Dimineaţa, octombrie 1921 (Anul 18, nr. 5401-5427)
1921-10-14 / nr. 5412
gml IfiP-laa — No. 5412 8 Pagini Ceanri rlu Cu ppfirB ia explQzio do m O groaznică nenorocire, întîmplată ori la una din bateriile liniei de centură, a emoționat adânc populația Capitalei. Mare prin pagubele materiale pe cari pricinuește, nenorocirea e și mai mare încă prin victimele omenești pe cari le-a făcut. Care anume e numărul acestor victime nu putem ști încă în momentul când scriem aceste rânduri. In orice caz, el e destul de însemnat. Fără îndoială, există un element de fatalitate în acest soiu de nenorociri. Se produc pe negândite atunci când sunt mai puțin așteptate și-și consumă într’o clipă opera lor nefastă. Sunt îndeletniciri fatal legate de posibilitatea accidentelor. Marinarul nu poate prevedea ziua când va avea să înfrunte furtuna, după cum călătorul care se urcă în tren, nu poate fi sigur că, până la capătul călătoriei, nu va fi victima unui accident. Și totuși, marinarii se avântă mereu pe mare iar trenurile circulă într'una. Cei ce umblă cu explosibilele sunt și ei expuși catastrofelor. O mișcare greșită un moment de distracție ori o nebănuită alterare a materialului, și explozia s’a produs. — Ceasul rău ! — va exclama poporul nostru, adânc impregnat de filosofia fatalistă orientală. Ceasul rău, în adevăr, întrebarea însă care încolțește în mintea celor ce nu sunt dispuși să primească cu resemnare orice lovitură a neprevăzutului e dacă acest ceas rău era cu adevărat fatal. Cu alte cuvinte dacă nu cumva, cu ceva mai multă prevedere, el ar fi putut să fie evitat. . . Plătim fatalităței Vin trutAit necesar, iar un matematician iscusit ar putea să prevadă cu tabelele calcului probabilităților în mână, ce număr de victime vom plăti pe an sau pe lună în fiecare ramură de activitate expusă primejdiilor. Ar fi de văzut numai, dacă la tributul acesta grozav pe care-l dăm fatalitățea, nu mai dăm unul tot așa de grozav lipsei de preerdice. Și întrebarea se impune cu autoritate, din moment ce e vorba de vieți omenești, pe cari e o grozăvie să se transformăm în unități statistice pentru calculele funebre. Nu ne trece prin> munuim pe cineva. Ar fi și absurd. Ancheta se va face, fără îndoială și ea va stabili răspunderile, dacă sunt, proclamând inexorabilitatea fatalităței, dacă fatalitate este. Dar ce remușcări, ce răspundere grozavă dacă se va constata că nenorocirea ar fi putut să fie evitată! E vorba doară de atâta vieți omenești! Dar, referindu-ne nu numai la catastrofa de eri ci la toate câte au mai fost, și nu pentru a stabili răspunderile trecutului ci pentru a ne garanta mai bine de viitoarele „ceasuri rele“, nu găsim cuvinte destul de tari pentru a cere în toate întreprinderile unde poate fi vorba de vieți omenești, luarea tuturor măsurilor de siguranță posibile. Pentru întreprinderile industriale s’a făcut ceva încă de mult. Avem legea pentru rezistența cazanelor și pentru măsurile de siguranță în fabrici și ateliere. Fie ca nenorocirea de ori să îndemne pe cei puși să le aplice, să vegheze asupra lor cu și mai mare vigilență. Dar această vigilență ar trebui să fie cu deosebire trează când e vorba de operațiuni primejdioase ca aceea care a dat naștere nenorocirei din urmă Cu o strictă pază a tuturor măslui óide siguranță, și catastrofele de acest fel pot fi reduse la minimum. D. ministru de război vizitând eri locul dezastrului, a făgăduit pensii pentru familiile victimelor. E și aceasta o consolare. Dar pensia nu poate înlocui pierderea unei vieți de om. Mai multă atenție, mai mult control mai multă pază! Dacă nu putem scăpa de birul fatalități să-l suprimăm cel puțin pe acela pe care-1 plătim neprevederei. Catastrofe ca aceea de om numai atunci le vom putea primi cu resemnare, când vom fi siguri că „ceasul rău’’n’a fost adus de vina omului ci numai de lovitura oarbă a fatalităței. IOSIF NĂDEJDE Vom avea eclipsă Și de lună, kt 16 Octombrie, afară de multe altele de ordin material și moral pe care le înregistrăm deta o vreme încoace cu duiumul. Eclipsele acestea astronomice, care astăzi prezintă numai un interes științific și un prilej de amuzare pentru masse, făceau odată spaima lumii și dau ocazie la tot felul de presupuneri și prevestiri grozave. Nu-i vorbă, se prea poate ca și astăzi încă să se mai găsească vreun agent electoral șmecher care la un pahar de vin să încerce a convinge pe parteneri că e semn de căderea guvernului, sau de întărirea lui dacă e cu guvernul, însă nu cred ca să aibă succes. In timpurile vechi însă lumea, care era în complectă necunoștință de cauză asupra pricinilor și naturii unei eclipse de soare sau de lună, era până într’atât de influențată de asemenea evenimente cerești încăt s’au întâmplat să se piardă până și bătălii dacă eclipsa se producea în vremea cât se dau ele sau în preajma lor. Biata omenire a suferit de-a lungul veacurilor nu numai de foame, molimi, măceluri și nedreptăți, ci și de ignoranța ei, și chiar mai cumplit din cauza ignoranței decât de altele. Astăzi trebue să te duci in fundul cine știe cărui sat din Orient pentru ca să mai găsești indivizi cari să creadă, atunci când luna își învălue fața în umbra trecătoare a pământului, că o „mănâncă vârcolacii“ ceea ce-i semn de îngrozitoare cataclezme. Se citează un caz foarte nostim de tăria argumentului logic și științific față de slăbiciunea minței ignorante, petrecut cu mai bine de 400 de ani înainte de Hristos. In momentul de a se da o mare bătălie navală de către flota ateniană comandată de Temistocle, începe o eclipsă de lună. F echipagiul se sperie. Atunci Temistocle, adresâinduse ‘cârmaciului vasului amiral, îl zice: ■ — Te temi că numai vezi luna? Iată eu trai întind mantaua înaintea ochilor «c tu nu mă mai vezi. Crezi că astfel Temistocle a pierit? — Nu, răspunse cârmaciul. Iîi vasul amiral intrând primul în luptă, restul a urmat și bătălia, și a câștigat. INDEX. ihn Monitorul Oficial publică ștergerea din controalele armatei a fostului" deputat socialist I. Moscovită, pentru motivele știute. Asta însă nu-i de ajuns căci cumva face guvernul ca să șteargă in acelaș timp faptul că acest om a luptat pe front, și mai cu seamă, cum va face ca să-i șteargă de pe trup semnele rănilor căpătate, nu războiul pentru întregirea neamului ? Cu alte cuvinte prin ce mijloace va putea Monitorul Oficial și codul justiției militare să suprime istoria cea adevărată ? La aceste întrebări nu pot exista răspunsuri, asemenea chestii nu se soluționează prin decrete oficiale. Una nu vote șterge pe cealaltă, soluționează prin decrete oficiale. Una nu poate șterge pe celelalte. I. T. Ghinda zilei — Ce de frunze cad pe capul nostru. 1 lea exemplarul în toată țara , 8 Pagini c ^«1 f1 octombrie 1921 loutățile zilei se perfeol petru Scarlatina face ravagiiin pooliția infantilă . O groaznică exploze s’a produs la depozitul de munițiuni al fortului No. 18 de la Chitila. Pagubele sunt enorme. Zece inși au fost carbonizați și îngropați sub dărâmături. Sunt numeroși răniți. ★ La Timișoara, bi Banat, se fac mari pregătiri pentru primirea familiei regale, care sosește mâine acolo. țt Târgul de mostre din Parcul Carol va fi probabil prelungit încă cu zece zile. IX S’a constatat că funcționarii cărora li s’au distribuit cele 400 milioane rentă, sub formă de ajutoare și despăgubiri, le-au vândut pe piață cu 50 și 70 la sută sub valoarea nominală. Delegații fabricelor de tăbăcurie, s’au prezentat ministerului I dile industrie și au prevenit, că pot fi nevoiți să închidă toate fabricele de tăbăcări, dacă nu se va prohibi imediat exportul pieilor brute. # Ministrul de finanțe și-a animfat sotirea in Catpzeală pe Vineri. $ In Ardeal s’a descoperit o mare contrabandă cu lei romăneții, cari urmau să fie trecuți la Ungaria. # Toți morarii din Ardeal stau grupat intr’un sindicat. if Față de bolile care bonlue inj Capitală, e vorba să se închidă școlile pe un timp limitat. # O comisiune a Ligei Națiunilor va face in curând o anchetă in Albania. # Conferința de la Veneția s’a deschis. . * 1 Hotărârea asupra Sileziei Superioare nu s’a produs încă. Ea este așteptată cu mare nerăbdare. # Un nou atac bolșevic s’a produs pe Nistru. Posturile noastre au fost atacate cu um puternic foc de mitre Here. Conferința din Veneția s’a întrunit și a ascultat pe delegații austriacă și unguri în chestia Ungariei de Vest. Conferința de la Veneția in curs a maximi germană m prifica la Mmm Mini Lipi și mwMîlt EpkÄ ft Conferința de la Veneția s’a deschis alaltăea în prezența marchizului della Torreta și a primilor miniștri austriac și ungar. D butul discuției formează chestiunea revisuirii tratatului de la Trianon în ce privește Bürgen, landul. In special, este vorba de a rezolva soarta orașului Cemeiuburg pe care Italia,pare a-l destina Ungariei. Aceasta de altfel se arată foarte optimistă, în privința șanselor sale. Fără a prevedea rezultatele, credem că o soluție tranzacțională va fi adoptată. Marea autoritate de care se bucură Italia în cele două state învinse va determina astfel succesul minimei delicate a d-lui della Torrette. * La apariția acestei foi, soluția chestiunei sileziene va fi fost dată. Menținem părerea că ea se va asemăna in linii generale cu cea preconizată de contele Sforza. Ultimele momente par a fi fost destul de emoționante. Acordul în sânul consiliului Ligei Națiunilor întâmpină anumite dificultăți, iar Germania încercase o ultimă presțiue asupra puterilor aliate. S-a montat la Berlin o mică lovitură de teatru. Wirth arătându-se foarte alarmat de o pretinsă soluție defavorabilă pentru Germania, convocase guvernul întreg și chemase pe ambasadorul german de la Londra pentru a-i recomanda să explice guvernului britanic că o soluție nefavorabilă Germaniei ar periclita situația cabinetului Wirth și ar da loc astfel la o gravă criză politică. Intenția d-lui Wirth era de a sili cercurile oficiale de la Londra să influențeze în ultimul ceas decizia consiliului Ligei. Manevra de la Berlin nu a emoționat pe nimeni. In adevăr, se știa în cancelariile aliate că Germania se așteaptă la o impărțire a Sileziei, deoarece niciodată nu fusese vorba de a i-o atribui in întregime. Opinia publică putuse deci să fie pregătită, iar guvernul Wirth nu avea nici un mptiv să se arate sttrprin*. De astă Narfemia Sforza a fost întotdeauna considerată ca demn de favorabilă pentru Germania, astfel încât nimeni nu are dreptul să afirma că ea reprezintă un dezastru neprevăzut pentru economia germană. Să așteptăm însă rământul aliaților. ♦ Consiliul Ligei a găsit, în ultimele zile timpul să se ocupe și de chestiunea mandatelor coloniale. Discuția a purtat asupra unor memorii prezentate de statele mandatare. S-a Maritimă până acum situația fostelor colonii germane din Africa, atribuite spre administrare Franței, Angliei și Belgiei. Chestiunea mult mai importantă a mandatelor din Asia a, perseană unică a celor asupra Mesopotamiei și Palestinei, a fost amânată din causa, interitudinii care mai domnește și acele regiuni. Desigur însă, că și guvernul britanic care deține aceste mandate din urmă a căutat să evite discuțiunea lor. S-a hotărât că supunerea coloniilor tutelate regimului vamal al statulii mandatar nu poate lovi c delate state din ligă de me’o restrictiv ac, care ar fi contrarie partițlul. „DIMINEATA“ Primește abonat? ?’ si In fara cu i Lei 200 pe un un Lei 10O pe 6 luni I Epidemia de scarlatină este in continuă creștere. Pericolul contaminare! este cu atât mai mare cu cât, după declarația unui medic comunal, s-au descoperit cazuri in cari părinții ascund copiii bolnavi și—ceiace e și mai trist—se găsesc chiar medici, cari, împotriva legei și prescripțiilor sanitare nu denunță cazurile pe cari le constată. Medicul, sub influența interventionei părinților, cărora p e teama că pacienții vor fi ridicați și izolați [*" spitale, se face astfel complicele miliei, in dauna sănătăței publice. In câteva rânduri ziarul „Diminea“ a arătat pericolul acestei epideii. F.a este intr’o alarmantă pemanență in mahalalele Bucureștilor in comunele imediat vecine Capitalei. I Cartierul ceferist din calea Griviiței, până la Bucureștii-Noul toate străzile denumite A. B. C. și D. de dincoace și de dincolo de cimitirul Sf. Vineri, este contaminată de câțiva ani de scaristina și nu odată s’au inregistrat cazuri mortale, cari au luat proporții îngrijitoare. « Forma sub care se prezintă acum epidarahi este dealul de gravă și ore va zice: dar spitalele? Părinții și-au dus copii bolnavi la azi atenta acolo unde profilaxia lipsește, părinții din cartierele sărace neputrinri medicală a spitalului. Aci Insă șipin a se primi bolnavii s’au cerut taxele înființate pentru internarea bolnavilor și cum In majoritatea cazurilor părinții, — în special văduvele — nu au putut plăti sumele cerute s’au reîntors cu copiii lor acasă, lăsând astfel bolnavii la voia ln tâmplărei, cu un igout propagator al boalei. Populația infantilă din cartierele sărăcie fiind numeroasă, epidemia cu stare permanentă endemică și epidemică a infectat cartiere întregi, făcând astfel că intervențiunile sanitare să necesite cele mai riguroase măsuri. * Din ionorocire serviciul sanitar al comunei nu se poate lăuda mai mult decât celelalte servicii administrative, iar salubritatea publică este pe aceia treaptă de lipsuri ca și higiena publică. Nu căutăm să stabilim noi vinovații. Este de ajuns să constatăm că serviciul sanitar municipal fiind insuficient, față cu starea gravă a «pi» domiei ‘Vito absolută nevoe de intervenția serioasă a serviciului general sanitar al statului. Măsuri profilatice trebuesc luate In cea mai mare grabă: populația trebue instruită prin publicațiuni și povățuită cum sa se îngrijească și cum să se ferească de a propaga epidemia; etavele de desinlectare trebuesc puse în funcțiune; vizite medicale in cartierele sărace, din casă in casă, trebuiec făcute, iar agenții sanitari odată cu sfatul și cu instrucțiunile necesare să împartă populations contaminate medicamente și materialul antiseptic. DACIAN Incendiile scăpata ușor și repede ajutorul medical și nici să-și procure gratuite medicamente, se văd siliți si tre- i curgă la leacuri băbești, cari se ințelege, n’au nici un efect, combativ pentru epidemie. O mici neglijența administrativă poate avea urmări destul de mari. De câtva timp Ziarele înregistrează mari incendii la sate și orașele din provincie. În mod invariabil, fiecare corespondent spune afi „din cauza lipsei pompierilor, focul a luat proporții și nu a putut fi decât cu greu localizat". La sate nu avem încă un serviciu de pompieri, ceiace ar fi mai greu poate, dar nu avem nici o pompă de incendiu măcar, ceia ce ar fi mai ușor. Totuși s'ar putea face ceva. În orașele și târgurile noastre stăm mai rău. Acolo există în adevăr un serviciu de pompieri, sunt cai, pompe, personal și două trei trăsuri. Caii, personalul și trăsurile sunt totdeauna în funcțiune. Autoritățile comunale precum și famililie autorităților se resemnează și își far plimbarea in trăsură. De acest fapt e vinovat Statul, care nu s'a gândit să se puie la dispoziție un automobil. Să trecem tnse fi asupra acestui incident. Se întâmplă un incendiu într-un orășel. Nenorociții așteaptă s t vină pompierii, dar pompierii sunt pe capră. Li se dă ordin să alerge la pompierie, acolo caii sunt deshămați și înhămați la pompe. Când sosesc la „locul sinistrului" flăcările ,au consumat câteva clădiri și incendiul e pe sfârșite. Vecinii au dat ajutoare la timp și au ușurat sarcina bieților pompieri, cari sunt când pompieri, când vizitii. N’ar fi rău să se dea o cât de mică atenție acestui serviciu și să se repare astfel o largă neglijență. N’ar fi rău chiar, ca Statul să se hotărască odată ca să dea trăsurile necesare autorităților comunale și familiilor lor, pentru ca să nu se mai schimbe destinația pompierilor, necesari în caz de Incendiu. fumuli albina După cum omul st.fi in fruntea mamiferelor, albina stă în fruntea insectelor, iar aceste două mari clase zoologice par a fi echivalente ca inteligență și ca organizare a muncii. De aceia se găsesc mari asemănări intre albine și oameni deși cele dintâi nu cred să ne fi putut studia pe noi. Totuși se găsesc și mari deosebiri. Iată una foarte interesantă pe care o pune indirect în evidență articolul d-rei Henriette Cetdice asupra Vienei de astăzi, publicat la Revue des deux Mondes de la 1 Octombrie. Ceia ce remarcă autoarea in acest oraș căzut dintr’o neînchipuită splendoare in culmea mizeriei și a decăderei, este că lumea nu mai vrea să lucreze. Străzile sunt pline de indivizi cari se plimbă sau rătăcesc la întâmplare, dar de muncă mai nimeni nu vrea să se apuce. Singura activitate mai de seamă ce se semnalează în centrul orașului este a unui turc văcsuitor de ghete în jurul căruia stau In admirație sute de gură-cască. Vedeți, aci e deosebirea cea mare între om și albină despre care vorbim. Pe câtă vreme albina își încordează puterile și își sporește lucrul când condițiile îî dețin nefavorabile, omul se descurajează, și se lenevește de îndată ce-l scoți de pe drumul cel bun și-l arunci în făgașul nenorocirei. Dar deosebirea merge și mai departe. Dacă pui la dispoziția albinelor friră de veste vase pline cu zahăr, ele își încetează lucrul, trândăvesc, trăesc din chilipirul oferit, se demoralizează și întreaga viață a stupului se dezorganizeaza până la petre. (Citiți contintuea in pagina 11-a). Zeci de trenuri sosesc înțesate de lume, de prin toate ținuturile țărei vin zeci de mii de oameni spre București. Se căsătorește, ce e drept, în condiții mizerabile, ciar peste grămadă, și niciodată sănătatea omului nu este mai expusă ca în astfel de aglomerațiuni, — dar un om care a trăit cinci ani împunându-și tot felul de privațiuni, rezistă mai reu tentațiunei. La București o expoziție și se căsătorește cu jumătate preț. Provincia noastră are o populație destul de numeroasă care nu vede Bucureștiul decât când se dau erbftri sau se deschid expoziții, pentru că atunci se căsătorește cu preț pe jumătate. Iată clar cum se explică avalanșa de provinciali cari au invadat și continuă să invadeze Capitala: Ei călătoresc ca sardelele, mănâncă prost, darm cum pot și la expoziție nu se duc decât atunci când revine să-și vizeze biletele de tren. Încolo, toată ziua sunt pe drumuri. Dacă un provincial are să-și cumpere o pălărie, umblă din prăvălie in prăvălie trei zile, până ajunge să se convingă că pălăriile aici și acasă la el, sunt deo potrivă de proaste și de scumpe, și atunci pleacă fără să mai cumpere nimic. Cu pasiunea aceasta a provincialului de a călători mereu spre București, ori de câte ori se acordă reduceri la drumul de fer, succesul expoziției noastre era dinainte asigurat și dacă s’ar prelungi incă cu un an, ar avea în permanență vizitatori... Dar fenomenul acesta, de a avea continuu călători fără nici o treabă, nu trebue să ne mire. Avem și o expoziție industrială, fără mijloace de transport, de ce n'am avea fi visitatori pe cari nu-i interesează expoziția ? Și notat! câte pericole înfruntă provincialul, ca să vie la București. In tron riscă să fie strivit de Înghesuială de toți acei cari călătoresc cu bilete gratuite, străbate cu timiditate prin Bucureștiul plin de păcate, unde îl pândesc la toate răspântiile specula, vițiul, tifosul, apașii, prizipelul și polițiștii incorecți. Dacă nu se apleacă destul de tare in fața Majestăței Sale Bacșișului, riscă să nu găsească un adăpost și să trebuiască să doarmă sub podul de la Malmerot. Iată dar câte pericole se ridică în calea unui eroic provincial care vine la București cu preț redus, zicând că vine să vadă expoziția. Și în mijlocul acestei supra » merațiuni de lume din provincie, când toate școlile sunt deschise. Primăria constată că are în București, friguri palustre, frizipel, febră tifoidă, scarlatină, pojar și nițel exantematic... Constată, dar nu face nimic ca să le stârpească pentru că în capul primăriei e un doctor și ce s’ar face doctorii dacă n’or avea și eu săracii vre-o 10—15 epidemii? Trăim intr’un haos cumplit și nu-mi fac iluzia sa cred că grozăvia care s’a petrecut eri la fortul Chitila, prin zgudultura teribilă cu care s'a manifestat, ne-a readus câtuși de puțin în fire. AȘI, — O clipă lumea s'a oprit în loc emoționată, —■ apoi continuat să clocotească și să se frământe, cum clocotește într’un vas închis apa fiartă, când e aproape să se producă explozia... Prin ateliere munca continua, aceiași, neîntreruptă, prin magashiere luxoase viitul răscolea prin rafturi căutând vestmintele cele mai atrăgatoare, trotuarele și cafenelele gemeau de o linie grozav de tip strițată, de care nu știai de unde vine și unde se duce, iar poliția, ce i -0 vecinie la postul eî, descoperind un dancing elendestin in centrul fA»»italei, verifica cu scrupulozitate actele vizitatorilor, pentru a vedea ca re din eî au dreptul să foxtroteze. Aceste câteva impresii fugitive, notam era, când explozia de la Qzitu a zguduit Bucureștiul, și mă grai neam cu groază ce s’ar întâmpla cu noi, dacă ar erupe vulcanul se car trăim cu toții? MISTER WALK Cronici Bucureștene HAOSUL