Dimineaţa, octombrie 1922 (Anul 19, nr. 5715-5745)

1922-10-01 / nr. 5715

r .CU: £ Ti, Su­Midar 9—11 f Dire0jia 57|72 1 eleior { Redacta­­­l Administrația J tinda! in 1904dfi Const. MILLE Tr libertatea ’ comerțului dezideratul congresului Camerelor de comerț n mijlocul frământărilor politice erne și în atmosfera grea și tur­ce a situației externe, s-a deschis, Constanța, întâiul congres al Ca­relor de comerț din România iu­țită, împrejurările în care are loc .nimeniul, dau congresului o vinificatie deosebită. El atrage a­­pntia tuturor asupra importanței ci­estimilor economice, de a cărora r­eleaptă rezolvări atârnă reface­­r d economiei nationale și sănata­­“ a statului. întâia problemă de care sa ocu­­pat congresul a fost aceea a liber­atei comerțului și a limitării inter­venției statului în comerț și indus­­tre­­l­ie. Con­cl­uziiai­il­e raportului pre­­z­entat asupra acestei chestiuni sânt în deosebire interesante. Ele recla­­rmă libertatea deplină a comerțului i­nterior și exterior de import, ex­­ort și transit, cu trecerea asupra Camerelor de comerț a dreptului de a lua măsuri și a aplica sanc­­ț­ini împotriva comercianților abu­zivi. Ele cer în acel­aș timp stabilir­­ea unui regim constant de import - export pentru toate produsele, cu axe ad valorem în lei și înlătu­­r­irea tuturor sistemelor de contin­ui­tare, prețuri maximale, rechizi­­i, permise, autorizațiuni etc. Libertatea deplină a comerțului ri stabilirea unui regim constant al­­ mieriului — acestea sânt cererile spitale ale congresiștilor , în rea­­zarea lor văd ei posibilitatea nor­­alizării și a estenirei trilului. Principiul libertătei comertului e împărtășit și de principele moște­nitor, care însă, în cuvântarea sa,­­a stăruit asupra necesității ca înșiși a­mercia­ntii să reacționeze împo­­triva speculei care împromite reasla. El e împărtășit 4 de d. m­i­­.,u al industriei, care a mers mai departe și a recunoscut că nu­mai prin libertatea comerțului în iterior și ridicarea tuturor res­­tricțiilor Pentru comerțul exterior poate­ ajunge la offerirea traiu­ Bt foarte interesantă declarație, mai ales că autorul ei e deținătorul­­ ortofoliului industriei. Cu toate a­­c­estea, între declarată de la con­gres și activitatea d-J. Sassu la departamentul său e o mare deose­bire, și nici d-sa nu sa susține că diversele măsuri pe «rî le-a luat cu privire la regimul importului și cportuluî sânt inspiite din prin­cipiul libertății cornerului. De ase­­neni n’am văzut la ministerul de idustrie preocuparea Introducere­ ,nui regim constant Ie import și s­mort. Desele schimbări ale regi­­mului, trecerea dela libertate la xm tin­gen­tare și dela contingentare a prohibițiune au a<Js după ele o tare de nesiguranță și de nestabi­­late, prielnică în prentu rând „a­­tașilor comerțului“ pe care vorbea 1. ministru al industriei. O experiență de câțiva ani, și nu umai la noi, ci și aiurea, a dovedit­ă regimul de restricțiune nu izbu­tește să înfrâneze specula, care tocmai sub un asemenea regim în­florește mai puternic. Libertatea comerțului dimpotrivă dă comerțu­lui cinstit arme eficace de luptă împotriva comerțului necinstit și a speculei. Și dacă din congresul de la Constanța principiul libertății comerțului va ieși întărit, se va fi făcut un pas important spre norma­lizare și spre ostenirea traiului. IOSIF NĂDEJDE Ceva anormal Este evident, că, de la război, du­cem lipsă de multe și că scumpetea e datorită, nu numai deprecierea mo­nedei ci și raritaței, scădere! în cantitate a multor obiecte de consu­mația. De aceea vedem că există o scară , a scumpete! care nu ,s­ta tot­deauna în raport cu scăderea valo­rii leului. Sunt chiar unele lucruri mai­eftine în realitate ca mul lu­­nainte, de­oarece le obținem ou de zece, cincisprezece și douăzeci de ori numai mai echimp, pe câtă vre­me raportul dintre leul aur și leul hârtia e cam de la 30—33. Când scumpetea ajunge la cote de la patruzeci în sua ne aflăm, de-abia. In­ adevăr In fata unei lipse a unui deficit. De la o vreme acesta e cazul interei, care a atins cota de cel puțin șaizeci. Cu toate astea e ceva anormal chiar în anormalitatea aceasta căci In definitiv, aproape toată lumea izbutește a o căpăta. Dacă ea ar lipsi de fapt de două și de trei ori peste necesitățile generale, după cum o indică prețul, ar trebui ca ju­mătate sau două treimi din public să rămâie fără natură, să rabde, ceia ce nu-i însă cazul Prin urmare ,este clar că noi in­tervine specula. Asta e chiar norma după care putem constata că pe lângă lipsă lucrează și specula. Când un articol, în special alimen­tar, trece de 40 de ori prețul vechiu, și totuși lipsa lui nu se stanțe prea mult, să­ știți că în acest caz specula poartă vina de căpetenie. D-niî ne­gustori ar trebui întrebați de unde își procură natura pe care o vând cu 70—100 de lei chilogramul. E si­gur că luându-li-se urma se va des­­coperi frauda. Se va face ? —-------— l­ • 1 -----­ INDEX România și evenimentele din Balcani Viitorul, oficiosul guvernului, vor­bind de situația din Balcani, scrie: Trebue de asemenea pus capăt diverselor zvo­nuri ce se răspândesc cu privire la pretinse expe­diții militare ale Români­ei. Guvernul nostru, ani­mat de cele mai pacifice sentimente față de toți vecinii, nu se gândește de­cât la consolidarea inter­nă a țării și la prosperita­tea economică ce trebue să vie. TRIMISUL LUI KEMAL.—tot a trimis Kemal Pașa i n a dai tronul ca să-l dea lui Abdul Medjid, MARELE VIZIR.—I-l dau, dar dacă o mânca bă­­e să ne dea tronul înapoi. S Papim Sultanid Mehmed Rezad Khan, al V-lea, care a fost acum detronat, a urmat la tron după Abdul Hamid, detronat la 27 Aprilie 1909 și al că­­cărui frate era, fiindcă trebue de știut că succesiunile pe tronul tur­cesc n’au în vedere primul născut, ci pe fratele sultanului. De la 1861 până astăzi a fost un șir de detronări, pe care le notăm în ordinea următoare : Abdul Aziz a trebuit să cedeze sceptrul nepotului său Murad al V-lea, la 30 Maiu 1876. Murad al V-lea, la rându-i, a fă­cut loc, prin detronare, lui Abdul Hamid, după doar câteva luni, și a­­num­e la 31 August 1876. I-a urmat — după o domnie de 33 de ani — Mehmed al V lea, care, astăzi, e nevoit să părăsească jeful imperial pentru Abdul Medjid, ne­potul lui Abdul Aziz. Noul sultan a fost general de ca­valerie în armata otomană și e năs­cut la 27 iunie 1869. Abdicarea­­ Sultanului Paris, 29. (Rador). — Agenția „Havas“ anunțat din Constantinopol că Sul­tanul a abdicat in favoa­rea prințului Abdul Med­gid. * * *■ De vorbă cu un șef de gară Discutând cu de șerf d­e gară din Bușteni a­supra nedreptății taxelor suplimentare de transbor­dare a ba­gajelor pe căile întrerupte, d-sa îmi apuse: — Ele sunt drepte, fiindcă și Di­racția are cheltueli suplimentare cu transportul lor. — Dar din pricina mea fe'a rupt podul ! — Ce-are a face! Parcă dacă chi­rigiului i s’a rupt căruța, nu e a­­cesta un caz de forță majoră și d-ta trebue să-ți cauți un altul, poate mai scump î­n Pardon! Căile ferate nu sunt un chirigiu oarecare, adică un par­­ticular stăpân pe averea și pe liber­tatea­­ lui. Ele sunt un bun național administrate prin delegație și cu răspundere pentru administratori. De oi n’ar plăti gloaba organele ne­­glijente sau incapabile? Aci ne-a întrerupt o doamnă cu un copil, care și ea se călna și cerea informații asupra bagajelor și tra­ns­­bordărei. Altmintrea­ polemica mea cu șeful de gară ar fi continuat și poate că lumină s-ar fi făcut până în cele din urmă, deși lumina grea scapără când discuția e purtată de două părți in­eresate, după cum era chiar cazul. Aș fi strămutat-o poate cu Direc­ția însăși, dar ea nu obicinuește să răspundă, ca un simplu șef de gară, ci tace, strică și încasează. Mă gân­desc totuși că în fața justiției ar fi nevoi­t s­ă vorbească. Dacă măcar o parte din necăjiți! căi tori care au pățit-o cu trambord­urile ar voi să se facă cunoscuți, am forma îm­preună un singur mănunchiu, am împărți cheltuelile și am face lao­laltă unul și același proces- M’aș mira însă dacă va răspunde cineva. Așa că tot Direcția C. F. R. are dreptate. I. T. i­­semnări si apostol Cel mai bun și mai blând dintre oameni, podoabă a intelectualității noastre Gala cel cu vorba mereu întipărită în învățăminte frumoase și-a îndeplinit în sine menirea, îm­brăcând haina de apostol. Neains nici­odată de trista um­bră a vidoelor cu toată cultura lui vastă, Galaction a fost o viață în­treagă în ciuda numeroaselor încer­cări și decepții, um spirit închinat Domnului. Astăzi acel care a scris Bisericuța din răzoare și ne-a făcut să iubim poezia uniui cult neglijat de mulți în frământările viteței, a devenit paz­nicul fidel de orice clipă al ritului Strămoșesc. Cu fața lui de sfânt încadrată în babba sură pare că îl văd propovă­duind din amvon ceia ce La fost lege totdeauna. Anume unirea și stingerea tuturor învrăjbirilor din­tre frați, caritatea și dezinteresarea. De va mai fcri sau nu preotul Galaction cărți frumoase în care să ne farmece ca și în trecut cu poves­tirea tuturor simțirilor omenești, nu știu. Tot ce e sigur e că biserica a câștigat un stâlp care de ar fi mulți ca el s’ar ■ susține lnfotd’auma mân­dră și înalță bolta sfântă ce adă­postea pe vremuri rugăciunile copi­lăriei noastre. Bancnote de 500.000 Sărăcia austriacă a produs și a­­cest fenomen. Miercuri, la 27 Sep­tembrie, au fost­ puse in circulație de către banca austro-ungară note de 80­0.000 de coroane. Pentru această sumă enormă poți să cumperi o frumoasă pereche de 90U+ coroane Ungaria și chestia reparațiilor Budapesta.­­ Ministrul de co­merț Lajos Vasko și fostul minis­tru baron Korányi au plecat la Pa­ris, unde vor participa la delibera­­țiunile grupului ungar al comisiei de reparațimi. In această conferință se va deci­de asupra valoarea bunurilor de stat ungar rămase pe teritoriul ce­dat statelor succesionare. Guvernul ungar atribue mare im­portanță acestor tratative. Poliția a reușit, să găsească la Reith, în castelul său Corricourt, la Saint- Aubin-sur Quillon, automobilul furat din str. Chaptat acum opt zile de la d-șoara Parisy, artistă lirică. Odată cu Reith au fost arestați doi rău-făcătorii de ordin mai modest. Hu­bert René, zis ,JDédé“, recidivist, a­­vând nouă condamnări la activul său și Julian André, mecanic. Al patrulea personagiu, care a servit de interme­diar între „baron“ și bandiții lui, este un anume Oenser, care a fost de ase­menea arestat. BARONUL La început însărcinat de afaceri al unei bănci din str. Laffite, agent ge­neral al unei companii de export din Riga, el a lansat în urmă afacerile cele mai extraordinare. In 1910 a lansat la Lyon afacerea automobilelor „Dalia“ a primit nume­roase subscription­ și trecu apoi la un alt gen de exerciții. In timpul războiuui, după reforma­rea sa in 1915, a creiat societatea „Atlas-Transport“. Această creatiune este cea mai bună ilustrat"­­­ f"enera­­mentului său de om de afaceri. VIZITA AMERICANULUI Reith află în adevăr la această epocă că un mare fabricant de automobile a­­merican trebuia să vină in Franța. Ba­ BARONUL REITH Misteriile consolidării este multă vreme de când presa gu­vernamentală a anunțat definitiva terminare a operațiilor de consolidare a datoriei flotante. Cuvinte crude din cunoscutul dicționar al „Viitorului“ au curs asupra acelora care mai păs­trau o îndoială și mai îndrăzneau a face câte o observație. Totuși după scurt timp au survenit dificultăți din partea unui număr de deținători francezi. Deși oficialitatea a păstrat tăcere asupra faptului, se știe că au avut loc noul discuții și că s-au fă­cut anumite concesii față de dețină­torii de bonuri de tezaur din Franța. Acum ni se anunță obiecțiuni foarte asemănătoare din partea unui con­sorțiu italian. Guvernul recunoaște existența lor dar reinvește invecti­vel­e din dicționarul uzual. Atât numai că cu Invectivele nu se ajunge la nici un rezultat. Indiferent dacă dificultățile făcute de deținăto­rii italieni sunt justificate sau nu, ele sunt reale. Și dacă sunt reale, aceasta înseamnă că misterioasa consolidare nu e nici până azi În­cheiată. Dovadă că este așa e faptul că parlamentul in apropiata lui seziune extrordinară se va afla in fața unui nou proect de lege referitor la con­solidare. Corpurile legiuitore vor avea să se pronunțe asupra concesiilor făcute de ministrul de finanțe — cu toate desmințirile oficiale. Nu știm dacă acest nou proect de lege pune capăt tribulațiunilor fi­nanciare. Dar un lucru e sigur. Că noua lege va fi tot așa de sibilină ca și cea dintâi și ca și declarațiile publice ale ministrului de finanțe. A­­devărul, atât de interesant, nu se va afla probabil nici­odată. PL Ik palat si temniță tartei unul pro­roasă atesta ras «mul baron parizian ronul se duse la gară, se recomandă, își lăuda reh'țiunile, conduc de ameri­can la hotel unde îi reținuse un aparta­ment și părăsindu-i îi spuse : — Vezi binevoi a da ordine șoferu­lui d-v pentru mâine. A'’"'ta, surprins, se uită la el. Reith adaugă: — Mi-am făcut plăcerea să vă pun un automobil la dispoziția d-v. Americanul fu învin­, de atâtea a­­tenții. Ei ajută pe baron în realizare­a proectului său furnizându-i de automobil. „Alfa*­ Transport“ dădu­iește doi ani faliment, ca și s­ Metatea franceză auxiliară pentru comerț și industrie, altă creațiune a baronului. Insă baronul știe să părăsească la vreme afacerile sale, când acestea mergeau rău... CE DECLARA ANTURAJUL BARO­­NULUI Una din laudele baronului declară că Genser datora o sumă mare baronu­lui, pe care nu i-o plătise la scadență. Reich care avea nevoe de bani i-a cerut să-i furniseze prin toate mijloa­cele. Intre timp, apucat de dureri d dinți, baronul s-a dus la dentistul său Suferind seara, el se culcă. Și în cursul acestei nopți Genser l-a adus automobilul d-rei Parysis.­­ Bolnav, continuă ruda lui Reich, .T­onul, care nu mai era­ strân pe sin a făcut „prostia“ care i-a fost fatală Astfel­ explică ruda baronului ascun­derea automobilului. Baronul mai e acuzat de abuz de în­credere. Ei ar fi escrocat cu 110.000 franci pe d. Wiyciekowski cu ocazia constituirii societatii­ auxiliare france­ze pentru comerț și industrie“. In cursul unei percheziții operată in birourile sale s-a descoperit o mulțime de titluri suspecte precum și un pa­chet de timbre poștale, pentru o sumă respetabilă de mii de franci. Aceste timbre, care e vădit că sunt furate de a Imprimeria națională, se pare că ba­ronul se are de la Genser. LA INSTRUCȚIE Richard H. Reith, a fot condus la ju­decătorul de instrucție, care l-a sudus unui lung interogatoriu de identitate și l-a întrebat dacă consimte să înapoeze limuzina furată d-rel Parysis. „Baronul“ care era asistat de d. Paul Gays, avocat, s-a grăbit să con­simtă la această restituire. Automo­bilul, după constatarea identității judi­ciare, va fi înapoiat artistei. Reith decară mereu că a primit au­tomobilul de la Genser. Rămâne să se stabilească, de ce, deși bolnav, l-a con­dus noaptea la castelul din Corincourt și cum se face că numărul era șters cu vopsea neagră.­­ După cum am spus, baronul e obiec­ții a divese plângeri. Acestea au un caracter financiar. E vorba de plângeri cu constituire de parte civilă, pentru escrocherii, abuzuri de încredere, in­fracțiuni la legea asupra societăților, distribuiri de dividende fictive, etc. Un om de afaceri destul de răpân­dit in lumea financiară și industrială din Paris, Richard-Henri Reith, zis baronul Reith, locuind un luxos hotel particular și având castel în provincie, a fost arestat. Nu e vorba de o afacere de escrocherie, de tăinuire de beneficii de războiu sau de speculație ilicită, ci de un delict puțin banal pentru un om care avea reputația de a jongla cu mi­lioanele­ de o complicitate la furt. ANUL XIX­­ No. 5715 Jmlun I Ostomlr FiB 1077 v 1 Leu exemplarul !n­­ara 2Lel ex, în străinătate Sultanul care se duce și cel care vin de N. Brimizm Cauzele abdicărei lui Mehmet VI.—Dom­nia unui șters.—Noul sultan După Constantin cel învins, ia­tă că se desparte de tron, bine­înțeles nu de bună voie, și Maho­med cel biruitor sau mai la drept vorbind, suveranul unui stat bi­ruitor. Se zice că aceleași cauze pro­duc aceleași efecte. In cazul de față avem o abatere de la această regulă, de­oarece vedem cum do­uă cauze diferite, ba chiar dia­metral opuse, produc efecte la fel. La Atena, Constantin e nevoit să părăsească tronul, pentru că i­ s-au răsculat împotrivă-i solda­ții și pentru că a pierdut campa­nia din Asia Mică, o campanie care — nu trebuie uitat faptul a­­cesta — nu de dânsul a fost în­cepută. La Constantinopol ar fi urmat în mod firesc ca victoriile tur­cești din Anatolia să înalțe pres­tigiul și să întărească situația Sultanului1.­­ In altă ordine de idei, cu toa­te că până în momentul când scriem rândurile de față, nu avem amănunte asupra celor petrecute la Constantinopol cu ocaziunea abdicărei Sultanului Mahomet al VI-lea totuși nu putem admite eventualitatea unei răscoale mi­litare. Aceasta, între altele, și pen­tru motivul că în capitala Tur­ciei nu există forțe militare de o însemnătate oareșcare și pen­­tru că trupele străine care se gă­sesc acolo ar fi putut înăbuși des­tul de lesne și de repede orice în­cercare de răscoală din­­ partea soldaților turci aflători în garni­zoană la Constantinopol. Cauza abdicărei sultanului turc este alta. In adevăr, dacă regele, adică acum ex-regele Constantin a pierdut tronul, pen­tru că generalii săi au pierdut part­da în Asia Mică, Mahomet VI se vede nevoit să facă acelaș gest pentru că armatele lui Mus­tafa Kemal au eșit biruitoare și pentru că se apropie de Constan­tinopol. Aceste afirmațiuni au nevoie de oarecari lămuriri. Mahomet VI și sfetnicii care îl înconjurau au luat din capul locului o ati­tudine fățiș ostilă lui Mustafa Kemal Pașa. Nu doar că ei nu ar fi dorit să păstreze pentru împă­răție teritoriile asiatice și să a­­lunge dintr­ânsele pe năvălitori, ci pentru că nu aveau încredere în reușita întreprinderei, în care vedeau o aventură nu numai pri­mejdioasă, ci cu urmări fatale pentru împărăția turcească. Se știa pe de o parte că Mus­tafa Kemal, care opera în pro­vincii istovite, ruinate de răz­­boiu, nu dispunea de mijloacele materiale trebuincioase echipă­­rei și întreținerei unei armate or­ganizate. Pe de altă parte, mai aveau cunoștință și de faptul că Grecia poartă războiul în numele și cu sprijinul marilor puteri și în special al Angliei, de care tur­cii au o groază ereditară. De aceia, sultanul Mahomet al VI a dezaprobat fățiș întreprin­derea lui Mustafa Kemal, decla­­rându-l de un simplu răzvrăti­tor, care lucrează pe câmpt pro­priu. Iar în vremea când arma­tele acestui general se retrăgeau înaintea forțelor grecești, jurna­lele turcești de la Constantinopol nu găseau termeni în­deajuns de violenți ca să înfiereze ceia ce ele numeau ,,acțiunea nebunească“ a lui Mustafa Kemal. Și așa, unul stând la Angora, far cellalt la Constantinopol­­ Ta produs între suveranul nominal și stăpânul de fapt al Turciei un conflict, care a mers înăsprindu­­se din ce în ce mai mult. Biruin­ța stăpânului de la Angora a ho­tărât de soarta acelei umbre de suveran care a fost Mahomet VI. Acum abdică și la Turci — cu deosebire în zilele noastre — un sultan care și-a părăsit locul , dat repede uitărei și nimeni nu se mai gândește să-l așeze din nou pe scaun. Succesorul său a fost desemnat în persoana prințului Abdul Me­­gid. Câteva cuvinte,, despre cel care se duce și despre cel care își ia locul. Mahomed VI a avut ca prede­cesor pe Mahomet Reșad, care o­­ficial a purtat numele de Maho­met Hamis, adică Mahomet V. Dacă acest frate al fai­mosului Abdul Hamid ar me­rita cu drept cuvânt titlul de Mahomet cel bun — mai ales ca în afară de o mare bunătate su­fletească nici nu se deosibea prin alte calități, Sultanului care ab­dică i s’ar putea zice pe toata dreptatea Mahomet cel șters. A­­ceasta nu atât din cauza inca­pacității sale, căci nu era lipsit de oarecare energie și putere de voință, cât mai cu seamă că din ca­uza împrejurărilor neprielnice de care a avut parte în scurta sa domnie nu s-a distins prin nici o faptă demnă de a fi pomenită. N‘a fost om superior în nici o privință, nu a posedat nici o cui-ABDUL MEDJID EFENDI Noul Sultan al Turciei tură, nu occidentală, dar nici miR­caz orientală.­­ De altfel, chiar de-ar fi avut ceva inițiativă, nu i-ar fi fost c­­ putință să o exercite. Să nu sat­uite că sub domnia sa Constanti­­nopolul a fost subt ocupația tru­­pelor aliate. i De succesorul său, noul sultan Abdul Megid, pe care am avuți prilejul să-l cunosc personal, sau­ poate vorbi mai bine. Fără să fie­ om cult în înțelesul pe care îli­­dăm noi acestui cuvânt, cunoaș­te însă — deși cam imperfect —­­ limba franceză, îi place să ci­teas­­­că cei să frecventeze societatea­ ’ oamenilor intelectuali și — cea­­ce formează una din inclinatiu­­nile sale — are multă tragere de inimă pentru muzică și pictură. Cei ce l’au cunoscut mai de aproa­­pe afirmă că ar fi un bun pianist și că ar mânui penelul cu destu­lă îndemânare. Cai maniere, e simplu, priete­nos și poate trece drept om mo­dern. Ca vârstă, trebue să fie a­­cum cam de vre-o 50 de ani. Dar despre Sultanii turci mai avem ceva de spus și aceasta în­­tr’un articol viitor. NT. BATZARIA’ * * MEHMED VI Sultanul abdicat ......­Mg»—»-«O—— ——«K __ an­­­na vita sa psraep la conferința de pace Roma, 29. (Rador). — Reprezentann­tul sovietic la Roma a comunicat o­­ficial ministerului de externe cerc­e al Rusiei de a fi convocată la conferin­ța de pace. Ziarele italiene enumără dificultățile, care se opun la realiza­rea acestei cereri, dar arată in același timp necesitatea ca viitoarea confe­rință să țină seama de punctul de vedere rus, pentru ca pacea viitoare sa fie alături pe baza cât mai solid%3­­ar* U%J

Next