Dimineaţa, ianuarie 1920 (Anul 17, nr. 4908-4929)
1920-01-18 / nr. 4920
ANUL XV M’S.Wo. 4.2D s Pășirii 25 bumf numărus 8 naaml Ovm Wíi 13 tamiaria 192) Id tigÄi 1020 L» trcejmtui] luî 1920 papVul român, unicul pe lume ar avea îțt sa-vi uite toate necazurile ceasurilor de față, să îmbrace haine de sărbătoare și să fie vegel, de o vesele francă și unanimă. Vedem împrejurul ."»stolu și laiUe popoare care ban esjjț birlíioare dei marele măcel. Franța bwn .Cu armele $1*3, reilua cele doua provinciîn pepdite a. 1871 și, în acelațș timp a îndepărtat pentru multă vreme primejdia unei Germanii strivitoare. Anglia șî-a salvat supremația asupra suprafeței lichide. Puterea tot mereu în creștere a Germianiei îl amenința de aproape stăpânirea. Angliai biruitoare și-a redobândit imperiul necontestat și toate bogățiile Și întreaga ei putere fără rivali- Italia a dobândit provinciile italiene supuse dominaței austriace; unitatea ei maițională este aproape un înregime realizată. Dar unitate totală nu este încă făcută. Polonia a reinviat. Sfâșiată și împârțită între trei vedui, ia sângerat în robie aproape un scool $1 jumătate. Astăzi a renăscut la viață tinid indeia ce era înainte de 1772. Dar Polonia n’are nimic mai mult decât ceea ce a avut istoricește,poarta are mai puțin. Serbia ,a realizat vsuflet, vis'd] un munjeî cu celelalte provincii iugoslave; totuși visul e încă un vis. Muntei negrul nu primește abdicarea iudei,* pendenteî și personalităței sale sub conspatila sârbească. Slovenii ș' Crai fii sut tot atât de refractari. Serbia unitară nu există decât ca o formație protocolară. Românii singuri și-au realiziait unitatea> aproape in in trep;mp. S’ Cu' U&flstractistoa. popor învingător, popor 'ajuns a 'imita a,apirațiilor sale eetnice și geografice. p ®«, pomi căruia nu i-a mai rămas a lț ideal decât acela de a se organiza Și consolida, niu este mulțumit. Antd c °’l nu se arată încadrat în neg u. Nouri de?I pe întregul cer, primejdii de prettut'ndeni, imvide'® ® ?i dușmăniile încep să se recunoască ?i să se recleagă. Scrțim pericolul de jur împrejurul nostru. Înăuntru dezorientare in dezorganizare, în cercuri ® conducătoare s’iai căutat câtva să s ® suprime unele organizații politice și să fie înlocuite cu alte jnv ® n>tiuni de datiu foartie nouă. Dar ®xperantia pare că n’a reușit. Vechiul regat e legator suforul, cu memoriei și cu copiștii nr.? tot de unele organizme și de un0!® personalități cunoscute. Pentru rtaFzarea operei de alimpare a unora dintre cel vechi și de inventare ,ai astora noul, s’a pierdut un timp foarte poelnic pontn opep ■ ® lin'Știrești de închegare ,a Românieĭ Mari. Să nădăjduim că, în afară de timpul acesta, nu va mai fi nimic pic Uat Nici «dată ca în pragul lui 1920 în sporat român nu s’a aflat împatră unul orice punct de întrebare, Ț< nl este nedumerire, nesiguranță Ș șovăire. Ce va aduce anul 1920 în afară de granițe ? 1 ^Ce rezultate v* la noua revoluție din Bulgaria? Invngevori comuniști sau rămâne vor țăranii stăpâni pe situație ? Unde se vor opri mai ptairetai forțelor militare bolșeviste din Rus'a? Fi-vor granițele noastre amenințate? Fi-va alte popoare. Polonia, mai aleg attacat e de bolșevici? Care regim va triumfa definitiv în Ungaria? Reveni-yor la suprinfață atmneii ki Bela Kun ? Dar înăuntru care anume regim se va puteai statornici ? Dizarvas^-n parlimimentul? Venira la conducere un guvern național? Intragem serios în perioada de organizare și de scuraptă? Traiul iefensseya orî se va scumpi tot mai malt? Av ®«va poporul român. în s.a.stem?. tea ce:î tr«bue ațâț spre a se desmetc'ci și pune pe muncă spornică? Iată întrebările. mareui pupei .interogator. Anul 1920 n* se arată ca o mare întrebare dar și ac un nepătruns s.hinx Figura. lui .evnă. sr. mută. Ochiul său fără exprese seaimănă mai mult ca o întruchipare a amenințarei. Fi-vor cârmacii acestei țări la înălțimeia vremurilor? CONSTANTIN BACALBAȘA Lumină și pavaj > 'Ferjififțiiai !ux*A$rfi TipaKSro' Capitate zace îințtr’utu Muinieireo, pe care doar luna spbdă o arată în prim iviișinî'c noroi șii săilbaiff'că imiurdărie. !Doiprâivaj nici vorbă nu ț. Cum șa ceva, nici cenitinui nu se poate lăuda comipilent la străzile priitncii spalie §i maii nmilt firesc!v ® suit|fite simit mai dete>ttorate _ de. oa!‘. «rN maii tac Ajiceiisă wuntt dăsmuit viia«'.' fără trotuare și 8» mi slocul si trăzitor cască ! sîroipi adânici șii! băltoace Nu, voim să mai amintiim de'foste,! admistmatio communală d« tricte metmoriie, rome a lăsat stincrăirile db «ddiftoine într'o «roiiidianninnîbină' ruilină. Nouiei lajdimijnliisi tîratijilni pomiiuiniale'' daaibia installaită. mudiputem cere deocaimdata să litdirapte dpodteită «nanle megiftrunță a faas'tei adlrhii iasuici aițiftiilTi comuniBtiei, ochicât ar fi cinimat de iintentiuni bune si frumoase d. dr- Gheorghian, noul ipreședinta al comisiunei Interamare. Să sperăm că dlaioă ,giuvernatul va dp. sprijijM promis, d- dr- Gheorghiani își va întrejpula Pictiv/'Jall!'.ia privinde gospodăria combuinală' o va cori, spre binele populațiuneiș i defoami ce autoritățile niu vor putea face curând de tot lucrări de <dntitate. inițiativ mai, particulară ar fi binevenită. De aceea aim juiat cu o deosebită statisfacție al ®tă de înnâlrtzarea urnei andatiuni de cetățeni, locuitari ai straiii Mihail Cornea din cartieruil Fiilaih • Iroiokli cu scopul de a Strânge fonduri din pari să spa-veze și să iluminidze strada lor. Aceiași inimă motivă tfruimdaisă nu poate atrage de cât feude bravilor gospodari din strada Miihail Garnida- , V- Sc- , 7 SSEFQFI Ssrurf&am 10. S 3 Redacția «.»7 r.iimnutsiu'în'ÎB 7 S3 © jjHSSfi Ma ea 11 4 OGLINDA ZlUSlI PÂINEA ! Jfisatai curdiștii pot jos clina. Ziare... Cu latent caira ! Nu e privită în lumea asta pestriță,, ba să nu se laude cu vr’un latent căii de ninel- $» totuși •este mtent rar, dar foarte ulil, dar cu care nu se laudă cel cam îl posedă-■Talentult de a face pe prostul!--. E talentul vulpei du a se preface moartă când e încolțită din copoi, ultima Iaimă in lupta pentru existență ! Acel nu știu, níam văzut pe care îl întrebuințează toți sărmanii fricoși, epuri cu două picioare de cana e plină lumea— Și malta urmă ce-ți pasă d-tale? o să întrebe un om chisUt. De ce te legi de oamenii buni nevinovați! — Ei- aci a bubA! Talentul acesta extra si ascuns s’a desvoltat [a noi în mod îngrijitor, căci a produs încă o lipsă; aceia a solidarității sociale- Puțini , sună cei aatri binevoesc să sară in ajutorul unui om maltratat In plină stradă. Și mai putini sunt cei pe cari poți să-i invoci martori, într’o chestiune in care declarația lor te-ar salva. Dacă fie Cutărică, ți se face o nedreptate nu vei găsi doi cetățeni cari să se solidarizeze cu tine, numai fiindcă ai fost nedreptățit- Deci când nu e unire între noi- când Hectare în parte tacâm pe prostii, din egoism lene, sau nepăsare, că voiți ca abuzurile si nedreptățile sa fie stârpite? , Să vă dim dl un mie: Exemplu: Comandantul militar de la S. T- B- a ordonat ca teroarea să sa facă pe scara• dim urmă- Beneej Ori ce se întâmplă? In fund se sfîrt > veselamenii, iar în fată l'cer.- port teste i sâ minteze di wetfi vedea.‘r [capi nici unul care e la forgal lui rm [se mișcă' făcând pe prostii, căcî nimic tast tie susesc >v ' Ar trebui deci, puși prin vagoane, văgiiștrii cari, eu ghionti să ne îndemne a fi mai solidari? Ce ziceți? Sau orbiți la tinerii cu, mănușia,tbc pe aceste vremuri de analighie N’ar putea ei purta mănuși de lânăiar prisosul de cătivă ței să o pună în mâna Unui invdid istovii de mizerie? Vă întreb așa de un par exemplu! Mai întrebai-vă și de conștiința, și veți vedea că sie trezește și triheă din, codiță! Parol că mișcăm fiindcă nu suntem răi, ci numai facem pe iar dracului STAN BOLOVAN Da ’inși s’a făcut lat’tău Gardist! ? în GANDURI SIMPLE Min Lipi li!» RĂSPUNSUL STATELOR DAT D-LUI CLEMENCEAU Lyon — • Clemenceau a primit răspunsul guvernelor din Danemarca, Spania și Suedia»•a ‘telegrafma care le-o adresase ,cerând asentimentul lor de a intra in Liga națiunilor Premierul danez M. ZsilTos a raspun« In momentul istoric când guvernul danez a fost tocmai informat că comisiunea internațională a procedat de -a lua in mână, administrația zonei Sleswigului unde se va tine tm plebiscit și că acest plebiscit a fost definitiv, hotărât, dar mî voem exprima profunda gratitudine sfumtită în acest moment , de toți danezii în Danemarca, Sleswig și orice altă țară din lume pentru puterile aliate și, asociate care au asigurat reîntoarcerea Slesw gului danez la vechea sa țară. In ceea ce privește Liga națiunilor scrisoarea declară că națiunea daneză privește cu bucurie înainte spre un viitor pașnic care se deschide acum în fața națiunilor Allende Salazar răspunde în numele Spaniei : Ara onoarea informa excelența voastră că statul spaniol fiind îndeplinite toate forma. ,nitățile constituționale a aderat fără rezervă la tratatul Ligei națiunilor M. Eden răspunzând în numele Suediei se adresează lui Clemenceau spunând că a luat cunoștință despre ratificările tratatului de pace și exprimă felicitările sale premierului francez. Gtribeoai Leîisdel ,,Adevărul" de ori publică următorul articol, semnat de directorul nostru : Sunt în publicistica română de patruzeci de ani. Azi se împlinește un sfert de veac de când Alei. V. Bekbman, pe care moartea avea să-l secere peste doi ani de zile, mi-a pus în mână acest steag al Adevărului, cu însărcinarea de a-1 purta nepătat în lupta mare a democrației. Cred că mi-am ținut cu sfințenie cuvântul. Și lupta a fost grea. Grea fiindcă timp de douăzeci și cinci de ani, a trebuit să lupt singuri cu tot felul de greutăți. Când nu ai un partid politic care să facă o gardă în jurul tău și să pareze toate loviturile, e cam greu să lupți, mai ales când nici o forță financiară nu-țî stă la spate ca să te scutească de grija zilei de mâine Și totuși am putut rezista timp de douăzeci și cinci de ani și nu numai că am rezistat, dar am fost în stare să fac ca Adevărul să fie totdeauna în fruntea ziaristicei române și să fac din el ceea ce este azi, o citadelă a democrației, un organ de publicitate european. Aceasta este opera și mândria mea ! Sunt încă în plină vigoare, mă simt mai combativ decât oricând, nu simt oboseala acestui sfert de veac ce-mi apasă pe umeri. Și tocmai fiindcă sunt în plină vigoare, cred că’mi este permis, dacă e o datorie a mea, ca să mă omiți nu traeste în veci,să mai gândesc că ziaristul, actorul, artistul este dator publicului ca să nu rămână până în ultimul moment în scenă- Tu nu poți pricepe când a venit timpul să te odihnești, nimeni nu-ți este așa de prieten ca să ți-o spună. De aceea cât ești în deplinătatea facultăților tale, trebue să te hotărăști a te da la o parte, fiindcă numai astfel Iași publicului o amintire plăcută. De aceea anul acesta al douăzeci și cincilea, îmi impune datoria să iau în considerație viitorul instituțiunei în capul căreia mă găsesc, să mă gândesc la necesitatea continuitate. A I cura el de popularitatea și creditul ce-i dă publicul și de ura și furia tuturor guvernelor și a tuturor partidelor — cari trăiesc dn fărădelegi, — ceea ce este puterea și rostul său în țara românească. Se va găsi omul acesta . Spercă da, acum când o vreme nouă se ridică și când forțe noui bat la ușă și cer ca să-și probeze capactatea, entuziasmul, caracterul și forța lor de munca . De altfel sunt un om fericit. Am uitat toate neplăcerile și munca mea încordată de un sfert de veac. Toate visurle tinereței mele s’au îndeplinit. Visam o Românie Mare. Revista pe care am publicat-o la Paris și la Bruxelles, eu Vintilă Rosetti, Gr. Manu, V. Gh. Morțun, M. Seulescu, I. Tanoviceanu și alții, s<» chema Dacia Viitoare. Era în 1881. Acea Dacie nu mai este viitoare, ea stă în fața noastră mândră și puternică. Crezul tinereței mele a fost ca într’o Românie întrega, cu oameni liberi, sa fie libertate și frăție. Creșterea puterei socialismului pretutindeni și la noi, îmi dă credința că in curând victoria proletariatului, va fi o realitate. In sfârșit am luptat cu încăpățânare ca lepra brătienistă să fe curățită de pe corpul țărei. Ceea ce se întâmplă acum este o dovadă că s’a tăiat unul din capetele acestei hidre și că în cup, când balaurul acesta nu va mai teroriza buna țară românească. Visul tinereței mele nu are desigur deplina ființă, dar începe să se întrupeze. Poate realizarea lui desăvârșită n’o vor vedea ochii mei Voiu mari însă cu siguranța că aceasta se va întâmpla. Voiu putea închide ochii fericit. La aceasta nu m’am putut aștepta, întâmplarea a voit să trăiesc și să-mi văd visul tinereței mele că începe să se realizeze. Cei ce vor urma, vor desăvârși lucrul. Vor fi lupte grele și poate va curge încă sânge. Dar ce importă asta ? Ceea ce va să fie, va fi. Precum Beldiman a găsit în mine omul care să se sacrifice pe dea-ntregul Adevărului, care să nu intre în nici un partid și căruia să-i fie indiferente portofoliile ministeriale, care să țină acest organ în afară și de-asupra partidelor, tot astfel și eu vroi < să caut pe acela care să îndeplinească același sacrificiu ca și mine și astfel să continue opera mea. Adevărul trebue să rămân1 la organul de critică și de con 11 trol al tuturor guvernelor și partitidelor. Numai astfel se va buNu-mi iau încă adio de la Oeîfătorii mei. Voiu sta în capul acestui 2 ar până voiu descoperi pe urmașul meu- Când îl voiu găsi, îl voiu prezenta publicului și, liniștit, dar nu fără a vărsa o lacrimă, voiu pleca din aceasta casă care a fost a mea, în mare parte a fost creațiunea mea, căreia i-am dat cei mai viguroși și mai bun ani ai tineretei mele și în care se rezumă în treaba mea vistă. 2 ianuarie 1920. Const. Mîlle * * * - * * Nuvelei* „Dîmineței“ lP © ii © se da AL. *AZA3AH era* cu totii bronii de oboseală- De odihnă, nici vorbă. Feste două ceasuri, trebua să treacă trenul, și mai eram la vre-o sânte kilometri depărtare de stat>e. Drumri era o-i revărsare de noroi, și ne opintea*,1 o, botija pi««, ca să putem minta. Urral din noi, care d’abia își mai mișca picioarele așa de tare îl rosese bocanca englezească, se oprii deodată: ! — Degeaba mai alergăm!...toii nu prindem trenul... Eu, unul, nu’ mai pot!... ! Altul — cel mai postiv — arătă cu mâna spre conacul moșiei Ciransi«*' Urât‘ tocmai să taîu ® oe.reastră, și își dete și el părerea: — Ce ziceți dacă am rămâme la noapte, la conac... Ce ne facem dacă pierdem trenul?... Știți o* pei lângă static, nu-i nici un sat... A* risca să dormim afară. Mai mult face sănătatea noastră. Ei, și dacă am pierde încă o zi?... Și cum știu că eu îl cunoșteam bine pe arendat«i moșiei, mă îmbiă: — Dumneata, vezi, ai putea să ne faci rostul... Știu că ai mai dormit la conacul ăsta... Ce ar fi, dacă i-aî cere să dormim la el?. Am ridicat, cam snotificat, din umeri: — E drept că am mai dlor*ilt!..Da eu știu!..Dacă am fi -aî putini!.. Dar, așa,. patru oameni.. Ș’apoi, nici nu cred să aibe atâtea paturi... Doar a stat, și pe acolo, nemți!... .— Ce are a face!.. Patr’că ne tre, bune pattura... Numai să stăm c*l adăpost- Doar suntem vânători!.. Ce- o noapte? — stărui cel cu frS- satura la picior. Pentru că și ceilalți tovarăși erau de aceiași părere, mu m’am mai împotrivit. După ce am trecut peste o arătură al cărei noroi ne încărca și roai mult bocancii noastre destul de grele, am ajuns, pe înoptate, la poarta conacului Ca să nu-i sperii pe cei dinăuntru, am intrat numai cu S mgUT în cur:.«. Urmărit de hămăitul îndârjit al câinilor, dând prin gropi și băltoace, am nimerit, însfârșit, seara dela apartamentul domnului Vanghele, arendașul moșiei. Când mi-a deschis, dând cu ochi de mine, s’a retras cu doi pași inapți . Cu brinele pătate de noroi și de strige]e epuroliuî pe care l-am împușcat, cu pușca în spate, cu pălăria pe ochi, păream un adevărat bandit. De îndraită ce m’a recunoscut, arendașul s’a pornit pe râs, din toată inima, încurajat de i»mi-*firea asta !am spus păsul. — Vă primesc, cu plăcere, pe totî mă ami«ura arendașul., Nu vă1 'pot pune însă la dispoziție decât o singură cameră încălzită, cu un singur pat. Mai am o cameră cu un pat,la administrator..., chiar «rare sobă, și e tocmai în cetot corp de case! Am fost primiți, cu toți, de dreptul! în sufragerie, o cameră încăpătoare și bine luminată. Ca și mine,tovarășî mei de vânătoare, erau înspăimântători la vedere. Cărămezii la fată, cu părul asudat, lipit în șuvițe pe frunte, cu ochii duși în fimidul calpului, cu iute ie supte de oboseală și cu căutătura de lupi flămânzi Când ne-a poftit, să stăm jos, nu știam cum s’ascundem, mai bine, bocancile noastre așa încărcate de noroi că par’că aveam tălpi de elefant.După ce făcu cunoștința acestor neașteptate musafiri, arendașul esi să dea ordine pentru pregătirea ciimei. Eram așa de obosiți că nici n’am dat semne de mulțumire. Când se întoarse însă și ne vesti că a pus să ne facă o ciorbă de peste viu, a* înviat și noi par’că, și în semn de mulțumire, a* arătat ■ sclipirea dinților noștri de vânători, cari n'ati prea mâncat în timpul zilei. In așteptarea mesei, vorbirăm de urna, de alta: d'e vânat' se semănăturile de toamnă, de scumpenea traiului, de generalul Averescu.. până ce, unul după altul, tovarășii mei începură a căsca, ba unui — cel cu Tosătura dela picior — prin» se asforăi. Adormise, vânătorul cu capul rezemat de spetează scaunului. . Canid am văzut că nu mai vorbește rumeni și că se putea întâmpla să mai adoarmă și altul. Cea ce ar fi făcut -pe arendaș să pună la îndoială buna noastră creștere, nu am grăbit să rup această supărătoare tăcere. Deși nu-*i ardea, de loc, de povești, am început să-i spun din amintirele mele de vânătoare- Și fiindcă deja o vreme nu mai știam ce să mai născocesc, am început sa recitez anecdote, cu toate că niciodată nu mi-a plăcut să rost glumele sau spiritele altora. Dar, voiam cu orice preț să șterg impresia că venisem la conac, nu numai cu gândul la masă sau la culcare- Arendaș -ul făcea mare haz de tot ce sou ! [rueam eu, iar colegii ei, bucuroși [că au scăpat să mai deschidă gura, încercară să se întindă în voie și să moțăie, gândind desigur: „Las"să trăncănească el, dacă-i place!" Dar când intră servitoarea cu castronul de boș, și când aburii piperei ’i gîdiri a nas, s'ari,învionați cu toții. Fără să *ai aștepte vre-o poftire, își luară loc la masă, îndesându-se, oare de care, să-și umple mai repede farfuria. După câteva minute, nu se mai auzea decât sorbiturile zgomotoase ale oaspeților flămânzi, închipuindu-mî poate că scade rău să mâncăm cu așa poftă, am căutat să întrerup zgomotul sorbiturilor. — Miaun3, borș! strigai încântat. Niciodată n’am mâncat așa borș!... Atunci, cel mai mustăcios dintre noi, crezu că i-a venit și lui timpul să vorbească. — Se vede că n’am gustat borș pescăresc. Numiri pescarii știu să facă borș«! b«n.. Cine a mâncat odată borș pescaresc. mrl m ® T tdtă. Și începu să povestească, cu îrtm» Citiți urmare în nas.na a don».