Dimineaţa, august 1920 (Anul 17, nr. 5050-5074)
1920-08-01 / nr. 5050
Fructele ți legumele veni Nouile teorii medicale întemeiate pe stadii, lungi și minuțioase observațiuni, ne arată că legumele verzi și fructele proaspete sunt aproape indispensabile omului modern, adică prăișeanulu a dedat vieței sedentare și predispus artritizmului. Oara cu fructe, mai ales cura de struguri este astăzi cu stăruință recomandată artriticilor, celow predispuși ori având boabe de ficat, tunuror acelora cari au nevoie de ape alcaline. Strugurele și fructele celelalte precum prunele, merele, cireșile, portocalele au darul de a mări secrețiunea biliară, de a fi un purgativ, de a aseptiza intestinul, opresc formarea acidului aric, dizolvă pe cel depus pe țesături, ajută la eliminarea lui j și, mai mult, stimulând rinichiul și intestinul, neutralizează derivatele toxice în circulațiune. Fructele, spune distinsul specialist D-rul Montenris, fac același serviciu ca și apele alcaline. Ele sunt superioare acestor ape fiindcă realizează o cură plăcută și naturală, o poți face la tine acasă și o poți face tot anul. Mai ales consumate dimineața pe stomacul gol sunt mai ușor digerate și asimilate.. Consumarea fructelor și a legumelor verzi îndeplinesc, la adulți, aceiași funcțiune pe care o îndeplinesc laptele din copil. Doctorii Sahman, Gharrin și alți neobosiți cercetători i susțin aftcela un adevăr, arătând că fructele și legumele verzi nu sunt hrănitoare prin ele însăși, dar rolul lor important este de a pune la dispoziția organizmului sărurile naturale, fără de care organizmul nu poate utiliza făinoasele, grăsimile și zaharurile. Să nu se sperie cititorii, intenția mea nu este de a le oferi un articol medical. Avem destui medici cari ar putea trata subiectul. Intenția mea este de a atrage atențiunea guvernanților asupra unui subiect de cea mai mare actualitate socială. La noi chestia alimentară mi este băgată în seamă, iar în ceea ce privește comerțul cu alimentele, — afară de făină și carne — toate celelalte produse sunt cufundate în masa cea mare a tuturor mărfurilor. Astfel, după cum un negustor are dreptul să vândă cu 200 lei o pălărie de paie care la Paris se vinde cu 30 franci și după acum un croitor e liber să ceară 2000 lei pe un costum care în Franța costă 400 franci, tot asemenea comerțul de legume și cu fructe e lăsat la libera dispoziție a traficanților. i Dar poate o minte omenească să-și închipue că în România un pepene să se vândă cu 250 lei,un chilogram de caise cu 70 lei sau un chilogram de prune cu 241 România este o țară agricolă, produsele pământului cresc cu ușurință, cu puțină îngrijire și destul să nu fie secetă; grădinăririle noastre produc mai mult chiar decât este puterea de consumațiune a pieței, fructe sunt din belșug. Și cu toate acestea prețurile toate sunt de camătă. Douăzeci și patru și treizeci sei kilogramul de prune ordinare, în România, în țara livezilor nesfârșite?!!“ Dacă o atât de mare nerușinare și tâlhărie s’ar fi întâmplat în Franța, până acum ar fi sărit în sus toți tâlharii, începând cu producătorii și sfârșind cu vânzătorii, iar dacă guvernul n’ar fi luat măsuri urgente, arfi fost revoluție. Eram acum de curând la Paris când doar traficanți de a fiarestați și condamnați sumar. Acești doai acaparatori de alimente, văzând tendința la scăderea prețurilor, au telegrafiat furnizorilor din provincie ca să înceteze trimiterile de oarfecari proviziuni. Telegramele au fost oprite, autorii lor ar fi fost arestați imediat și osândiți fără nici o considerație. [Dar în Franța sunt legi pe care autoritatea le aplică riguros,apoi în Franța mai există și un popor, un popor brav, hotărît, conștient de care banda speculanților nu prea își bate joc cu ușurință. Când am plecat din Paria care era prețul fructelor? Persicile, de o calitate cum nici n’avem idee, între 3 și maximum 5 fr. chile. Prunele între 2 și 4 fr. Strugurii-trufanda,până la 5 fr. Legumele pe prețuri derizorii față de prețurile dela noi. La noi nu se mai poate spune că e scumpete, căci este un adevărat faif. .Imi amintesc că sub ocupație, atunci când prețurile erau cu mult mai scăzute ca azi, un domn proprietar al unei grădini de cai și din apropierea Bucureștilor, mi-a spus: „înainte vreme, când recolta era cea mai bună; îmi vindeam rodul cu 10.000 lei, anul acesta, însă mi-am vândut caisele cu 70.000. Am întrebat pe acel domn dacă înană în acela avusese cheltuieli cu mult mai mari cu grădina, și mi-a răspuns: „Spor de cheltueli am avut dar nu, în raport cu câștigul realizat. De ce, însă, să nu câștig și eu cât de mult dacă publicul plătește or cât i se cere?“ Și omul avea dreptate. Dar guvernul e dator să ia măsuri. Fiindcă după cum am arătat la începutul acestui articol, consumarea cât mai mare a fructelor și a legumelor, interesează nu numai pungile consumatorilor dar și sănătatea publică. Guvernul să se ocupe neîntârziat de subiect. Să se studieze chestiunea, să se ia măsuri pentru scăderea prețurilor, să se voteze o lege drastică le fel cu cea votată în Franța. La nevoe să se exproprieze silit, pentru caz de utilitate socială grădinile și livezile, cultura lor să fie municipalizată sau trecută la județe sau la Stat, după socotință, într’un cuvânt cultura fructelor și a legumelor să fie supusă aceluiaș regim la care este supusă făina, fiind considerate ca alimente de întâia necesitate. Chestia e dintre cele mai importante. Constantin Bacabașa in amintirea unor zile triste Nobila disfinctiune ce Franța a dat-o Capitalei noastre, citănd-o printr'un decret la ordinul de zi al armatei, ne amintește clipele de adâncă suferință, pe care Bucureștii au suportat-o cu un curaj stoic în zilele premergătoare vremelnicei ocupatiuni a inamicului. Sub teroarea continuă a bombardamentului, din zori și pănd a doua zi in zori, lugubrul dangăt al clopotului dela Mitropolie suna prelung vestind păsările de otel plutitoare, ce aduceau distrugerea clădirilor și semănau moartea într'o cetate deschisă, în care populațiunea pacinică se compunea în majoritate din femei și copii. Capitala a dat zilnic multe victime omenești, in timpul celor trei luni în care inamicul avea ca țintă clădirile publice, depozitele armatei, piețele și părțile de oraș unde populațiunea era mai deasă. Nici o clpă însă populațiunea Capitalei nu și-a pierdut curajul și nu s'a lăsat unei porniri ce ar fi atins moralul, oferit de cele mai înălțătoare sentimente patriotice. Copiii se trezeau ca dintr'un vis urât, în mijlocul noptei la auzul clopotului de alarmă și cuminți se imbrăcau în grabă, pentru ca, fără nici șovăire sau lacrimă să-și urmeze părinții în pivniți. Nu era o epopee de îndurerată conștiință în inimile acestor micuți, goniți din patul lor cald în pivnițele umede și reci? Vă mai amintiți dragi copii de nopțile ploioasei Noembri și viscoloasei luni Decembrie, din anul în care tatăl sau fratele vostru mai mare pornise la războiu ? Da, Bucureștii merită distincțiunea ce i-a fost dată de aliații de arme ai țarei și cuvântul de laudă ad Franței răsună ca un ecou de bucurie, care amintește Capitalei noastre zile ce-au trecut ca norii risipiți de furtună. DACIAN Curs»l schimbului la Paris Lyon, 30; ~ Londra 49,11 turn.; Belgia 106,75; Italia 70,25 ; Praga 26,75 ; România 34,25 ; Elveția 223,50. Tratativele cu Rusia Care a fost delegat de Rusia sovietică să reia cu aliații tratativele începute de Krasin. KAMENEV In treacăt Piața Teatrului Piața Teatrului reprezintă o scenă cu decor și plină de acțiune ale unei piese interminabile fără subiect. Artiști dramatici, comici, lirici, public, animale, automobile, trăsuri, mirosuri, fumuri, strigăte, șoapte, praf, noroi, mâncare, băutură și nu e decât un singur punct al Capitalei. E, ca să zic așa, punctul negru fiindcă plecând de aci ești buimăcit și aci, în acest punct atât de agitat vine lumea să se recreieze. Numai căldura sufocantă a soarelui alangă lumea pentru câteva ore din zi, și potolește puțin tumultul asurzitor și ucigător de nervi. Ii vezi alergând de colo până colo, venind și plecând, și fiecare vrea și nu știe ce vrea dar vrea. Noaptea îți înfățișează o lume de siluete care continuă jocul început de dimineață cu rolurile atât de goale și fără nici un sens. Dacă regizorul n’ar lăsa cortina la timp — la 1 noaptea — piesa s’ar numi. Desfrâul, dar prefectul Capitalei e un admirabil regizor și împiedică părțile imorale ale piesei. Și în aceste clipe de viață superficială și în această risipă de bani și de lux, o țigancă bătrână se târâie pe jos strângând mucuri de țigări. VERO PENTRU BIBHOUL CIRCULAȚIUNEI Zilele acestea trecătorii de pe Calea Victoriei au fost martorii unei scene revoltătoare, dar față de care reprezentantul poliției a rămas complect nepăsător. Un ofițer superior și un parlamentar colindau în zadar piața Teatrului, cercând să determine pe unul din cei douăzeci de birjari, ce stăteau în stație, să facă o cursă. —I Nî’s caii obosiți, spuneau unii. — Gonim o&i de dimineață susțineau alții. Și’n timp ce ofițerul și parlamentarul se rugau zadarnic, o doamnă sosi în stație și suindu-se în cea dintâia birjă, ordonă: — La șosea! Și muscalul porni fără a mai avea caii obosiți. Scene de acest fel, se petrece mereu și gardistul deși chemat se ține într-o rezervă destul de semnificativă, susținând că nu poate „sili“ birjarii să meargă, odată ce „caii sunt obosiți”. Totuși îndată ce se oferă birjarilor taxe îndoite, s’au când e vorba să facă „șoseaua“ cu vreuna din elegantele Capitalei, birjarii sunt gata de plecare. Cum s’ar putea lua măsuri împotriva birjarilor ai căror cai sunt „obosiți“ — ca pretext, spre a sili astfel publicul să-i ofere un preț mai mare decât tariful stabilit? In străinătate fiecare birjar posedă o „condicuță de control”, în care secția polițieneasca respectivă notează birjarului ora când a eșit cu caii în piață, sau când i-a schimbat. Birjarul este dator să prezinte carnetul inspectorului de la biroul circulației, atunci când publicul se plânge împotriva birjarului, astfel că reprezentantul poliției are controlul la Îndemână, spre a judeca dacă caii pot fi atât de osteniți, încât birjarul să refuze o cursă. Propunem introducerea unui astfel de „carnet de control“ pentru ca publicul să nu mai fie la discreția acelor birjari cari își aleg meșterii după poftă și nu după cum se nimerește. V. Se. OGLINDA. ZILEI — Să Închidem cârciuma, lipsa asta de apă ne duce la faliment. DificiltiulyB cel cu Rusia Anglia care lămuriri înaintarea rusă continua • - Ce condițîi va dieta Rasta Horsea. — Următoarea notă a fost trimisă guvernului din Moscova: Guvernul Britanic consultând pe aliații săi, este acum în situația de a putea trimite următorul răspuns telegramei lui Cicerin din 24 iulie. Guvernul englez în presupunerea că pacea va fi încheiată și ostilitățile sunt pe cale de a înceta între Rusia sovietică și Polonia, a propus aliaților săi ca să ia parte la conferința care se va ține la Londra și la care guvernul sovietic al Rusiei va fi de asemenea reprezentat. Ultimele două telegrame ale guvernului sovietic dă loc la oarecare îndoieli. Telegrama din 19 iulie pare a respinge participarea aliaților în negocierile de pace dintre guvernul sovietic și guvernul polon precum și celelalte guverne învecinate ale Rusiei. Ultima telegramă de altă parte pare a admite această participare. Guvernul britanic socotește că guvernele aliate se vor întruni cu delegații guvernului sovietic cu oarecare șansă de succes. . Delegații guvernului polon și ai statelor mărginașe trebue să fie de asemenea prezenți. Conferința va avea ca obiect esențial restabilirea păcei în Europa și în primul rând între Polonia și Rusia, subt condițiuni care să asigure independența Poloniei și interesele legitime ale ambelor țări. Conferința va examina de asemenea chestiunile care sunt încă pendinte între Rusia sovietică și Statele mărginașe care muau semnat încă pacea definitivă cu Rusia. După aranjarea acestor chestiuni conferința va putea să treacă mai departe ocupându-se cu discuțiile dintre guvernul sovietic rus și aliați și restabilirea relatirilor normale între dânșii. Italia de acord c aliații Roșii înaintează Horsea. Lloyd George anunță în Camera Comunelor că punctul de vedere al Italiei privitor la chestiunea ruso-polonă este identic cu acel al guvernului englez. Lordul Robert Cecil întreabă dacă înaintarea trupelor roșii a încetat. Primul ministru răspunde că după informațiunile sale înaintarea ar fi slăbit deși fusese împinsă cu mare vigoare Primul ministru spune unui alt membru că guvernul nu va sprijini... sau își va asuma vre-o răspundere pentru forțele Citiți continuarea în pag. l I-a. MOFTUful PE ACTUALITATE In mijlocul „bolșevicilor“ de Al. Cazaban Deși nu vin de peste Nistru, nici cel puțin de peste Prut, totuși am avut prilej să stau două clasuri,îi mai bime, între bolșevicil-am găsit foarte aproape, în orașul... București, întruniți într’un local numit Capșa. Și, mărturiesc, nu mi s’au părut, de loc, fioroși și răi cum mi-am închipuit după descrierile gazetelor oligarhiei noastre. Dimpotrivă, Bolșevicii sânt băeți buni, fercheși și chiar șarmanți. La început, nici nu mi-am dat seama că sunt în mijlocul secției acelea, despre care se spune că se organizează în banderobe de PIMBIa .inspitail *» maiam» cari spânzură și taie pe cei spălați și mâncați. Și cum puteam să-mi dau seama? Când m’am apropiat de masa lor, bolșevicii mei vorbiau de stațiunile balneare și climaterice din țară și din străinătate, dându-și fiecare avizul unde se poate găsi un confort convenabil și unde poți să te „amuzezi“ mai bine. Un avocat tânăr și drăguț, cu fața albă și bucălată ca a unui „foabe“ alintat de cucoane, se lăuda, graseind, că „papa“ al lui a cumpărat o vilă la Sinaia, fără cel puțin sa aibă curiozitatea s’o vadă înainte de cumpărare- Mă awwjtf** dft *c «b naia!—făcu desprețuitor un cunoscut marghilomanist. — La dirept vorbind, nu-mi place nici o stațiune... balneară dela noi... Mie’mi plac numai cele din Germania... Spiritul de administrație al germanului se resimte și aci! A, Badenul!... Când va putea să merg iarăși la Baden!... — In curând!. In curând!... Fii sigur! îl consolară amicii lui cari erau și ei de părerea că numai în Germania poți găsi băi cu confortul admirabil. Cineva schimbă deodată discuția. Arătându-și croiala pantalonilor, întrebă: — Ghiciți, unde mi-am lucrat hainele? Eram gata să mă mut de lângă tinerii ăștia cari n’aveau altă grijă decât să vorbească despre vite și pantaloni, când deodată un domn intră furtunos. Era .an hw,n*t fitt Ochii negri de armean... frumos. Cei de la masă, îl întâmpinară sgomotos: — Ei, ce vești ne aduci? — Triumf pe toată linia! Polonii ne-au cerut armistițiu!.— Bravo! se entuziasmară cu toții. Mă amestecai, sfios, în vorba lor: — Mă rog, de ce ne cer noua, românilor, armistițiu? — Cum nouă românilor?! se enervă brunetul cu privirea de armean- Nouă, bolșevicilor, ne-a cerut airmistițiu!... — Așa’i aprobară cu toții. E un succes al nostru ! Atunci, am înțeles că dejugasem rău de tot în cafeneaua Capșa. Da, ca să nu par un intrus, la Capșa, m’am recomandat. — Și eu sunt bolșevic! — Nici nu se puteau. Ca om m-Foarte încântat că cei dela Capșa, mă găsiau inteligent, am comandat Și eu o „Oranjadă“, la fel cu bolșevicii, și mi-am vârât paiul în gură, cu adresa unui adevărat Căpștan. Avocatul cel drăguț, aruncând deodată gazeta pe care d’abia pusese mâna, se strâmbă cu scârbă: — Hei poftim!... Domnii Loyd George Și Millerand care ne amenință să vie în ajutorul Polonilor!... Ne anfișăm noi de autoritatea lor!... Și întorcându-se la mine. — Așa că sunt caraghioși? — Cine? — Lloyd George Și Millerdd. — A... Da!.. Credeam că bolșevicii.. Avocatul se uită la mine cu neîncredere: — Dumneata ești înscris în club?_______________________ EQyfcí eon YangOU ia JkUL