Dimineaţa, august 1920 (Anul 17, nr. 5050-5074)

1920-08-01 / nr. 5050

i ULTIMELE ȘTIRI DIN TOATĂ LUMEAj Procesul d-la N. C. Schina Desbaterile.— Sentința».— Punerea in disponibilitate pe 2 ani. Manifestația de simpatie DESBATERILE Eri la orele 2 juni. a fost sorocită judecarea d­e către consiliul superior al Magistraturei a d-lui N. C. bei mia președintele Curței de apel. Dela orele 2 străzile din jurul mi­nisterului de justiție erau tixite de funcționarii publici a căror cauză d. Schina o susține și pentru care de altfel a fost dat în judecată. Consiliul e prezidat de d. Dobri­­ceanu, președinte la Curtea de casa­ție, membri fiind d-nii Racoviceanu, Zamfirescu, Oprescu, Oscar­­ Nicu­­lescu, Bădescu Roșiori și Crivăț. Cu toate că la prima Înfățișare procesul a fost amânat pentru că martorul cel mai prețios d-lub Schi­na, dr. Costiniu este plecat în străi­nătate, la Davis, și cu toate ca a., Schina a susținut că nu Înțelege să renunțe la acest martor, singurul ca­re este în măsură să declare că ofensele cu privire la magistratură au fost într'adevăr aduse de către cl. Argetoianu, ministru de interne, în discuția pe care a a­vut-o cu o. Schina. Consiliul superior al Ma­­gistraturei a găsit, că nu este nece­sară depoziția acestui martor, și a început judecarea procesului. Faptul prezintă o importanță gra­vă In felul cum s’a înțeles să i se dea posibilitatea d-lui Schina ca să-și facă apărarea căci pe lângă felul curios cum d» dr. Costiniu a plecat din Capitală cu o zi Înaintea procesu­lui, se mai adaogă și re­f­uzul înalți­­lor magistrați de a amâna procesul pentru câtva timp, pentru ca să poa­tă lua depoziția acestuia. Sa luat de­poziția d-lui Argetoianu și general Niicoleanu. In urmă acuzarea ia fost susținută de procurorul general dela Curtea de casație, d. Procopescu, care a desvol­­tat cele două capete de acuzare cu privire la ofensele aduse magistratu­­rei, servindu-se da o depoziție scrisă a d-rului Costiniu, și tn al doilea rând de faptul că d. Schina s'a pus în fruntea mișcării funcționarilor Statului a căror cauză a servit-o în­­tr’atâta încât s’a uitat pe sine și în­datoririle sale de magistrat și mai a­­les că această mișcare ar avea carac­ter nelegal. APARAREA din partea apărărei a luat întâi cuvântul d. Grigore Ferechide, con­silier la Curtea de apel și in urmă însuși d-l Schina, care timp de trei ceasuri a demontat și a combătut cele două capete de acuzare. iD-sa a dovedit că d-l Argetoianu Într'adevăr a ofensat magistratura și funcționarii publici cu calificativele de pungași și leneși. In ce privește acuzarea că s’a pus în fruntea funcționarilor, d-sa a le­gitimat într’o pledoarie documentată motivele pentru cari găsește mișcarea acestora legală și constituțională. D-sa a arătat în ce constă dreptul acestor organizațiuni în sindicate, și a desvoltat­­ ante-proiectul, statutul unic pe care să se baseze funcționa­rii, înlăturând în chipul acesta fa­voritismul care domnește și care îi împiedică de a fi răsplătiți după muncă și merit. PRONUNȚAREA SENTINȚEI — PUNEREA IN DISPONIBILITATE PE 2 ANI — După terminarea pledoariei d-lui Schina, Consiliul înalților magistrati a intrat in deliberare timp de 2 ore după care, s’a citit sentința prin care d. Schina este pus In disponibi­litate pe timp de 2 ani. MANIFESTAȚIA DE SIMPATIE In urmă, numărul imens al func­ționarilor cari aște­ptau pe străzi, au făcut o frenetică manifestație de sim­patie d-lui Schina, care ,. pus mai presus de orice interes personal, cauza dreaptă a funcționari­lor mate­lui, saccrificân­du-și chiar situația sa de magistrat, cu aceiași seninătate cu care marii luptători ai unor idei se jertfesc. D-sa a fost dus pe brațele funcționarilor și aclamat continuu. Cortegiul a parcurs calea Victoriei, ajungând la Parlament unde strigă­tele mul­ți­mei au pătruns înăuntru, tulburând o clipă seninătatea gu­vernamentalilor. In urmă d. Schina a fost dus spre casa sa din strada Sălcilor, unde a ținut o cuvântare frumoasă, de îm­bărbătare, îndemnând pe toți să aibă încredere în conducătorii lor cari vor lupta până la urmă în disprețul oricăror deciziuni arte înaltelor Con­cilii le va­­stiatura, și a oricărui obstacol ce li se va pune In cale. Funcționarii și-a arătat toată In­dignarea în privința sentinței date,, și au manifestat nevoia grevei gene­­ale. Astăzi la orele S seara se vor tu­r­ni tori reprezentanții sindicatelor funcționarilor publici pentru a lua iteciasiuni în consecință. V. I­I Mirata­un­citorilor din lim . Ancheta ministerului de răsboi Am relatat la vreme că în urma maltratării câtorva muncitori socia­liști din Câmpina de către l. căpitan Pătrășcoiu, comandantul garnizoanei locale, s’a cerut ministerului de răz­boi o anchetă care să stabilească vi­novăția ofițerului. Pentru anchetarea acestui caz a fost delegat din partea ministerului de răz­boi, d. general Mihail Ionescu dela Marele Stat Major, iar din partea lu­crătorilor dt. Al. Dobrogeanu, deputat socialist, cari s’au transportat alaltăeri la Câmpina. In privința mersului anchetei ni se relatează următoarele : Comisiunea a procedat la interoga­rea lucrătorilor cari fuseseră maltra­tati $1 cari mai prezintau încă unele leziuni pe corp. Ei au declarat că au fost chemați Vineri 23 Iulie la comandamentul gar­nizoanei si ace, su­b învinuirea că ar fi insultat drapelul cu care mergeau sin­dicaliștii naționali, au fost grav bătuti de însuși de căpitan Pătrășcoiu și de alți militari. Unuia din lucrători i-a fost chiar înțepat podul palmei de o baio­netă. A mai fost ascultată de o delegație a lucrătorilor din sindicatul național, care a dat unele lămuriri. In privința modului cum a anchetat căpitanul Pă­­trășcoiu, spun că nu au avut nici un amestec. D. maior Cristide din localitate, a declarat că cu prilejul manifestației naționaliștilor, a auzit huidueli, dar crede că ele nu erau adresate steagu­lui tricolor, ci manifestanților. D. căpitan Pătrășcoiu a tăgăduit că ar fi bătut pe lucrători, ci că i-a uimit numai arestat­ 6 ore la garni­zoană, sesizat de o reclamație a sindi­caliștilor naționali. Fiind ascultat și d. dr. Friedman, cel care eliberase celor bătuți certifi­cate medicale, a menținut cele speci­ficate în buletinele eliberate muncito­rilor. A declarat apoi că d. căpitan Pătrășcoiu încercase în contra sa o cabală, trimițându-i un soldat îmbră­cat civil și care i-a cerut un buletin medical arătând câteva sfârieturi pe față. D. general Ionescu, delegatul minis­terului de război, terminând ancheta; • A format diclul căpitan Pătrășcoiu un formular pe care acesta să îl com­­­plecteze, relatând modul în care a an­chetat pe muncitorii in chestie. Hotărârea se va pronunța zilele cestea. a­­ Bolcev­sm O întrebuințare foarte curioasă se dă la noi cuvântul bolcevism. Dacă critici felul cum este condu­să o administrație publică, faci bol­cevism. Dacă auzi pe un funcționar superior, civil sau militar, că fură, ești bolcevic. Cu un cuvânt tot ce fac unii și nu le convine celorlalți este bolcevism. Când lucrătorii dela regie au de­clarat grevă cerând să fie reprimiți câțiva lucrători rău notali, cei dela guvern au spus că este bolcevism. L­uăm drept bună concepția celor dela guvern, dar in cazul acesta am dori o mică explicație. Un inalt funcționar a fost prins cu o mare contrabandă de bani, fapt destul de infamant. Suma confiscată în primul moment, i-a fost restituită, iar funcționarul menținut în slujbă. Dacă reintegrarea celor câțiva lu­crători de la regie era operă de bol­șevism, menținerea acestui funcțio­nar ce este ? < 3ve:­s­prim­­it Tracii. După sângeroasele și completele înfrângeri ale turcilor în fața Adri­­anopolului și Lule Burgas, după cap­turarea șefului lor­­ Nsafer Tayar, forțele turcești atacate în față și pe flanc, urmărite energic, au părăsit tot materialul de război și cea mai mare parte s-a predat armatelor grecești. Toată Tracia Orientală cuprinzând și orașele Koutsdias, Kir­kilise și Samakovi — precum și li­toralul Traciei de lângă Marea Nea­gră, se află sub stăpânirea greacă. Armatele grecești ocupă astfel ve­chile frontiere turco-bulgare, care le-au fost fixate în conferința de la San­ Remo, în tratatul cu Turcia. Liniște absolută domnește pretu­tindeni. Autoritățile grecești se in­stalează și organizează serviciile în acest teritoriu. Populația musulmană sărbătore­ște împreună cu cea greacă elibe­rarea de sub un jug nesuferit l Dum­inicS 1 Angust BUCUREȘTIJ Reportajul Parlamentar ■ [UNK]mi...... i­— cambra Sfârșitul discuției la­ Mesaj Ședința dela 30 iulie 1920 Ședința se deschide la orele 9.30 sub preșidenția d-lui D. Zamfirescu. De față miniștrii g­neral Averescu, Take Ionescu, C. Argetoianu, P. P. Ne­­gulescu. Trancu-Iași. Caroflid, Văleanu. O CHEST­E DE REGULAMENT D.­OR. N. LUPU. In ședința de eli s’au petrecut câte­ va lucruri cari es din obișnuit. S’a călcat regulamentul de către președinte, prezida d. loanitescu. D-sa a făcut un act de samavolnicie, nevoind a­fla cuvântul deputaților cari voiau să protesteze în­potriva proce­deului de a nu se publica în „Monito­rul Oficii!“ cuvântarea d-lui Cristescu. D-v. ați ven’­t cu o moțiune, pe care regret c’a cetit-o un profesor universi­tar și încă de drept, nu voi să zic iresponsabil.­­Majoritatea protestează violent. Minoritatea aprobă și cere de­putat­or din majoritate să asculte pe câtor. In timpul acesta se produce un schimb de cuvinte între președinte și d. dr. Lupu. E vorba de retrageri reci­proce de cuvinte exprimate. D. Preșe­dinte, neputând calma adunarea, pără­sești­ fotoliul. După trei minute ședința se redeschi­de. Pe fotoliul prezidențial ia loc ( vice-preesdinte Ioanițescu). D. DR. N. LUPU. Din cauza defecte­lor de acustică ale sălii, d. președinte n’a auzit c’am rectificat imediat, spu­nând inexperimentați, nu iresponsabili. Dr.­­Lupu citește articolele din regu­lament referitor la publicarea în M. O. a desbaterilor. Suprimarea lor nu e prevăzută în Regulament. Nu se poate admite cenzura. Procedeul dv. va con­stitui o pată care nu doresc să ră­mână asupra guvernului. (apl.)­­Scaunul prezidențial îl ocupă de vice­președinte A. Imbroane. D. IOANIȚESCU face întâi chestie personală cu d. dr. Lupu, apoi vorbește în chestie de regulament. Spune că l’a mâhnit discursul d-lui Cristescu și a fost mulțumit că declarația pe care a cetit-o a pornit dela d. Iorga (apl.) Trebuia să se protesteze în Camera ro­mână împotriva celor spuse de d. Cris­tescu. Numai d. Tănase s’a solidarizat cu d. Cristescu, ceilalți tovarăși socia­liști părăsind incinta. (D. Tănase pro­testează) După cuvintele mele, d. Dra­­gom­irescu a cetit moțiunea de desapro­­bare care a fost votată de Cameră. E exact că d. Iorga a protestat apoi când s’a produs moțiunea. ■ De câte ori am prezidat, n’am făcut niciodată un act de samavolnicie. De­clar că n’am auzit când d. dr. Lupu a cerut cuvântul în chestiune de regula­ment. Trecând la discursul d-lui Cristescu, oratorul se referă la cazurile petrecute la Senat și cu Stroescu la Cameră, susținând că Adunarea e suverană dacă admite sau nu ca un discurs să fie publicat în M. O. D. N. IORGA. N’am observat că s’a votat moțiunea. Cel mai bun lucru e să ne mulțumim cu desaprobarea unani­mă a Adunărei, fără a crea un prece­dent care s’ar putea întoarce și înpo­­triva unora din noi. Despre chestia Stroescu, d. Iorga spune că nu s’a putut rosti un discurs atunci, când chestia Basarabiei era deschisă. Personal, am fost chiar azi acuzat de „R. R.“ că am provocat la rebeliune în parlament. Dacă n’ar exis­ta desbaterile. D. G-RAL AVERESCU. Singura greu­tate ar fi crearea unui precedent. Ori, precedente au fost la Senat, la Cameră cum și altele. Nu există nici o deose­bire între ceia ce am făcut noi, și celelalte. Voi spune că eu am fost pro­motorul ideei motimnei. Se propusese ca să alergăm la că­ prezișe. Am refu­zat, fiindcă sentimentul unanim al Ca­merei era împotriva discursului d-lui Cristescu. (apl.) D. C. ARGETOIANU, ministru, urcă la tribună să depue un proect de lege. Minoritatea, timp de cinci minute stri­gă Schuller­­ așa că e cu neputință să se audă ce spune oratorul. Majorita­tea aplaudă sgomotos. Când d. Arge­toianu ajunge la banca ministerială și se face un moment liniște, un glas izo­lat strigă : Schuller­­ d. Argetoianu părăsește incinta. O declarare la Mesaj Prin secretarul biuroului se citește o declarație a deputatului Cracalia (u­­crainian) care exprimă sentimente de gratitudine față de România. MUNCILE FORȚATE D.­OAROFLID, ministru de domenii, se apără de acuzația că d-sa ar fi fost cel dintâi care a introdus muncile for­țate. Nu e adevărat aceasta, spune ora­torul, muncile forțate au fost introdu­se de liberali. D. Caroflid citește de­cretul lege liberal cu privire la mun­cile forțate, ceia ce produce o pro­fundă impresie asupra Adunărei. In continuare, d. Caroflid se apără și de legea sa a muncilor forțate, cău­­ând să justifice măsurile sale. Răspunzând d-lui Iorga, spune că la 1907 a cerut exproprierea : la 1908 a scris, că e nevoe să se expromieze 1 milion ha. d-nii Stere și Dobrogeanu- Gherea s'au raliat la conclusiile sale. D. IORGA. Dar ce-i cu memoriul sin­dicatului proprietarilor ? D. CAROFLID. La 1907 am cerut exproprierea din rațiune de stat, azi din dragoste de proprietate o susțin, fiindcă socot că e încă nevoe de ea. Rog adunarea să pună obiectivitate în discuți­unea chestiunilor economice. REFORMELE D. V. SASU ia cuvântul pentru a da explicațiuni cu privire la paternita­tea reformelor agrară și electorală, care spune d-sa, orice ar fi „trebue să se recunoască că revine partidului na­tional-liberal“. Ca dovadă oratorul ci­tează scrisoarea d-lui Brătianu din 1913. In treacăt d. Sasu declară că partidul national liberal are foarte multe păcate, dar are și meritul de a fi discutat la Iași în Constituantă, re­formele. Vorbind de măsura muncilor agricole forțate luate la Iași de liberali, d. Sasu spune că măsurile luate atunci au avut un caracter vremelnic și au fost luate in interesul țărei, ghemuită în 6 judete. Dar de aceste măsuri au­ uzat dr. pro­prietarii, și au­ abuzat, răstignind țără­nimea (apl.) D. Sasu, care constitue avangarda de recunoaștere liberală, a făcut o impre­sie bună, însă n’a reușit să atrag­a sim­­patiile asupra partidului său, pe care l-a caracterizat de „închis în ziduri chinezești“. (Discuția Sa Mesa) CUVÂNTAREA D-LUI DR. STRAU­­ SCHER D. DR. STRAUCHER (reprezentant al everilor din Bucovina) exprimă sen­timentele de loialitate ale evreilor bu­covineni față de România. Oratorul face un scurt istoric al si­tuației evreilor din România, în tre­cut și își exprimă deplina convingere, că în viitor acel spirit de dușmănie va dispărea radical și o nouă eră va fi întronată în viața tărei. Fiecare popor trebue să aibă dreptu­rile sale, egale și în deplină libertate. Declarăm solemn: Noi evreii din țară, ne exprimăm încrederea în vii­torul țărei pe care o vom sprijini din toate puterile noastre, cu credinț­ă sin­ceritate și loialitate. (apl.) Vom con­tribui la lămurirea tuturor chestiunilor după puterile­ noastre. In ce privește pe evreii din teritoriile alipite, declar că ne vom păstra toate drepturite pe care le avem deja; pentru cei din ve­chiul regat, cerem ca toți să fie înce­tățeniți și­­ astfel toți cetățenii acestui stat să fie puși pe un picior de egali­tate în fața legilor. Oratorul combate decretele-legi, des­pre cari spune că constitue o anoma­lie intr’un stat. Cere să se pună frâu antisemitismului oficial (d. Cuza mâ­­râe) și drepturile evreilor, ca și ale tu­turor naționalităților să fie respectate. Să se înscrie în Constituție. La da­torii egale, drepturi egale. Vorbind de libertatea cultului, orato­rul cere să fie respectată și la minis­terul de culte să se numească funcțio­nari evrei, cari să dea sfaturi celor în drept. In altă ordine de idei d. dr. Stran­dici, protestează împotriva faptului că unii evrei din Bucovina au fost scoși din funcțiuni, numai pentru motivul ca sunt de religie mozaică. Cere ca toți aceștia să fie reintegrați în toate drep­turile lor. Oratorul relevă abuzurile la cari s’au dedat unii ofițeri din armata româna, bătând, arestând și insultând în special p­opulația evreiască. Citește o serie de documente , aduce dovezi, cari pro­duc impresie asupra Camerei. Roagă pe d. ministru de război să ia măsuri și să pedepsească pe cei vinovați. Evreii din România au luptat în ar­mata română la cot cu camarazii lor­­ români, dar regret, spune oratorul, că ei au fost persecutați, deși mulți din­tre ei au murit ca eroi pentru patrie. Pentru amintirea și cinstirea memoriei ceiC morți, se cuvine ca evreii să se bucure de toate drepturile. Cum d. Cuza îl întrerupe mereu d. Strauscher îi spune : Eu vă cunosc bine ! Dv. «unteți cel mai veninos duș­man al neamului meu. Această poli­tică nu e pentru poporul dv. Dv. d-te Cuza, vorbiți bine românește, eu mă exprim greu, te poftesc însă să vii la mine și să polemizăm in limba germa­nă, să te imit eu carte. Continuându-și discursul d. N. Strau­­cher atrage atenția asupra suferințe­lor Bucovinei din timpul războiului, ceea ce a îngreunat starea economică și financiară a acestei provincii. DISCURSUL D-LUI RAPORTOR­­. PETROVICI D I. PETROVICI (raportor) spune că a ascultat toate discursurile, însă criticile cari s’au adus nu privesc răs­punsul la mesaj, ci chestiuni cu totul­­ Je au­ ordin. D-l Toma Dragu, mi-a adus critici că în răspuns m’am ocupat prea pu­țin de program. Recunosc că întot­deauna programele partidelor sociali­ste sunt mai bogate decât ale parti­delor burgheze. Socialiștii vor să dă­râme, noi să ducem societatea mai de­parte. Ni s’au adus multe obiecțiuni. Voi căuta să le clasez pe categorii. ALEGERILE Mă ocup de prima a ingerințelor electorale. S’a spus că au fost cele mai mari ingerinți ! S’au întrebuin­țat superlative. Eu sunt împotriva superlativelor. Dar e datoria opoziției să spună, întotdeauna cerințe. Adevărul e că alegerile fost libere și guvernul Averescu­­ au e expresia opiniei publice. (Deputații basarabeni întreabă : Dar atunci pen­tru ce ați împușcat țăranii?) Oratorul vorbește de campania s a electorală la Iași și spune că jandarmii au făcut propagandă pentru partidul poporu­lui, dar corectează autorul, această propagandă a fost pornită din inimă de jandarm, dar mai mult din inimă de țăran. A doua categorie : Popularitatea generalului Averescu. D-sa se bucură de fetișismul și dragostea țărănimei, ceea ce reprezintă pentru ea, cel pu­țin pentru moment, idealismul. Noi ne-am bucurat de acest lucru, fiindcă ne-a dat putința să facem campania electorală pe o bază morală. E o fericire că-l avem pe d.­ ge­neral Averescu.... O VOCE. Da dacă moare?... D. I. PETROVICI. General Ave­rescu n'a venit la putere fiindcă avea vechimea politică, ci pentru că avea dragostea țărănimei, care l-a ridicat, căci înainte de toate generalul Ave­rescu e omul țăranilor (apl. la majt. VOCI. Dar la 1907 când i-a ucis? D. PETROVICI.­­ Generalul Ave­rescu are țărănimea alături de ei și a­­cei boeri cari s’au alipit de general au făcut’o că s’au convertit la evanghelia timpurilor noui. OAMENII NOUI A treia categorie, privește critica pe care ne-a făcut’o d. Dragu spunându­­ne că nu suntem „oameni noui”. Om nou e acela care se poate ridica la i­­năltimea timpurilor. Citind o frază a d-lui Iorga dintr’o carte de acum 14 ani, in care spunea că țărănimea nu e aptă pentru votu universal, fiindcă 80 la sută sunt nești­se deschide la orele 5.30 sub pre­sidenții d-lui D. Zdiub­­escu, sunt de față toți miniștrii. D. DUILIU ZAMFIRESCU aduce la cunoștința Camerei telegrama preșe­dintelui Camerei franceze, ca răspuns la felicitările ce i-au fost adresate de Camera română cu prilejul zilei de 14 Iulie. (Adunarea aplaudă în unanimi­tate). ISTORICUL PART­INILOR ID. 1. PETROVICI face istoricul par­tidelor politice de la noi, din ultimele trei decenii, pentru a fixa atitudinea partidului poporului. Am avut două partide : liberal și conservator. Nici o deosebire prea mare între ele. Toate faptele mari cari s’au săvârșit, au fost făcute de amândouă, fiindcă erau uniți. E drept însă că partidul conservator exercita o atracție mai mare și cele mai multe talente au intrat în acest partid, unde au găsit multă cinste și onestitate. Anul 1913 a dat un ascendent parti­dului liberal, deși în acel an partidul conservator lărgise hotarele țărei și făcuse pacea de la București. Partidul liberal a pus atunci o problemă so­cială și acesta e meritul său, deși eu nu știu cât a contribuit la realizare. Partidul conservator s-a arătat recal­citrant. Numai o ramură, a d-lui Take Ionescu, a spus dela început că dă tot sprijinul său reformelor. Mai exista partidul naționalist al d-lui Iorga. Du­pă războiu viața politică s’a schimbat PartiduUiberal a avut de suferit o mare decepție, masa țărănească dând do­vadă de o mare independență. Atunci s’au născut două partide noui: al po­porului și țărănist, acestea s’au năs­cut și din nevoia de a pune stavilă concepției vechilor partide. De ce s’au născut două partide ? D. I. MIHALACHE. Nu uitați d­ie Petrovici că ideia partidului țărănesc datează de 15 ani. PARTIDUL ȚĂRĂNESC D. I. PETROVICI crede că partidul țărănesc s’a născut din dorința elitei satelor de a ajunge la conducere ca și din cauza abținerei de la alegeri a par­tidului poporului.­­Oratorul aduce elo­gii d-lui Mihalache pentru calitățile sale, însă îi reproșează că „Țara Nouă” adresează „insulte rândășești”.­­D. Mihalache respinge această acuza­ție și îi recomandă d-lui Petrovici să citească ziarul „Îndreptarea“.­ Re­gretă că partidul țărănesc are o notă aparte de partidul poporului. Partidul țărănesc, spune d. Petrovici, a încura­jat pretenția țăranilor de a veni în parlament și de a lua parte la condu­cere. Eu găsesc nejustificate aceste pretenții, deoarece țăranul e bună ma­terie primă, dar nu poate veni la con­ducere. (Aplaudă majoritatea. Opozi­ția felicită prin aplauze ironice, modul de a privi țărănimea al partidului po­porului). In continuare, oratorul contestă par­tidului țărănesc dreptul de conducere fiindcă e partidul unei clase. D. I. MIHALACHE. Partidul conser­vator e al unei clase , al marilor pro­prietari, armatei, clerului, cel liberal al burgheziei capitaliste, deci partide de clasă. PARTIDUL POPORULUI D. I. PETROVICI combate concep­ția politică a d-lui Mihalache, expli­când că preferă un partid alcătuit ori­cum o fi el decât o colaborare de par­tide. Dacă facem unele deosebiri între partidul poporului și cel țărănesc, spune d. Petrovici, nu văd nici o deo­sebire între noi. Partidul poporului e născut pentru a apăra suferințele ma­selor, cari au fost apăsate multă vre­me. Continuând, oratorul combate parti­dul socialist, deși, în program are unele puncte bune. Partidu­l poporului e convins că are la bază principii solide care vor con­tribui la propășirea țarei. In altă ordine de idei regretă sfâ­șierile din par­ament și își exprimă cre­dința că între partidul poporu­lui și ță­rănesc granița e artificială. Când s’a realizat visul, pe care nici nu credeam că-l vom vedea noi, sfâșierile mă dor foarte mult Ce bine ar fi decât să­utom­ de carte, constată evoluția ideilor d-lui Iorga. Dacă1 spune :L Petro­vici, d. lorga s’a putut schimba, atunci să ni se dea și nouă Voie să ne schimbăm părerile, căci se poate ca o ideie nouă să inoiască pe acel care o adoptă. Altă categorie este aceia a politicii guvernului față de provinciie alipite. Toți și-au făcut datoria când fost vorba de unire și eu nu am decât să mulțumesc tuturor bărbaților bucovi­neni, transilvăneni, basarabeni pentru opera pe care au făcut-o. (Apl.). Vorbind de criticele pe cari le-a a­­dus d. Incueț că sentimentul național pentru Basarabia a adormit, oratorul reamintește că atunci când s’au împli­nit 100 ani de la răpirea Basarabiei în Iași, București și în toată țara s’au făcut procesiuni cu steagul tricolor în­doliat, care manifesta durerea pentru răpire și sub doliu era steagul tricolor, care reprezenta­u năzuințele noastre. (Apl.). Revin la anul 1918, când basarabe­­nii s’au aruncat la sânul patriei ma­me. Ei au venit atunci când erau în­durerați și gestul făcut­e ca a­ unui copil, care se repede la sânul mamei sale ca s’o mângâie (apl. unanime), de aceea am rămas impresionat de re­proșurile pe care le aducea de încuie) și care nu se adresau guvernului ci ve­chiului regat. O singură vină a adus d. Inculeț guvernului, spunând că parti­dul poporului a divizat pe basarabeni Granițe ne mai existând, noi ne-am dus la frații noștri, cu brațele deschi­se. Și acelaș proces s'a petrecut și în Ardeal. (Aplauze prelungite la majori­tate). Ședința se suspendă la ora 1 și va continua la orele 5 seara, ne descoperim păcate imaginare, să hu­crăm la­o­laltă cu mai multă priete­nie sufletească, și ce bine ar fi ca tq acest local unde sus e un loc rezervat pentru marea frescă a istoriei roma­nilor, jos să fie un loc rezervat pen­tru marea faptă a prezentului. DISCURSUL D-LUI TAKE IONESCU D. TAKE IONESCU. I Desbaterii cari s'au urmat, s’au ocupat mai mult de trecutul nostru politic. Eu aș fi voit să ne ocupăm mai mult de pre­zent pentru a contribui la opera de refacere. Nu numai că sunt convins de necesi­tatea economiei­­ sociale, dar îmi dau seama că totul in această țfică e de refăcut. Pe lângă greutățile provocate d­e cataclismul războiului, la t­ot s'a dus o politică greșită dela închheerea sa­­­mm­stitiului general. In loc să fie uniti toti bărbații politici pentru a începe re­construirea României, s'a început ope­ra de ură, și aceasta e o mare greșa­­lă. In străinătate am fost de asemenea rău reprezentați și trebuie să recunosc că guvernul Vaida a contribuit la ame­liorarea situațiunei. Nu s’a făcut apel­a toate forțele reale ale țărei, s’a gu­vernat în afară de legalitate, și când am intrat în viața normală, parlamen­tul de bucurie, a luat un aer de tine­rețe neconvenabil cu necesitățile de moment ale țărei. CHESTIA AGRARA Să trecem la chestia agrară. Recu­nosc că d. Miha­ache cunoaște bine chestiunea,, dar n’a fost complect D-sa a uitat împroprietărirea însurățeilor, legea lui Carp, legea liberală și legea lui Lahovari care hotărâse că pămân­turile statu­ii trec in proprietatea ti­ranului. Opera de transformare agrară se datorește jumătate lui Cogălniceanu și jumătate partidelor politice. Chestia ultimelor reforme e mai ve­che, ea datează de prin 1904—5. Che­stiunea cu agenți la 1907, etc., sunt Iz»­­oruri lașe. Eu am prevăzut revoluția și am spus aceasta. D. Mihalache nu știe că la 1906 eu vream și vin ol „Banca Agrară“ pentru a începe opera de reformă agrară, dar am fost impie decât de liberali, cu retragere din par­lament La un consiliu de miniștri în 1907, eu și cu Lahovari, am cerut exproprie­rea­, iar restul guvernului era pentru un manifest către țară. Atunci am făcut alcătuirea cabinetului Sturza și eu am recomandat pe genera­ul Averescu la războiu. Pe urmă, la 1907, d. Brătianu a adresat faimoasa scrisoare, prin care lansa exproprierea. Atunci sa’u fixat partidele, an­ meu era pentru expropie­­re și colegiul unic. Dacă se vota refor­ma in 1914 atunci nu expropriam nici 2 mil. ho. și n’aveam nici votul univer­sal. Oratorul contestă că reforma dela Iași e opera revoluției ruse. In altă ordine de idei d. Talke Ione­scu reamintește consfătuirile pe cari le-a avut în 1914 cu I. Cantacuzino și N. Filipescu. Atunci făcusem uniunea națională și tot atunci am pus bazele sociale ale României noui. Ceream ex­proprierea și pentru noi­­le provincii, iar în ce privește votul universal, cam admis fără rezerve. Alt punct pe care îl discutam era Chestiunea bisericească, precum și cea administrativă. Și votul universal și exproprierea se datorește războiu­­i pentru unitatea naționalăă. Aplaiuze). La Iași, erau unii care voiau să-­i facă o faimă pentru partid din ex­propriere; eu însă, voiam ca toate partidele să contr­ibue la marea o­­peră de refacere socială. DESFIINȚAREA PRIVILEGIILOR DE CLASA O țară care a fost capabilă, fără lovituri de stat, să facă opere așa de mari, e bine să n’o priviți numai sub aspectul greșelilor ei. Trecând la pre­zent oratorul spune: Un partid de clasă, nu are rațiunea de a fi decât pentru a lupta contra altui partid. Azi marii proprietari nici nu mai există. Țărănimea are drept să joa­ce rolul în stat din ce în ce mai mare, din sânul ei se vor ridica oa­meni, căci n’au de unde se ridica, și le urez să aducă vlaga noutății stra­(Citiți continuarea in pag. IV) ședinta de după amiază v ț­i ' -*• V

Next