Dimineaţa, octombrie 1922 (Anul 19, nr. 5715-5745)
1922-10-01 / nr. 5715
r .CU: £ Ti, SuMidar 9—11 f Dire0jia 57|72 1 eleior { Redactal Administrația J tinda! in 1904dfi Const. MILLE Tr libertatea ’ comerțului dezideratul congresului Camerelor de comerț n mijlocul frământărilor politice erne și în atmosfera grea și turce a situației externe, s-a deschis, Constanța, întâiul congres al Carelor de comerț din România iuțită, împrejurările în care are loc .nimeniul, dau congresului o vinificatie deosebită. El atrage apntia tuturor asupra importanței ciestimilor economice, de a cărora releaptă rezolvări atârnă refacer d economiei nationale și sănata“ a statului. întâia problemă de care sa ocupat congresul a fost aceea a liberatei comerțului și a limitării intervenției statului în comerț și industrelie. Concluziiaiile raportului prezentat asupra acestei chestiuni sânt în deosebire interesante. Ele reclarmă libertatea deplină a comerțului interior și exterior de import, exort și transit, cu trecerea asupra Camerelor de comerț a dreptului de a lua măsuri și a aplica sancțini împotriva comercianților abuzivi. Ele cer în acelaș timp stabilirea unui regim constant de import - export pentru toate produsele, cu axe ad valorem în lei și înlăturirea tuturor sistemelor de continuitare, prețuri maximale, rechizii, permise, autorizațiuni etc. Libertatea deplină a comerțului ri stabilirea unui regim constant al mieriului — acestea sânt cererile spitale ale congresiștilor , în reazarea lor văd ei posibilitatea noralizării și a estenirei trilului. Principiul libertătei comertului e împărtășit și de principele moștenitor, care însă, în cuvântarea sa,a stăruit asupra necesității ca înșiși amerciantii să reacționeze împotriva speculei care împromite reasla. El e împărtășit 4 de d. mi.,u al industriei, care a mers mai departe și a recunoscut că numai prin libertatea comerțului în iterior și ridicarea tuturor restricțiilor Pentru comerțul exterior poate ajunge la offerirea traiu Bt foarte interesantă declarație, mai ales că autorul ei e deținătorul ortofoliului industriei. Cu toate acestea, între declarată de la congres și activitatea d-J. Sassu la departamentul său e o mare deosebire, și nici d-sa nu sa susține că diversele măsuri pe «rî le-a luat cu privire la regimul importului și cportuluî sânt inspiite din principiul libertății cornerului. De aseneni n’am văzut la ministerul de idustrie preocuparea Introducere ,nui regim constant Ie import și smort. Desele schimbări ale regimului, trecerea dela libertate la xm tingentare și dela contingentare a prohibițiune au a<Js după ele o tare de nesiguranță și de nestabilate, prielnică în prentu rând „atașilor comerțului“ pe care vorbea 1. ministru al industriei. O experiență de câțiva ani, și nu umai la noi, ci și aiurea, a dovedită regimul de restricțiune nu izbutește să înfrâneze specula, care tocmai sub un asemenea regim înflorește mai puternic. Libertatea comerțului dimpotrivă dă comerțului cinstit arme eficace de luptă împotriva comerțului necinstit și a speculei. Și dacă din congresul de la Constanța principiul libertății comerțului va ieși întărit, se va fi făcut un pas important spre normalizare și spre ostenirea traiului. IOSIF NĂDEJDE Ceva anormal Este evident, că, de la război, ducem lipsă de multe și că scumpetea e datorită, nu numai deprecierea monedei ci și raritaței, scădere! în cantitate a multor obiecte de consumația. De aceea vedem că există o scară , a scumpete! care nu ,sta totdeauna în raport cu scăderea valorii leului. Sunt chiar unele lucruri maieftine în realitate ca mul lunainte, deoarece le obținem ou de zece, cincisprezece și douăzeci de ori numai mai echimp, pe câtă vreme raportul dintre leul aur și leul hârtia e cam de la 30—33. Când scumpetea ajunge la cote de la patruzeci în sua ne aflăm, de-abia. In adevăr In fata unei lipse a unui deficit. De la o vreme acesta e cazul interei, care a atins cota de cel puțin șaizeci. Cu toate astea e ceva anormal chiar în anormalitatea aceasta căci In definitiv, aproape toată lumea izbutește a o căpăta. Dacă ea ar lipsi de fapt de două și de trei ori peste necesitățile generale, după cum o indică prețul, ar trebui ca jumătate sau două treimi din public să rămâie fără natură, să rabde, ceia ce nu-i însă cazul Prin urmare ,este clar că noi intervine specula. Asta e chiar norma după care putem constata că pe lângă lipsă lucrează și specula. Când un articol, în special alimentar, trece de 40 de ori prețul vechiu, și totuși lipsa lui nu se stanțe prea mult, să știți că în acest caz specula poartă vina de căpetenie. D-niî negustori ar trebui întrebați de unde își procură natura pe care o vând cu 70—100 de lei chilogramul. E sigur că luându-li-se urma se va descoperi frauda. Se va face ? —-------— l • 1 ----- INDEX România și evenimentele din Balcani Viitorul, oficiosul guvernului, vorbind de situația din Balcani, scrie: Trebue de asemenea pus capăt diverselor zvonuri ce se răspândesc cu privire la pretinse expediții militare ale României. Guvernul nostru, animat de cele mai pacifice sentimente față de toți vecinii, nu se gândește decât la consolidarea internă a țării și la prosperitatea economică ce trebue să vie. TRIMISUL LUI KEMAL.—tot a trimis Kemal Pașa i n a dai tronul ca să-l dea lui Abdul Medjid, MARELE VIZIR.—I-l dau, dar dacă o mânca băe să ne dea tronul înapoi. S Papim Sultanid Mehmed Rezad Khan, al V-lea, care a fost acum detronat, a urmat la tron după Abdul Hamid, detronat la 27 Aprilie 1909 și al căcărui frate era, fiindcă trebue de știut că succesiunile pe tronul turcesc n’au în vedere primul născut, ci pe fratele sultanului. De la 1861 până astăzi a fost un șir de detronări, pe care le notăm în ordinea următoare : Abdul Aziz a trebuit să cedeze sceptrul nepotului său Murad al V-lea, la 30 Maiu 1876. Murad al V-lea, la rându-i, a făcut loc, prin detronare, lui Abdul Hamid, după doar câteva luni, și anume la 31 August 1876. I-a urmat — după o domnie de 33 de ani — Mehmed al V lea, care, astăzi, e nevoit să părăsească jeful imperial pentru Abdul Medjid, nepotul lui Abdul Aziz. Noul sultan a fost general de cavalerie în armata otomană și e născut la 27 iunie 1869. Abdicarea Sultanului Paris, 29. (Rador). — Agenția „Havas“ anunțat din Constantinopol că Sultanul a abdicat in favoarea prințului Abdul Medgid. * * *■ De vorbă cu un șef de gară Discutând cu de șerf de gară din Bușteni asupra nedreptății taxelor suplimentare de transbordare a bagajelor pe căile întrerupte, d-sa îmi apuse: — Ele sunt drepte, fiindcă și Diracția are cheltueli suplimentare cu transportul lor. — Dar din pricina mea fe'a rupt podul ! — Ce-are a face! Parcă dacă chirigiului i s’a rupt căruța, nu e acesta un caz de forță majoră și d-ta trebue să-ți cauți un altul, poate mai scump în Pardon! Căile ferate nu sunt un chirigiu oarecare, adică un particular stăpân pe averea și pe libertatea lui. Ele sunt un bun național administrate prin delegație și cu răspundere pentru administratori. De oi n’ar plăti gloaba organele neglijente sau incapabile? Aci ne-a întrerupt o doamnă cu un copil, care și ea se călna și cerea informații asupra bagajelor și transbordărei. Altmintrea polemica mea cu șeful de gară ar fi continuat și poate că lumină s-ar fi făcut până în cele din urmă, deși lumina grea scapără când discuția e purtată de două părți ineresate, după cum era chiar cazul. Aș fi strămutat-o poate cu Direcția însăși, dar ea nu obicinuește să răspundă, ca un simplu șef de gară, ci tace, strică și încasează. Mă gândesc totuși că în fața justiției ar fi nevoit să vorbească. Dacă măcar o parte din necăjiți! căi tori care au pățit-o cu trambordurile ar voi să se facă cunoscuți, am forma împreună un singur mănunchiu, am împărți cheltuelile și am face laolaltă unul și același proces- M’aș mira însă dacă va răspunde cineva. Așa că tot Direcția C. F. R. are dreptate. I. T. isemnări si apostol Cel mai bun și mai blând dintre oameni, podoabă a intelectualității noastre Gala cel cu vorba mereu întipărită în învățăminte frumoase și-a îndeplinit în sine menirea, îmbrăcând haina de apostol. Neains niciodată de trista umbră a vidoelor cu toată cultura lui vastă, Galaction a fost o viață întreagă în ciuda numeroaselor încercări și decepții, um spirit închinat Domnului. Astăzi acel care a scris Bisericuța din răzoare și ne-a făcut să iubim poezia uniui cult neglijat de mulți în frământările viteței, a devenit paznicul fidel de orice clipă al ritului Strămoșesc. Cu fața lui de sfânt încadrată în babba sură pare că îl văd propovăduind din amvon ceia ce La fost lege totdeauna. Anume unirea și stingerea tuturor învrăjbirilor dintre frați, caritatea și dezinteresarea. De va mai fcri sau nu preotul Galaction cărți frumoase în care să ne farmece ca și în trecut cu povestirea tuturor simțirilor omenești, nu știu. Tot ce e sigur e că biserica a câștigat un stâlp care de ar fi mulți ca el s’ar ■ susține lnfotd’auma mândră și înalță bolta sfântă ce adăpostea pe vremuri rugăciunile copilăriei noastre. Bancnote de 500.000 Sărăcia austriacă a produs și acest fenomen. Miercuri, la 27 Septembrie, au fost puse in circulație de către banca austro-ungară note de 800.000 de coroane. Pentru această sumă enormă poți să cumperi o frumoasă pereche de 90U+ coroane Ungaria și chestia reparațiilor Budapesta. Ministrul de comerț Lajos Vasko și fostul ministru baron Korányi au plecat la Paris, unde vor participa la deliberațiunile grupului ungar al comisiei de reparațimi. In această conferință se va decide asupra valoarea bunurilor de stat ungar rămase pe teritoriul cedat statelor succesionare. Guvernul ungar atribue mare importanță acestor tratative. Poliția a reușit, să găsească la Reith, în castelul său Corricourt, la Saint- Aubin-sur Quillon, automobilul furat din str. Chaptat acum opt zile de la d-șoara Parisy, artistă lirică. Odată cu Reith au fost arestați doi rău-făcătorii de ordin mai modest. Hubert René, zis ,JDédé“, recidivist, având nouă condamnări la activul său și Julian André, mecanic. Al patrulea personagiu, care a servit de intermediar între „baron“ și bandiții lui, este un anume Oenser, care a fost de asemenea arestat. BARONUL La început însărcinat de afaceri al unei bănci din str. Laffite, agent general al unei companii de export din Riga, el a lansat în urmă afacerile cele mai extraordinare. In 1910 a lansat la Lyon afacerea automobilelor „Dalia“ a primit numeroase subscription și trecu apoi la un alt gen de exerciții. In timpul războiuui, după reformarea sa in 1915, a creiat societatea „Atlas-Transport“. Această creatiune este cea mai bună ilustrat" f"eneramentului său de om de afaceri. VIZITA AMERICANULUI Reith află în adevăr la această epocă că un mare fabricant de automobile american trebuia să vină in Franța. Ba BARONUL REITH Misteriile consolidării este multă vreme de când presa guvernamentală a anunțat definitiva terminare a operațiilor de consolidare a datoriei flotante. Cuvinte crude din cunoscutul dicționar al „Viitorului“ au curs asupra acelora care mai păstrau o îndoială și mai îndrăzneau a face câte o observație. Totuși după scurt timp au survenit dificultăți din partea unui număr de deținători francezi. Deși oficialitatea a păstrat tăcere asupra faptului, se știe că au avut loc noul discuții și că s-au făcut anumite concesii față de deținătorii de bonuri de tezaur din Franța. Acum ni se anunță obiecțiuni foarte asemănătoare din partea unui consorțiu italian. Guvernul recunoaște existența lor dar reinvește invectivele din dicționarul uzual. Atât numai că cu Invectivele nu se ajunge la nici un rezultat. Indiferent dacă dificultățile făcute de deținătorii italieni sunt justificate sau nu, ele sunt reale. Și dacă sunt reale, aceasta înseamnă că misterioasa consolidare nu e nici până azi Încheiată. Dovadă că este așa e faptul că parlamentul in apropiata lui seziune extrordinară se va afla in fața unui nou proect de lege referitor la consolidare. Corpurile legiuitore vor avea să se pronunțe asupra concesiilor făcute de ministrul de finanțe — cu toate desmințirile oficiale. Nu știm dacă acest nou proect de lege pune capăt tribulațiunilor financiare. Dar un lucru e sigur. Că noua lege va fi tot așa de sibilină ca și cea dintâi și ca și declarațiile publice ale ministrului de finanțe. Adevărul, atât de interesant, nu se va afla probabil niciodată. PL Ik palat si temniță tartei unul proroasă atesta ras «mul baron parizian ronul se duse la gară, se recomandă, își lăuda reh'țiunile, conduc de american la hotel unde îi reținuse un apartament și părăsindu-i îi spuse : — Vezi binevoi a da ordine șoferului d-v pentru mâine. A'’"'ta, surprins, se uită la el. Reith adaugă: — Mi-am făcut plăcerea să vă pun un automobil la dispoziția d-v. Americanul fu învin, de atâtea atenții. Ei ajută pe baron în realizarea proectului său furnizându-i de automobil. „Alfa* Transport“ dăduiește doi ani faliment, ca și s Metatea franceză auxiliară pentru comerț și industrie, altă creațiune a baronului. Insă baronul știe să părăsească la vreme afacerile sale, când acestea mergeau rău... CE DECLARA ANTURAJUL BARONULUI Una din laudele baronului declară că Genser datora o sumă mare baronului, pe care nu i-o plătise la scadență. Reich care avea nevoe de bani i-a cerut să-i furniseze prin toate mijloacele. Intre timp, apucat de dureri d dinți, baronul s-a dus la dentistul său Suferind seara, el se culcă. Și în cursul acestei nopți Genser l-a adus automobilul d-rei Parysis. Bolnav, continuă ruda lui Reich, .Tonul, care nu mai era strân pe sin a făcut „prostia“ care i-a fost fatală Astfel explică ruda baronului ascunderea automobilului. Baronul mai e acuzat de abuz de încredere. Ei ar fi escrocat cu 110.000 franci pe d. Wiyciekowski cu ocazia constituirii societatii auxiliare franceze pentru comerț și industrie“. In cursul unei percheziții operată in birourile sale s-a descoperit o mulțime de titluri suspecte precum și un pachet de timbre poștale, pentru o sumă respetabilă de mii de franci. Aceste timbre, care e vădit că sunt furate de a Imprimeria națională, se pare că baronul se are de la Genser. LA INSTRUCȚIE Richard H. Reith, a fot condus la judecătorul de instrucție, care l-a sudus unui lung interogatoriu de identitate și l-a întrebat dacă consimte să înapoeze limuzina furată d-rel Parysis. „Baronul“ care era asistat de d. Paul Gays, avocat, s-a grăbit să consimtă la această restituire. Automobilul, după constatarea identității judiciare, va fi înapoiat artistei. Reith decară mereu că a primit automobilul de la Genser. Rămâne să se stabilească, de ce, deși bolnav, l-a condus noaptea la castelul din Corincourt și cum se face că numărul era șters cu vopsea neagră. După cum am spus, baronul e obiecții a divese plângeri. Acestea au un caracter financiar. E vorba de plângeri cu constituire de parte civilă, pentru escrocherii, abuzuri de încredere, infracțiuni la legea asupra societăților, distribuiri de dividende fictive, etc. Un om de afaceri destul de răpândit in lumea financiară și industrială din Paris, Richard-Henri Reith, zis baronul Reith, locuind un luxos hotel particular și având castel în provincie, a fost arestat. Nu e vorba de o afacere de escrocherie, de tăinuire de beneficii de războiu sau de speculație ilicită, ci de un delict puțin banal pentru un om care avea reputația de a jongla cu milioanele de o complicitate la furt. ANUL XIX No. 5715 Jmlun I Ostomlr FiB 1077 v 1 Leu exemplarul !nara 2Lel ex, în străinătate Sultanul care se duce și cel care vin de N. Brimizm Cauzele abdicărei lui Mehmet VI.—Domnia unui șters.—Noul sultan După Constantin cel învins, iată că se desparte de tron, bineînțeles nu de bună voie, și Mahomed cel biruitor sau mai la drept vorbind, suveranul unui stat biruitor. Se zice că aceleași cauze produc aceleași efecte. In cazul de față avem o abatere de la această regulă, deoarece vedem cum două cauze diferite, ba chiar diametral opuse, produc efecte la fel. La Atena, Constantin e nevoit să părăsească tronul, pentru că i s-au răsculat împotrivă-i soldații și pentru că a pierdut campania din Asia Mică, o campanie care — nu trebuie uitat faptul acesta — nu de dânsul a fost începută. La Constantinopol ar fi urmat în mod firesc ca victoriile turcești din Anatolia să înalțe prestigiul și să întărească situația Sultanului1. In altă ordine de idei, cu toate că până în momentul când scriem rândurile de față, nu avem amănunte asupra celor petrecute la Constantinopol cu ocaziunea abdicărei Sultanului Mahomet al VI-lea totuși nu putem admite eventualitatea unei răscoale militare. Aceasta, între altele, și pentru motivul că în capitala Turciei nu există forțe militare de o însemnătate oareșcare și pentru că trupele străine care se găsesc acolo ar fi putut înăbuși destul de lesne și de repede orice încercare de răscoală din partea soldaților turci aflători în garnizoană la Constantinopol. Cauza abdicărei sultanului turc este alta. In adevăr, dacă regele, adică acum ex-regele Constantin a pierdut tronul, pentru că generalii săi au pierdut partda în Asia Mică, Mahomet VI se vede nevoit să facă acelaș gest pentru că armatele lui Mustafa Kemal au eșit biruitoare și pentru că se apropie de Constantinopol. Aceste afirmațiuni au nevoie de oarecari lămuriri. Mahomet VI și sfetnicii care îl înconjurau au luat din capul locului o atitudine fățiș ostilă lui Mustafa Kemal Pașa. Nu doar că ei nu ar fi dorit să păstreze pentru împărăție teritoriile asiatice și să alunge dintrânsele pe năvălitori, ci pentru că nu aveau încredere în reușita întreprinderei, în care vedeau o aventură nu numai primejdioasă, ci cu urmări fatale pentru împărăția turcească. Se știa pe de o parte că Mustafa Kemal, care opera în provincii istovite, ruinate de războiu, nu dispunea de mijloacele materiale trebuincioase echipărei și întreținerei unei armate organizate. Pe de altă parte, mai aveau cunoștință și de faptul că Grecia poartă războiul în numele și cu sprijinul marilor puteri și în special al Angliei, de care turcii au o groază ereditară. De aceia, sultanul Mahomet al VI a dezaprobat fățiș întreprinderea lui Mustafa Kemal, declarându-l de un simplu răzvrătitor, care lucrează pe câmpt propriu. Iar în vremea când armatele acestui general se retrăgeau înaintea forțelor grecești, jurnalele turcești de la Constantinopol nu găseau termeni îndeajuns de violenți ca să înfiereze ceia ce ele numeau ,,acțiunea nebunească“ a lui Mustafa Kemal. Și așa, unul stând la Angora, far cellalt la Constantinopol Ta produs între suveranul nominal și stăpânul de fapt al Turciei un conflict, care a mers înăsprinduse din ce în ce mai mult. Biruința stăpânului de la Angora a hotărât de soarta acelei umbre de suveran care a fost Mahomet VI. Acum abdică și la Turci — cu deosebire în zilele noastre — un sultan care și-a părăsit locul , dat repede uitărei și nimeni nu se mai gândește să-l așeze din nou pe scaun. Succesorul său a fost desemnat în persoana prințului Abdul Megid. Câteva cuvinte,, despre cel care se duce și despre cel care își ia locul. Mahomed VI a avut ca predecesor pe Mahomet Reșad, care oficial a purtat numele de Mahomet Hamis, adică Mahomet V. Dacă acest frate al faimosului Abdul Hamid ar merita cu drept cuvânt titlul de Mahomet cel bun — mai ales ca în afară de o mare bunătate sufletească nici nu se deosibea prin alte calități, Sultanului care abdică i s’ar putea zice pe toata dreptatea Mahomet cel șters. Aceasta nu atât din cauza incapacității sale, căci nu era lipsit de oarecare energie și putere de voință, cât mai cu seamă că din cauza împrejurărilor neprielnice de care a avut parte în scurta sa domnie nu s-a distins prin nici o faptă demnă de a fi pomenită. N‘a fost om superior în nici o privință, nu a posedat nici o cui-ABDUL MEDJID EFENDI Noul Sultan al Turciei tură, nu occidentală, dar nici miRcaz orientală. De altfel, chiar de-ar fi avut ceva inițiativă, nu i-ar fi fost c putință să o exercite. Să nu satuite că sub domnia sa Constantinopolul a fost subt ocupația trupelor aliate. i De succesorul său, noul sultan Abdul Megid, pe care am avuți prilejul să-l cunosc personal, sau poate vorbi mai bine. Fără să fie om cult în înțelesul pe care îlidăm noi acestui cuvânt, cunoaște însă — deși cam imperfect — limba franceză, îi place să citească cei să frecventeze societatea ’ oamenilor intelectuali și — ceace formează una din inclinatiunile sale — are multă tragere de inimă pentru muzică și pictură. Cei ce l’au cunoscut mai de aproape afirmă că ar fi un bun pianist și că ar mânui penelul cu destulă îndemânare. Cai maniere, e simplu, prietenos și poate trece drept om modern. Ca vârstă, trebue să fie acum cam de vre-o 50 de ani. Dar despre Sultanii turci mai avem ceva de spus și aceasta într’un articol viitor. NT. BATZARIA’ * * MEHMED VI Sultanul abdicat ......Mg»—»-«O—— ——«K __ anna vita sa psraep la conferința de pace Roma, 29. (Rador). — Reprezentanntul sovietic la Roma a comunicat oficial ministerului de externe cerce al Rusiei de a fi convocată la conferința de pace. Ziarele italiene enumără dificultățile, care se opun la realizarea acestei cereri, dar arată in același timp necesitatea ca viitoarea conferință să țină seama de punctul de vedere rus, pentru ca pacea viitoare sa fie alături pe baza cât mai solid%3ar* U%J