Dimineaţa, noiembrie 1920 (Anul 17, nr. 5126-5149)
1920-11-01 / nr. 5126
Ssiiaiiim Semnarea convenției de la Paris, prin care se recunoaște de către marile puteri suve h raritatea României asupra Basarabiei, deși nu face decât să consacre o stare de fapt, este,totuși, un act istoric de cea mai mare însemnătate. Potrivit acestui act, Basarabia figurează de aci înainte ca parte integrantă a României în noul statut teritorial pe care și l-a dat Europa, încheind acest acord, puterile aliate au hotărât tot deodată că Rusia nu va mai putea să formuleze decât obiecțiuni de detaliu, cu privire la aplicarei acordului. In nici un caz însă, chestiunea frontierei Nistrului nu mai poate fi pusă in discurație. Recunoașterea alipirei Basarabiei ffste ultimul act internațional are vine să consacre realizarea deplinei unități a poporului româneac. Dacă el a întârziat până astăzi, e din pricină că mar dificultăți s’aui ridicat în cale alipirea Basarabiei nefigurând în tratatul pe baza căruia au intrat în războiu alături de aliați. Cu atât mai mare e, deci meritul d-lui Take Ionescu, că a știut să înlăture aceste dificultăți și să facă să ni se recunoască realipirea Basarabiei., Papul că convenția a fost semnaă fără adesiunea Rusiei — acestă adesiune i se va cere abia nunei când Rusia va avea un gubern recunoscut de părțile rontractatiste — nu știrbește nimic din însemnătatea actului. Princpiul liberei determinări de si» a popoarelor cari au constituit vechiul imperiu țarist a primi aplicări așa de largi și de definitive, încât nu va mai putea fi vorba de o reîntoarcere la politia imperialistă. Stirsa semnărei convenției de la Pacis va produce efecte fericite în primul rând în Basarabia dar. Există încă în această provincie oameni cari nu se pot împăți cu noua stare de lucruri și prvesc mereu peste Nistru, în speranța unui triumfal reacțiune în Rusia. Sunt oamenii trecutului regim, inconsolabili de pierderea vechilor privilegii, aceia cari au agitat și în Basarabia și la Paris cu tot soiul de mijloce. Toți aceștia vor vedea acumj că toate frământările lor sunt berile, căci Basarabia este și va rămâne de a pururi românească Ceea ce mai rămâne astăzi de făcut .Este să realizăm și deplina chitare sufletească în Basarabia. Dintru aceasta se cere să pacificăm spiritele printr’o administrație cinstită și dreaptă și prin stârpirea tuturor abuzuri oui cari au exasperat pe basarabeni. Ministrul de externe ne-a adus recunoașterea realipirei Basarabiei; rămâne acum ca ministrul de interne să-i întregească opera. Iasiff Nădejde JMH“ in Paiesti SateessiHnaa ' T : [gam! frew â?ît!paisy Condurtors regend; Lyon, 30. — „Eclair“ anunțăm după ultimile știri din Lucerna și Atena, e foarte probabil ca, Constantin să accepte condițiunile puse de guvernul elin. N. R. Condițiile sunt că fostul rege Constantin și fiul său George să abdice definitiv și pe tronul Greciei să se urce prințul Paul. * Lyon, 30. — Camera greacă. .»* 137 voturi contra 3 a ales “VI.«* Condmiotis, O telegramă din Paris anunță că guvernul francez a hotărât să transporte la Panteon corpul unui soldat căzut pe câmpul de luptă și rămas necunoscut. Acolo unde se odihnește ilustra societate Voltaire, Rousseau, Victor Hugo, Emile Zola și acum în urmă marea inimă a lui Gambetta, va fi depus și corpul umilului ,y Poilu“, al cărui nume măcar nu se știe, a cărui supremă jertfă e cu atât mai măreață, cu cât putea mai puțin aștepta o recompensă,— simbol al mulțimei aceleia de bravi, care prin suferințe de nedescris a făurit victoria, în convingerea că luptă și ea pentru libertatea, pe care au apărat-o acei mari și geniali fii pe cari „Patria recunoscătoare“ i-a adăpostit, ca pildă neperitoare generațiilor ce le urmează, în bolțile Panteonului. E o idee cum nu se poate mai frumoasă și mai mișcătoare pe care a avut-o guvernul francez ; și pe mormântul eroului modest și necunoscut ar putea varia celebrul epitaf al lui Lamartine : „Ci-gît... pas de nom !“ cu porecla colectivă, sub care națiunea a răsfățat pe cei de pe front. ..Ci-gît... le poilu!“ —n. ----------------- - --------------- Tipătescu trăește Elocvența unui dcument Luptele politice în țara noastră, cu toate prefacerile vremei, păstrează încă în cea mai mare parte același caracter de comică meschinărie ca și acum câteva decenii. Dacă la centru simțul ridicolului este oarecum mai răspândit și atacurile dintre adversari îmbracă o formă mai serioasă, provincia a rămas același teatru obscur unde actorii de fauburg continuă a-și debita insipidele lor fraze. Această constatare făcută e de mirare că în timpul din urmă s'a putut pune în discuție chestiunea dacă personagiile lui Caragiale mai sunt de actualitate, când ele persistă să trăiască cu aceeași micime sufletească, cu aceeași goliciune morală și intelectuală și cu aceeași mentalitate caraghioasă ca și odinioară, întâmplarea ne-a pus în față un act, un document prețios pentru ilustrarea afirmațiunilor noastre. E vorba de o adresă a unei prefecturi prin care un domn judecător din Mangalia este admonestat pentru injoncțiunile sale în domeniul administrației prefectoriale. Adresa cu No. 5851 e a prefecturei de Constanța și dacă nu ar purta data de 7 Septembrie 1920 noi înșine am fi stat la îndoială dacă e din vremurile noastre sau de pe timpul lui Tipătescu. Iată în ce termeni și în ce stil prefectura se adresează judecătorului: Domnule judecător. Binevoiți a ne comunica cu ce drepturi vă amestecați dv. în trebile administrației și nu vă vedeți de acea nenorocită judecătorie pe care ați transformat-o în local de teatru1. Vă fac atent că dacă mai continuați a vă amesteca unde nu e treaba dv.. și nu veți crede necesar a vă îngriji de sănătatea dv., atât de sdruncinată, voi lua măsuri prin poliție și administrație a vă îndepărta, din orașul Mangalia, atitudinea dv., devenind în cele din urmă nepermisă, dar chiar au început a desorganiza serviciul administrativ. Prefectul jud. Constanța (iss) G. BEREA ...Și totuși actualitatea marelui Caragiale se discută. _ V-t. Boiaicr iii»» Un bătrân misterios — tot ce se știe despre el este că are 75 de ani fiindcă a spus-o el însuși uneia din puținele persoane cari s-au apropiat de el, — circulă de câteva zile prin spitalele și ospiciile din Londra și pe unde trece lasă semnul unei generozități de erou de tip oriental. Dintr'un sac de pânză groasă scoate bilete de bancă de 500 lire sterline fiecare (are pachete întregi) și lasă în fiecare loc câte unul. E îmbrăcat într-o haină cenușie murdară și jerpelită. Refuză categoric să-și spuie numele și nici nu vrea să i se mulțumească. In unele cazuri a fugit literalmente din spitalele vizitate îndată ce și-a lăsat donația. Singura explicație ce să dă actelor sale generoase este că, fiind bătrân, nu știe ce să facă cu banii. In felul acesta el a vizitat spitalul ortopedic, spitalul pentru cancer, spitalul surdo-muților, azilul pentru orfanii de marinari și pescari și mai multe școli. O chestie agrară care poate fi politică Primul act adminiistratii, după marele eveniment istoric prin care se recunoaște retrocedarea Basarabiei către pământul țarei românești, este punerea în aplicare a regulamentară legéi agrcțp pentru Basarabia. E voma de ,,Casa Noastră" care își încorporează cu acest prilej în sigiliul țărei, inscripția sub nnirea României întregite, luând denumirea de Instituție de expropriere Și împroprietărire". Nu intenționăm să aducem critică acestei instituții, menită să cimenteze aplicarea reformei agrare in Basarabia. Totuși, pentru că e vorba ca această instituție să fie autonomă, vom cerca să facem oarecari obiectivem, în dorința de a releva mai mult îndatoririle ce i s'au dat „Casei Noastre" în contrazicere cu restrictive ce i se impun, ctitorie la început, prin drepturile acordate comitetului agrar de a opune un fel de vetro în actele acestei instituții, „Cassa Noastră" va avea printre alte scopuri și pregătirea, conducerea și supraveghierea lucrărilor de împroprietărire și colonizare. Atetsrfe trei noțiu-nd: „pregătirea conducerea și supravegherea”, sunt atât de vaste, când e vorba de a se improprietări și coloniza", încăi ne întrebăm dacă pentru ele înțelege guvernul să lase mână liberă „Casei Noastre", sau ține să subordoneze lucrările acestei instituții comitetului agrar.Acest comitet — nu-i discltăm acum menirea ~ va juca implicit rola cenzorului. In sensul comercial și nu al instituției atât de desagreabă presei, având să se pronunțe asupra unor acte, cari, dacă vor fi chiar de nature indirectă, totuși vor influența asupra „pregătirei, conducerei și supravegherei" ce va exercita „Cassa Noastră" in noua organizație agrară a Basarabiei. Dacă între „restricțiunie" pomenit, va juca cumva un rol și politic,ntve Centru, atunci ne îndoim ca „drepturile“ Cassei Noastre" să poată fi în ordonie socială, cu „restrictiunile poetice“ Ce i se vor impune. Și cum mentalitatea populară agrare băștinașe din Basarabia diferi mult de obiceiurile din vechiul rega prevedem că s'ar putea naște conflicte pe care nu le dezvoltăm acum pentru a. nu da prifel cenzorii soț și amestec, foarfecă unde nu-i perbe competența într’o chestiune în care oricare «ri guvernul nu va putea schimba nimic din ce fa ce speră țăranul basarabean și capete de la nouă săi stăpâni. — tW» > •^■a«îan Ici wrzi nu-i! Vai de cei cu curcani și cu gâște la coteț, cari sunt Intr'adevăr de plâns.I Dtupa dispariția unturei din piață, iată c'a pierit și varza. Cu ce-o să-și mai gătească lumea orăteniile . Cât despre cei cari consumă numai varză călită fără nimic de-asuspra, peria, carei de altminterli niște personagii foarte puțini, interesante, să-l lăsăm in plata Domnului. Până eri varza, era scumpă, din trei pricini esențiale, printre care nu mai socotim specula. Nu se poate aduce de pe unde s'a făcut, iar prin părțile noastre au bântuit-o seceta și viermii. De ori trisă nu se mai găsește de loc, nici cu i și cu 5 lei bucata cum era alalt ăeri. De ce ? Fiindcă s'a amestecat primăria fixându-i un preț maximal. Pe dată leguma maximalizată a dispărut ca prin farmec, și nu va reapare decât în bufonele acelora cari vor plăti pe sub mână prețuri fantastice. Urmează oare de aci că primăria a făcut rău? Nu știu dacă a făcut rău sau bine primăria. In vremurile de astăzi nu mai poți ști nimic. Vedem însă că suntem în aceeași critică poziție ca și strămoșul nostru Adam in raiu: cum te împinge șarpele să guști din pomul binelui și al răului, care se mai chiamă și al conștiinței, imediat dar de acelaș grav bucluc ca și străvechiul strămoș. Acelaș păcat ne paște de mii de ani, iar cel de eri cu varza ne îndreptățește să zicem că ne face să n'avem ce paște. Suntem ca bietul pește Incratița cu undelun, când ne-am prăjit bine pe-o parte, suntem întorși pe cealaltă parte. Cu libertatea prețurilor ne frigem, cu fixarea lor în mod oficial ne ardem. Să nu fie oare nici o soluție ? Poate, fiindcă, cum spusem mai sus, azi nu mai poți compta pe nimic. Decât e cam supărătoare și cam umilitoare soluția mea. Mit tem grozav să v'o spuiu, data asta chiar de cititori, nu de cenzură. Dar fie ce-o fi, mâine v'o spuiu. INDEX. ,lupa antifist cu vii Un țăran a vorbit la banchetul dat cu prilejul primei împroprietăriri individuale din județul Tutova. Nu știm dacă acest țăran a fost pregătit în vederea sezonului apropiat al carnavalului, nici dacă cu prilejul banchetului de la Bârlad îi s’au îmbrăcat strae nationale românești — știu numai din dările de seamă ale corespondenților de ziare, că’l chiamă Măria Volintiru. După numele de botez par’c’ar suna o „talpă”,nu ne vine a crede însă că și patronimicul țăranului Mărin să fie getbeget coada.... Tutovei. Dar fie — țăran sadea, sau deghizat, ne preocupă mai mult cero mânia oratorică pe care și-a pus-o în cârcă Volintiru, vorbind de socialiști. Adresându-se d-lui ministru Cudalbuș parlamentarilor convivi ai banchetului țăranul Volintiru a zis — cităm pentru cenzură textual din „îndreptarea” : „Vă rog să faceți o lege, în care pe socialiști să-i trimiteți în judecata țăranilor; căci din cauza tot nu avem gaz, sare, tutun, pentru că ei cer numai leafă și de făcut nu fac decât girevă”. Vrasezi că țăranii să judece pe socialiști! Sătene Volintirule, se cunoaște că nu știi cum bate... inima celora cu cari ai stat la masă. Păi sfetnicul, căruia te-ai adresat face parte dintr’un guvern care este cu totul de altă părere. Cică pe socialiști să-i judece „Curtea marțială“. Dacă ai într’adevăr trecere pe lângă cei cu cari ai băut la masa cu lăutari in orașul Palodei, intervine Volintirile ca dosarele socialiștilor arestați să fie trimise unui tribunal țărănesc și, dacă nu ți-o plăcea judecata, să-am zici mie, ceea ce ți-ar spune cititorii mei, dacă rândurile de față vor avea norocul să fie lăsate de cenzură să vadă lumina tiparului. V. Sc. ama precoce Un șir întreg de ani, aproape nici nu s’a văzut zăpadă în București; temele treceau ca în Atena — aceasta se întâmpla pe vremurile normale, înainte de războiu, când vagonul de lemne era 200 de lei. De când însă lemne nu mai există, de când suta de kgr, costă cât altă dată un vagon întreg. Capitala a avut de suportat temele cele mai asme. Natura, pare că însuflețită de o voință diabolică de a face numai rSp, merge mână în mână cu blajinele noastre autorități , pare că nu voit să avem anul acesta o iarnă precoce, cu ger și zăpadă cu două săptămâni înainte de Sfântul Dumitru. _ _ E o solicitudine mai mult, e solicitudinea cerului pentru cei săraci — și cine poate fi socotit bogat față de lipsurile de azi și față de înverșunarea aceasta vitregă a naturii? E la mijloc o fatalitate, dar care ar fi putut fi prevăzută de autoritățile noastre, mai cu seamă față de evidenta schimbare a climatuirii, care dăinuește de câțiva ani. Se pare însă că autoritățile noastre, de toate treptele și de toate felurile, au ceva mai bun de făcut. De aceia precocea iarnă din anul, acesta ne-a surprins fără lemne, fără cărbuni și fără aprovizionările de rigoare pentru acest anotimp. E o aplicație, o parodie a creștinescului precum în ceruri așa și pre pământ. Iarna din anul acesta a venit fără vreme, cerul a trimis’o par’că anume ca să arate autorităților noastre unde poate duce neprevedereaș i când cei de jos se mișcă, când nemulțumirea e generală, guvernul are aerul de a fi surprins — și se miră cm.. starea de asediu și cu cenzura. »< T, G. âatfluren frsing Blas In Syn. 30.— Presa franceză anunță că reprezentanții francez, englez și italian au remis guvernului ungar o notă după care termenul de ratificare a tratatului e prelungit până la 15 Noembrie- termen care nu poate fi depășit. !!. Oganizarea noastră inimă [] tema adidulBtiil / S. Ion Cămărășescu, expune problema m toată amploarea ei Reforma administrativă fiind adusă, la ordinea zilei, discuțiile și polemicile s'au încins, fără ca nimeni, mai ales din partea noilor porvincii, să aibă curajul de a formula păreri precise. Am crezut interesant să ne adresăm domnului Ion Comărășescu, cel mai autorizat reprezentant al administrației din vechiul regat, care a binevoit să ne expue următoarele neutru cititorii „Dimineței". Un act istoric .Prin reformă administrativă, se înțelege greșit modificarea unei simple legi de specialitate. Guvernul și parlamentul sunt chemați a face un act istoric. Căci se va nărui tot fostul așezământ administrativ și se va da statului o structură nouă, mai conformă cu nevoile de azi și de mâine, o adevărată osatură pe care fiecare departament va veni să grefeze organizarea sa distinctă. , De aceia bazele reformei administrative trebue căutate in programul politic al noului stat român. Teoriile gălăgioase de drept public, doctrina și formulele importate gata, nu pot fi aplicate decât in cadrul strict al nevoilor politice și sociale. , Dacă se așterne pe hârtie, în ordinea precăderelor, problemele momentului, de pildă ordinea internă, neliniștea de la granițe, consolidarea mirei, sănătatea publică și a. m. d., răsar de la sine principiile fundamentale care vor alcătui temelia viitoarei organizațiuni. Astfel, de pildă, Împotriva ideei ce domnește în opinia publică, față de mortalitatea copiilor și de necesitatea sporirei populațiunei, grija sănătăței publice, la concepția omului politic, ar trebui să treacă înaintea grijei extensiuni și învățământului, dacă s-ar constata că ambele probleme nu pot fi rezolvate paralel. Chezășia necesară Un lucru este cert: starea de astăzi nu mai poate dăinui pentru că ne duce la dezorganizare complectă. Până acuma, din pricina greutăților prezente, noi dărâmăm mereu și nu reconstruim nimic. Avem nevoe de o reorganizare internă, imediată, radicală, bărbătească, brutală, chiar cu fizicul impopularităței trecătoare a regimului de reformare. Așadar o lege unitară, oricât de imperfectă ar fi la început, este absolut necesară. Ne trebue însă totdeodată și garanția că va fi aplicată și că toate modificările ulterioare ce i s-ar aduce treptat, indiferent de cifre, vor converge spre acelaș țel determinat de la început. O chezășie de durată și de continuitate ar fi acordul partidelor. Știu că acordul este un instrument imperfect Și un termen compromis Dar, deocamdată, nu văd altceva, pentru că numai partidele, prin gruparea oamenilor, pot realiza pe cale de delegație exercițiul suveranității poporului. Anul trecut, când doctorul Lupu a instituit o comisiune pentru studiul reformei administrative, toate curentele politice figurau în comisiune și încă reprezentarea lor nu era destul de largă. Comisiunea a lucrat cu mult fotol In cursul discuțiilor, oamenii de partid au susținut la început păreri cam elastice. Eram în preajma unor noi și bine, deși nu ne am ales chiar de atunci cu un proect definitiv, cel puțin ne-am despărțit toți cu noțiunea exactă a realităței. Regionalismul Partizanii autonomiei provinciale vor fi puși desigur în minoritate.Totuși, nu se poate ca concepția unei legislațiuni unitare să nu vie în conflict cu setea de regionalism. Aceasta nu din cauza lipsei de patriotism a fraților din noile provincii, ci dimpotrivă, numai din grija ce au de a păstra regimul lor administrativ actual, pentrucă superioritatea lui a dat roadele ce se pot vedea la fața locului. Or, legislație unitară nu înseamnă aplicarea legilor fostului regat pe tot cuprinsul României noi, ci alegerea dispozițiunilor celor mai potrivite pentru a fi contopite în regim unitar. Nu numai atât, astăzi sunt în vigoare pe diferitele trupuri ale cărei trei sisteme de administrație deosebite și anume cel francez, cel german și cel rusesc, cdte și freie străine de sufletul și de deprinderile poporului român. Avem datoria de a crea cel de al patrulea sistem, sistemul românesc, mai potrivit cu firea, cu starea și a noastre generale. In tot cazul, un lucru pare bine stabilit: nu se poate înfăptui descentralizarea atâta timp cât serviciile nu vor fi trecute și de fapt — indiferent de formă — sub directa conducere a guvernului central. O descentralizare smulsă la întâmplare după regiuni și după împrejurări, adică o descentralizare cu noroc sau cu tocmeală este inadmisibilă. Descentralizarea sănătoasă și rodnică implică o radiere egală de drepturi și de libertăți pornită simultan de la centru pe toată suprafața notei Românii. Altminteri idea de descentralizare nu s’ar deosebi niciodată, în concepția poporului, de idea de regionalism- Desconcentrarea centrului Actualele provincii, privite ca bkocuri istorice ale românismului, alcâtuesc fără îndoială o forță de care trebue să ținem seamă, pentru că ea izvorăște din adâncimile trecutului. Echilibrul necesar intre această forță și cealaltă forță care este unitatea națională constă tocmai în formare se va da desconcentrărei serviciilor și în noua împărțire administrativă a țarei. Descongestionarea imediată a centrului se impune. Prin descongestionare, se va realiza, pe lângă ușurările prevăzute, și o reducere de aproape 30 la sută din personalul fiecărui minister. Față de criiza financiară, această considerațiune are insemnătatea ei. Socot ca desconcentrarea serviciilor pe regiuni și crearea directoratelor ce se propun, ar fi o greșală, cu excapțiumea celor cari au un caracter tehnic ca drumurile de fer, minele, telegraful și altele. S’ar intercala între contra și localități o nouă organizare complicată, greoaie și mai costisitoare decât astăzi De aceea mă pronunț pentru județ ca unitate celulară administrativă și propun ca desconcentrarea serviciilor să se facă de acuma, în limitele ce se vor judeca oportune direct asupra județelor și comunelor. Numai astfel sa va putea pune dela început temelia trainică a descentralizării mai largi de mâine. In tot căzui să nu se uite că regiunea administrativă, dacă principiul ar triumfa, ar exclude de fapt pe județ din Împărțirea administrativă și ar face din plasă celula de administrație inferioară. Regiuni economice Regiunea formată din gruparea județelor este necesară numai din două puncte de vedere: a) Ca instrument politic și administrativ, poate fi un simplu organ de îndrumare, de control și de armonizare. b) Ca instrument de exploatare și de producțiune trebue să fie un organ de unitate economică. A da regiune atribuțiuni de direcțiune și de execuție în administrația propriu zisă, în afară de valorificarea intereselor ei economice care domină problema refacerei și dezvoltărei statului nostru, misa pare a fi și imprudent și inutil. Geograficește, regiunea economică ar fi determinată de zona de influență a factorilor economiei principali. Scopul ei ar fi de a realiza o solidaritate efectivă între agricultură, industrie și comerț în cadrul bogățiilor locale. Aș lăsa regiunea cu vitalitate proprie cea mai desăvârșită libertate economică, pentru că jertfele cercnțenești nu se precupețesc niciodată când au de scop interese regionale sau locale. în aceeași ordine de idei este lesne de prevăzut că și resursele budgetare locale vor spori în ©mbrele cu rendment economic mai bun Tot în cadrul regiunii economice s’ar putea experimenta și nevoia și posibilitatea orcărei regiunai administrative. Descentralizarea Pentru ca democrația noastră să devie o forță, va trebui să lăsăm între centralizarea politică și descentralizarea administrativă un joc care să permită acestor două principii să se atingă, să se împreune și să se despartă după împrejurările locale. In primul rând, tutela bugetară exercitată astăzi de centru încătușează autonomia județeană și comunală. Ministerul de interne preschimbă pe cale de ordin niște bugete care cad în competența unor corpuri deliberative așa zise autonome, iar ministerul de lucrări publice deschide credite din birouri din bugetele județene. Citiți continuarea în