Dimineaţa, martie 1920 (Anul 17, nr. 4942-4947)

1920-03-24 / nr. 4942

■ i DUPĂ G3ÎEVA Greva tipografilor s’a isprăvit.W discut cum s’a is­­­­ăvit și nu voiu scoate siigăie de bucurie, că și de astă f da ă. capitalul a învins ! Dacă de rânjit acesta am stat din­­­colo de baricadă, spiritul de dreptate a împins la aceasta. Toată viața mea am protestat contra nedreptăței. Și când, am­ crezut și cred, că lucrătorii n’au a­ut dreptate în cere­ri­ 6 lor, am fost contra mișcărei lor. Șiu udat cei trei­zeci de ani de luptă pentru proletariat și am f­ost adăpat cu toate injuriile și calomniile. Acest’incident nu’mi va întuneca j­udeata. Voiu fi și de aci printe apărătorul murncitori­lor în lupelor de emancipare și voiu considera lupta ce fac isprăvită,­­umai atunci când­­ proletariatul va învinge Dar în apta de toece zilele, nu voiu fi sectorul orb. Când muncitorii nu vor­ avea dreptate, le voiu spune aceasta, nepăându-mi de urm­ări și de părerile celor ce cred că tot muncitorii fac bine." Așa­dar ca și înainte, cu voia sau ură de voia, celor cari conduc Partidul socialist din Romn­a, voia fi ca în­totdeauna, alături cu proletariatul român, în lupta lui dreaptă­­ spre victorie și nimeni nu mă va­ opri deli aceasta, const­ru­ie Legea chiriilor I^Râderea­ guvernul­ui Vaida și re­gela Cabin^MuY Averescu a pus Va­­ mea Pß tapet, ca o dipsijip­a­ză­­agitati­a chiriașilor. Acum chir si proprietarii se întreabă cin pe care va fi regimul legal sub c Hare vor cădea imediați. .­B­egea cerulu­i Lapu avea prove­­d B­rî bune, d'ar avea și exagerări, și Bi și'. provoca nemulțumi. opiniei conștiente.­­ ■jac’ă legea d-rului Lupu s'a­r fi 13' două pr­iiricipiî: n­'xa,rpa­ ”"■[..­.. maximei al îoca-țmneî s' ■ [UNK]pieriul până când ar trebui să fie BTSze im­ob’.i­zare­a obligatoare a ^Birjiai și ilioj- fini ca­sele Pe Cari lp ocupă opinia publică ar fi primet le. Ra, Dar a­ mai fost­ o inovatiune. Idi cea foapte nedreaptă și ve-xatcare Bdi­’li-ieTea, forțată. Această prevedere transforma V* d*iri protectoare a «bi­ri­a ș-ului în j^RKsaroape pentru el- Și iată de ce. - Nu am acii și nici nu există Până ■cîm o sstatisti'ta precisă care să a­­rate câte din oasp­e din București Estött slocuite de proprietarii lor Si! cât e spirit închiriate. Dar e sigur că numărul caselor l-o pifte de ch­iriașî tPbue să fie cel puțin de patru sa,p cinci­ ori is‘UiPerî °r numărului de oase o­cupate de proprietarii lor, întâiu­l primat. Pulpă legea d-rai, fiecare­­ ocritor oar € ocupă o cameră peste cele­­ ce­ i­î plădue legea, e dalkor să sub­ firi chi­­ru­ze prigoșuri. Insă cum e gigur că cu puțin 90 la isiuta­ dintre chiriași au­ acel pri­sos, e evident că chir­iași­i aceștia ar fi? Obligați să­ subînchi­­rieze .prisosul ce-l au. ’nechirierea­ forțată ii iiseminează o. blicat'a pentru fiecare om să Piri« miască în casă u'n strein orîcare a.r Í' el. um, om necinstit, un om cu o. b'eiarî re'e, o femee cui moravurî Ui‹pape, un om murdar etc. etc. Apoi 1 acst individ va trebuii să fie servit. Și cine să-i facă serviciul? Servi» torii chirii SUÜiui principali sau aî pro­priet­arubri. Dar dacă acești servi­ . tor refuză suplimentul de serviciu?­­ Sau acest supra chiriaș trebue să I­e zbă drepturi­ de a.și angaja un s ® r- I­v«tot personal ? D%­i‘n co- cameră ! Sa-1 insta­leze? Eht­ ® tc. Acum al doilea punct. V In cear fiul de fată mu­llțu­mită legei w eatre înnobiliizează P ® chiriași, nu­­ este un siriguri om să nu, alibi locu'lati, lui’ bună ori rpa. Din m­omen­tîu­l în care legea d.ra­ Ful Luifu .prelungea această imobili­­­­a­ e,­ h favorul cui se legifera nr. ■Chirierea forțată? Iată înt­rebare­a. Această închiriere forța­tă nu­ pu­tea folsi decât ce­r din afară de Bucur­ești cari tînd să-și părăseas­­­că loțuiințelle ad­unal­e din celelalte o. r ® si spr* a Y ® lifii Iia București, prin­­ urmare întâia consecință a Princ­i­piulrl înichirierea forțate ar fi fost­ o navală,de'a: perferde, cafe­e cerriírü.i T&vaiai a tuturor acelora—și supți b^rfe muflti—care doresc sSă se stab­­isc«83 C” în Capitală. Sra reudentă' I măsura? Are Capiitalia mijloacele de toate felurile, ca sa primească în sântull el al­te zecimi de mii de oa­­­­meni ,peste tot pr­oștil și pe ca­re îl­­ suferă azi? Răspunsul nu e gr­eu. pci­n urma.i-e prevederea înch­iriie* re- obiligatorie aii fi vexiat pe toată­­ lumea, pe pro­prietari dar mai mult i.jvo -fi­ p.^^.w.i.ț Q­isPun­.'» pire a tuituiror mărfurilor, ar fi îm­puținat alim­enteile, ar fi contribuit ca trorie­­ serviciile publice să devi­e încă și m­ai neimdestulatoare decât sluj­it astăzi. Și in plus ar fi înrăit starea salitară a­­ orașului, din­­ oau­­sta îmbâcsea popul­ațiunea în oraș cat și ^ pi'onescu.) tăteî și aglomera­­ție­ indivizilor iuî Hăt de insahi* brete noiastre locuințe, o cal’mi­­tate. Această prevedere pe venea in nu­mele democrației. M'al fcXâi'u este o mare greșală a se crede că democrațiile ple, a­u e­­rorile lor. Apoi de unde ax­­oma eafl"e hotărăște ca «fîce măsu­ră meni­tă să vexeze și să nedreptățească Pe ce eî cu oarec'are prosperitate piates­t­ă, ar fi o măsură democratică? închirierea forțată nu este o mă­sură depiop­atica ci este b­lumaî au­toritară și­ despotică. O măsură de­­mocratică, o m­ăsu­ră ceruta de­­ toate demiocratiiIe luminate este corustrui­rea pentru toata lumea de locuințe higienice, iar ni­ Ce decuni să se ră­pească ia toată lumea bunul tram și­­ to­ată lumea să se osârlditâ la o existență fără ’confort, fără civiiniza­­tiime si fără sănătate. Acum se discută o nouă lege a chinii­lor’ căci guvernul cel noiU1 a pri­­mit o nouă comisiune. Ce va ieși T.nu știm­ Știm numai că­­ guvernele nu­ dau aproape nici o atențiune zia­relor și ziariștilor’, cari în afarră de chestiile spec­i­l­itechnice, pot con­­tribui multt la lămurirea textelor și la făurirea legilor. Mai ales la fa­­cerea unei [egi pentru regularea mă­car Provizope a regimului îocarji­ it­­ir­iei caselor de­­ oou<t, un punct mu ar fi fost de prisos. Subiectul acesta ți voiu dezvolta­t în vi­itorull articol al „D'­mîpețeî“, căci este de ‘actualitație. Astăzi mă voim mărgăn­î­a­i sputne că legea noului guvern­ va trebui să fie seamă de teama populatiunei ca nu cumva cihiriile să­­ areasca peste spustiu­rîle­­ destiui­t de împovărătoare ele închiirietorilor. CONSTANTIN BACALBAȘA HEMENTO IN SALA CERCULUI MILITAR.—Ek­posif­a cisl?OfiT8 a sculptorilor. IN SALA LIEDERTAFEL. - E­poîi­ta­da pictură a societătei , Arta“. IN SALA­ ,ARTA“ din strada Franklin 6.— El­pozitia pictorului Bănc­lă. IN CASELE CREȚULESCU caisa Victo­riei.—Euporiiia pictorului Trrnir IN SALA MOSART—Expoziția B'Arg­ois tablouri s decernirî colorate. IN HALLUL OTELULUI MAJESTIC—E*. poiitia pictorului Gorj Mircsicu. I I Ci a ins­­ttânli änd­&tijig­a militară la Berlin ZURICH.­In urma tratativelor dintre șef­ii partidelor ai ministerului Ebert­ Bauer și u­­surpatorii Kapp și von Lüttwitz, aceștia di­n urmă au declarat că demisionează fără con­­dițiuni, remițând guvernul vicii-cancelarului Schiffer și comanda trupelor generalului Hülsen, cunoscut pentru devotamentul său pentru regimul republican. In cursul tratativelor, socialiștii indepen­denți Cohen și Daumig s-au prezentat lui­­ Kapp și lui von Lüttwitz și ll-au remis, in numele republicei sfaturilor proclamată In­­ carierele muncitorești, un ultimatum care spune că dacă trupele contra-revoluționare­­ nu vor fi părăsit Berlinul, până la orele 9 I aeara proletariatul înarmat va ataca tru­­­­pele. Subt această pres­iune Kapp și von­­ Lüttvitz au formulat condițiuni pentru de­­­­misia lor, printre care cea dintâi era impu­­s nilatea pentru procedarea lor. Organizațiile­­ munci­torești din diverse localități s-au con­­­­stitui In detașamente înarmate. Din altă sursă se afirmă că un reprezen­­t­tant al lui Kapp ar fi avut o convorbire ae­­" (*« mîșiarea «nglosese ta 3'irlbi că după această convorbire Kap s-a hotărât sa­­ demision­eze. Se crede că englezii î-au comu­­­­nicat că restaurarea unei dictaturi militare­­ la Berlin va avea ca urmare suspendarea creditelor Antantei pentru German­i precum­­ și a transporturilor de alimente. Știrea despre s­căderea regimului contra-revoluționar a fost o surpriză­­ pentru Stuttgart, unde cercu­­i­rile guvernamentale socoteau că chiar în ca­zul demisiei lui Kapp, von Lüttwitz sau vreun alt militar al reacțiunii vor mai de­ține puterea timp de o săptămână. BERLIN.„ Beri­ner Tageblatt“ și „Vos­­sisch­e Zeitung“ au publicat o desmințire cu privire la relațiile dintre Kapp și reprezen­tant­a Antantei, însă agenția Wolff nu o re­produce și declară că este vorba de știri tendențioase și că Kapp menține cele mai bune relații cu Antanta. PARIS.—Agenția Havas află din Basel: „Frankfurter Zeitung“ anunță că între funcți­onarii super­ori ai ministerului imperiului, s-a manifestat o vie agitație contra lui Kapp căruia i-au tr­mis un ultimatum so­­mându-i să plece cât mai curând. Ultimatu­mul funcț­onarilor superiori a fost remis de subsecretarul de stat Peters care a declarat lui Kapp că rămânerea sa la putere va duce­­ la cele mai grave catastrofe că aprovizio­­­­narea Germaniei cu alimente va înceta și că­­ se vor produce mari vărsări de sânge in o­­rașele mari și în special la Berlin. LONDRA.­„Morning Post“ află din Co­penhaga că un crucișător care arborase steagul­­ cancelarului Kapp a bombardat portul K­el pe când avea loc acolo o demonstrație contra partizanilor săi. Sunt 400—500 de morți. Multe case au fost dărâmate. Și la Trevici au­­ avut loc lupte până noaptea târziu; au fost 1­59 de morți și 100 de răniți. In timpul con­flictelor vite la Hamburg cu trupele Baîtî- i cei a fost ucis comandantul acelor trupe. Sunt vre-o treizeci de morți printre care femei și copii. Din Berlin se anunță arestarea lui Maxi­milian Harden. ,Gh­eago Tribune­* anunță că a treia zi după uzurparea guvernului din partea reac­ționarilor, a început teroarea la Berlin. Ati­tudinea spartakiștilor devenise amenință­­toare. Ei nu recunoscură nici guvernul lui Kapp­l ci pe acela la lui Ebert și așteptau D. Vaida despre situația Meritz si externi Cum a fost înfrântă dictatura militară germana Convorbire cu Al. Vaida-Voevoz­ D. Vaida și puvernul Au­rescu. — Precizarea unui frot.—D. Vaida la rege D. Al Vaida-Voevod fostul prim-delegat al României la Con­­­ferint­a de pace., sosit­orî in Ca­pitală a refuzat, după cum am a­­rătat era, să facă vreun fel de declarație presei. După d. Valida, motivele care i-au determinat această hotărâre ar fi bazate­ pe faptul că d-sa na luat tocă contact cu regele și cu guvernul Am căutat totuși să-l vedem­ pe d. Vaida, cu care am avut o scurtă convorbire la locuința d-sale. ,D. Vaida care cu o oră încânte avusese o întrevedere cu d-nii lor­ga, Lupii și alți fruntași din blocul parlamentar era oarecum în posesia amănuntelor în mă­sură să’l pue în curent cu atmos­fera din diferitele cercuri poli­tice. Rugându’l să ne dea unele lă­muriri asupra acțiunei sale la A. V­ aspH' 17,­5­­ CC t­ ăe-p-fiMS..­„Declarații mai, amănunțite , voiu face peste 3—4 zile după­­ ce voiu fi luat contact, cu lumea­­ politică. Mâine voiu face o expunere­­ regelui, după care urmează Par­lamentul. Până atunci am a­țî face o ru­găminte“. • Și aci d- Vaida ia ton ton vădit ironic. „Comuni­ că te rog d-lui M­ Ule că mi doresc altceva, decât ca prin ziarele a căror director este, să să acorde guvernului Averescu acelaș sprijin pe care l'a acordat antecesorului meu și mie perso­nal. Am promis d-lui Vaida să tran­smit această rugăminte directo­rului nostru, deși — după cum i-am răspuns imediat — soco­tesc că atunci când situația și in­teresele țarei au cerut-o, ziarele noastre au dat d-lui Vaida con­cursul dictat de împrejurările din afară. Continuând convorbirea, îl pui pe d. Vaida în cunoștiința unui fapt și anume acela după care d. Duiliu Zamfirescu ministru de­ externe a declarat că guvernul Averescu „a oferit d-lui Vaida posibilitatea de a rămâne la­ Pa­ris ca prim-plenipotențiar al Ro­mâniei“. La care comunicare d. Vaida răspunde: — nu nu­ primit niciodată o astfel de ofertă. — D. Zamfirescu afirmă totuși aâ­nog, că vi s’a trimis o depeșă în acest­ sens. — ..Faptul nu corespun­­de adevărului, este just, replică d. Vaida, că am primit o depeșă din par­tea guvernulu Averescu, dar prin acea depeșă e­­ram înștiințat că simt de­misionat,11 Dealtminterii, continuă d-sa, după cum ți-am spus i 1 voiu ve­dea, pe Suveran căruia îi voiu face o serie de comunicări.. — Vești bine ? întrerup. ~ Cred, că da, conchide d. Vai­da cuvinte pe cari,ne despărțim, eu, cu mulțumirea de a fi obținut câteva precizări, d-sa cu regretul manifest dera fi găsit în țară o situație politică internă pe care n’a dorit'o și care l'a surprins. G. ROSIN acari, pentru a declara dictatura proletaria­­tului. Berlinul a fost teatrul unor dezordini sângeroase. In cartierele locuite de munci­tori s-au produs conflicte lo cursul cărora au fost ucise și rău­te un număr de persoane. Trupe precedate de vechiul steag imperial căutau să intimideze pe muncitori paradând prin cartierele lor. Trupele erau urmate de o mulțime de cetățeni credincioși noului regim cari cântau ,Deutschland über Alles“. Insă muncitorii se adunaseră pe parcursul lor. Soldații au tras douăsprezece salve dar­­ muncitorii nu se impreseară, o răspundeau la loc. In cartierul Schönburg un camion plin de soldați înarmați cu puști și trei mitraliere n’a izbutit să împrăștie mulțimea de munci­tori înarmați. In această încăcrare au căzut multe persoane ai de o parte ai de alta. •- - -«maessa»o­­.«SWI» - Nobi prcect fls leg, al chiriilor Qpsv or tipii va prezenta în Ba^a­­ment p­rai­ascul de lege al 'chiÄl'Or, care actuMmebie se isitudl­ază de că­­tre GoteiM superior administrativ In esj­i se prevede prel­ung­i­rea ou d‘of anî a contractte­ for, guvern­u­l a­­vând posibil­ita­rea :Să te maî prelufn­­gdaiscă—diar că se va isfarții­ir­evoie— pent­ru un al treilea an; chiriile vor fi apopte cu 20 30, 40- 50 și 60 la­­ Haită; se vor putea muta în proprile siop care num­ai proprietarii «ari le-a i avuți îma­i­nte de 1916. Impozitu! pa câști­urile da război Conit'r'br stvreL Publ'Date de un ai­ar care a i­ntervievat pe d. C­ Arge­­totianu, ministru de finanțe—fie a­­nun­­tă că impozitcul pe câștigu­rile de războ­iu va fi impus. Vor fi sOu­­ate mami și subscrierile făcute la imprumu­tul ■ Statutul, care se deschide la 25 Martie cor. „Presa Cap talei" Împiedicate de a apare, toate ziarele lovite de către greva, lu­crătorilor tipografi, s’au unit la­olaltă într’un singur organ de publicitate: „Presa Capitalei“. De­sigur acest fel de a apare a dat loc la multe neînțelegeri din partea publicului cititor. In ceea ce ne privește pe noi, am arătat cu mai multe notițe ce nu suntem răspunzători de­cât de acele articole cari poartă sau semnătura redactorilor noștri cu­noscuți, sau mențiunea că apar­țin ziarelor noastre. Celelalte ar­ticole semnate ori nesemnate nu ne-au putut aparține și nici nu se pot pune în sarcina noastră. Deci, întru nimica linia noastră de conduită nu s’a schimbat. O reluăm acum, după ce am dis­părut involuntar timp de 5 săp­tămâni, astfel cum am avut-o în tot timpul lungei noastre exis­tențe. DIRECȚIUNEA I h'uvetete DistrBCt^î de Marxa Pamfile Din­ atâtea p­rofesoare menîte și mă învețe binele și fruct °s>u­l­man So © ură mi-­a rămas la minte. Căci Pe apearsița am iubit-o cu adevărat, așa c­um știu cop­ii să i­ubească l­a ze­­ce, doisprezece ani. Avea­ un chip luminos și dulce un­­ chip de fata tânără cu ochii mari blânzi, ochi cari îmi surâd fzi din lume a aminti­lor mele de nucă eJoNă. Ce diregă îmi erai parcă o văd. Era așa de tânără și micuță că pă­rea mai curând o școlăriță ceva mai răsărită ca noi. Câte­odată se așeza în baracă lângă vreuna din o»', să-f­ndrepte­­ze O 'tem­ă Ce fericită era aceea lângă care se așeza Domnișoara Victoria! BUj căire o idb%m labta'H eram ' »roizav de geloasă. Pentru O mângâere, pen­tru o la­udă, pentru un cuvânt bum spus altteia, mă simțeam gr °zav de ne­norocită. M­i se părea că fură ceva au­ venit numai dragostea mele și uneori aveam lacrămi în ochi, când trecea pe lângă m­irie zâmbind, cum zâmbea ]a toate. Val, ce egoistă o dragostea și c ® nebună e copi­lări13! • Domnișoara Vicî,DT<a nici nu bă­­nuia­ ce îmcolțește ța inima noastră. Simțea că o iubi­m, sumțea ca toa­­tă lumea o iubește. De aceea trecea surâzătoare și bună, împărțind vor­be bune și mângâieri. Aveam U­, șoparfa a­ceea o sală lun­gă și în?,listă în onire dădeau tot. ' ci as­ele. Când trecea Domnișoara Victoria’ ușile «?e dădeau de perete și de o papin­ă de alta a să­ pi ti ® aliineam toate elevele, de da coî'o m­ aî m'Cî și mai timide cari se șter­­geau de pereți până la cele mai mairi ,pa ochii îndrăzneți, care îi îmbulzeam in urma micu­ței Profe­soare, ducân­d-o până la ușa Cancp­­­atia". Îmi îm­ichipui ca toată dragostea aceasta o cam neliniștea pe Dom­­­­nișoara. Victoria. Odată o altă profesoa­ră c­u °*r ® venea pe sală îi z*se.. •— Frumos cortegiu îțî fac fetele. Te rub­esc numai pe d-ta. Domnișoara Victoria se făcuse roșie și i se apăra cu o porustr ®, car ® făpe­­ cerraWa să ișiurâdă. — D ® ce t­auman pe mine? Ce am eu, ce fac eu? S­unt­­ s­gură că dragostea noastră o d­aim slagherea p­e Domni­șoarai Vitotofina- Celelal­te profesoare se simțeau atinse. Erau femei și era a­rgețoaise. Deja o vreme se schimbă. Râde ® iar la poî, mâinile eî pu se intisi­­deau să ne mânece, era mai gân­­di­toare mai tăcută. Cancel abr»­a îi dădi-se a ‘nțelege că mâiniifestațiunile de dragoste are ! Continuare fin Ila­ 25 Martie In România sunt leu­n î cum trec granița íau fac iavră i

Next