Dimineaţa, februarie 1920 (Anul 17, nr. 4930-4934)

1920-02-01 / nr. 4930

l X " U­ l îmb în ch­estia chiriilor | Corpurile­­ iegiu­ioara sunt animate cu intwikin<i bune, spre a soluționa chestia locuințelor­ in scuvwnga chi­­­riasHor• I Legile pentru câștigarea dreptei cau­’­ze a chiriașilor din capitală si fetși elu,­­ preparat câta­ un proces de lege spre • a’l supune guvernului, care de aseme­­­nea studiază mult agitata chestiune a i lipsei locuințelor si a speculei pe care i se prepară proprietarii s’o întroneze la termenul fatal al nedreptelor dispo­­­­zițieni din decretul lege» acum in­ vigoare.­­ De­oarece o­pariile din viitoarele , dispozitiunil ale nouei legiferări trans­­­­pirat in public, proprietarei de case, se­­ gândesc de pe acum la tot felu­l de 1­ijloa­ce să eludeze legea cu ajutorul strucurilor. ’ Intre altele e vorba de dispoziția că proprietarul va putea să se mute in imobilul său, subb pretextul că voegb­ să locuiască personal proprietatea sa- O serie de proprietari au și găsit un truc cu ajutorul căruia să poată­­ specula proprietate­a­ obținută liberă,­­ prin dispozițiunea de mai sus. Astfel, după ce vor parveni a scoa­­­­­te pe actualii chiriași din locuințele lor, proprietarii se pre­pa­ră să locu­iască o cameră, sau două a proprie­ j tă­ți lor și regiul să închirieze­ sau să ia­ un imobil chiriași, pe cari sa-i prezinte cu rude, gem, făcând parte dinn famiie — în schimbul unei chirii, de speculă, bine înțeles. Spiritul legiuitorului trebue deci să fie astfel călăuzit, încât să se ia mă­surii, dări să asigure că legea să nu fie eludată sau călarAtă cu subterfugii de natura trucului ce-am descris aci [UNK] _________ V. Sc. Să se limpezească situația­ nous sau boala somnului Un subiect care a început să ener­veze și care ar putea să alarmeze este acela al shmatrinei neclarifica­­rea Ardealului. Voese să vorbesc de existența Consiliului Dirigent și de relațiunile sale cu guvernul central, Eri s’a zvonit cum că o serioasă neînțelegere ar fi izbucnit între Consiliul de la Cluj și cons­llul de miniștri din București pe chestia s umor credite. Consiliul de miniștri a refuza­t să aprobe creditele cerute de Consiliul dir­igent, fapt care a produs, într’o parte iri­tație în a­ltă parte îngrijor­­ar­e . Nu se poate ca această situație și asemenea conflicte să se prelun­gească­ In jurul Consiliului Dirigent s’a produs mai de mult o polemică iri­tantă. D. Octavian Goga a demisionat din ,Consiliu în condițiuni care au pasionat. Unii parlamentari bănățeni a­u pu­s chestia desființărei Consiliului și a o­pus-o Pe un ton care nu ex­cludea oarecare osti­tate. Partidul liberal, sub cuvânt de perfectă și deplină unificare, a înce­put campania în sensul acesta încă de sub guvernul d-rii Brătianu-lui Ardeal se formea­ză acu­m un partid care cere desființarea Consi­liului.1 Și toată campania este dusă, se înțelege, pe aceeași motivație ■ Unirea definitivă trebue înfăptuită. Bine­înțeles nu mai pomenim și de insinuări. Avem atâtea primejdii și înăuntru Și în afară, ,avem atâtea greutăți de învins, în­cât ar fi a* ■proape o crimă ca să aprindem cu bunăVoie și alte focare de neînțe­legeri. Dar s’au făcut și se fac in­sinuări ba se formulează chiar acu­­gs­trin­ precise, precum au făcut, a­­cum de curând, liberalii cu unii mi­niștri ardeleni cari au­ luat poziți­­une împotriva partidului lberal. Acum un alt conflict ale cărui i proporțiuni nu le cunoaștem, dar este un conflict. Iată ceea ce ne alarmează: IRăul care ar putea fi mare e ate­­nuat de faptul că președinte al, Con­siliulul de miniștri este un ardelean iar înlocuitorul său este tot arde­lean. Cel puțin ni se evită curioasa perspectivă a unei hi­te acre între ardeleni de o parte și românii din vecWu­l Testat de alta. Dar totuși­­ neînțelegerile trebue—cel puțin pen­tru câțiva vrme încă, să înceteze. Mai întâi este de neapărată ne­voie să se lămurească chestia Con­siliului dirigent. Trebue sa se știe care este situația sa actuală în sim­patiile și tendințele Românilor din Ardeal. Trebue să ne dăm seama întru­cât este o piedică la realiza­rea integralei unități naționale și trebue să nu pierdem­ din vedere că actualele confinate, or cât de mă­runte ar fi, pot acri unele suflete. Primejdia cea mare este ea nu cu­mva să aprindem o ură nouă în­­tr’o țară care încă­­ nu e destul de în dregată. Cu nici un preț să nu lă­săm porți deschise pentru rivali­tăți politice și personale între Ro­mânii de dincoace și cei de dincolo, să nu trierăm polemicile capabile de a răci sufletele și să nu uităm marea datorie națională față de micile și meschinel. Personalități. Mai presus de toate incidentele zilei, stă sufletul național. Mai pre­sus de interesele personale ale unor grupuri sau individualități stă ideia seculară care înarmând sufletul u­­nui neam cu abnegații cu stăruința și cu speranța, l’a purtat printre veacuri și l’a făcut capabil de ma­rea realizare de la 1918. Asemenea eveniment istoric ca­pital și definitiv pentru o rasă, nu trebue primejduit prin măruntele rivalități și prin dorința întâietate­, fn țara României Mari și a suf­ra­­giului universal este loc de cinste pentru tot Românul de treabă, bun patriot, sincer democrat cinstit om public. Dar să se rezolve o dată chestia Consiliului dirigent. ■Dacă acest consiliu a putut ajun­ge un element iritant, adică în re­lațiile sale cu gm—mul central se lovește de neputințe practice să i se precizeze competența, sau să i se clarifice firea­ Nu putem crede că din atâta luc­ru să punem în joc o mare idee și o scumpă ființă. ’ Să nu auzim vorbindu-se —­ nu trebue să auzim — că între Bucu­rești și Cluj sânt trecături, neînțe­­­­legeri și supărări. Pentru asemenea­­ jocuri de familie avem vreme mai târzui. Acum ne trebue înfrățire ge­nerală și unitate pe tot­ frontul, national. CONSTANTIN BACALBAȘA 1 GÂNDURI SIMPLE Boala somnului Gripa, ciuma, luxul, exn,atematicul, ilicitul și boala somnului, merg mână în mână afirismele ! Nu mă credeți ? Stați să vă spun cum si ce M2 de­vine cazul. Alimentele sunt scumpe îmbrăcă­mintea și mai si Dar cum pardon stomacul m­are geam (nu vă jucați cu moda poate, să-l capete!) omul mo­dern, pune în el combustibil puțin, dar in schimb pune în picere si pe corp tot felul de haine noul- Fata se got albește talia se subțiază și microba dau nă­vală în corpul slăbit. N’am rezon? Mei, nici ba încă mu­lt. Acum in urmă ne căzu apr­a măsp­lată, nu vr’o lege de ușurare, pici vr’o im­pativă a milionarilor pentru sal­varea țârei, ci boala somnului, dacă s’ar pe pustii! Cauza? Aceiași lipsă suficientă de hrană, ac claș surmenat în luptă cu luxul și cu flirtul! Dădu! Am să știți dv.­ fată sezonul balurilor- Ghete și poliitofi de lac, frac, flori, mânuși, tra­tații la bufet, nopți nedormite, datorii, ah și om, in stomacii, enervare și de­­zbilire. Pac apoi si microbii boalei somnului­— Ei, o să exclamați dv- Adică să nu mai mergem la bolivici, să nu mai trăim­? Stai că nu ave­m încă 80 de pri­măveri. — Pentru a le avea se cere astăzi multă cumpărare și mai ales multă echilibrare în budget. Dacă cu alimen­tația­ actuală vom duce traiul scăpă­­iat din vremuri bune adormiri și dăm de lucru doftorilor. _ Morală? far morală ? __ Nu de loc! U’ste așa niște gân­duri afurisite citind statistica bolilor și amintindu-ne de unele figuri palide și lustruite cu vopsea ca să pară în­florite­— Gogoși! —Sunt o bremă destul de bună pe vremea asta de scumpete — Mofturi! _ Avem parte de ele ori încotro ne întoarcem. Dar ca să nu adormiți ci­tind repede pune punct.­. STAN BOLOVAN Cursul sch­im­­biiHlor la Paris Lyon. 30.­­ Londra 46-50 ; New-York 13,19-­ Belgia 97,25; Spania 242,75; Italia 84,75; România 19,75; Elveția 233. Renta franceză 3 la sută 58,80; 4 la sută 1917 71,45; 4 la sută 1918 71,10; 5 la sută 88,70. Două nesc­­ă­zuri mortale la spitalul Brâncove­ Ce s'a descoperit la autopsie.— Există sau nu leacuri . ' Deși în 'Cazuri izolate’ nu aa forma gravă a misterioasei boale a som­­­­nul­ui. Nona sau letardhia encepha­­litis și-a făcut apariția și la noi. Du­pă ce a preocupat pe savanții țări­lor apusene, nici ei nu prea la cu­­rent cu diagnosticul si tratamentul. ".Nona dă azi mult de vorbă și me­dicilor noștri cari de curând au avut tristul prisej sa o studieze în două cazuri mortale petrecute la spitalul Brâncoveneisc.­­ Ca orice boală rar întâlnită, cu­­ caracter misterios­, apariția Nonei în Capitală a îngrijorat pe unii, a deșteptat curiozitatea la alții, dând în acel­aș timp loc la felurite co­mentarii, ba chiar și glume din par­­­­tea celor ce habar nu au că cel pri­mit de letargia encefalică e dinainte Am daruit m­ortei.­­ Prin cafenele, berării, de cum cască vre-unul mai lenevos, spiritul e gata­l. — Vezi că a dat Nona peste D-ta.­­ Revet dacă glumeții ar fi auzit ca Să mine explicațiile documentate ale eminenului doctorand Revici asis­tentul d-nului dr. Danielopol medic la Brâncoveneasa, s’ar fi convins că noua boală e mai urâtă de cum s’ar crede și mai puțin proprie d’a sluji drept subiect de distracție. I Somnolentă permanentă cu rare s luciri dpe rațiune, lipsă totală de­­ putin­ță d’a se hrăni din pricina le­targiei continue, lipsă d’asemeni de­­ Orice dureri, ce­a ce a înlăturat­­ presupunerea unei meningite. oare­care temperatură, iată simptomele principale Prezentate de inginerul A.­­care a sucombat sub ochii d-lui Revici de noua boală Nona, la spi­talul Brâncovenesc. — Cum a debutat boala Mata o întrebare­­ la care nu se poate răs­punde precis, deoarece bolnavul a fost adus în stare de coma la spi­tal. După câteva zile­, după un trata­ment de ghiață la cap, încercări de hrăniri artificială, el a sucombat. — Te doare ceva? Sim­te ceva? au fost primele cuvîntate adresate de me­­di­c când bolnavul a deschis puțin ochii. O denegare, apoi iar letargie, somn vremelnic, preschimbat cu­rând în somn etern. Se înțelege ușor cu ce aviditate d’a ști s’a făcut de către medici au­topsia celui răpus da Nona. Inima a fost găsită intactă, celelalte orga­ne la fel; numai creerul prezintă o serie de mici emoragii a diferitelor vase sanguine cela ce a dat sigu­ranță că ele au adus moartea. La intestine d’asemeni s’au descoperit leziuni grave care în timpul boalei, produceau scaune sanguinolente ca la o gravă desfienterie. Mai întrebând dacă se crede­m ca b­oala va lua proporții­ mi s’a răs­puns că nu. Maladia deși contagioasă, se­ vede că care un anumit teren la individul atacat și la noi cazurile cum a spus ei mortale, au fost albia idouă. Cât des­pre iremediul boalei, o telegramă pri­mită din Lyon ne spune că d-rul Charles Tolley din Paris ar fi des­coperit că Nona poate găsi secu­re cu scrumul contra ciumei. Dacă st­ireta se adeverește, va scă­dea și spaima provocată de ciudata boală pe care totuși nimeni nu o va mai ironiza când va vedea că e pu­să în rândul celor mai grave din câ­te se cunosc. Ful. Apropiații reîntoarcere ji­ lui Stere PROGRAMUL SAU DE ACTIVI­TATE. — DECLARAȚIILE DE­PUTATULUI BASARABEAN SERGIU NIȚA. — Prin­­tri telegrafe — IAȘI. 30. — Deputatul Basara­bean Ser­giu Niță a declarat unui fruntaș politic din,, localitate că d. Const. Stere, pe care l-a vizitat în Elveția, se întoarce în cursul zonei Marbe în țară și se va pune în fruntea unui nou partid politic reze­mat de țărăn­imea fără pământ. D-sa a decis să lupte aprig în viața politică uitând resentimentele din­­ trecut. Politica externă prima chestie de care se va ocupa va­ fi pacea cu Rusia. D. Stere a pregătit­­ un articol pentru ,V­ața Românească“.* Fr. OGLINDA ZILEI Ssareâsla! ti © Im Sana­­ au — Dacă știai că ai să interpelezi ia ti-ai luat -i doi argați ? benat, de ce t Navalele „Oimitieței“ Prin Dobpogea tie Harta Pamfilia Cal­ mergeau la pas, când am eșit din Macin. In depărtare, la poalele Sulucului, cât cuprindeam cu och­i se’ntindeau lanurile de semănături. Viile curgeau verzi si aliniate pe coastele repezi ale dealurilor. Acum treceam ultimele case risi­pite la întâmplare afară d­in orășel. Intr’o grădină, printre porumbii înalți zăb­răm o d­ruce albă de pia­­tră, care își întindea brațele printre foile grase. Noi se onsed­ăm o exclamație de uimire, dar căruțașul dete din cap nepăsător și ne lămuri. — Sunt multe de astea. Cari pe unde au căzut, au fost îngropați- Sunt Ruși­ , Mergeam chiar pe lângă curtea a­­ceasta și privirăm bine înăuntru. La rădăcina crucea, de oparte și de alta țâșneau porumbii vânjoși încărcați de știuleți și­ mătase groa­să, ca și cum ar fi fost hrăniț­ cu pământ mai bun de­cât în restul grădinei. Avui o înfiorare nestăpânită. Omul zâmbi. — Ne-am învățat cu morții. Și la mine în curte e unul. Intr’o dimi­neață am găsit mâna mortul­ui scoa­să de câini. Ei, și ce­ î cu asta. Am îngr­o­pat-o la loc. Așa-î războiul-Până ne-am depărtat bine, am întors capul spre crucea albă și­­ din depărtare mi s’a părut că văd în bătaia soarelui pe însuși voinicul blond care dormea sub ea, cu bra­țele întinse, spre ai luî într’o che­mare desnădăjduită. O luarăm pe șoseaua Grecilor printre vii. De o parte, o prăbușire mare a pământului calcă o gură i­­mensă de râpă. E râpa lui Vulcan. Canid eram mici și ne duceam la via bunicului, trebuia să trecem pe lângă ea. Simțeam de­ departe urletul șu­­voielor de ploi care se scurgea înă­untru. Nu se batea inima d­re frică. Și aveau­ o admirație adâncă, un fel de respect pentru un băetel de sea­­ma noastră, nebun de Indrăsneală, care se târâse până la marginea prăpastiei $i privise, înăuntru. Dar niciodată nu voise sa spue ce-a văzut. Cot­răm pe drumul Suiucului. , Drept înaintea noastră se înălța dealurile dobrogene crestate cu mii de colțuri. In stânga avem dealurile văroase albe și lucitoare în lumină, în fund de tot cele de argilă, iar la dreapta noastră se’nt­nde coroana dealurilor stâncoase, ale căror vâr­furi sunt presărate cu crânguri. De aci se scoate piatra. Carierele se tin lanț ri ascuns într’o vale verde se risipește vesel și alb satul de Italieni pietrari. Iacob-Deal. Pe măsura ce ajungeam la poalele dealului, la Sulupu, vârfurile cresc mormanele imense de piatră par­ că stau agățate în aer prinse numai dintr’o parte. Uneori piatra e așa de lucie că se poate număra straturile acestea, unele așezate cu o rându­­ială ciudată, cresc tufișuri încărca­­te de flori­ bogat colorate, flori a­­m­ețit­e,, d­e soare și lumină.. E tocmai vremea bogăției lor. Unele imense își sprijină corolele pe piatra caldă, cu înfățișarea unor capete obosite-Am ajuns aproape de Casa Re­giei tutunurilor. Lăsăm căruța și începem să urcăm. In urma noastră se întind imense culturi de tutun și cu cât urcăm, cu atât priveliștea de jos văzută de pe Suluou, e mai frumoasă. Lacul Car­­caliului e cel mai bogat în pește și altele mai mici legate prin limbi în­guste de apă, strălucesc în soare ca niște oglinzi. Câmpia se pierde în der­ărsare, bogată, cu cărări albe șerpuind printre semănături. O ța­rină de răpită înflorită pare de de­parte un covor de aur. Urcămi mereu. In liniștea mare a stânciiror se aude deodată un susur melodios. De­subt un bloc alb, țâșnește vitoiu un i­svoir, o apă clară și bună, care cântă coborând grăbită în va­le. Ici. colo, ea­­ desrădăcinează o floare de pe margine­a s­i duce scăl­­d­ând-o în unda mică. E greu de urcat printre tablele a­­lunecoase de piatră-N’aî sprijin. Piciorul scapătă me­reu. Corpul se’ndoește adânc- Nici­odată n’avem să ajungem î­n vârf. Pe o coastă înaltă e bătută o că­­lcare. "De departe se ivește un om, un­ biet țăran cu o sarcină de lemne. Pe partea cealaltă a dealului încep­e pădurile bogate, păduri de fag 5? » mesteacăn secătuite de bulgari­ ”. Ei au trecut „pe aci. Din vârful­­ stâncilor au bombardat câmpia, î Prin locurile acestea dealurile sunt încinse cu tranșee largi si în pa­­­­dure, ici, colo o cruce îngropata in­­ grabă arată că s’au t­nut lupte. Pie­ii trei­e nu spun nimic despre aceasta. » Ele singure mândre si puternice nu 3 s’au clintit din loc­ I întâlnim câte un bloc imens prins 3 dintr’o parte și toată pietrăria a­­­­târnă în gol, parcă gata să cadă. Ți se pare că­­ de-ai clătina grămada , aceia s’ar prăbuși, atât e de aple­­­­cată în aer.­­ D­n când în când din crăpături ,­își i-a sborul țipând ai scutit pui de uliu și pe urmă se așează liniștiți Í pe un vârf de stâncă, nemișcați ,ca­i și cum s’ar fi făcut odată cu pia» 1 j­tr­a. " j Cu toate acestea tătrănușii îndrălz»­­­neți se cațără cu îndemânarea unei capre și le "odrocesc cuiburile !.Chiar vedem unul hoinărind fără­­­ grijă din stâncă în stâncă- ișî dă drumul pe alunecusurî oa pe ghiață 1 și se oprește unde-1 duce pietrișul. ■ I Noi urcăm greu cu ghetele screm ' tulite de colțurile ascuțite, cu spate« 1 le îndoit de urcușul drept. I Casa Regiei se deslușește jos, în» 1ntr’o poiană ca o jucărie de copil- 1! A început să însereze. Păsările ] trec grăbite cu fâlfâit sec de aripî­­, și ici, colo se întind umbre­­■­ Ne gă­sim un loc bu­n de stat, ur­­­ jpat, de piatră și ne așezăm cu pi­­­­cioarele atârnate în gol. Din Car­­a­caliu, sat de pescari lipoveni vin 3­­ sunete de clopoii. Ei au biserica­ cea ■ mai frumoase de prin părțile a­­­­cestea și­­ clopotul ei este imens. 1 Când o liniște si adie vântul, el se - aude si in Măcin-Sunt frânturi melodioase cari se ■ pierd încet, tiuind încă în ureche­­ după ce au trecut.­­ Mi s'a părut, ori florile au coro­­­lele mai puti­n deschise. Umbra le-a ■ șters coloritul viu si’n aerul răco­­­­ros mirosul nalbei de piatră se s­m­­i­te mai puternic-Căruțașul ne povestește despre­­ o cov­ară găsită aci în Sulucu, acum câțiva ani. După o pl­o­ae mare, care spălase­­ îndelung pietrișul, se ivise în băta­ia­­l soarelui o flacără mare- Niște Turci , cari­­ ucrau la tutun în vaze, mirați­i se urcară pe stâncă și acolo într’o [ crăpătură mâncată de ploi de teră ] de o mu­lțime de aur. Erau monede vechi, pietre sure. .. ti­oase, bucăți de aur. II Im­părt'ră frățește și coborâră în­­ sat să se schimbe la o cârciumă. . De mult am auzit și noi de lucrat acesta. Omul nu știa dacă Statul a­­­­junsese să pue mâna pe lucrurile­­ găsite iar­­ eu mi«a­du­c aminte că.a» tunici a fost o vâlvă­ mare. Era amestecat și un funcționar de la Regie. Comorile în partea aceasta nu mă miră. Pe vremea Turcilor, oa­menii își îngropau tot ce aveau mai­­ prej­os , iar tot pe vremea aceia bântuiau hoți mari cari își ascun­deau prada în crăpăturile acestea misterioase. Din vreme în vreme se găsesc lucruri prețioase, vase vechi cu monede turcești și lucruri prețioase. Povestitorul tace- Încetul cu în­cetul pietrele acestea imense prind ,gra­u. Și mi-aduc aminte de vre­­j­murile stăpânirei turcești așa cum ni se povestea bunicul- Groază, prădăciune și moarte. Cu toate acestea eu cred că tot mai grozavă a fost trecerea bulgarilor pe aci. Insertiză de-a binelea. O pace a­­dâncă coboară mereu și’n liniștea aceasta binefăcătoare cântecul vioi al îivotrului pare un gungurit de co­­ipil, începem să coborâm și mergem repede duși de panta dreaptă- Valea e plină de umbră. E pretut­indeni o­­ pace care te înfioară. L­una îndepărtată a semănături­i tot s’a șt­ers în întuneric , iar lacul j Carcaliului a prin­s luciri întunecate.­­ Dobrogea bătrână doarme. Maria Pah­ile TELEFON »K­eriäa TO.S8 S@tíae­la 6.67 Adwsîa'aisilraf;» a 7/S9 Publicitatea 1134

Next