Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)

1920-09-19 / nr. 5091

1 V MIC! ÎNSEMNĂRI Pentru o vioară! Palid, cu ochii rătăciți și duși din­­tr’o lume pe care nu o mai vede, ostașul viteaz din atâtea lupte orbul îndurerat pe veci de azi, vorbește încet, sfios: — De ași avea măcar o vioară. Să'mi cânt pe ea toată jalea, să’m­i amintesc de tot ce a fost frumos și cald In viața mea acum îngropată, m'ași simți poate alt­fel și ași putea avea și eu de o pâine... Și în numele orbului care cerșea o vioară să cânte mulțimei toate do­rurile unui suflet de viteaz, am în­tins și noi mâna în paginile acestui ziar. Frazele scurte au rămas însă, nebăgate în seamă și din nou inva­lidul palid cu ochii duși în alte lumi a venit și cu un glas și mai stins, mai sfios ne-a întrebat... de a sosit ceva pentru el? In aceste vre­muri de epidemie a frigurilor petre­cerilor, în timpurile când averile se înalță, se fac uimitoare din nimic, când mătăsurile foșnesc pe la toate cabareturile și muzicile nebune se zbat în ritmuri bolnave de tango și fox­trot cine și cui îi arde d’a dărui vioară unui biet invalid, o­­ vioară de tânguire și jale? Deci trist a fost răspunsul nostim și cu capul plecat spre piept a por­nit ostașul prin lumea pentru a că­rui veselie s’au topit în arsura ga­zelor ucigătoare ochii tineri ai celui sacrificat. Totuși el nu și-a pierdut speranța unica însoțitoare a ultimei suflări de viață omenească și zilnic urcă scările doar va auzi spunându-i-se ca în basme: — Iată-tî vioara, o zână bună ți-a adus-o. Cântă-i pe ea doinele rele de la țară, cântă-i cântecele de vitejie că-ți sunau la urechi în mijlocul a­­saltului, cântă-i dacă vrea, căci poate deși frumoasă și bună, e zână modernă, cântă-i muzica fox­trotu­­lui ce-i place, și strânge-ți apoi vioara la piept și du-te... Dar ziua nu a sosit încă și orbul își așteaptă mereu vioara. Va sosi ea oare? Faimen Lyon, 17.— A noua sesiune s’a des­chis Joi la Paris, la „Petit Luxem­bourg” sub preșidenția d-lui Leon Bour­geois. Pe program figurează în spe­cial chestia consultației populare la Eupen $î Malmedy. Guvernele polonez și lituanian au fost invitate să trimea­­tă delegați la Paris ca să expună con­siliului punctul lor de vedere. Situatiaj soiid­ cu declarațiile cB-iul N. lorgi asupra colatsoră« ref. — Parlamentarii ardeleni si d-l Oct. Tăzâuanu. D. N. Iorga a făcut unui ziar din pro­vincie câteva interesante declarată asu­pra situației politice actuale, cari pot fi socotite ca o complectare a lămuri­rilor publicate, acum câteva zile, in „Neamul Românesc". In primul loc, d. N. Iorga tine să constate că d. general Averescu n’a făcut niciodată apel la opoziție, pentru a ști întrucât aceasta e dispusă să con­lucreze la opera legislativă a parlamen­tului, și se ferește să facă vre-un pro­nostic asupra atitudinei viitoare a Fe­derației naționale. In această privință, rezerva e foarte caracteristică.­­ în­semnează că o îndulcire a actualelor raporturi ar majoritățile guvernamen­tale, nu este exclusă. Se înțelege de la sine că d. N. Iorga are cuvinte aspre pentru partidul popo­rului, și în privința colaborăm șeful nationaliștior-democrați a declarat ur­mătoarele: — „Nu văd ca cine să colaborăm. Ca să colaborezi trebuie să ai cu cine. Partidul poporului e un partid care nu vede niciodată latura politică a unei ac­țiuni N’are nici realitatea si nici măcar aparenta realităței politice", î­­n apropiere, de acest partid nu pare însă exclusă întrucât Insuș d. N. Iorga își arată nemulțumirea că d. general Averescu nu s’a gândit să încerce o co­laborare cu opoziția. După interviewul șefului partidului poporului, în care se nega și popularitatea opoziției și per­sonalitățile cari o reprezintă, nu se pu­tea ca d. N. Iorga să nu răspundă cu aceea­ monedă, negând însă­ realitatea politică a organizației averescane. De altfel, acelaș fataj i-a făcut d. Matei Cantacuzino în scrierea de ex­plicație a demisiei sale, regretând că Liga poporului, — o alianță a tuturor elementelor democratice, — s’a tran­sformat într-un partid nou, care nu re­prezintă încă decât o organizație poli­tică în formație. * Ancheta întreprinsă chiar din sânul guvernului, în privința activităței de­pusă de d. Oct. Tăzlăuanu la ministerul de industrie și comerț, a primit o des­­mințire din partea, d-lui T. Cudalba, care rectifică o afirmație a ziarului ,J Epoca”, declarând că rut d-sa a fost însărcinat de d. general Averescu cu această anchetă. E interesant însă fap­tul că d. Gr. Tremcu­lați, despre care s’a precizat Mr’adevăr că a prezintat d-lui general Averescu un raport des­pre cele ce se petrec la departamentul industriei și comertului, n’a dat încă nici o desmințire, și probabil nici nu va da. In orice caz, suntem pozitiv informați că de îndată după redeschiderea Cor­purilor legiuitoare, — dacă remanierea nu se va face până atunci, — parlamen­tarii ardeleni din partidul poporului se vor prezintă d-lui general Averescu ce­­­­rând demisia d-lui Oct. Tăzlăuanu, pe motivul că rămânerea acestuia un gu­vern primejduiește definitiv situația partidului poporaM în Ardeal. Rp. . Inferul din „Excelsior" Viitorul anunțase că d-l ge­neral Averescu a dat ordin ca ziarul „Excelsior“ care publica interviewul d-lui Take Ionescu, să fie suprimat din vânzare. A­ceasta din cauză că ministrul nostru de externe se pronunța pentru intrarea României în războiu. Ziarul francez venind acum în circulațiune s’a putut vedea că știrea ziarului liberal era greșită. De altfel faptul nici nu erea cu putință. Dacă d-l Take Io­nescu fiind, nu un simplu par­ticular, dar ministrul conducă­tor al politicei externe, ar fi declarat prin publicitate că Ro­mânia trebuie să participe la războiul ruso-polonez, singura suprimare a ziarului „Excel­sior“ ar fi fost o naivitate din partea șefului guvernului. O declarație războinică din partea ministrului de externe nu ar fi putut avea de­cât una din a­­ceste două urmări, sau România ar fi trebuit să i­a imediat mă­suri pentru intrarea în acțiune, sau d-l Take Ionescu trebuia ca, tot imediat, să iasă din guvern. Să ne ierte Viitorul dar sim­pla suprimare a vânzării zia­rului „Excelsior“ asociată cu rămânerea d-lui Take Ionescu în guvern, s’ar fi asemănat cu fapta evreiului din anecdotă care a vândut canapeaua pe ca­re îi încornora nevasta, crezând că astfel, și-a apărat fruntea de viitoare garnituri. În interviewul dat gazetei pa­riziene d-l Take Ionescu spune t­u lucra foarte înțelept, a­­cela ca, spre asi păstra câștigu­rile și situațiile, statele mici, ie­­ftate victorioase din război, sunt datoare să se alieze. De­și ultimul războiu ne-a convins asupra eficacităței ,me­tecilor de hârtie“, totuși alianța «țarelor destinate a se grupa sub formula „Micei Antante“ este singura socuțiune actuală. Ce va mai fi în viitor nu putem încă prevede. Pentru ziua de astăzi, însă, soluția la care s’a raliat ministrul nostru de ex­terne este cea mai înțeleaptă. Dar este în ziarul „Excelsio­­­a declarație, care, în forma în care e dată nu poate să fie a d-lui Take Ionescu. Adică nu poate să fie a ministrului de externe al României. Această declarație, chiar dacă a fost fă­cută ca o confidență particu­lară, nu putea fi destinată pu­­blicității. In acest interview se atribuie d-lui Take Ionescu că ar fi declarat: „Dacă n’ar exista această „Mică Antantă“, Fran­ța ar rămâne, aproape izolată pe Continent“. Nu este cu putință ca minis­trul nostru de externe să fi fă­cut o astfel de declarație mai ales în preajma întrevederi de la Aix-les-bains. D-l Take Ionescu a declarat că Mica Antantă, are misiunea de a apăra câștigurile din răz­boiu înpotriva Ungariei, a Ru­siei, a Germaniei, a Bulgariei, adică a celor cari au ieșit păgu­biți prin tratatul de la Tria­non. Dar a spune că­ această grupare, din care ar trebui să facă parte. Polonia, Cehoslo­vacia, Iugo­slavia, Grecia și Ro­mânia, mai are încă și misiunea de a fi aliată a Franței ră­masă singură, însemnează a spune că Mica Antantă i­a po­­zițiune și în contra Angliei și în contra Italiei. Dar aceasta n’a putut spune d-l Take Ionescu... publicitatei. Și n’a putut spune, mai în­tâia pentru că Grecia, care as­tăzi face politică externă în de­plină înțelegere cu Anglia, n’ar putea participa într'o Antantă cu o astfel de misiune; al doilea pentru că România nu ar pu­tea intra într’o alianță al căreia scop ar fi o politică de ostili­tate înpotriva Rusiei, Germa­niei, Ungariei și Bulgariei, plus o politică demonstrativă în contra Angliei și Italiei, încă o dată ziarul parizian a greșit. .3. Vederile atât de înțelepte ale d-lui Take Ionescu în politica din afară nu se potrivesc de loc cu intemperanta de limbagiu pe care i-o atribuie „Excelsior“. COBistoffrem­ fineaBbașa Mar tea Desd­emel, de la priseten­a republicei Când se va alege noul președinte CoavMare* congres Blan. hotăriri Cine va fi succesorul ? Lyon. 17. — Președintele republicei fran­ceze, Des­­chanel, a demisionat. Contrar așteptărilor me­dicilor, starea sănătăței sale se agravează. La finele săptămânei trecute, Sleery, ministru de interne, a plecat spe­cial la Aix-les-Bains ca să comunice d-lui Millerand demisiu­nea. Acesta se va duce in dună amiaza zilei de 1 © la șeful Statului. In ziua de 17 va avea loc un consiliu d­e miniștri, apoi d. Millerand se va înțelege cu președinții Camerei si Senatului pentru a con­voca parlamentul Marțea sau Joia viitoare în scop de a-i citi scrisoarea de demisie a lui Deschanel. Un congres se va întru­ni la £ 5 Septembrie la Versailles, pentru a alege un nou președinte al re­publicei. Lyon, 17. — Se prevede întrunirea congresului de Versailles pentru alege­rea prezidențială la 25 corent. O. Millerand se ina P­oiază azi dimineață Ba­­aris. După „Le Matin“ și „L'Eccho de Paris“, pre­ședintele consiliului refu­ză categoric candidatura la președinția republicei.­­ D. Deschanel care fusese preșe­dintele Camerei, a fost ales pentru cea mai­ înaltă demnitate din Franța. Cât despre d. Clem­enceau, majori­tatea Parlamentului temeindu-se de firea lui autoritară, de personali­tatea lui aspră, tranșantă l’a înlă­turat de la prima consfătuire a ei, consfătuire care procedează la ale­gerea propriu zisă în ședința pu­­blică a Congresului. Alegerea Congresului a căzut apoi asupra d-lui Deschanel, care întrunnia calități de maleabilit­ate,­ amenințare a formelor și a­ conversației,­ în fine tot ce lipsea caracterului rigid al d-lui Clemenceau. In prima sa călătorie oficială, d. Deschanel a suferit un accident de tren aproape neexplicabil; dintr'o fericită întâmplare însă președintele­ republicei căzu pe un talaș moale, așa că nu se alese decât cu foarte ușoare răni. Trenul continuându-și înainte drumul nimeni nu a știut că președintele republicei a căzut tm drum. Din întâmplare un cantonieri l'a găsit, l’a luat la dânsul și l’a la­ grijit. Iar întreaga Franță uimită l’a dat a doua zi o explicație publică acciden­tului; președintelui i-a venit rău noaptea și vrând să respire aerul d'afară a voit să deschidă fereastra care fiind joasă, președintele a fost azvârlit afară. Cât­va timp, neștiindu-se bine gravitatea accidentului, președintele a fost ținta ridicolului din pricina acestei neplăcute aventuri, iar în curând compătimirea își făcu loc m­ inimile francezilor și cu mare grijă ei urmăriră tot ce se petrecea la Rambouillet unde se afla președin­­tele, sperăind că își va reface sănă­tatea zdruncinată. D. Deschanel însă continuând a fi suferind cu toată dorința de a evita o schimbare atât de timpurie la pre­­șidenția republicei, a trebuit să se ajungă la demisia lui și la convo­carea Congresului. Asupra urmașului său însă nu se știe nimic precis. D-l Poincaré despre care s’a vor­bit din­ nou a declarat însă că „nu ar accepta deloc să reia magistra­tura pe care a exercitat-o­". D. Millerand era socotit ca fiind candidatul cu cele mai multe șanse. Irn caz că d-sa ar fi fost ales preșe­dinte al republicei se vorbea la Paris că d-sa ar însărcina cu formarea ca­­binetului pe d. Poincare. Dar și d-sa a desmințit aceste versiuni. CINE E DESCHANEL Iată câteva notice biografice­­ despre președintele demisionar i Pani Deschanel care e azi în vârstă de 65 ani, aparține uneor notabile familii burgheze care fusese expulzată după revoluții din Iulie și a ttráit câtva timp, în Bruxelles unde s’a născut $1 Paul Deschanel. Sub Napoleon I III pedeapsa a fost ridicată familia Deschanel, ca și multe alte familii de expulzații, se în­toarse la Paris, înainte de a fi ales președinte al republicei, în­ ianuarie trecut, Paul Deschanel a fost în mai multe rânduri pr­e­ședintele Camerei deputaților, unde se bucura de simpatia mai­­nimă fiindcă știa să-și exercite funcțiunile în acord cu to­ate partidele. 1 . i­­ V PAUL DESCHANEIi oglinda zilei LEMNE — De ce mai țineți depozit dacă n’aveți lemne? — La iarnă vindem scobitori. descentralizarea. — Autonomia comunală. —■ O nouă Împărțire a județelor. — Admi­nistrațiile regionale. — Statului funcționa­rilor administrativi. Din convorbirile pe cari le-am avut cu unii din membrii comisii nei parla­­mentare, pentru pregătirea reformei ad­ministrative, am reușit să aflăm cari sunt principiile fundamentale ale aces­tei reforme. DESCENTRALIZARE Baza esențială a proectului de re­formă o formează principiul unei largi descentralizări administrative, com­plectat prin acela al instituirei autono­miei comunale. Odată cu reorganizarea administra­ției țării pe baza acestor două prin­cipii, se va introduce o întreagă serie de reforme de natură să înlesnească, atât raporturile dintre administrați și administrație, cât și legăturile dintre diferitele a­u­tocbați administrative. O NOUA EI­PARȚIRE­ A JUDEȚELOR In această ordine de reforme intră în primul rând o nouă împărțire a ța­rei în județe și o nouă regrupare a mi­cilor comune rurale. Județele actuale cari vor fi găsite prea mari din punct de vedere terito­rial, sau a căror populație reprezintă un număr prea mare față cu mijloacele de administrație de care dispune un județ, vor fi divizate în unul și chiar două județe. După informațiunile pe cari le avem aceste județe ar fi: Buzăul, Prahova, Ialomița, Brăila, Doljul, Mehedințul, Timiș-Torontalul, etc. Se va căuta pe cât posibil ca la noua împărțire să se mențină o cât mai mare egalitate între județe, atât din punct de vedere teritorial, cât și din punctul de vedere al numărului lo­cuitorilor. NOUA ORGANIZARE COMUNALA Un mare număr din comunele țârei, cari actualmente înglobează în jurul aceleași administrații comunale, sate răspândite pe un teritoriu destul de în­tins, vor fi desfăcute în atâtea comuni câte vor reclama interesele locale. Prin acest mijloc se urmărește înlătu­rarea neajunsurilor de astăzi, când lo­cuitorii dintr’un sat sunt obligați să parcurgă 10-30 kilometri pentru ches­tiuni care depind de autoritatea com­u­­nală. i­ : ADMINISTRAȚIILE REGIONALE Actuala întindere a țărei face ca or­ganele centrale din Capitală să nu poată rezolva prompt și conștiincios, toate chestiunile interesând periferia. Dacă sistemul administrației centra­liste a fost posibil față cu întinderea vechiului Regat, el nu mai poate dăinui în situațiunea de astăzi. De aceia prin reforma actuală se prevede înființarea unui nou organ ad­ministrativ, căruia i se va da numele de Administrația Regională. Misiunea administrațiilor regionale este de a face legătura între organele centrale și administrațiile de județ, o­­prind și rezolvând chestiunile care in­teresează un grup determinat de ju­dețe și pentru care nu­ este neapărată nevoie de avizul autorităților centrale. In privința constituirei regiunilor sunt până în prezent două păreri: una susține crearea lor pe baza vechilor regiuni geografice ale țărei, ca fiind cea mai comodă, urmând ca în cazul acesta să avem regiuni în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Basara­bia, Transilvania, Banat și Maramureș, a doua cere dimpotrivă eexinderea ve­chilor granițe geografice convenționale și gruparea regiunilor în așa fel ca fie­care să cuprindă­ județe din două sau chiar trei provincii. In sprijinul acestei păreri se aduce faptul că ea ar fi de natură să înlesnească desvârșirea u­­nirei. STATUTUL FUNCȚIONARILOR Tot prin noua reformă se proectează instituirea unui statut al funcționarilor administrativi care să reglementeze modul lor de recrutare, funcționare și tat jtocepijt de inamovibilitate. Negocierile dintre România și So­vietele „Le Matin" află din Znrich: Ge­neralul Averescu, președinție con­siliului României, a adresat radio­­telegrama următoare d-lui Cicerin, comisarul poporului la externe pen­tru guvernul sovietelor : „Guvernul român este, în posesiu­nea telegramei dv. din 29 August, și el dorește să vadă­­ stabilite re­lațiile seculare de bună vecinăta* intre România și Rusia pe baze­ 4* se poate de solide. Vă voi face cu­­noscut foarte în curând noastre asupra modalităților pentru a ajunge la acest rezultat la care-1 dorim de comun acord". POLONEZ­II AU OCUPAT KOWP Lyon, 17. — ComTMcatul Polonez din 14 Septembrie anunță că POLo­­­ne­zii au ocupat,­a 13 Septembrie, orașul Kowel, t­ până 3000 prizor­nieri. TELEFON ©Irecfîâ . ... »076S "î©w|t*aia. r■ w/ w si Publicitatea j f 1784

Next