Dimineaţa, februarie 1920 (Anul 17, nr. 4930-4934)
1920-02-01 / nr. 4930
l X " U l îmb în chestia chiriilor | Corpurile iegiuioara sunt animate cu intwikin<i bune, spre a soluționa chestia locuințelor in scuvwnga chiriasHor• I Legile pentru câștigarea dreptei cau’ze a chiriașilor din capitală si fetși elu, preparat câta un proces de lege spre • a’l supune guvernului, care de asemenea studiază mult agitata chestiune a i lipsei locuințelor si a speculei pe care i se prepară proprietarii s’o întroneze la termenul fatal al nedreptelor dispozițieni din decretul lege» acum in vigoare. Deoarece opariile din viitoarele , dispozitiunil ale nouei legiferări transpirat in public, proprietarei de case, se gândesc de pe acum la tot felul de 1ijloace să eludeze legea cu ajutorul strucurilor. ’ Intre altele e vorba de dispoziția că proprietarul va putea să se mute in imobilul său, subb pretextul că voegb să locuiască personal proprietatea sa- O serie de proprietari au și găsit un truc cu ajutorul căruia să poată specula proprietatea obținută liberă, prin dispozițiunea de mai sus. Astfel, după ce vor parveni a scoate pe actualii chiriași din locuințele lor, proprietarii se prepară să locuiască o cameră, sau două a proprie j tăți lor și regiul să închirieze sau să ia un imobil chiriași, pe cari sa-i prezinte cu rude, gem, făcând parte dinn famiie — în schimbul unei chirii, de speculă, bine înțeles. Spiritul legiuitorului trebue deci să fie astfel călăuzit, încât să se ia măsurii, dări să asigure că legea să nu fie eludată sau călarAtă cu subterfugii de natura trucului ce-am descris aci [UNK] _________ V. Sc. Să se limpezească situația nous sau boala somnului Un subiect care a început să enerveze și care ar putea să alarmeze este acela al shmatrinei neclarificarea Ardealului. Voese să vorbesc de existența Consiliului Dirigent și de relațiunile sale cu guvernul central, Eri s’a zvonit cum că o serioasă neînțelegere ar fi izbucnit între Consiliul de la Cluj și consllul de miniștri din București pe chestia s umor credite. Consiliul de miniștri a refuzat să aprobe creditele cerute de Consiliul dirigent, fapt care a produs, într’o parte iritație în altă parte îngrijorare . Nu se poate ca această situație și asemenea conflicte să se prelungească In jurul Consiliului Dirigent s’a produs mai de mult o polemică iritantă. D. Octavian Goga a demisionat din ,Consiliu în condițiuni care au pasionat. Unii parlamentari bănățeni au pus chestia desființărei Consiliului și a opus-o Pe un ton care nu excludea oarecare ostitate. Partidul liberal, sub cuvânt de perfectă și deplină unificare, a început campania în sensul acesta încă de sub guvernul d-rii Brătianu-lui Ardeal se formează acum un partid care cere desființarea Consiliului.1 Și toată campania este dusă, se înțelege, pe aceeași motivație ■ Unirea definitivă trebue înfăptuită. Bineînțeles nu mai pomenim și de insinuări. Avem atâtea primejdii și înăuntru Și în afară, ,avem atâtea greutăți de învins, încât ar fi a* ■proape o crimă ca să aprindem cu bunăVoie și alte focare de neînțelegeri. Dar s’au făcut și se fac insinuări ba se formulează chiar acugstrin precise, precum au făcut, acum de curând, liberalii cu unii miniștri ardeleni cari au luat pozițiune împotriva partidului lberal. Acum un alt conflict ale cărui i proporțiuni nu le cunoaștem, dar este un conflict. Iată ceea ce ne alarmează: IRăul care ar putea fi mare e atenuat de faptul că președinte al, Consiliulul de miniștri este un ardelean iar înlocuitorul său este tot ardelean. Cel puțin ni se evită curioasa perspectivă a unei hite acre între ardeleni de o parte și românii din vecWul Testat de alta. Dar totuși neînțelegerile trebue—cel puțin pentru câțiva vrme încă, să înceteze. Mai întâi este de neapărată nevoie să se lămurească chestia Consiliului dirigent. Trebue sa se știe care este situația sa actuală în simpatiile și tendințele Românilor din Ardeal. Trebue să ne dăm seama întrucât este o piedică la realizarea integralei unități naționale și trebue să nu pierdem din vedere că actualele confinate, or cât de mărunte ar fi, pot acri unele suflete. Primejdia cea mare este ea nu cumva să aprindem o ură nouă într’o țară care încă nu e destul de în dregată. Cu nici un preț să nu lăsăm porți deschise pentru rivalități politice și personale între Românii de dincoace și cei de dincolo, să nu trierăm polemicile capabile de a răci sufletele și să nu uităm marea datorie națională față de micile și meschinel. Personalități. Mai presus de toate incidentele zilei, stă sufletul național. Mai presus de interesele personale ale unor grupuri sau individualități stă ideia seculară care înarmând sufletul unui neam cu abnegații cu stăruința și cu speranța, l’a purtat printre veacuri și l’a făcut capabil de marea realizare de la 1918. Asemenea eveniment istoric capital și definitiv pentru o rasă, nu trebue primejduit prin măruntele rivalități și prin dorința întâietate, fn țara României Mari și a sufragiului universal este loc de cinste pentru tot Românul de treabă, bun patriot, sincer democrat cinstit om public. Dar să se rezolve o dată chestia Consiliului dirigent. ■Dacă acest consiliu a putut ajunge un element iritant, adică în relațiile sale cu gm—mul central se lovește de neputințe practice să i se precizeze competența, sau să i se clarifice firea Nu putem crede că din atâta lucru să punem în joc o mare idee și o scumpă ființă. ’ Să nu auzim vorbindu-se — nu trebue să auzim — că între București și Cluj sânt trecături, neînțelegeri și supărări. Pentru asemenea jocuri de familie avem vreme mai târzui. Acum ne trebue înfrățire generală și unitate pe tot frontul, national. CONSTANTIN BACALBAȘA 1 GÂNDURI SIMPLE Boala somnului Gripa, ciuma, luxul, exn,atematicul, ilicitul și boala somnului, merg mână în mână afirismele ! Nu mă credeți ? Stați să vă spun cum si ce M2 devine cazul. Alimentele sunt scumpe îmbrăcămintea și mai si Dar cum pardon stomacul mare geam (nu vă jucați cu moda poate, să-l capete!) omul modern, pune în el combustibil puțin, dar in schimb pune în picere si pe corp tot felul de haine noul- Fata se got albește talia se subțiază și microba dau năvală în corpul slăbit. N’am rezon? Mei, nici ba încă mult. Acum in urmă ne căzu apra măsplată, nu vr’o lege de ușurare, pici vr’o impativă a milionarilor pentru salvarea țârei, ci boala somnului, dacă s’ar pe pustii! Cauza? Aceiași lipsă suficientă de hrană, ac claș surmenat în luptă cu luxul și cu flirtul! Dădu! Am să știți dv. fată sezonul balurilor- Ghete și poliitofi de lac, frac, flori, mânuși, tratații la bufet, nopți nedormite, datorii, ah și om, in stomacii, enervare și dezbilire. Pac apoi si microbii boalei somnului— Ei, o să exclamați dv- Adică să nu mai mergem la bolivici, să nu mai trăim? Stai că nu avem încă 80 de primăveri. — Pentru a le avea se cere astăzi multă cumpărare și mai ales multă echilibrare în budget. Dacă cu alimentația actuală vom duce traiul scăpăiat din vremuri bune adormiri și dăm de lucru doftorilor. _ Morală? far morală ? __ Nu de loc! U’ste așa niște gânduri afurisite citind statistica bolilor și amintindu-ne de unele figuri palide și lustruite cu vopsea ca să pară înflorite— Gogoși! —Sunt o bremă destul de bună pe vremea asta de scumpete — Mofturi! _ Avem parte de ele ori încotro ne întoarcem. Dar ca să nu adormiți citind repede pune punct.. STAN BOLOVAN Cursul schimbiiHlor la Paris Lyon. 30. Londra 46-50 ; New-York 13,19- Belgia 97,25; Spania 242,75; Italia 84,75; România 19,75; Elveția 233. Renta franceză 3 la sută 58,80; 4 la sută 1917 71,45; 4 la sută 1918 71,10; 5 la sută 88,70. Două nescăzuri mortale la spitalul Brâncove Ce s'a descoperit la autopsie.— Există sau nu leacuri . ' Deși în 'Cazuri izolate’ nu aa forma gravă a misterioasei boale a somnului. Nona sau letardhia encephalitis și-a făcut apariția și la noi. După ce a preocupat pe savanții țărilor apusene, nici ei nu prea la curent cu diagnosticul si tratamentul. ".Nona dă azi mult de vorbă și medicilor noștri cari de curând au avut tristul prisej sa o studieze în două cazuri mortale petrecute la spitalul Brâncoveneisc. Ca orice boală rar întâlnită, cu caracter misterios, apariția Nonei în Capitală a îngrijorat pe unii, a deșteptat curiozitatea la alții, dând în acelaș timp loc la felurite comentarii, ba chiar și glume din partea celor ce habar nu au că cel primit de letargia encefalică e dinainte Am daruit mortei. Prin cafenele, berării, de cum cască vre-unul mai lenevos, spiritul e gatal. — Vezi că a dat Nona peste D-ta. Revet dacă glumeții ar fi auzit ca Să mine explicațiile documentate ale eminenului doctorand Revici asistentul d-nului dr. Danielopol medic la Brâncoveneasa, s’ar fi convins că noua boală e mai urâtă de cum s’ar crede și mai puțin proprie d’a sluji drept subiect de distracție. I Somnolentă permanentă cu rare s luciri dpe rațiune, lipsă totală de putință d’a se hrăni din pricina letargiei continue, lipsă d’asemeni de Orice dureri, cea ce a înlăturat presupunerea unei meningite. oarecare temperatură, iată simptomele principale Prezentate de inginerul A.care a sucombat sub ochii d-lui Revici de noua boală Nona, la spitalul Brâncovenesc. — Cum a debutat boala Mata o întrebare la care nu se poate răspunde precis, deoarece bolnavul a fost adus în stare de coma la spital. După câteva zile, după un tratament de ghiață la cap, încercări de hrăniri artificială, el a sucombat. — Te doare ceva? Simte ceva? au fost primele cuvîntate adresate de medic când bolnavul a deschis puțin ochii. O denegare, apoi iar letargie, somn vremelnic, preschimbat curând în somn etern. Se înțelege ușor cu ce aviditate d’a ști s’a făcut de către medici autopsia celui răpus da Nona. Inima a fost găsită intactă, celelalte organe la fel; numai creerul prezintă o serie de mici emoragii a diferitelor vase sanguine cela ce a dat siguranță că ele au adus moartea. La intestine d’asemeni s’au descoperit leziuni grave care în timpul boalei, produceau scaune sanguinolente ca la o gravă desfienterie. Mai întrebând dacă se credem ca boala va lua proporții mi s’a răspuns că nu. Maladia deși contagioasă, se vede că care un anumit teren la individul atacat și la noi cazurile cum a spus ei mortale, au fost albia idouă. Cât despre iremediul boalei, o telegramă primită din Lyon ne spune că d-rul Charles Tolley din Paris ar fi descoperit că Nona poate găsi secure cu scrumul contra ciumei. Dacă stireta se adeverește, va scădea și spaima provocată de ciudata boală pe care totuși nimeni nu o va mai ironiza când va vedea că e pusă în rândul celor mai grave din câte se cunosc. Ful. Apropiații reîntoarcere ji lui Stere PROGRAMUL SAU DE ACTIVITATE. — DECLARAȚIILE DEPUTATULUI BASARABEAN SERGIU NIȚA. — Printri telegrafe — IAȘI. 30. — Deputatul Basarabean Sergiu Niță a declarat unui fruntaș politic din,, localitate că d. Const. Stere, pe care l-a vizitat în Elveția, se întoarce în cursul zonei Marbe în țară și se va pune în fruntea unui nou partid politic rezemat de țărănimea fără pământ. D-sa a decis să lupte aprig în viața politică uitând resentimentele din trecut. Politica externă prima chestie de care se va ocupa va fi pacea cu Rusia. D. Stere a pregătit un articol pentru ,Vața Românească“.* Fr. OGLINDA ZILEI Ssareâsla! ti © Im Sana au — Dacă știai că ai să interpelezi ia ti-ai luat -i doi argați ? benat, de ce t Navalele „Oimitieței“ Prin Dobpogea tie Harta Pamfilia Cal mergeau la pas, când am eșit din Macin. In depărtare, la poalele Sulucului, cât cuprindeam cu ochi se’ntindeau lanurile de semănături. Viile curgeau verzi si aliniate pe coastele repezi ale dealurilor. Acum treceam ultimele case risipite la întâmplare afară din orășel. Intr’o grădină, printre porumbii înalți zăbrăm o druce albă de piatră, care își întindea brațele printre foile grase. Noi se onsedăm o exclamație de uimire, dar căruțașul dete din cap nepăsător și ne lămuri. — Sunt multe de astea. Cari pe unde au căzut, au fost îngropați- Sunt Ruși , Mergeam chiar pe lângă curtea aceasta și privirăm bine înăuntru. La rădăcina crucea, de oparte și de alta țâșneau porumbii vânjoși încărcați de știuleți și mătase groasă, ca și cum ar fi fost hrăniț cu pământ mai bun decât în restul grădinei. Avui o înfiorare nestăpânită. Omul zâmbi. — Ne-am învățat cu morții. Și la mine în curte e unul. Intr’o dimineață am găsit mâna mortului scoasă de câini. Ei, și ce î cu asta. Am îngropat-o la loc. Așa-î războiul-Până ne-am depărtat bine, am întors capul spre crucea albă și din depărtare mi s’a părut că văd în bătaia soarelui pe însuși voinicul blond care dormea sub ea, cu brațele întinse, spre ai luî într’o chemare desnădăjduită. O luarăm pe șoseaua Grecilor printre vii. De o parte, o prăbușire mare a pământului calcă o gură imensă de râpă. E râpa lui Vulcan. Canid eram mici și ne duceam la via bunicului, trebuia să trecem pe lângă ea. Simțeam de departe urletul șuvoielor de ploi care se scurgea înăuntru. Nu se batea inima dre frică. Și aveau o admirație adâncă, un fel de respect pentru un băetel de seama noastră, nebun de Indrăsneală, care se târâse până la marginea prăpastiei $i privise, înăuntru. Dar niciodată nu voise sa spue ce-a văzut. Cotrăm pe drumul Suiucului. , Drept înaintea noastră se înălța dealurile dobrogene crestate cu mii de colțuri. In stânga avem dealurile văroase albe și lucitoare în lumină, în fund de tot cele de argilă, iar la dreapta noastră se’ntnde coroana dealurilor stâncoase, ale căror vârfuri sunt presărate cu crânguri. De aci se scoate piatra. Carierele se tin lanț ri ascuns într’o vale verde se risipește vesel și alb satul de Italieni pietrari. Iacob-Deal. Pe măsura ce ajungeam la poalele dealului, la Sulupu, vârfurile cresc mormanele imense de piatră par că stau agățate în aer prinse numai dintr’o parte. Uneori piatra e așa de lucie că se poate număra straturile acestea, unele așezate cu o rânduială ciudată, cresc tufișuri încărcate de flori bogat colorate, flori amețite,, de soare și lumină.. E tocmai vremea bogăției lor. Unele imense își sprijină corolele pe piatra caldă, cu înfățișarea unor capete obosite-Am ajuns aproape de Casa Regiei tutunurilor. Lăsăm căruța și începem să urcăm. In urma noastră se întind imense culturi de tutun și cu cât urcăm, cu atât priveliștea de jos văzută de pe Suluou, e mai frumoasă. Lacul Carcaliului e cel mai bogat în pește și altele mai mici legate prin limbi înguste de apă, strălucesc în soare ca niște oglinzi. Câmpia se pierde în derărsare, bogată, cu cărări albe șerpuind printre semănături. O țarină de răpită înflorită pare de departe un covor de aur. Urcămi mereu. In liniștea mare a stânciiror se aude deodată un susur melodios. Desubt un bloc alb, țâșnește vitoiu un isvoir, o apă clară și bună, care cântă coborând grăbită în vale. Ici. colo, ea desrădăcinează o floare de pe marginea si duce scăldând-o în unda mică. E greu de urcat printre tablele alunecoase de piatră-N’aî sprijin. Piciorul scapătă mereu. Corpul se’ndoește adânc- Niciodată n’avem să ajungem în vârf. Pe o coastă înaltă e bătută o călcare. "De departe se ivește un om, un biet țăran cu o sarcină de lemne. Pe partea cealaltă a dealului începe pădurile bogate, păduri de fag 5? » mesteacăn secătuite de bulgari ”. Ei au trecut „pe aci. Din vârful stâncilor au bombardat câmpia, î Prin locurile acestea dealurile sunt încinse cu tranșee largi si în padure, ici, colo o cruce îngropata in grabă arată că s’au tnut lupte. Pieii treie nu spun nimic despre aceasta. » Ele singure mândre si puternice nu 3 s’au clintit din loc I întâlnim câte un bloc imens prins 3 dintr’o parte și toată pietrăria atârnă în gol, parcă gata să cadă. Ți se pare că de-ai clătina grămada , aceia s’ar prăbuși, atât e de aplecată în aer. Dn când în când din crăpături ,își i-a sborul țipând ai scutit pui de uliu și pe urmă se așează liniștiți Í pe un vârf de stâncă, nemișcați ,cai și cum s’ar fi făcut odată cu pia» 1 jtra. " j Cu toate acestea tătrănușii îndrălz»neți se cațără cu îndemânarea unei capre și le "odrocesc cuiburile !.Chiar vedem unul hoinărind fără grijă din stâncă în stâncă- ișî dă drumul pe alunecusurî oa pe ghiață 1 și se oprește unde-1 duce pietrișul. ■ I Noi urcăm greu cu ghetele screm ' tulite de colțurile ascuțite, cu spate« 1 le îndoit de urcușul drept. I Casa Regiei se deslușește jos, în» 1ntr’o poiană ca o jucărie de copil- 1! A început să însereze. Păsările ] trec grăbite cu fâlfâit sec de aripî, și ici, colo se întind umbre■ Ne găsim un loc bun de stat, ur jpat, de piatră și ne așezăm cu picioarele atârnate în gol. Din Caracaliu, sat de pescari lipoveni vin 3 sunete de clopoii. Ei au biserica cea ■ mai frumoase de prin părțile acestea și clopotul ei este imens. 1 Când o liniște si adie vântul, el se - aude si in Măcin-Sunt frânturi melodioase cari se ■ pierd încet, tiuind încă în ureche după ce au trecut. Mi s'a părut, ori florile au corolele mai putin deschise. Umbra le-a ■ șters coloritul viu si’n aerul răcoros mirosul nalbei de piatră se smite mai puternic-Căruțașul ne povestește despre o covară găsită aci în Sulucu, acum câțiva ani. După o ploae mare, care spălase îndelung pietrișul, se ivise în bătaial soarelui o flacără mare- Niște Turci , cari ucrau la tutun în vaze, mirații se urcară pe stâncă și acolo într’o [ crăpătură mâncată de ploi de teră ] de o mulțime de aur. Erau monede vechi, pietre sure. .. tioase, bucăți de aur. II Impărt'ră frățește și coborâră în sat să se schimbe la o cârciumă. . De mult am auzit și noi de lucrat acesta. Omul nu știa dacă Statul ajunsese să pue mâna pe lucrurile găsite iar eu mi«aduc aminte că.a» tunici a fost o vâlvă mare. Era amestecat și un funcționar de la Regie. Comorile în partea aceasta nu mă miră. Pe vremea Turcilor, oamenii își îngropau tot ce aveau mai prejos , iar tot pe vremea aceia bântuiau hoți mari cari își ascundeau prada în crăpăturile acestea misterioase. Din vreme în vreme se găsesc lucruri prețioase, vase vechi cu monede turcești și lucruri prețioase. Povestitorul tace- Încetul cu încetul pietrele acestea imense prind ,grau. Și mi-aduc aminte de vrejmurile stăpânirei turcești așa cum ni se povestea bunicul- Groază, prădăciune și moarte. Cu toate acestea eu cred că tot mai grozavă a fost trecerea bulgarilor pe aci. Insertiză de-a binelea. O pace adâncă coboară mereu și’n liniștea aceasta binefăcătoare cântecul vioi al îivotrului pare un gungurit de coipil, începem să coborâm și mergem repede duși de panta dreaptă- Valea e plină de umbră. E pretutindeni o pace care te înfioară. Luna îndepărtată a semănăturii tot s’a șters în întuneric , iar lacul j Carcaliului a prins luciri întunecate. Dobrogea bătrână doarme. Maria Pahile TELEFON »Keriäa TO.S8 S@tíaela 6.67 Adwsîa'aisilraf;» a 7/S9 Publicitatea 1134