Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)

1920-10-04 / nr. 5104

\ A f I ULTIM ELE­CTOH DIM TOATA lumea. Administrația. — Alegerile marțiale. — Colabo­rarea. — Ce va face opoziția un Pergament ds M HAU POPO­VICI, fost ministru­, deputat Pentru cunoașterea stărei de lu­cruri din Ardeal și a situației fede­rației naționale, am cerut o serie de lămuriri d-lui Mihail Popovici fost maistru si actual deputat, fruntaș al partidului national, lămuriri pe care d-sa ni le-a dat trimțăndu-ne judici­osul si amănunțitul articol de mai jos: Războiul a făcut maniere mai sim­țitoare. Vechea indiferentă a dispă­rut. Astăzi Întreaga noastră orga­nizație socială pare că este legată printr-o rețea de nervi suprasensi­­b­ili și ori ce se întâmplă întrun colț de țară se transmite aproape instan­taneu asupra tuturora. Sacrificiile i­­mense ale cetățenilor i-a legat mai strâns de interesele obștești și poa­te că și teama de noi sacrificii face ca instinctiv să mărească atenția neb și veghea în Care masseri Into­vă­ri, »esc toate acțiunile de li­tere» public Astăzi se poate trece mai puțin ca ori când la ordinea zilei cu dispreț suveran, asupra efectelor ce anumi­te măsuri produc; in opinia publică grija trebue să fie de trei ori mai mare decât ori și când și tocmai as­ta zi se nesocotesc zi de zi cele mai elementare măsuri de prevedere. ADMINISTRAȚIA ARDEALULUI Crepusculul zeilor, răsturnarea valorilor, confuzia binelui și a rău­lui, toate rostogolite una peste alta într’un haos urât și imoral. Ce se petrece in Ardeal este fără pereche. In seceta imensă de oameni grupați în jurul guvernului să scot cu mâini murdare din afunzișuri de cloace, tot ceea ce neamul românesc de dincolo de Carpați a produs mai diform ca morală publică. La Oradea Mare se numește pre­fect un maghiaron dr. Gheorghe Po­pa mangrist, uiszaist care înfierat cu pecetea trădării era eliminat din or­ganismul neamului românesc chiar pe vremea ungurilor. Apoi la minis­terul cultelor ca director, un oare­care domn Petre Ionescu, eusdem farm­ae, care anul trecut a stat In Închisoare preventivă luni de zile ca om care poate periclita interesele statului. In județul Sfântul Ghe­­orghe prefect maghiaronul d. Pop, etc.­ etc. Cum? Români­a Mare răsplătește pe dușmanii de odinioară ai neamului nostru cu cele mai înalte funcții de stat? Cum? triumful politicei de dez­robire dă premii vânduților politici robitorilor? Politica de partid a întu­necat orizontul limpede al unei refa­ceri morale? îmi aduc aminte cum a­­nul trecut la primul congres al par­tidului național, chiar unul din ac­tualii miniștrii propune să fie dați la­ o parte din viața publică toți a­­ceia cari au nesocotit fie chiar și un moment lupta pentru idealul supe­rior al neamului și cu asentimentul­­. ministru Octavian Goga s’a luat o hotărâre ca toți aceia cari în tre­cut s’au înhămat la concepția poli­tică maghiară și s’au făcut unelte­le lor, să fie considerați morți pen­tru neamul nostru. Și astăzi? Prin astfel de pilde se sapă cele mai ele­mentare principii de morală, se co­rup caracterele și să luminează des­­gustător calea generației care creș­te alăturea de noi. Ardealul e scâr­bit și rușinat și cred că și toți oame­nii de bine din vechiul regat fără deosebire de partid. DEBANDADA PESTE TOT Administrația din Ardeal doarme Funcționarii lipsiți de o conducere conștientă, rău plătiți, desconside­rați reduși la simple unelte de partid desgustați de tot ce văd Împrejurul lor stau aproape pasivi. Birourile sunt goale, orele de oficiu neglijate, interesele obștești trec pe planul al doilea. Da, o administrație nou creiată trebue și condusă, îndrumată dar nu lăsată de capul ei. Și cum să fie alt­­fel, dacă nici cei din jur nu știu te vor. Un exemplu: In județele din Ardeal reprezen­tantul politic al puterei centrale este prefectul, iar adevăratul­­ admi­nistrator al județului, reprezentan­tul puterei autonome județene sub­prefectul, (spre a nu se confunda cu subprefectul din vechiul regat, nu­mirea a fost greșit aleasă.) Subpre­fectul era un om de specialitate, vechi administrator sau cel puțin priceput In agendele administrative. Era un funcționar mai ales ferit de luptele politicei de partid. In loc să se aștepte, până când se va face reforma administrativă u­­nitară pentru întregul regat, s’au luat pur și simplu, printr’un ucaz, atribuțiile subprefectului și s’au dat prefectului. Puteți să vă închipuiți ce harababură s’a produs, unul nu mai are drept să administreze, celalt nu știe. De ce s’a luat această mă­sură? Nimeni nu o știe. Se vede că așa e soarta Ardealului de a trece tot la 15 zile printr’o nouă organi­zare administrativă, fără ca să se mai administreze nimic. Nu se putem aștepta până la re­organizarea definitivă ? Printr’un simplu ucaz se introduce in Ardeal legea contabilității din ve­chiul regat. Toți cari se ocupă cu finanțele publice știu cât este de greoaie și defectuoasă această lege și că are nevoie de modificări radi­cale. Cu toate acestea se încurcă fără rost contabilitatea din ținutu­rile alipite pentru ca la scurtă vre­me ținând seamă de principiile mo­derne să se modifice din nou. Arbitrarul stăpân suveran pe toți și pe toate. ALEGERILE PARȚIALE Alegerile au dat proba strălucită de nepopularitatea guvernului în Ardeal. În cele mai multe locuri au eșit candidații opoziției în Ardeal. La Arad- Aiud, Gilău. La Șomcuta după ce eșise candi­datul nostru cu 70 voturi, a fost ză­dărnicită alegerea dintr-un centru de votare pe motivul că președintele din cauză că se vocifera n’a vrut să semneze procesul-verbal. Rezultatul nouei alegeri balotaj. La Tulgheș, candidatura noastră a fost simplu respinsă și candidatul guvernamental declarat ales fără a­­legere. La Lăpuș s’a ales pr­intr’o fraudă de 700 voturi. De altminterii este enorm ca să repet toate fărădelegile, toate sama­volniciile, toată falsificarea brutală a voinței alegătorilor. Mă îngrozesc și de alegerile cari se apropie, vor fi fără de pereche. Farmecul avid al puterei omoară orice simț de drept. Ce curente sunt în Ardeal ? Felul inconsecvent cum a fost tra­tată chestiunea muncitorească, fără o politică statornică și hotărâtă, os­cilând între slăbiciune și brutalita­te a împins maniere muncitorești tot mai spre stânga. La Iași galbenii trec la roșii In Ardeal moderații sunt elimi­nați- Propaganda pentru Internațio­nala III este tolerată, ba chiar spri­jinită prin indiferență. Acolo ar tre­bui să se deschidă bine ochii, căci sub masca socialismului internațio­nal se face o propagandă desfățată în sensul celui­­ mai sălbatec șovinism maghiar pentru dărâmarea statului. Propagandiștii mișună pe toate căi­le, recrutați din toate clasele socia­le. Românii pierd din ce în ce mai mult teren în gruparea socialistă și locul lor îl ia maghiarii. Nemulțu­mirea crește chiar în massele socia­liștilor români, scopul acestei miș­cări fiind prea evident. CE ESTE CU COLABORAREA? Nimic, absolut nimic. Suntem fi noi surprinși de refuzul colaborării pe care zilnic îl trâmbiță­­ guvernul prin jurnalele sale. Pentru ca să re­fuzi ceva este nevoie să ți se fi o­­ferit ceva. Cine dorește oare o cola­borare cu un guvern care este de trei metri sub pământ? Cu un gu­vern care nu știu, conștient sau in­conștient, dar ne aruncă în brațele anarhiei ? Cu un guvern care eli­mină tot ce a fost, mai cinstit din sânul său pentru ca să tolereze.....! CE FACE OPOZIȚIA? înainte de toate opoziția își strân­ge rândurile. In toată țara elemen­tele adevărat democratice cer înro­larea lor sub steagurile noastre. Zilnic vin la noi mulți, cari zic că au stat la o parte de luptele poli­tice, zic că au luptat în rândurile altor partide înfiorați de patriotica îngrijorare cer o nouă orientare po­litică. In scurtă vreme vor avea o­­cazie toți aceia cari mărturisesc sin­cer credința lor de a așeza statul pe temeliile unui constituționalism mo­dern, al căreia administrații închi­nată binelui obștesc și al unei doc­trine politice de reforme lipsite de privilegii, generoasă, umanitară, e­­voluționistă, să ne întărească rân­durile. In legătură cu aceasta pot spune că cele mai perfecte raporturi, isvo­­râte din aceleași convingeri politice, cu tendința de o apropiere din ce în ce mai strânsă există între dife­ritele partide cari formează opoziția națională. CE VA FACE OPOZIȚIA NAȚIO­NALA LA REDESCHIDEREA PARLAMENTULUI ? .Până la deschiderea Parlamentu­lui mai este mult și multe se pot schimba spre binele țărei. Cred că toată lumea fără deosebire de partid vede că așa nu mai merge. Opoziția națională a promis întodeauna spri­jinul său pentru reformele mari ce­rute prin programele noastre politi­ce, dar este hotărâtă să ducă lupta cea mai crâncenă, împotriva tuturor ilegalităților, împotriva strangulărei libertății cuvântului, împotriva dic­­taturei nesocotite. „Vbn vi reputere licet“, zice un dicton și sim­tem ho­tărâți să ne transformăm într’o gar­dă a apărărei cinstei parlamentare. OPERA CONSILIULUI DIRIGENT AȘ dori să mai adaog câteva cu­vinte. D. profesor Petrovici a fost în Ar­deal, poate pentru prima dată.. In serviciul C. F. R. de dincolo de Carpați sunt cam 50 000 de oameni, dintre cari numai 7000 sunt români, restul străini. Vechiul regat a tre­buit să dea Basarabiei tot surplusul de funcționari, ba chiar mai mult­" Cu căile ferate din Ardeal s’au făcut grele transporturi militare și s’au pregătit intrarea noastră triumfală la Budapesta. Dar d. profesor universitar spune. ..La tribunale se judecă după legile maghiare”. Da, sunt în vigoare le­gile vechi. Se poate să schimbi, mai ales dreptul civil de pe o zi pe alta ? Apoi chiar nici ungurii n’au cutezat să se atingă de temelia raporturilor de drept pe care este clădită întrea­ga viață privată și au respectat ve­chiul drept austriac, căci în Ardeal este și astăzi în vigoare codul civil austriac din 1811. Cred că dreptul civil va fi cel din urmă care se va unifica după un studiu adânc și serios.­­ Apoi orașele sunt străine.­ Doam­­ne, ce noutate de sute de ani, Sibiul a fost dăruit sașilor. Ce-o mai fi și asta ? Și toate acestea din vina consi­liului dirigent. Dacă d. profesor ar fi aplicat cri­tica ratismei practice la viața reală, apoi cu siguranță că studiind în­treaga operă creatoare a consiliului dirigent, care a pus temelia vieții românești în Ardeal, ar fi ajuns la rezultate mai puțin filosofice. __________ MIHAI POPOVICI BIMIiEâTâ 0 nonă troian mitică !Partizanul social-țărănist Se semnalează, atât în vechiul re­­gat cât și în provinciile liberale o asiduă propagandă dusă de o sumă de intelectuali, ingineri, publiciști, preoți, pentru constituirea în partid politic a unei grupări care, până a­­cum, se află întrunită prin adesiuni individuale în jurul unui program a cărui expunere de motive și reven­dicări prezintă o privire îndrăznea­ță asupra situațiunei generale și o sumă de soluțiuni din cele mai ra­dicale pentru consolidarea Români­­ei Mari și refacerea economică și socială a țarei. Partidul social-țărănist preconi­zează o mare întovărășire a neamu­lui românesc prin unirea țărănimii cu muncitorii de la orașe și cu inte­lectualii spre a consolida ființa mo­rală a poporului român sfărâmând „lanțurile umilitoare ale capitalu­lui” dând autoritatea politică efecti­vă poporului spre a cuceri după li­bertatea națională pe cea individu­ală. * * * Programul prevede: ierarhia for­ței morale bazată, pe competență merit și simț al datoriei. Datoria in­tegrităței etnice și teritoriale, dato­ria menirei intelectuale în lume, datoria armoniei interne intre toți fiii țărei, datoria unui scop moral in viața națiunei vor fi îndeplinite prin biserică, școală, justiție și ar­mată cu ajutorul exproprierea ori­cărui bun care constitue o sursă vi­tală a țărei. Se va înființa pentru aceasta o Casă a bunurilor sociali­zate. Se va introduce controlul Statului în toate întreprinderile, socializâ­n­­du-se în folosul muncei 50 la sută din beneficiile, rezervele și amorti­zările lor. 50 la sută din rezervele și amortizările societăților existen­te se vor transforma în acțiuni de capital repartizate Muncei naționa­le și Muncei din întreprindere în proporții ce se vor determina de stat. In schimb, Munca se referă la arbitrajul Statului în conflictele cu capitalul. # * Se vor organiza bursele muncii de către Stat, Uniunile sindicatelor profesionale și uniunile intreprinde­­rilor economice. Reglementarea mun­cei copiilor și femeilor, a higienei in ateliere. Socializarea subsolului și păduri­lor. Industrializarea agriculturei prin sindicate economice social-țără­niste. Exproprierea câștigurilor ilicite de la 1914 încoace și introducerea impo­zitului progresiv după o scară mer­gând până la 80 la sută. Delegația poporului compus din delegați de ambe sexe aleși prin su­fragiu universal inlocuește Camera și Sfatul țării inlocuește Senatul. In caz de conflict între ele se va recurge la referendum. Casa bunurilor socializate va între­ține biserica și școala fără deosebi­re de confesiune. Pentru pregătirea armatei va e­­xista serviciul educativ, pregătitor și activ al voluntarilor apărărei so­ciale. In politica externă noul partid va preconiza pacea pe temeiul respectu­lui integritate! teritoriale a neamu­lui. Față de Rusia noul partid dore­ște stabilizarea unui regim înteme­iat­ de proletariat. Partidul liberal, ai cărui agenți au întâlnit în propaganda lor, pe pro­pagandiștii noului partid, pare des­tul de îngrijat de acest curent Rp. ÉstfrfflBljHl bătuți la­­ on­­gresul din Or­wmn Lyon,2. — Joi, la congresul din Orleans, d. Jouhaux, secretarul con­federației generale a mancei, a ară­tat care este acțiunea săvârșită de confederație în cadrul societăței na­țiunilor. El a expus congresului atent noblețea programului conferinței din Washington, a furnizat explicații a­­supra programului de colaborare cu biroul international al muncei și asu­pra constituirei de către confedera­ția generală a muncii, a consiliului economic al muncii. Cu 14S0 voturi contra 691, dele­gații sindicatelor franceze au apro­bat politica biroului confederal. NOUL CARDINAL DE PARIS Lyon, 2. — Cardinalul Dubois, pri­matul Normandiei, a fost numit arhi­episcop de Paris în locul monsenio­­rului Annette, după cum anunță o te­legramă din Roma. 1­4 Octombrie 192'* "B (BUCUREȘTI săi**.? Iran B***BBSwsa^TM­ T^3a6:’] Greva măcelarilor Capitala e înfometată Măcelarii angrosiști au declarat pe ziua de eri grevă, și din această cauză populația e lipsită de carne. La primăria Capitalei, unde ne-am interesat, ni s'a confirmat știrea, spu­nâ­ndu-ni-se că greva se datorește nouilor prețuri maximale. D-nii dr. Gheorghian, primarul Ca­pitalei și C. Anghelescu, consilier comunal ne-au spus că măcelarii nu înțeleg să scadă prețurile, și de ase­meni că primăria nu le mai poate îngădui specularea populației. — Ce va face populația, am între­bat pe cei doi edili? — Să se resemneze. Greva va fi trecătoare. In nouăle ținuturi avem stocuri de vite foarte mari și dacă granițele vor fi bine Închise—fiind­că trec peste graniță foarte multe vite — atunci în mod forțat prețuri­le vor scădea. — E o socoteală bună, am adftu­­gat, dar populația va suferi cu greu o asemenea grevă. — Ne-am gândit și la aceasta ne-a spus d. dr. Gheorghian. Populația va putea Întrebuința legumele și pește. Am vorbit cu d. Cudalbu, ministrul domeniilor, care a dispus aducerea a 4—5 vagoane pește proaspăt și să­rat. Cu­ asemenea măsuri populația nu va simți lipsa. Am mulțumit celor doi gospodari pentru lămuririle date . Măcelarii angrosiști cu cari am vorbit ni s’au văitat grozav. Vitele sunt scumpe ne spuneau, tănguindu-se. Căile ferate ne jupune și unificarea coroanei și a rublelor au scumpit marfa. — Sunt gata să vă fac socoteala pe vită, ne spunea un măcelar înalt, spătos și bine cuprins în pântece. Avem pagube mari. Primăria nu ne dă nici un concurs. Ne-a chemat d. primar Anghelescu ne-a ținut un discurs, și apoi ne-a cerut să iefte­­nim carnea. — Primăria a avut dreptate ! — Pe fii să vezi d-ta. Să vii cu noi la târg și să vorbești. Nu că n’am vrea, dar vezi d-ta, nu ne dă mâna. Să aducă și primăria carne și să vadă. — Cum stați cu căile ferate? — Foc d-le. Foc. Ne jupoaie. Ne mor vitele și ne omoară taxele. S’au intreit. De ce n’ați spus d-lui primar? — Am vorbit chiar cu ăl mare. S’a minunat, ne-a dat dreptate dar... ne-a cerut să aducem vita — Și ? ! — N'aducem. Facă ce­ ö »rea. Să scrii la ziar că n’aducem vite. — Va aduce pește. — Cu peștele e și mai mare jaf. Spunea un pescar, că azi nu mai vând ei pește. Vând cismarii, popii și dascălii, care stau în cooperativă. Te asigur și te rog să scrii la ga­zetă că poporul nu va avea nici pește zâmbind ironic, a mai adăugat: — Să nu luați nici ceapă, nici car­tofi că vin dela Brașov cu 50 bani. * Chestia alimentară se îngreunea­ză. Speculatorii râd și se pregătesc de iarnă ascunzând stocuri însem­nate, în timp ce autoritățile dau... ordine. R. D. D, Schimbul rublelor Se aduce la cunoștința publicu­lui că depunătorii de ruble din ju­dețele Tutova: Caliacra, Botoșanii, Buzău, mlomița, Muscel, Romanați, Dorohoi, Suceava, Vlașca, Fălciu, Neamț, Argeș. Prahova, B.­Săhat, Vâlcea. Roman, Durostor, Olt, Dâm­­bovița, Gorj, Tecuci, Tulcea, Teleor­man, Vaslui și Mehedinți, se vor prezenta la ghișerele Băncii Națio­nale din capitala județului respec­tiv, pentru a li se face schimbul. Mi­nisterll finanțelor a prelungit ter­menul preschimbărei pentru jude­țele de mai sus până Sâmbătă 9 Oc­tombrie inclusiv. guvernul țipsii­ii INTERVENȚIA D-LUI MATEI CANTACUZINO.—SUSPENDAREA PROCESULUI dii dimineață, la orele 9, trebuia să aibă loc dezbaterile procesului prizonierilor de la Crefeld. Deoare­ce în ședința precedentă avocații apărărei pusese tema pe aplicarea decretului de amnistie pentru ma­joritatea din acuzați, parchetul mi­litar urma să combată din acest in­cident de o mare importanță juri­dică. . Curtea, care de obiceiu era foar­te punctuală cu intrarea în ședință de data aceasta a întârziat până la ora 11 fără un sfert, dând loc la tot felul de comentarii printre pu­blicul din sală. In fine, la apariția Curței, cum toți se așteptau că procesul va de­curge înainte, ședința a fost ime­diat suspendată după apelul nomi­nal al acuzaților, amânându-se ju­decata pentru ori după amiază, la ora 4. Aceasta sub motiv cum­­ unul din membrii ar fi „indispus . Adevărul însă e că scrisoarea d-lui Matei Cantacuzino, fostul mi­nistru de justiție, care cuprindea cea mai puternică susținere a apli­­cabilităței amnistiei la acuzați, 9* în care spune negru pe alb că de­cretul dat de d-sa prevede infracc­țiunile din art. 198 al. II din C. J. M., a produs o mare perturbare printre membrii Curței #­in disperare de cauză, președin­tele a trimis scrisoarea, primul- ministru, generalul Averescu, să decidă d-sa, cu atât mai mult cu cât fixarea judecății acestui proces a fost făcută de consiliul de mi­niștri. E probabil că pricina pentru­­ care s’au suspendat dezbaterile, a fost discuția ce a avut loc în consiliul de miniștri, unde totuși nu s’a de­cis încă nimica. Nerăbdarea cu care s’au așteptat ori după amiază dezbaterile se poa­te deci ușor înțelege. La orele 4 însă, după intrarea în ședință Curtea suspendă din nou procesul dând de astă dată ca motiv lipsa u­nuia din membri „care primise al­tă însărcinare“. M­m Iți puni­mi o întâmpinare La redacția noastră s’au prezint­tat mai multi martori din procesul Krefeld, proces care­ durează de câteva zile și care va mai dur încă mult timp. Oamenii — majo­ritatea lor din provincie — ai înaintat grefierului o cerere ca să poată fi lăsați să se întoarcă la ca­sele lor și la nevoe să fie chemat telegrafic. Bineînțeles că grefieri­ tergiversează răspunsul și zilele trec, iar martorii cheltuesc câte 100 de lei pe zi, din buzunarul lor și vor mai cheltui mult, până Că justiția militară va găsi necesari audierea lor în procesul Krefel. Când lucrurile sunt atât de simplu refuzul rezolvlrei lor de către ca indicați­e ni se pare foarte cu­rios. D. Președinte al Curții mar­tiale își va rosti, credem, cuvântul Serbările din Franța Lyon. 2. — Programul elabora pentru serbările din 11 Noembrie prevede, pe piața din fața primăriei din Paris o manifestație populară în onoarea lui Cambetta, Chanzy și Gallieni și o recepție a primarilor din marile orașe ale Franței. F©iȚ a „OjWjNSȚES“(86: Femeia fatală tíe MAÜION C'teÄWlFOIIÖ Câteva ceasuri mai de­vreme singură dacă spune adevărul «1 1 f—2­2 ~_ £ 2 Td­ A«>in» î’n! răspunsul lui Strannick i-ar fi înflă­cărat ochii și i-ar fi umplut inima de mânie. Dar o schimbare reală se înfăptuise în ea, puțin durabilă poate, dar violentă în efectele ei imediate. — Nici chiar un pic de prietenie? șopti ea pe când el tăcea. — Nu pot să mă schimb, răspun­se Strawnick cu o expresie aproape de regret. Și-ar trebui poate, adăugă el, ca și când și-ar fi vorbit sie­și, am fă­cut destul rău așa. — Rău?... Cui?... Ea se întoarse deodată și el zări ochii ei muiați în lacrimi. — Lui, replică el aruncând o pri­vire lui Kafka și d-tale. N­ iubiai o­­iflnioară. Am distrus viața sa. — N­ iubiam... pe el? Nu... nu l-am iubit niciodată. Sa dete din cap, întrebându-se avea pentru viitorul sufletului ei. Strannick condescrise până a în­cerca să o distragă din tristele ei gânduri. — Nu sunt teolog, zise el, dar îmi închipui că, în marea socoteală ce­­ vom ave­a de dat Creatorului, intenția va fi judecată mai greu ca fapta. — Intenția­ strigă ea aruncând o privire în urma ei și tresărind. Oh! dacă ar fi adevărat... Și cu totul înfiorată ea își aco­peri ochii cu ambele mâini ca și când ar fi vroit să nu mai vadă un spectacol îngrozitor. Pe urmă, du­pă o scurtă luptă, ea se întoarse către Strannick. — Nu există nici o ertare pentru mine în cer, zise ea. Nu va fi oare nici una pe pământ? Oh! — Nu e vorba de eroare între d-ta și mine. Nu mie mi-ai făcut răul ci lui Israel Kafka. Judecă d-ta însuți care din noi amândoi trebue să-ți este ceva. Azi sânt ceia ce am fost el­ și ceia ce pot fi m­âine. El, este întins calea, murind de dragostea ce ți-a purtat. Și fiind­că asta nu ți se părea d’ajuns d-ta s’ai torturat... Haide, să nu mai vorbim. H m».ifi.­»"S’* Sfârșit N» «Ain nimic deseră faptele nici despre intențiile de care și respectul de sine! Acei care vor te acuzi. D-ta ești obosită, enervată, sfârșită de toate astea. Să nu mai vorbim. — D-ta zici că nu poate fi vorba de eroare intre noi amândoi? zise ea Întrerupându-I, dar vorbind liniș­tit. Atunci, dacă nu ai nimic să-mi ierți de ce nu mai putem fi prieteni cum’hram nu mai departe ca azi di­mineață. ? — Pentru că nu e d’ajuns ca două ființe să nu’și fi făcut rău una alteia. D-ta ai zdrobit ceva, ai dis­trus ceva... nu pot îndrepta nimic. — Ai vrei-o ? întrebă ea cu vioi­ciune. — Ași vroi ca asta să nu se fi în­tâmplat. Ași vroi să nu fi văzut cele ce am văzut azi. Noi am fi rămas așa cum eram azi dimineață și el poate nu ar fi aci. — Asta s'ar fi întâmplat într’o zi sau în alta. Zise Unonia. El ar fi văzut că iubeam­, că te iubeam, căci la ce bun orice reticențe puerile, a­­cuma ? Atunci într’un alt moment, întrun alt loc ar fi făcut ce a fă­cut, și ași fi fost furioasă și rea... căci e în natura mea d’a fi rea când sânt mânioasă. Se vorbește cu ușu­rința de stăpânirea cui­va asupra lui însu­și­ de sânge iesea de demnitate (Va urma)­ ­— In orice caz t’ai lăsat să spere. — Eu? nu­. e nebun. Dar ea se dete înapoi în fața ae­rului loial al lui Strannick și ce dă deodată. Nu... nu vreau să te mint. D-ta ești prea sincer... Da, t‘am iubit până la sosirea d-tale și atunci am inteles că nu mai există nimeni pe lume... Dar ea se opri simțind roșeața cum i se urcă în față. Ea mai putea oare să roșească și deci să se ruși­neze? Chiar după cele ce ea făcuse, nu era deci în totul rea ? In ade­văr o mare schimbare se operase întrunsa. — Vezi deci, zise Strannick blând că și eu sunt de condamnat în toa­te astea.­­ — Nu... nu d-ta!­­fim poți să te mâmi și fiindca să î­ mi geaâașcă dar pe D-zeu din ceruri... că a fă­cut un om ca d-ta. Condamnă-mă pentru tot ce nu îmi dai voe să-ți spun. Condamnă pe Israel Kafka pentru dragostea lui absurdă și Revork Arabian pen­tru rest... dar nu te condamna pe d-ta... oh! nu. Nu asta. — Nu vorbi astfel. Unor­a zise el. Fii justă mai întâi. — Ce înțelegi d-ta prin justiție ? întrebă ea întorcând din nou ca­pul. Dacă ai ști ce înseamnă pentru mine Justiția... nu mi-ai cere să fiu justă... și d-ta ai fi mai clement. — Exagerezi... El vorbea cu bunătate, dar ea îl întrerupse. — Nu. D-ta nu știi, iată tot. Și nu vei putea niciodată să ghicești. Nu e decât un singur om pe lume care ar putea să-și închipuie lucruri ca acelea ce am făcut eu și să încerce să le facă. Este Revork Arabian. Dar ar fi fost mult mai prudent de­cât mine poate. Ea recăzu întri o tăcere plină de neliniște. In fața ei se înălța altarul întunecos al bisericei și silueta Be­­atricei pregătindu-se să comită ori­bilul sacrilegiu poruncit. desc astfel nu au iubit, iată tot. Aci ma, că numai sânt mânioasă,­regret ceia ce am făcut și ași vrea să repar dacă cum­va s’ar putea repara cele ce au fost vr’odată... dar d-ta nici nu mă crezi ! — Te înșeli. Știu că ești de buni credință. — Cum poți să o ști ? întrebă ea cu amărăciune. Oare nu te-am min­țit niciodată ? Dacă m’ai crede m’ai erta. Dacă m’ai erta, prietenia d-tale mi s’ar întoarce. Nu pot măcar să’ti jur că’ți spun adevărul, căci nu aș putea măcar să iau cerul de martor — Ni­ am ce să’ti iert, zise Stran­­nik cu puțină plictiseală, obosit de această lungă discuție. Ți-am spus’a nu mie mi-ai făcut rău c­ lui. — Dar dacă ertarea d-tale pentru mine ar însemna o lume întreagă?. Da, știu că nu însemn nimic pentru­ d-ta , dar ce costa să pronunți trei cuvinte? Oare e atâta de mult pen­tru d-ta? Oare are aceasta impor­tanța vorbei „Tie admir“? Este așa de puțin lucru și ar fi așa de mult pentru mine!

Next