mitrigrăi de disperare a locuitorilor, terorizași și schingiuiți de primarul acelei comune Costica ^ruea, în tovărășia sălbatecă a țescululi dfif .post, un anume Cristescu. Acești sibiri ai Comunei Hîagiișfci silesc pe țăr.»Jdiii» , k, dea brânză, lapte, cufi, unt și alte alimente*, și dacă îi reluasc chiamă pe loc , puitori #4/reședinta postului, unde simt bătuti fi ?ochestrați, până ce li se dă alimente Barbaria, această ixivoitător de neomenoasă. •‘•intribue pe În#ră un abuz de putere și o, ■ feucul$$re .a domiciliului., când prin nimic autori^țp.».' sbirilor dela Piute nu e justificată să nucindâ .nameni pașnici ?i stă bia cu dea sila av‘aiu.1 Nu ortat £ ziarele noastre s‘au făcut ecoul populației fie la sate, denunțând plaga jandarmeriei, a șefilor de post și celorlalți reprezentantii forței publice in satele, în care domnesc după bunul lor plac. Este o datorie cetățenească, ca să se puc odrată pentru totdeauna capăt sălbăticiilor?i abuzurile la cari sunt supuși săteni! Jurați pradă mișeilor carî în loc să tii ordine și pa«a satelor, schingiuere țăranii, le fură avutul și necinstesc casele lor. Avem in capul departamentului internelor un ministrul democrat. E timpul ca să dea o pW sbicilor de la sate. DACIAN Una din figurile cela mai ssimpatice ale Capitalei. Om de ispravă. Bun medic Și burn gospodar. Foarte popular în cartierul della Bragadiru unde a ajutart mult populația săracă. S’a ajuns pe lista independentă în Capitallă, ceea ce dovedește că Și în «rasple lalegătorilor se bucură de 1 înciOere. ' i ’ xî | a1.2iiti8.i& pi-ii.i Opr tiM și va fi ■ lasat sa lintreze fără îndoială că se va distinge ca un ©x_ cement și cinstit administrator. Două preocupări trebui să aibă acum tip primar: 1) să asigure Capitala cu alimente și lemne; 2) să curețe Capitala Și să întinse mâsutrî higietnice. Cu sprijinul necondiționat al guvernului cu o activitate neîntreruptă și energică, făcânduse toati« saiirif» c’ine clairî se reclamă re^ctivim acestor cestiiuni, d«rul Gheorghian e © [UNK] muil care poate să învingă dificultățile de azi. Numai să nu fie hărțuit de politiciani Și prost secondat în comisia interrimară ■“*■—”------- ■ [UNK] [UNK]npi. --------- D ral CRISTEA GHEORGIPAN Deputat al Capitalei Concesiune da ca fgr t ^ făt-ermânia Viei^a. — După „Wiener Tageblat“, autoritățile a. isstro-Mugare proiectează să cedeze concesia și materialul căilor ferate din teritoriul ungar atribuit României. O societate nouă s’a creiat în acest scop. Cpáeiiinui Crăciunul, sărbătoarea păcei și sărbătoarea copiilor, cea mai frumoasă, cea mai poetică, cea mai omenească sărbătoare a creștinătăței. Fiul Domnului s’a născut și a fost culcat în iesle. Craii dela Răsărit ea și păstorii i-au adus închinare. Iar deviza momentului hotărâtor în istoria oamenilor, când s’a născut cel de la care avea să pornească etimisehlia iubirei de aproapele, a fost dată din ceruri: „Pace pe pământ și oamenilor bună vestire /“ Pace pe pământul înecat în sângele roșu al celor mai bravi fii ai neamului. Pace pe pământul în care zac pentru somnul cel de veci, copii noștri dragi alături de cei ai dușmanilor, cari au și ei părinți, ai dușmanilor înfrânți ! Pace — iată urarea pe care omenirea rănită și îndurerată trebue să și-o strige azi, cu toată nădejdea, cu toată hotărârea de a face ca ceea ce a văzut generația noastră, grozava sfâșiare, să nu se mai repete. Pace între, horoade și pace înăuntrul noroadelor ! Pace în sânul poporului nostru, greu încercat și splendid răsplătit prin frumusețea isbânzei ! Pace prin aplicarea preceptelor etern adevărate ale scripturei ; pace prin dreptate, prin dragoste, prin ridicarea celor săraci și prigoniți, pace prin iertare ! Iată ce urăm și noi țărei noastre, poporului nostru, fidelilor noștri cititori ! OJJMINCAT mám Cpotiea „I Dimineței“ In stațiunea balneară Lacul Sărat, de lângă Brăila, se întâmplase un scandal nocturn- Fostul deputat Filipache Corlătescu de simpatică memorie, avusese un incident cu doi necunoscuți. Coborându-se jos din pridvorul de,unde protestase în cpatra purtarea celor doi străini, și voind să le aplice o corecțiune, la care situația sa oficială și moravu» iile de acum doiuăzeci de unii îi dau drept, fu boxat de cei doi adversari ca un simplu tivil ordinar. Comisarul băilor auzind cine ere»1 diamantul, — care vocifera cu autoritate, se intimida și începu să țipe și el : — ..Bine nesocotiți.!«!, cum ațî îndrăznit să atingeți și să insultați pe un ales al națiune! .Mai intâi răspundeți țin? sunteți? La răspunsul lor că sunt consulîî: Olandei și al Englizeirei, comisarul îșî pierdu cu totul cumpătul și sfărșit prin a le cere scuze umilite. Voia să evite bietul ori un conflict diplomatic. Păcat",dar piroc ®s1i’»verbal cum se pricepu căutând să nu m- ,greuneze pe nimeni și trimese dosarul afacere la parchet. Tasse! Eliade, elefantul chibmep, de azi, a cărui barbă de mătase neagră a făcut totdeauma deliciul sexului frumos și admirația mea, era pe atunci procuror. E dere un rechizitor energic și impartial. Deschise o acțiune publică în contra ambelor, de Cincinat Pavelescu părți și a deputatului și a consulilor Procesul veni la judecătorie. Ședința o presidium ® u. In conformitate cu legea și cu apucăturile mnei personale de înpăciuitor, încercai fără succes, să-î înpac. Doi martori lipseau, adversarii, de comun acort se ținură că se mulțumesc cu martorii prezenți ca procesul să nu se mai amâne. Grefierul strigă martorii: Neuman, Folostină Precupescu. Toți răspunseră. Fi fură invitați să aștepte afară. Aprodul, un țigan pliternicit, obraznic, văzând că unul din martori era încă în pretoriu, împinse spre use cam brusc: „Ce ,Neuman ești surd, n’auzi să eși a* ■iară ? Judecătoria trecând peste incidentele de amânare, se începu ascultarea martorilor. Cal d’întâiu era Neuman. Țiganul deschise ușa și strigă : Isidor Neuman ! Pe citație nu scria decât I. Neuman. Aprodul însă pișicher, înțelesese că pentru un israelit ca Neuman, inițiala 1. nu poate să însemneze decât Isidor. ! Newman intră sfios. Nast și stetle. I Era îmbrăcat curatt, costum discret încos cravată neagră, nasurl drept nana curbă semitică, iar In ochiii albaștri plutea pare că seninătatea s canididă a oamenilor de la nord. I Imî ziceam : martori și e ovrei ete sigur, dar e subțire. Cum sala era plină de lumea care aștepta rândul,iar condica neagră de procesele următoare, grăbit ordin martoru lui să-șî puie pălăria în cap și să ridice două degete de la mâna dreap VcC sa îngâne ceva. Domnule judecător, a repetat roșu la fată de mai multe ori. Eu însă vrând să sfârșesc mai iute cu acest proces, n’am dat multă atenție protestărilor sale și l’am repetat cu glas mai stăruitor : Neuman, haide, pune pălăria în cap și lasă discursurile. Aprodului atâta i-a trebuit S'a apropiat amenințător încât bietul martor, mai vrând, mai nevrând a pus pălăria în cap și după ordinul aprodului — care-i striga , ridică d-le, ce vrei să te amendeze domlB—BCttBnWlI (Continuare în pas. II) ■ [UNK] WBW yIMPW A • JWrfTrT rț%WIW CINCINAT PAVELESCU ap i-a dentist COLINDA ZILESI — Trebue să plec.. E ora când se pune peștele în anzare... — Dar scoate-mi măseaua de... — v**ei să rămân fără nest ®rfe C«*«*i» ?