Dimineaţa, decembrie 1922 (Anul 19, nr. 5776-5806)

1922-12-01 / nr. 5776

y UI§1 căței Pentru a nu lSaa să doarmă chestia »cumpliea traiului, care de altrointre și nu ne lasă ca pe noi să dormim, ți în același timp pentru ca publicul să fie bine dumieric dacă traiul e mai scump astăzi la noi decăt altă dată sau față de cel din alte țări, am o mică propunere de făcut. De căte ori auzim câte un preț, ori și la ce, ni se sburtește părul pe cap. Un chibp de lapte bun 7 lei, un cuib de pere 12 lei, o pereche de ghete 6—700 de lei, un costum 3000 de llei, și ața mai departe ! Nimeni insă nu tine seama de valoarea leului din trecut ți de valoarea celul din prezent Și doar Intre o bucățică de aur ți un petec oarecare de hârtie oricine știe să facă deosebirea cuvenită. Ceia ce-i încurcă pe toți e denumirea de „leu“. înainte vreme se distingea, «i in vorbire și în scris, leul vechiu de leul nou când amândoi erau în cura, deoarece unul valora numai a treia parte cât celălalt cred că e necesar să se găsească un mijloc de a distinge și astăzi un leu vechiu de unul nou. Cum însă lucrurile s'au întors de andoase la leul nou fiind cu mult mai depreciat decât cel vechiu și pentru a nu da loc la confuzii, va trebui să se schimbe chiar numele leului, actualmente în circulație. Și deoarece Întâmplarea a făcut ca să adoptăm pentru moneda noastră un nume de animal, de aceia, păstrând obiceiul acesta și toate proporțiile cuvenite, dacă leul cum e „leu“, cel de hârtie să se numească „cățel“. Și când vom zice, de pildă, că un pachet de țigări costă „cinci căței“ vom ști «ei puțin despre ce e vorba. i. r. fracția germană contra centrolului militar aliat ALIAȚII MENȚIN COMISIA DE CONTROL Sea Held. 29. — Ziarul „Times" arată că guvernele tăiate privesc cu foarte multă seriozitate obstrucțiunea cu care germană întâmpină ofilieri aliați ai comisiunei militare de control în Germania, in îndeplinirea datoriilor lor. Se spune că s’au adus în această privință protestări energice. Deocamdată s’a hotărât însă ca această comisiune să nu fie nici retrasă râd transformată. Toate tratativele de până acum, pentru înlocuirea ei prin mici comitete de garanție, au fost abandonate. lua Lausanne CONFERINȚA. — Grea pe drumuri și la fiecare a jele călătorie... De patru ani Executa LONDRA, 29 Noembrie. —Miniștri greci, condamnați la moarte de către tribunalul Instituit de noul guvern grec, au fost executați astăzi in Atena. Aceștia sunt: Gunaris, fost prim ministru, care in ultimul timp a fost greu bolnav; Protopapadakis de asemenea fost prim ministru; Stratos, fost ministru de Interne, Theotokis, fost ministru de război; Baltazis, fost ministru de externe și generalul Hadrianestis fost comandant suprem în Ionia. Sentințe mai ușoare au fost pronunțate asupra celorlalți ofițeri. BALTAZI Orapela republicanilor din secia Alem. 29. (Rador). — Republicani din Grecia au lansat un anest către republicanii din toată lumea, cerându-le sprijinul moral wbLUi fclll, ü»opsnäs>r H—ti Fondat în 1904 de Const. MILLE E .jslg " Execuțiile de la Atena revoltă întreaga conștiință europeană. Guvernul britanic care «l-a rechemat îndată pe ministrul lul de la Atena fiindcă nu poate accepta legături diplomatice cu un regim de așa sălbatecă nesocotire a umanității și a justițieie elementare, e sub aprobarea generală, a oficialității ca el a opiniei publice’ Internaționale. Știrile noastre particulare arată că și guvernul român și-a făcut datoria de a prezintă chiar de ori, la Atena, protestul cuvenit E neî ndoios că și celelalte guverne se vor asocia la demonstrațiunea cu care civilizația europeană trebue să se înscrie azi pentru Judecata de mâine a istoriei Cititorii noștri știu că n'am urmărit cu nici un fel de simpatie aventura lui Constantin. Am socotit: Și am spus-o la vreme, că imperialismul grec în Asia Mică «i asupra Strîmtorîlor,care nu era numai capriciul lui Constantin, ci fructul trăiăcirii întregimi popor elene ,una din gresiile cele mai tragice ale Istoriei Eladei moderne. Dar, "Constantin nu era »Inovat decât că se supunea orbesta tristelor porniri ale poporului. Cine a uitat pasiunea, înălțată la un adevărat misticism religios, cu care nația greacă goni prin vot pe Venizelos de la guvernarea statului pentru a rechema pe Constantin din exil? Greșeli, greșeli mari, au săvârșit, în asemenea împrejurri, $1 ex~ regele $1 foștii lui consilieri. Dar, care era autoritatea competentă in stare să-l vindece? Numai poporul căruia I se supuseseră cu entuziasm si Constantin si miniștrii lui. Grecia avea lângă ea o pildă elocventă: pilda Bulgariei care n’are, totul, în învățăturile Istoriei el amintirea lui Aristide ce dreptul In Bulgaria funcționează un guvern quassi-revoluționar, un guvern ce nu s’a impus, însă, prin înlesnirile militare ale unei înfrângeri, ci prin voința categoric exprimată a poporului. Ei bine, guvernul de la Sofia a invitat nația să se pronunțe asupra posibilității dării în judectă a fostelor guverne, răspunzătoare de dezastrul bulgar. Așa, însă, cum s’a procedat în Grecia, unde câțiva căpitani nervoși au judecat în 2—3 zile acțiunea politică a unui guvern Instituit prin voința națională, liber exprimată, — este batjocorirea barbară ei revoltătoare a celei mai elementare dreptăți. Iar chipul grabnic și sumar cum s’a executat sălbateca „sentință“ dă execuțiilor de la Atena un caracter de odios asasinat. Regele George care a putut asista la asemenea nelegiuiri, după ce nevoile tronului îl obligaseră să trimeată în Judecată pe propriul său tată, va fi avut desigur suferințele morale cele mai groaznice. In lumea noastră, în educația sentimentelor noastre a celor de Jos, asemenea suferinți ar fi fost evitate printr'un gest de indignată renunțare. Dar, se pare că în lumea stăpânitorilor sunt reguli și orânduiri morale cu totul deosebite. Execuțiile de la Atena dau Europei minute și în nesfârșită tulburare, aspectul înălțător al unei unanimități de sacră revoltă în fața unei încălcări de omenie și civilizație. Și e, în aceasta, cel puțin o prevestire de adâncă îmbunătățire a lumei iar pentru noi în special, oroarea pe care o inspiră tuturor aceste e xcutări, vine ca un argument decisiv împotriva celor ce vor să adaoge noilor noastre legiuiri nonstruositatea pedepsei cu moartea». -----------------------------------------------------------------— Atena. 29. — Sentința Curții marțiale s-a dat azi dimineața. Gunaris, Mattakis, Theotokis, Protopanadakis, Stratos, Magianestis, au fost condamnați, la moarte , Stratighos și Gadas la muncă silnică pe viață. Militarii vor fi mai întâi degradați. Au mai fost condamnați Gunaris la 200 OOO, Stratos la 355.000, Protopapadakis la 500.000, Maltatzis la 1.GOO.OOO, Teotokis la 1.OOO.OOO, Gudas la 200 de mii drahme amendă pecuniară; a fost creat cu ocazia asasinării regelui și reginei Serbiei de către revoluționari în 1903, Anglia, a întrerupt relațiunile diplomatice cu Serbia. Ziarele engleze exprimă păreri serioase cu privire la aceste sentimente. „Daily Express“ de azi de dimineață spune : „Grecia are pretențiunl de a face parte din puterile civilizate. Dacă dorește a păstra această situație, noul său guvern revoluționar, va avea nevoie să studieze cu multă îngrijire, modul cu care celelalte națiuni civilizate au obiceiul de a conduce afacerile lor. Celelalte ziare exprimă părerea că acțiunea extremiștilor militari ar putea avea rezultate serioase pentru Grecia care are nevoie nu numai de sprijinl moral dar și de sprijinul financiar al Marelor Puteri, probată în toată Britania; ziarele cred că indignarea pe care acest procedeu a ridicat-o col. își va păși asvnei in întreaga lume civilizată. Ziarul „Times“ scrie: Acest act media să fie cu strășnicie condamnat,a interesul chiar ale Greciei. Acea Manu este o metodă prin care se poate șterge dezastrul infrângerea și an mijloc de a stabili un nou regim. Comitelui revoluționar s’a expus la cele mai grave pericole îndeplinind ceea ce poate fi privit ca un act de răzbunare politică într’un moment când țara lor, mai mult decât oricând are nevoe de sprijin și ajutor. Prin această faptă și și-au distrus acea, simpatie pa care nenorocirea amara a Greciei o ridicase printre popoarele de apus. S8 S8 ^ ^ ^ ^ Pi gplp| S Anglia rupe relațiile ei Gresia Viața în Japonia Si ce vârstă poate atinge perecțiunea în pictor D ©uă Spuri tsihitecturale Sculptura Templul biadist Sa Hiko Oricine admiră un obiect de artă japoneză nu poate să nu simtă adăncă iubire de natură care caracterizează acest popor, și care se degni copfr*’o r<f'îh’'I r^^rV» arhitecturală din coloritul și desemnul unui vas de porțelan, de lac sau de bronz. Această iubire de natură străinul o simte și in grădinile lor — admirabilele grădini japoneze — unde nu odată întâlnești japonezi rămânând muți ca întreg, in fața unei smerbe crizanteme, unei glicine, având ca decor roșeața unui apus de son. Natura cu coloritul ei bogat și armonios i-a fost japonezului marele maestru în artă; ei i s-au alăturat două surse de inspirație: sintasmul și budismul, iar de câteva decenii și într-o mică măsură, arta europeană. * In pictură japonezul nu întrebuințează uleiul, ci numai aquarola. Și le poți admira linia sigură și coloritul neîntrecut pe un kakemono (pictură pe mătase sau hârtie, lungi de tot, și care se atârnă pe pereți, dar se poate strânge sus), pe un makimono (album cu imagini pictate) sau pe o stampă, o pictură mai mică, tot pe hârtie. Cea mai veche școală de pictură, școala budistă, a avut de fondatori pe pictorii coreeni veniți în secolul al 9-lea și al 10-lea, și se numește așa pentru că se inspira prin operele budiste. Ca o reacție, apar școlile Kasuga (sec. 11) și Tosa (sec. 13), cu un caracter pur japonez. Prima se ocupă cu deosebire de scena din viața reală, cărora le dă o notă de umor, cea de a doua preferă portretele, și excelează în analiză, fapt care se observă în detaliile fine de la costum, și care -ți dă uneori o impresie de miniatură. Reîntoarcerea la influența Budistă o face școala Kano (sec. 15), cu scene din istoria și legendele chineze, și cu peisagii. Spre deosebire de prima, nu e analitică, ci sintetică: câteva linii viguroase, sobre, culori discrete, iată ce caracterizează această școală. Cele care urmează în secolele următoare, Sega, Korin și Okyo, se ocupă în special de flori și animale. Aceea însă care a stârnit admirația străinilor, prin aspectul ei decorativ, prin sinceritatea culorilor, prin noutatea motivelor și prin grația femenină, a fost marea școală tikiyoye, care domina sec. 18 și 19. E școala care s’a dedicat scenelor de pace și plăcere, având o preferință pentru feroce, iar ca decor, case de ceai, teatre, peisagii, cu care încadra mlădierea liniilor femenine. Pictorii sunt și gravori. cSci iată cum se face o stampă: desemnul făcut pe o foiță transparentă e aplicat, pe lemn de cireș, unde se gravează toate liniile desemnului de aceeaș culoare; și gravezi atâtea plăci de lemn; câte culori te întrebuințează în pictură. În urmă imprimi pe ele până la 200 de exemplare, care toate se consideră originale, spre deosebire de kakemono unde pictura e direct pe mătase ori țn hârtie, și deci un singur original. Străinii apreciază mult lucrările produse de pictorii acestei școli: așa găsești în galeriile de picturi din Franța, Anglia și America, sau în saloanele mecenaților de artă, opere de Macunobu, Harunobu, Kiyonaga, Toyotsni, Hokusai ori Utamaxo. Câteva cuvinte cel puțin despre ultimii doi: Hokusai (1760 —1849) și marele peisagist japonez, interpretul delicat al pitorescului acestei țâri. E considerat drept unul din cei mai mari pictori al Japoniei prin infinita variație a subiectelor, prin desemnul său ferm și sintetic, prin puterea creatoare, zelul, verva extraordinară și uneori ironică. Pentru tinerii noștri pictori, e interesant ce spune el la vârsta de 75 de ani: „aveam mania. Să desemnez tromiele obiectelor, încă de când eram copil de 6 ani, la 15 ani am publicat multe desemnuri, dar nu sunt mulțumit, da ceea ce am produs până la 70 de ani; abia la 73 de ani am înțeles ceva din formă și adevărata natură a păsărilor, peștilor, plantelor. Deri pada 80 de ani voiu ajunge la un oarecare progres, la 90 voiu pătrundă fondul lucrurilor, la 100 voiu fi desigur la un stadiu superior, iar la 110, orice punct, orice linie din lucrările mele vor fi vii“. A trăit 89 de ani. Celălalt, Utamaro (1754—1806), extrem de fecund universal cunoscut de toți iubitorii de artă, excelează în pictura femeii, și in special a curtezanei. Și a făcut-o cu o grație fermecătoare și cu finețe. Notez și o particularitate a vechilor pictori japonezi, și care face foarte greoae deosebirea unui original de o copie: își schimbă foarte des numele din diferite motive familiare sau politice, și semnează altfel iar uneori de loc. Despre pictura contimporană sunt puține de spus. Majoritatea continuă tradiția marilor maeștri; puțini, influențați de arta europeană, trec la ulei. In fiecare an, toamna, se face o expoziția de pictură și sculptură în parcul Ueno din Tokyo. Pentru amatorul de artă, nu există atunci o plăcere mai mare decât să vie la expoziție dimineața, și să o părăsească cu regret la apusul soarelui, ca să reînceapă în ziua următoare. Adaug că japonezul e un artist de mic copil. Exercițiul pe care-l face cu scriitura lor și cu hieroglifele chineze, îl face să aibă mâna sigură, și ochiul precis în proporțiile liniilor. Lacul, ceramica, bronzul și „cloisone“-ul sunt alte comori ale artei japoneze, și care es din cadrul acestui articol, întrucât fac parte din arta industrială. O singură observație totuși, și care e valabilă, și pentru picturi: în Japonia veche, fiecare senior feudal întreținea la casa lui câțiva artiști, cari lucrau obiecte de artă; acestea nu erau de vânzare, ci erau destinate altor seniori feudali, cărora stăpânul le dădea în dar. Artistul lucra astfel liniștit, fără grija zilei de mâine. In Japonia călătorul mai are și altceva de admirat : e arta arhitecturală, în temple budiste și șintoiste. Aci japonezul n’a produs opere grandioase, a dat în schimb lucruri admirabile în detalii. O primă caracteristică iți atrage atenția dela început. In afară de fortărețe—cum e castelul feudal din Nagaia—nu piatra, ci lemnul e întrebuințat in construcția lor. Și încă o caracteristică : arhitectura japoneză domină zidul ; pereții n’au importanță; toată grija se îndreaptă la acoperământ. Insă era mai impresionantă caracteristică o formea* (Citiți continuarea in pan. U-al Plecarea mistrului ngüei Sentințele de moarte au fost executate împotriva prevenirilor serioase făcute de Mister Hindley, ministru englez în Atena, lua numele guvernului britanic. îndată după ce au avut loc executările, ministrul englez a cerut pașapoartele sale, notificând autorităților grecești că potrivit cu instrucțiunile primite de la guvernul său, se va retrage din capitala Greciei. Dansul va pleca astă-noapte la Mauidame, unde va depune lordului Curzon, raportul său. Această acțiune drastică este evident un protest împotriva procedeului necivilizat al actualei administrațiuni grecești, executând predecestalienii se revizuesc bagerii ei. Un precedent pentru o asemenea retragere Confirmarea ruparei râ ®e frooÎSst cu Anglia Londra, 29. (Rador). — Agenția „Reuter“ confirmă că ministrul englez la Atena a notificat guvernului grec ruperea relațiilor diplomatice în urmaxecuției foștilor miniștri. impresia în Anglia —— SEAFILD, 29. — Exaantarea foștilor maiștri greci este foarte mult de > . I Hm arsstirl la Atena Meraa, 29 (Rader). — Dán ordifisassS triSbcaEssfeleai mállfer, a fost arestat fos» "Saal secretar s8 mmistem» fes de răxlboi geiaeraî&d ltta;o5si:etístas. GUNARIS |1 llSilfl III fjjfjțj* Protestat, dar iu rupem legăturile diplomatice Ce acera .In caz de complicații interaliate După informația noastre din Izvor sigur guvernul a fost informat Încă de la începutul marelui proces politic din Atena de către legația noastră de acolo. El fusese pus în cunoștință înainte de pronunțarea sentinț de intenția guvernului englez de a rupe legăturile diplomatice cu Grecia în cazul unei condamnări a foștilor miniștri. S’a discutat asupra măsurilor ce trebuesc luate în această eventualitate. ,Deși guvernul își dădea seama că acțiunea comitetului revoluționar de la Atena trebueșie dezavuată și că România trebue să stea în această chestiune alături de toate națiunile civilizate, el a socotit că nu e oportun de a lua o hotărâre înainte da a vedea în ce fel se vor desfășura evenimentele. El însă când s’a aflat la noi executarea foștilor miniștri din Grecia, guvernul nostru a hotărât să facă imediat un demers la Atena. Ministrul nostru a fost însărcinat telegrafic să protesteze energic pe lângă guvernul elenic în contra sa liniei și a execuțiunii. In comunicarea ce se va face se va accentua asupra solidarităței României cu aliații in acest act de protestare; la ce privește zvonurile despre rechemarea ministrului nostru din Atena ele sunt neîntemeiate. Nu a fost vorba până în prezent de o asemenea măsură. Potoiind legăturile dinastiei noastre cu familia regală greacă, guvernul nostru va căuta probabil să evite ruptura diplomatică. Regele s’ar apune desigur unei rechemări a ministrului nostru acreditat pe lângă regele George. In orice caz raporturile cu guvernul revoluționar vor rămâne reci până la lămurirea întregei chestiuni. Nu se știe până acum care va fi atitudinea guvernului nostru în cazul că la Lausanne s’ar produce un desacord mai grav între aliați pe tema legăturilor cu Grecia. E probabil însă că România, urmând politica ei cunoscută, va căuta să aplaneze diferendele și să favorizeze o înțelegere cu interesul păcei comune. Știrile particulare din Grecia arată că excutarea foștilor miniștri a provocat mișcări populare și ciocniri. Aceste zvonuri au însă nevoe de confirmare. Fapt e că guvernul nostru urmărește de aproape evenimentele și că este tiriit la curent asupra tuturor faptelor ce se petrec;