Dimineaţa, noiembrie 1920 (Anul 17, nr. 5126-5149)

1920-11-01 / nr. 5126

Ssiiaiiim Semnarea convenției de la Paris, prin care se recunoaște de către marile puteri suve­­ h raritatea României asupra Ba­­­­­sarabiei, deși nu face decât să consacre o stare de fapt, este,­­­totuși, un act istoric de cea mai­ mare însemnătate. Potrivit a­­­­cestui act, Basarabia figurează de aci înainte ca parte inte­grantă a României în noul sta­tut teritorial pe care și l-a dat Europa, încheind acest acord, puterile aliate au­ hotărât tot de­odată că Rusia nu va mai pu­tea să formuleze decât obiecți­­­uni de detaliu, cu privire la a­­­plicarei acordului. In nici un caz însă, chestiunea frontierei Nistrul­ui nu mai poate fi pusă in discu­rație. Recunoașterea alipirei Basa­rabiei ffste ultimul act interna­țional are vine să consacre rea­lizarea deplinei unități a popo­rului româneac. Dacă el a întâr­ziat până astăzi, e din pricină că mar dificultăți s’aui ridicat în cale alipirea Basarabiei ne­­figurând în tratatul pe baza că­ruia au­ intrat în războiu ală­turi de aliați. Cu atât mai mare e, deci meritul d-lui Take Io­­n­escu, că a știut să înlăture a­­c­este dificultăți și să facă să ni se recunoască realipirea Basa­rabiei., Papul că convenția a fost semnaă fără adesiunea Rusiei — acestă adesiune i se va cere abia nunei când Rusia va avea un gubern recunoscut de păr­țile ron­tractatiste — nu știrbește nimic din însemnătatea actului. Princpiul liberei determinări de si­» a popoarelor cari au con­stitui­t vechiul imperiu țarist a primi aplicări așa de largi și de definitive, încât n­u va mai putea fi vorba de o reîntoarcere la politia imperialistă. Stirsa semnărei convenției de la Pacis va produce efecte feri­cite în primul rând în Basara­bia d­­ar. Există încă în această provincie oameni cari nu se pot împăți cu noua stare de lucruri și prvesc mereu peste Nistru, în speranța unui triumf­al reac­­țiune în Rusia. Sunt oamenii trecutului regim, inconsolabili de pierderea vechilor privilegii, aceia­ cari au agitat și în Basa­­rabia și la Paris cu tot soiul de mijloce. Toți aceștia vor vedea acumj că toate frământările lor sunt berile, căci Basarabia este și va rămâne de a pururi româ­nea­scă Ceea ce mai rămâne astăzi de făcut .Este să­ realizăm­ și deplina chitare sufletească în Basara­bia. Dintru aceasta se cere să pacificăm spiritele printr’o ad­ministrație cinstită și dreaptă și prin stârpirea tuturor abu­zuri­ oui cari au exasperat pe ba­­sarabeni. Ministrul de externe ne-a­­ adus recunoașterea reali­­pirei Basarabiei; rămâne acum ca ministrul de interne să-i în­tregească opera. Iasiff Nădejde JMH“ in Paiesti SateessiHnaa ' T : [g­am! frew â?ît!pai­sy Condurtors regend; Lyon, 30. — „Eclair“ anunță­m după ultimile știri din Lucer­na și Atena, e foarte probabil ca, Constantin să accepte con­­dițiunile puse de guvernul elin. N. R. Condițiile sunt că fostul rege Constantin și fiul său George să abdice definitiv și pe tronul Greciei să se urce prințul Paul. * Lyon, 30. — Camera greacă. .­»* 137 voturi contra 3 a ales “VI.«* Condmiotis, O telegramă din Paris anunță că guvernul francez a hotărât să transporte la Panteon corpul unui soldat căzut pe câmpul de luptă și rămas necunoscut. Acolo unde se odihnește ilustra societate Voltaire, Rousseau, Vic­tor Hugo, Emile Zola și acum în urmă marea inimă a lui Gambetta, va fi depus și corpul umilului ,y Poilu“, al cărui nume măcar nu se știe, a cărui supremă jertfă e cu atât mai măreață, cu cât putea mai puțin aștepta o recompensă,— sim­bol al mulțimei aceleia de bravi, care prin suferințe de nedescris a făurit victoria, în convingerea că luptă și ea pentru libertatea, pe care au apărat-o acei mari și ge­niali fii pe cari „Patria recunoscă­toare“ i-a adăpostit, ca pildă nepe­­ritoare generațiilor ce le urmează, în bolțile Panteonului. E o idee cum nu se poate mai frumoasă și mai mișcătoare pe care a avut-o guvernul francez ; și pe mormântul eroului modest și necu­noscut ar putea varia celebrul epi­taf al lui Lamartine : „Ci-gît... pas de nom !“ cu porecla colectivă, sub care na­țiunea a răsfățat pe cei de pe front. ..Ci-gît... le poilu!“ —n. ----------------- - ---------------­ Tipătescu trăește Elocvența unui d­cument Luptele politice în țara noastră, cu toate prefacerile vremei, păstrează încă în cea mai mare parte același caracter de comică meschinărie ca și acum câte­va decenii. Dacă la centru simțul ridi­colului este oarecum mai răspândit și atacurile dintre adversari îmbracă o formă mai serioasă, provincia a rămas același teatru obscur unde actorii de fauburg continuă a-și debita insipidele lor fraze. Această constatare făcută e de mi­rare că în timpul din urmă s'a putut pune în discuție chestiunea dacă per­sonagiil­e lui Caragiale mai sunt de ac­tualitate, când ele persistă să trăiască cu aceeași micime sufletească, cu a­­ceeași goliciune morală și intelectuală și cu aceeași mentalitate caraghioasă ca și odinioară, întâmplarea ne-a pus în față un act, un­ document prețios pentru ilustrarea afirmațiunilor noas­tre. E vorba de o adresă a unei pre­fecturi prin care un domn judecător din Mangalia este admonestat pentru in­joncțiunile sale în domeniul adminis­trației prefectoriale. Adresa cu No. 5851 e a prefecturei de Constanța și dacă nu ar purta data de 7 Septembrie 1920 noi înșine am fi stat la îndoială dacă e din vremurile noastre sau de pe timpul lui Tipă­­tescu. Iată în ce termeni și în ce stil pre­fectura se adresează judecătorului: Domnule judecător. Binevoiți a ne comunica cu ce drep­turi vă amestecați dv. în trebile ad­ministrației și nu vă vedeți de acea nenorocită judecătorie pe care ați trans­format-o în local de teatru1. Vă fac atent că dacă mai continuați a vă amesteca unde nu e treaba dv.. și nu veți crede necesar a vă îngriji de sănătatea dv., atât de sdruncinată, voi lua măsuri prin poliție și administra­ție a vă îndepărta, din orașul M­­an­­galia, atitudinea dv., devenind în cele din urmă nepermisă, dar chiar au­ în­ceput a desorgan­iza serviciul adminis­trativ. Prefectul jud. Constanța (iss) G. BEREA ...Și totuși actualitatea marelui Ca­­ragiale se discută. _ V-t. Boiaicr i­­ii»» Un bătrân misterios — tot ce se știe despre el este că are 75 de ani fiindcă a spus-o el însuși uneia din puținele persoane cari s-au apropi­at de el, — circulă de câteva zile prin spitalele și ospiciile din Londra și pe unde trece lasă­ semnul unei ge­nerozități de erou de tip oriental. Dintr'un sac de pânză groasă scoa­te bilete de bancă de 500 lire sterline fiecare (are pachete întregi) și lasă în fiecare loc câte unul. E îmbrăcat într-o haină cenușie murdară și jer­pelită. Refuză categoric să-și spuie numele și nici nu vrea să­ i se mul­țumească. In unele cazuri a fugit lite­ralmente din spitalele vizitate îndată ce și-a lăsat donația. Singura explicație ce să dă actelor sale generoase este că, fiind bătrân, nu știe ce să facă cu banii. In felul acesta el a vizitat spitalul ortopedic, spitalul pentru cancer, spitalul sur­­do-muților, azilul pentru orfanii de marinari și pescari și mai multe școli. O chestie agrară care poate fi politică Primul act adm­iniistratii, după ma­rele eveniment istoric prin care se re­cunoaște retrocedarea Basarabiei că­tre pământul țarei românești, este pu­nerea în aplicare a regulamentară le­­géi agrcț­p pentru Basarabia. E voma de ,,Casa Noastră" care își încorporează cu acest prilej în si­giliul țărei, inscripția sub nnirea Ro­mâniei întregite, luând denumirea de Instituție de expropriere Și împro­prietărire". Nu intenționăm să aducem critică acestei instituții, menită să cimenteze aplicarea reformei agrare in Basara­bia. Totuși, pentru că e vorba ca aceas­tă instituție să fie autonomă, vom cerca să facem oarecari obiectivem, în dorința de a releva mai mult îndato­ririle ce­ i s'au dat „Casei Noastre" în contrazicere cu restrictive ce­ i se impun, ctitor­ie la început, prin drep­turile acordate comitetului agrar de a opune un fel de vetr­o în actele a­­cestei instituții, „Cassa Noastră" va avea printre alte scopuri și pregătirea, conducerea și supraveghierea lucrărilor de îm­proprietărire și colonizare. Atetsrfe trei noțiu-nd: „pregătirea conducerea și supravegherea”, sunt atât de vaste, când e vorba de a se improprietări și coloniza", în­căi ne întrebăm dacă pentru ele înțelege guvernul să lase mână liberă „Casei Noastre", sau ține să subordoneze lu­crările acestei instituții comitetului a­grar.­­Acest comitet — nu-i discl­tăm a­cum menirea ~ va juca implicit rola cenzorului. In sensul comercial și nu al instituției atât de desagreab­ă pre­sei, având să se pronunțe asupra unor acte, cari, dacă vor fi chiar de nature indirectă, totuși vor in­fluența asupra „pregătirei, conducerei și supraveghe­rei" ce va exercita „Cassa Noastră" in noua organizație agrară a Basara­biei. Dacă între „restricțiunie" pomenit, va juca cumva un rol și­­ politic,­ntve Centru, atunci ne îndoim ca „dreptu­rile“ Cassei Noastre" să poată fi în or­donie socială, cu „restricti­unile poe­tice“ Ce i se vor impune. Și cum mentalitatea populară a­grare băștinașe din Basarabia diferi mult de obiceiurile din vechiul rega prevedem că s'ar putea naște conf­licte pe care nu le dezvoltăm acum pentru a. nu da prifel cenzorii soț­ și amestec, foarfecă unde nu-i perbe competența într’o chestiune în care oricare «r­i guvernul nu va putea schimba nimic din ce fa ce speră țăranul basarabean și capete de la nouă săi stăpâni. — tW» > •^■a«îan Ici wrzi nu-i! Vai de cei cu curcani și cu gâște la coteț, cari sunt Intr'adevăr de­ plâns.I Dtupa dispariția unturei din piață, iată c'a pierit și varza. Cu ce-o să-și mai gătească lumea orăteniile . Cât despre cei cari consumă numai varză călită fără nimic de-asuspra, pe­ria, carei de altminterli niște per­sonagii foarte puțini, interesante, să-l lăsăm in plata Domnului. Până eri varza, era scumpă, din trei pricini esențiale, printre care nu mai socotim specula. Nu se poate a­­duce de pe u­nde s'a făcut, iar prin părțile noastre au bântuit-o seceta și viermii. De ori trisă nu se mai găsește de loc, nici cu i și cu 5 lei bucata cum era alalt ăeri. De ce ? Fiindcă s'a amestecat pri­măria fixându-i un preț maximal. Pe dată leguma maximalizată a dispărut ca prin farmec, și nu va reapare de­cât în bufonele acelora cari vor plăti pe sub mână prețuri fantastice. Urmează oare de­ aci că primăria a făcut rău? Nu știu dacă a făcut rău sau bine primăria. In vremurile de astăzi n­u mai poți ști nimic. Ve­­­­dem însă că suntem în aceeași critică poziție ca și strămoșul nostru Adam in raiu: cum te împinge șarpele să guști din pomul binelui și al răului­, care se mai chiamă și al conștiinței, imediat dar de acelaș grav bucluc ca și străvechiul strămoș. Acelaș păcat ne paște de mii de ani, iar cel de eri cu varza ne în­drep­tățește să zicem că ne face să n'avem ce paște. Suntem ca bietul pește In­cratița cu undelun, când ne-am prăjit bine pe-o parte, suntem întorși pe cealaltă parte. Cu libertatea prețurilor ne fri­­gem, cu fixarea lor în mod oficial ne ardem. Să nu fie oare nici o soluție ? Poa­te, fiindcă, cum spusem­ mai sus, azi nu mai poți compta pe nimic. Decât e cam supărătoare și cam u­­militoare soluția mea. Mit tem gro­zav să v'o spuiu, data asta chiar de cititori, nu de cenzură. Dar fie ce-o fi, mâine v'o spuiu. IN­DEX. ,lupa an­tifist cu vii Un țăran a vorbit la banchetul dat cu prilejul primei împroprietăriri indi­viduale din județul Tutova. Nu știm dacă acest țăran a fost pre­gătit în vederea sezonului apropiat al carnavalului, nici dacă cu prilejul ban­chetului de la Bârlad îi s’au îmbrăcat strae nationale românești — știu nu­mai din dările de seamă ale corespon­denților de ziare, că’l chiamă Măria Volintiru. După numele de botez par’c’ar suna o „talpă”,­­nu ne vine a crede însă că și patronimicul țăranului Mărin să fie getbeget coada.... Tutovei. Dar fie — țăran sadea, sau deghi­zat, ne preocupă mai mult cero mânia oratorică pe care și-a pus-o în cârcă Volintiru, vorbind de socialiști. Adresându-se d-lui ministru Cudalbu­ș parlamentarilor convivi ai banchetu­lui țăranul Volintiru a zis — cităm pen­tru cenzură textual din „îndreptarea” : „Vă rog să faceți o lege, în care pe socialiști să-i trimiteți în judecata țăra­nilor; căci din cauza tot nu avem gaz, sare, tutun, pentru că ei cer numai lea­fă și de făcut nu fac de­cât girevă”. Vrasezi că țăranii să judece pe socia­liști! Sătene Volintirule, se cunoaște că nu știi cum bate... inima celora cu cari ai stat la masă. Păi sfetnicul, căruia te-ai adresat face parte dintr’un guvern care este cu totul de altă părere. Ci­că pe socialiști să-i judece „Curtea marțială“. Dacă ai într’adevăr trecere pe lângă cei cu cari ai băut la masa cu lăutari in orașul Palodei, intervin­e Volinti­­rile ca dosarele socialiștilor arestați să fie trimise unui tribunal țărănesc și, dacă nu ți-o plăcea judecata, să-am­ zici mie, ceea ce ți­-ar spune cititorii mei, dacă rândurile de față vor avea norocul să fie lăsate de cenzură să vadă lumina tiparului. V. Sc. ama precoce Un șir întreg de ani, aproape nici nu s’a văzut zăpadă în București; temele treceau ca în Atena — aceasta se în­tâmpla pe vremurile normale, înainte de războiu, când vagonul de lemne era 200 de­­ lei. De când însă lemne nu mai există, de când suta de kgr, costă cât altă da­tă un vagon întreg. Capitala a avut de suportat temele cele mai asme. Natura, pare că însuflețită de o voință diabolică de a face numai rSp, merge mână în mână cu blajinele noastre au­torități­ , pare că nu voit să avem a­­nul acesta o iarnă precoce, cu ger și zăpadă­­ cu două săptămâni înainte de Sfântul Dumitru. _ _ E o solicitudine mai mult, e solicitu­dinea cerului pentru cei săraci — și ci­ne poate fi socotit bogat față de lipsu­rile de azi și față de înverșunarea a­­ceasta vitregă a naturii? E la mijloc o fatalitate, dar care ar fi putut fi prevăzută de autoritățile noastre, mai cu seamă față de evidenta schimbare a­­ climatuirii, care dăinuește de câțiva ani. Se pare însă că autoritățile noastre, de toate treptele și de toate felurile, au ceva mai bun de făcut. De aceia pre­cocea iarnă din anul, acesta ne-a sur­prins fără lemne, fără cărbuni și fără aprovizionările de rigoare pentru a­­cest anotimp. E o aplicație, o parodie a creștinescu­lui precum în cer­uri așa și pre pământ. Iarna din an­ul acesta a venit fără vre­me, cerul a trimis’o par’că anume ca să arate autorităților noastre unde poa­te duce neprevederea­ș i când cei de jos se mișcă, când nemulțumirea e generală, guvernul are aerul de a fi surprins — și se miră cm.. starea de asediu și cu cenzura­. »< T, G. âatfluren­ frsing Blas In Syn. 30.— Presa franceză anunță că reprezentanții francez, englez și italian au remis guvernului ungar o notă după care termenul de ratificare a tratatului e prelungit până la 15 Noem­brie- termen care nu poate fi depășit. !!. O­ganizarea noastră ini­mă [] tema adidu­lBtiil / S. Ion Cămărășescu, expune problema m toată amploarea ei Reforma administrativă fiind adu­să, la ordinea zilei, discuțiile și pole­­micile s'au încins, fără ca nimeni, mai ales din partea noilor porvincii, să aibă curajul de a formula păreri precise. Am crezut interesant să ne adre­săm domnului Ion Comărășescu, cel mai autorizat reprezentant al admi­nistrației din vechiul regat, care a bi­nevoit să ne expue următoarele neu­tru cititorii „D­imineței". Un act istoric .Prin reformă administrativă, se în­țelege greșit modificarea unei simple legi de specialitate. Guvernul și parlamentul sunt che­mați a face un act istoric. Căci se va nărui tot fostul așezământ adminis­trativ și se va da statului o structu­ră nouă, mai conformă cu nevoile de azi și de mâine, o adevărată osatu­ră pe care fiecare departament va veni să grefeze organizarea sa dis­tinctă. , De aceia bazele reformei adminis­trative trebue căutate in programul politic al noului stat român. Teoriile gălăgioase de drept pub­lic, doctrina și formulele importate gata, nu pot fi aplicate decât in ca­­drul strict al nevoilor po­litice și so­ciale. , Dacă se așterne pe hârtie, în or­dinea precădere­­lor, problemele mo­mentului, de pildă ordinea internă, neliniștea de la granițe, consolidarea m­irei, sănătatea publică și a. m. d., răsar de la sine principiile funda­mentale care vor alcătui temelia vii­toarei organizațiuni. Astfel, de pildă, Împotriva ideei ce domnește în­ opinia publică, față de mortalitatea copiilor și de necesita­tea sporirei populațiunei, grija sănă­­tăței publice, la concepția omului politic, ar trebui să treacă înaintea grijei extensiuni și învățământului, dacă s-ar constata că ambele prob­leme nu pot fi rezo­lvate paralel. Chezășia necesară Un lucru este cert: starea de as­tăzi nu mai poate dăinui pentru că ne duce la dezorganizare complectă. Până acuma, din pricina greutăți­lor prezente, noi dărâmăm­­ mereu și nu reconstruim nimic. Avem nevoe de o reorganizare in­ternă, imediată, radicală, bărbăteas­că, bruta­lă, chiar cu fizicul impopu­­larităței trecătoare a regimului de reformare. Așa­dar o lege unitară, oricât de imperfectă ar fi la început, este ab­solut necesară. Ne trebue însă totde­odată și garanția că va fi aplicată și că toate modificările ulterioare ce i s-ar aduce treptat, indiferent de ci­­fre, vor converge spre acelaș țel de­terminat de la început. O chezășie de durată și de conti­nuitate ar fi acordul partidelor. Știu că acordul este un instrument imper­fect Și un termen compromis­ Dar, deocamdată, nu văd altceva, pentru că numai partidele, prin gruparea oamenilor, pot realiza pe cale de de­legație exercițiul suveranității po­porului. Anul trecut, când doctorul Lupu a instituit o comisiune pentru studiul reformei administrative, toate cu­rentele politice figurau în comisiune și încă reprezentarea lor nu era des­tul de largă. Comisiunea a lucrat cu mult fotol In cursul discuțiilor, oamenii de par­tid au susținut la început păreri cam elastice. Eram în preajma unor noi și bine, deși nu ne am ales chiar de atunci cu un proect definitiv, cel puțin ne-am despărțit toți cu noțiu­­nea exactă a realităței. Regionalismul Partizanii autonomiei provinciale vor fi puși desigur în minoritate.Totuși, nu se poate ca concepția unei legislațiuni unitare să nu vie în conflict cu setea de regionalism. A­­ceasta nu din cauza lipsei de patri­otism a fraților din noile provincii, ci dimpotrivă, numai din grija ce au de a păstra regimul lor administra­tiv actual, pentrucă superioritatea lui a dat roadele ce se pot vedea la fața locului. Or, legislație unitară nu înseamnă aplicarea legilor fostului regat pe tot cuprinsul României noi, ci alege­rea dispozițiunilor celor mai potrivi­te pentru a fi contopite în regim u­­nitar. Nu numai atât, astăzi sunt în vi­goare pe diferitele trupuri ale cărei trei sisteme de administrație deose­bite și anume cel francez, cel german și cel rusesc, cdte­ și freie străine de sufletul și de deprinderile poporului român. Avem datoria de a crea cel de al patrulea sistem, sistemul românesc, mai potrivit cu firea, cu starea și a noastre generale. In tot cazul, un lucru pare bine stabilit: n­u se poate înfăptui descen­tralizarea atâta timp cât serviciile nu vor fi trecute și de fapt — indi­ferent de formă — sub directa con­ducere a guvernului central. O descentralizare smulsă la întâm­plare după regiuni și după împreju­rări, adică o descentralizare cu no­roc sau cu tocmeală este inadmisibilă. Descentralizarea sănătoasă și rod­nică implică o radiere egală de drep­turi și de libertăți pornită simultan de la centru pe toată suprafața notei Românii. Altminteri idea de descentralizare nu s’ar deosebi niciodată, în concep­ția poporului, de idea de regionalism- Desconcentrarea centrului Actualele provincii, privite ca bko­curi istorice ale românismului, al­­câtuesc fără îndoială o forță de care trebue să ținem seamă, pentru că ea izvorăște din adâncimile tre­cutului. Echilibrul necesar intre această forță și cealaltă forță care este uni­tatea națională constă tocmai în forma­re se va­ da desconcentrărei serviciilor și în noua împărțire ad­ministrativă a țarei. Descongestionarea imediată a cen­trului se impune. Prin descongestio­nare, se va realiza, pe lângă ușură­rile prevăzute, și o reducere de a­­proape 30 la sută din personalul fie­cărui minister. Față de criiza finan­ciară, această considerațiune are in­semnătatea ei. Socot ca descon­centrarea servicii­lor pe regiuni și crearea directora­telor ce se propun, ar fi o greșală, cu excapțiumea celor cari au un ca­racter teh­nic ca drumurile de fer, minele, telegraful și altele. S’ar intercala între contra și lo­calități o nouă organizare compli­cată, greoaie și mai costisitoare de­cât astăzi De aceea mă pronunț pentru ju­deț ca unitate celulară administra­tivă și propun ca desconcentrarea serviciilor să se facă de acuma, în limitele ce se vor judeca oportune direct asupra județelor și comune­­lor. Numai astfel sa va putea pune dela început temelia trainică a des­centralizării mai largi de mâine. In tot căzui să n­u se uite că regi­unea administrativă, dacă princi­piul ar triumfa, ar exclude de fapt pe județ din Împărțirea administra­tivă și ar face din plasă celula de administrație inferioară.­­ Regiuni economice Regiunea formată din gruparea județelor este necesară numai din două puncte de vedere:­­ a) Ca instrument politic și admi­nistrativ, poate fi un simplu organ de îndrumare, de control și de ar­monizare. b) Ca instrument de exploatare și de producțiune trebue să fie un or­gan de unitate economică. A da regiune­ atribuțiuni de di­recțiune și de execuție în adminis­trația propriu zisă, în afară de va­lorificarea intereselor ei economice care domină problema refacerei și dezvoltărei statului nostru, mi­sa pare a fi și imprudent și inutil. Geograficește, regiunea economică ar fi determinată de zona de influ­ență a factorilor economiei princi­pali. Scopul ei ar fi de a realiza o solidaritate efectivă între agricul­tură, industrie și comerț în cadrul bogățiilor locale. Aș lăsa regiunea cu vitalitate pro­prie cea mai desăvârșită libertate economică, pentru că jertfele cercn­­țenești nu se precupețesc niciodată când au de scop interese regionale sau locale. în aceeași ordine de idei este les­­ne de prevăzut că și resursele bud­getare locale vor spori în ©mbrele cu rendment economic mai bun Tot în cadrul regiunii economice s’ar putea experimenta și nevoia și posibilitatea orcărei regiunai admi­nistrative. Descentral­izarea Pentru ca democrația noastră s­ă devie o forță, va trebui să lăsăm în­tre centralizarea politică și des­centralizarea administrativă un joc care să permită acestor două prin­cipii să se atingă, să se împreune și să se despartă după împrejurările locale. In primul rând, tutela bugetară e­­xercitată astăzi de centru încătușea­ză autonomia județeană și comunală. Ministerul de interne preschimbă pe cale de ordin niște bugete care­­­ cad în competența unor corpuri deli­berative așa zise autonome, iar mi­nisterul de lucrări publice deschide credite din birouri din bugetele ju­dețene. Citiți continuarea în

Next