Dimineaţa, decembrie 1921 (Anul 18, nr. 5452-5478)

1921-12-01 / nr. 5452

Amil XVi-lea - Ho. 5452­8 **afiins i leu exemplarul 8 Pagini 0 Joi 1 Decembrie 1921 S ’a amânat Din cauza cetei d­ a înghețului terminarea lucrărilor podului de peste Borcea nu s'a putut face la data fixată. Din această cauză in­augurarea s'a amânat pentru câte­va zile, dată pe care o vom anunța la timp. Clar fondat in 1934 de CONST. MILLS Prea de­vreme Congresul păcii dela Washington, la care invitații au venit mai mult de politeță și despre care mai ni­­m­eni nu-și făcuse iluzii exagerate, n’a dat, se poate zice, nici un rezul­tat hotărâtor. Era de așteptat, era natural să fie astfel fiindcă el s’a întrunit prea de­vreme. Războiul acesta mondial a produs prea mari pagube de tot soiul, prea adânci tulburări iarăși de tot soiul. Încât mai trebue de așteptat încă timp îndelungat pen­tru ca să se deslușească adevăra­tele îndrumări spre care el a îm­pins omenirea și să se consolideze situațiile din nou creiate. Dealtmintre și motivul principal, pe atât de fundamental pe cât era de ascuns, care a hotărât pe State­­le­ Unite să-l convoace nu era pacea lumii ci pacea lor. Americanii și-au dat seama că după cum rivalitățile economice anglo-germane au sfâr­șit prin a provoca războiul cel mai uriaș înregistrat de istoria omeni­­rei, de pe urma căruia învingătorii nu stau cu mult mai bine decât în­vinșii, rivalităților lor economice cu Japonia pot duce la un nou războiu îngrozitor cu aceleași rezultate ne­gative pentru nouii beligeranți. De­ aci ideia de­ a preveni această probabilă catastrofă. Pacea ce se urmărea era deci în special o pace americană care, da­că izbutea să se înfăptuiască, ar fi folosit și tuturor celorlalte țări. E­­goistă ca punct de plecare, inițiati­va americană putea sfârși prin a fi altruistă în rezultatele ei finale.­­ Din nefericire restul sumei era departe de­ a fi pregătit ca să pri­mească, astăzi, o pace definitivă, o complectă și sinceră dezarmare ge­nerală. învinșii nu pot încă renun­ța și uita, iar învingătorii nu se pot încă încrede. Cu toate astea America ar putea lucra temeinic la așezarea unei,’ păci mondiale statornice dacă s’ar hotărî să ia o altă cale decât aceia a congreselor premature, calea rea­lităților în loc de calea discursuri­lor, ori cât de frumoase ar fi ele. Și anume dacă s’ar hotărî să apu­ce drumul ajutorării Europei de­ a eși din încurcăturile financiare și economice în care a fost aruncată de războiu. Dacă într’un timp dat finanța și industria americană ar găsi mijlo­cul să facă să revie în vechiul nos­tru continent starea de prosperita­te de mai înainte, este de presupus, este sigur putem afirma, că o Euro­pă vindecată de rănile actuale și readusă la o frumoasă stare de în­florire materială, pe lângă c’ar uita mai lesne suferințele și resentimen­tele anilor de măcel și de groază, cu greu ar risca să piardă din nou sângele și bogăția ei avântându-se iarăși într’un războiu general. Continentul nostru scăpat din prăpastia falimentului, de rasa dife­rențelor de valută, de sărăcie și de dezordine, repus de iznoavă în mă­sură de-a munci, de-a produce și de-a schimba mărfuri pe-o scară întinsă, va deveni tot mereu mai pacific. Atunci l-ar interesa în gradul cel mai mare ca să nu se ivească noui conflicte internaționale din ca­re să se isce o altă încăerare uni­versală. Ba chiar și o încăerare a­­mericano-japoneză în care el n’ar fi direct amestecat încă nu l-ar lăsa nepăsător, acum când s’a dovedit că și la pagubă ca și la câștig în­treg globul e absolut solidar. Cel ce are ce pierde e incompa­rabil mai pacinic și mai gata de în­țelegere pe cale amiabilă de­cât cel ce nu are nimic sau cel pe care-l amenință prăbușirea. Lucrând pentru vindecarea și ri­dicarea Europei din marea nevoe în care se află, America își va găsi pe adevărații aliați și sprijinitori, chiar și fără de congrese pompoase și vorbărețe. In cazul cel mai rău va avea lângă dânsa, și lângă ori­cine va voi pacea, simpatii și susți­neri. S’a zis: Dacă vrei pacea, pre­­gătește-te de război. Trei mii de ani de experiență au dat de minciu­nă zicătoarea aceasta. Pacea nu se poate dobândi decât prin încura­jarea muncii, a bunei stări, a pros­perității și a bogăției generale. La această operă trebue să ajute mai întâi Statele­ Unite, și atunci, împreună cu­ o Europă calmată și vindecată prin prosperitate, ambele continente civilizate vor putea re­greta soarta globului cum vor voi, sau mai bine cum vor cere echita­tea și dreptatea. Io Teodor­escu Hí ii JWlffi­ Căsuța lui Gheorghe și Elena Ste­rle, din Isvorul­ Nou, fundătura Du­­dești, compusă din două odăițe, e trecută In actul oficial de impunere a percepției a 9 a, un „corp de case“. Venitul e evaluat la 600 lei. O altă odăiță în continuare, e socotită tot 600 lei... la venit. „Corpul de case“ acoperit cu car­ton asfaltat, compus din o cameră, a lui Marin Dumitru, din aceiași fundătură, e evaluat la un venit de... 500 lei. Pe acolo, „proprietarii" nu au nici stradă, nici lumină. Fundătura nici nu e trecută in planul orașului, du­pă cum constată și actul oficial de impunere. Două căsuțe de oameni săraci și necăjiți. 1 Proprietarii au venit la redacția noastră să ne întrebe ce să facă, în­tru­cât, sunt nedumeriți. Impozitul pe care urmează a-1 plăti, îl găsesc exagerat și peste puterile lor. I-am sfătuit să facă apel la Ad­tia finan­ciară. Până la judecarea apelului, ar trebui însă temperat zelul percep­to­rilor, cari, după câte știm, evaluiază sus de tot pe cei săraci, și sunt ami­cali cu cei cari au putere și avere. Aplicarea impozitelor ne arată cât sunt de nedrepte și apăsătoare pen­tru cei săraci, cărora nu le rămâne decât calea apelurilor, a miilor de a­­peluri, pe care le primește zilnic adiția financiară de Ilfov. o acMdare­­transferare Gazetele armații că secretariatul general de culte din Ardeal se li­chidează și vă fi... transferat la 1 Decembrie la București. Toate atribuțiile acestui secreta­riat general vor fi date unui inspec­torat central, nou creiat pe lângă ministerul de culte din București. Nu mai pricepem nimic. S’a constatat la Cluj că secreta­riatul general de Culte este inutil și s’a hotărât lichidarea lui. Aceasta e formula, realitatea e alta. Birouri, arhivă și funcționari vor fi „transportați“ la București. De vreme ce acest secretariat era inutil și s’a hotărât „lichidarea“ de ce-l mai transportă la București, și dacă e util de ce nu-i tine acolo? E așa de ușor să găsești clădire pentru bi­rouri și locuințe pentru funcționari? Soluția aceasta nu au primit-o nici funcționarii respectivi insă, căci își poate oricine închipui greu­tățile transportului, acum, pe vreme de iarnă. E drept însă că dacă nu s’ar face în fiecare zi transferări, „lichidări“, permutări etc, etc. cum și-ar mai putea legitima existența un minister întreg unde cel puțin jumătate din personal e inute? Scarlatina in descreștere Situația epidemiilor în Capitală pa ziua de ozi, a fost următoarea: Scarlatină 443 cazuri, febră tifoi­dă 35, erizipel 17, difterie 5, tifos exantematic și meningită cersbxo­­spinală 1. Scarlatina e deci in descreștere. Soóte'e si Múl „Le Temps” efli din Riga: ,Ixve­­stia" din Moscova publică un crgi­­nicat oficial cu privire la Basarabia. Cicerin și Rekowski declară din nou in ecee­stă ictă că guvernele sovie­tice r.’au r­ o­­noscut și nu vor re­cunoaște nici­odată anexarea Basa­­rabiei de către Romănia. Deciziunile statului național mol­dovean ca și ad­de­r­ Ie puterilor nu pot fi obligatorii pentru Rusia și U­­kraina. Recenta conferință cu pri­vire la navigația pe Nistru nu tre­bue considerată ca o renunțare a Rusiei la drepturile ei asupra Basa­­rabiei. Nu era vorba decât de a fi­xa o linie de demarcație și nu o frontieră pe care numai o conferin­ță a păcei o poate stabili Pe de altă parte ziarului parizian ii se scrie din București: D. Tak­e Israescu ministru de ex­terne al României, ca răspuns la nota de mai sus, declară că guver­nul român aduce pentru cea din ur­mă oară­ la cunoștința guvernului sovietic că Basarabia este o parte integrantă a României și că guver­nul român refuză categoric o discu­ție în această v­rb­ite »ft. S’a făcut dreptate! In trei rânduri am scris despre ne­dreapta procedare a unui medic co­munal, în legătură cu constatarea unui caz de scarlatină-Faptele se cunosc. Unul din cei 12 băeți de prăvălie ai unui ma­gazin de colon­n­e din bulevardul E­­lisabeta, se îmbolnăvește de scarlati­­nă. Ca să scape d­e dezagramen­­tele dezinfectării patronul băcan dă altă adresă a locuință bolnavului și etuva se duce la oameni cari nu văzuse de 3 luni pe bolnav. Sesizat de cele scrise de noi, d. dr. Staicovici, șeful serviciului sanitar al comunei, anchetând cazul și cons­tatând temeinicia celor denunțate, a luat măsuri de izolarea celor 11 ca­marazi de muncă ai băiatului bol­nav, și a ridicat măsurile prin care se hiterz­cea­ fratelui bolnavului și unui coleg al acestuia să lucreze în atelier timp de zece zile. Ne bucurăm că am contribuit și noi cu ceva, ca nedreptatea să nu meargă până la capăt. foni metan Revista Economică din Sibiu, pu­blică următoarele : Chestiunea gazului metan din Transilvania a cărui însemnătate e de netăgăduit, joacă un rol de frun­te în industria noastră din Ardeal. Cu cât industria va lua o desvolta­­re mai pronunțată cu atât și acest produs natural va căpăta o impor­tanță mai mare. De aceea Statul va trebui să îngrijească de acest pro­dus, reglementând întrebuințarea lui. In ceea ce privește dreptul de proprietate, chestiunea gazi­ il­ir.e­­tan din Transilvania e destul de în­curcată. Statul ungar pe vremuri dăduse concesiunea aproape pe ju­mătate a isvoarelor de metan unei societăți germano-ungare. Grupul german care deținea cea mai mare parte din acțiuni, avea în fruntea sa pe „Deutsche Bank". Poate că statul ungar dăduse prioritate gru­pului german forțat de anumite îm­prejurări, totuși el avusese grija să prevadă în convențiile lor că de la data de 25 Noembrie a. c., el va pu­tea răscumpăra de la Germani pe prețul de emisiune acțiunile cari le fusese cedate. In urma războiului România a moștenit aceste drepturi ale Unga­riei și de aceea ar trebui să se cla­rifice­ cât mai repede și definitiv a­­ceastă chestiune. Leacul miraculos Nu trebue să mire pe nimeni dacă anunțarea unui remediu „infailibil“ in contra ofticei a produs vâlvă în toate straturile societății. Suntem doar tara cea mai înaintată In tu­­berculoză. S'ar părea că oribila boa­lă merge mână ln mână cu analfa­­betismul, căci numai ața se poate explica faptul că deținem recordul in amândouă. Este insă un alt lucru care ne mi­ră ți anume reclama deșănțată de bdiciu, care se face in anumite foi acestui leac providențial. Ne miră, pentru că această reclamă este o do­­vadă de neseriozitate ți, poate chiar mai mult,­­ de interes bănesc. Avem cele mai mari speranțe in leacul mi­nunat. Dar nu putem afirma nimic precis până când știința nu-și va fi spus cuvântul. Nu trebue să fim­ neîncrezători. Dar trebuie să fim prudenți. Opinia publică nu poate fi indusă in eroare, tuberculoșii nu pot fi amăgiți cu promisiuni goale pentru reclama u­­ne­i familii sau pentru faima unei persoane. Acela care o face totul iți asumă o respundere fără pereche. In faza­ in care se află, lucrurile, cuvântul aparține medicilor. Ei­ sin­­guri sunt in măsură să discute, să examineze, să aprecieze. Pe urmă va veni la rândul nostru pentru a lăuda invenția­ genială sau pentru a condamna reclama prematură și ires­pons­abilă. Până atunci, no­­laicii, mai ales acei care dispunem de ma­rile organe de publ­citate, suntem ți­nuți să păstrăm cea mai obiectivă rezervă. E. FILOTTI Somarea țazilor excepționale Promisiunea aceasta este poate singura parte interesantă din m­esa­­giul elaborat de guvernul d-lui A­­verescu. Ordinea fiind restabilită se prevede posibilitatea unei reveniri la libertățile cetățenești normale. Dar promisiunea este tot așa de vagă ca toate celelalte conținute in mesagiul regal. Se vorbește de suprimarea măsuri­lor excepționale, adică de­sigur de măsurile ce există încă in baza legii, pentru că nici regele nici Parlamen­tul nu pot vorbi de măsurile luate în afară de lege. Ei bine, cari sunt acele măsuri excepționale legale? Noi nu le cu­noaștem. Legalmente trăim în îm­prejurări normale. Nu mai avem nici stare de asediu, nici stare de războiu. Așa­dar sub raportul legal, promisiunea din mesagiu este lipsi­tă de obiect In fapt, ce e drept, lucrurile stau altfel. In fapt avem și curți marții­le și cenzură și pedeapsă cu moar­tea și prevenție fără sfârșit și re­­chiziție, și cartiruire. In fapt liber­tățile civice nu mai există, deși în drept ele sunt neatinse. Așa­dar starea de fapt nu ține sea­ma de lege. Deci puterea executivă lucrează deasupra legislativei. Face abstracție de ea, își bate joc de ea. Guvernul guvernează după bunul lui plac. Ce valoare poate avea atunci pro­misiunea pusă în gura regelui? Pro­­miți Parlamentului că-i vei da prilej să voteze ceea ce el a votat de mult, dar tu n’ai vrut să aplici? Este o promisiune neavenită. In acelaș timp însă ea apare și ea nesinceră. Căci dacă măsurile excep­ționale mai ființează numai din cau­za unui abuz al executivei, sinceri­tatea ar cere ca ele să fie suprimate imediat prin simplă circulară. N’ar fi nevoe nici de reclamă nici de târ­­guială. Și dacă lucrul nu se face suntem siguri că măsurile vor fi menținute și in ciuda unei vagi promisiuni re­gala JINGO i Expoziția cubistă ii­n?­ss — Ce o fi asta frate ! — Tu nu vezi, — e o declarație a lui Titulescu pictată... Amnistia se impune D. Argetoianu a ținut ca înainte de a serin­cepe lucrările Parlamentu­lui, opiiiile sale asupra situației po­litice să fie cunoscuta D­ sa a vorbit deci eri în ședința Camerii la care opoziția țărănistă era ireprezintată. Ministrul de interne a constatat cu această ocazie prăbușirea organi­zațiilor politice ce conduceau țara înainte de războiu și, în aplauzele prelungite ale majorității, a decla­rat că România, intrând într’o fază nouă a existenței sale, conducerea ei trebuie să fie încredințată partide­lor noui și tinere. Mai frumos nici că se poate! Decât, această afirmațiune odată făcută, rămâne ca ea să fie confir­mată și prin fapte. De pildă, A spus’o Mesagiul Regal, a spus'o și președintele consiliului, că or­dinea publică a fost restabilită. Pri­ma urmare logică a acestei consta­tări trebue să fie amnistierea tu­turor condamnaților politici. Nu pot rămânea pedepsiți aceia a căror cri­mă nu e alta decât de a se fi că­lăuzit de principii politice diferite de ale partidelor oligarhice. Omul este supus sugestiunilor de tot felul și însuși de ministru de in­terne a declarat ori înaintea Came­rii că un moment a păcătuit, lăsân­­du-se ademenit de liberali. Dacă d-sa nu crede că pentru o greșită părere politică trebuește să fie pedepsit, a­­tunci nu poate admite ca altora să li se aplice alt regim. Ordinea fiind restabilită, nimic nu mai poate îndritui menținerea în ocne a acelora cari, premergători ai d-lui Argetoianu,­­au proclamat, cu un creas înaintea d-sale, căderea re­gimului oligarhic. Intr’o guvernare democratică, în­credințată partidelor noui, nu se încape pedeapsă, și nicit atât­­ la as­pră, pentru delicte de opinie. -----------«Mg fl­­»UT.----------------­ Emomb­le și Utila Bor­a, 29. — Guvernul italian e absolut hotărât să facă economii. S’au suprimat, deja comisiunile cari n’au fost absolut indispensabile; acum se vor suprima și multe tri­bunale secundare, se vor reduce anumite birouri de control și se vor simplifica toate organele ministe­relor, etc. In schimb, guvernul va propune parlamentului ca să dedice un mil­son de lire pentru lucrări publice în scop de a veni in ajutorul de­­zocupaților din anumite regiuni. 3n din slU împrumutului de 560 milioane LA CE REZULTAT S’A AJUNS In urma tratativelor cari au avut loc intre ministerul de finanțe și Banca Națională, s’a ajuns la con­­cluzia ca Banca Națională să ac­­cepte ca deținătorii de ordonanțe cu sume mai importante emise de ministerul de finanțe să poată scon­ta efectele lor de a dreptul de la Banca Națională pe baza semnă­turi ministrului de finanțe. Statul își ia obligația să plătea­scă băncii dobânzile cuvenite. împrumuturile acordate de Banca National nu se vor mărgini la ci­fra de 500 milioane, ci se vor ex­tinde după necesitățile întreprinde­rilor industriale. Măsura aceasta e acceptată de ministerul de finanțe deși ea nu în­lătură jignirea adusă statului prin refuzarea împrumutului în condițiu­­nile cerute. ostatici români îsi arși din Bu­leria Craiova. 29. — La tabăra regio­nala a regimentului 41 infante­rie au fost aduși un număr în­semnat de repartați români do­brogeni cari au fost luați osta­tici de către bulgari la în­ceputul ocu­pațiunei dușmane. Ei au fost aduși aci spre a face ca­rantină și apoi vor fi trimiși la locuințele lor din Dobrogea. Ca o pilda vie a îngrozitoare­lor atrocități săvârșite de bul­gari împotriva populației româ­nești sunt foștii ostatici aduși aci și găsiți, după trei ani de la indi­cere­a păcii de comisiunile a­­liate prin lagărele primitive din Bulgaria. Foarte mulți din acești ostatici sunt cu crini scoși, anii cu limba și nasul tăiate, cu pi­cioarele sau mâinile smulse de la încheieturi la­­c­ roule batjoco­rite in mod­ sălbatic. Aceștia cerșesc acum pe străzi­le Cra­iov­ei spre a-și procura îm­brăcămintea ce le lipsește. Ar fi nimerit ca autoritățile să se dea o mai de aproape îngrijire. Bucureștiul e plin de delegați din provincie și e firesc să fie așa. Țara trece prin momente foarte grele, și ori de câte ori ea se gă­sește în cel mai mic impas, cetă­țenii din toate părțile îi vin în aju­tor, și cum în numele țării nu se poate vorbi de­cât de la București, ei vin la București. Dar se va zice, de unde știu ce­tățenii că țara e în impas ? Există o legătură tainică între țară și fiii ei, și când țara are nevoe de spri­jinul cetățenesc, ei se simt împinși de un curent irezistibil spre Bucu­rești. Nimic nu-i poate opri. Ei vin, în vagoane, pe vagoane, pe tam­poane, pe frig, cu geamurile spar­te, vin spre Bucureștiul fără locuin­țe, unde lumea doarme pe sub po­duri, spre Bucureștiul speculei, un­de mâncarea e un lux și statul ia impozit pentru ea, spre Bucureștiul ispitei și al desfrâului. Ce vreți, când tata are nevoe de fiii ei, trebue să le poarte și de grije ca să aibe unde să se odih­nească... Fiii țării au venit să-și spună cuvântul asupra crizei poli­tice, economice și financiare și du­pă ce i-au spus, țara a început să le ducă de grije, i-a dus pe la bo­degi, pe la șosea, seara pe la caba­­returi și dancinguri, și pentru că țara a fost așa de generoasă, au stat și ei de au petrecut până di­mineața. *K* ,41 44 Pretutindeni, pe străzi, prin lo­caluri publice, lumea se uita cu cu­riozitate la ei și când bucureștea­­nul spune surâzând, „sunt provin­ciali"; în acest „provinciali“ el pu­ne toată cruzimea ironiei lui. Am spus toată cruzimea, pentru că tot ce e crud e și nedrept. In­­tr’adevăr, deși bucureștenii se cred mai grozavi de­cât provincialii, to­tuși de la provinciali au pornit toa­te acțiunile mari. Bucureștenii s’au agitat întotdea­una, pe toate chestiile și nimeni nu i-a luat în serios. Guvernele că­rora nu le conveneau agitațiile lor, spuneau cu dispreț „se agită ple­­bușca Bucureștiului“. Când veneau însă delegații din provincie, și se spunea cu morgă „țara și-a spus cuvântul“, cei de la guvern plecau capul și-și vedeau de drum... Iată clar că provincialii, nu bu­­cureștenii au avut în­totdeauna cu­vântul hotărâtor în chestiile mari. Ei au fost în­totdeauna și oameni mai cu gust și mai pe trecători de­cât bucureștenii. De câte ori s’au organizat serbări sau expoziții la București, provincialii au fost pof­tiți cu reducere la căile ferate,­­ dar nici­odată nu s’a făcut reduceri la vehiculele Capitalei, pentru ca sărăcimea din cartierele mai de­părtate să poată veni și ea la o serbare mai importantă sau la vreo expoziție. * * # Eu găsesc că solicitatuaiea ce se acordă provincialilor este foarte meritată, pentru că educația și con­cepția lor despre oameni și lu­cruri e mai solidă de­cât a noa­stră. Noi ne ducem la întruniri publice, ne agităm, alegem mandatarii noș­tri și pe urmă ne dezinteresăm de tot Vrea deputatul nostru să fie om de treabă și să se tie de fără­ [ duelile pe care le-a dat, bine , nu vrea, iar e bine... Provincialii însă după ce și-au ales deputații, se țin după ei, vin la București la deschi­derea Camerelor și îndurând toate mizeriile, îi silesc să-și îndeplinea­scă toate angajamentele pe care le-au luat. Se țin după ei pe la so­cietăți, pe la ministere, pe la direc­țiile de cai ferate și navigații și nu-i slăbesc până nu-și fac toate tre­burile cu dânșii. De aceea națiunea îșî alege oamenii săi ca să poată să-și facă treburile cu dânșii. Astăzi, când Camerele sunt des­chise, când sunt atâția provin­ciali în București, — nu mă miră,— dar nu înțeleg unde dorm acești provinciali, când n’au unde dormi oficiile de închiriere. MNISTER WALK TELEFON Direcția 57/72 Secretariatul 24/73 toatei Bucureșii!® Provincialii la licărești

Next