Dimineaţa, ianuarie 1923 (Anul 20, nr. 5807-5833)

1923-01-01 / nr. 5807

BUCUREȘTI, Sărindar 9-11* 8 Pagini Fondat în 1904 de Const. MILLE­ ­ Mon. d-lui Paul Pisil. — anarh­ia de la Iași — Comunicarea făcută în Cameră de d. raul­oului a produs o pro­­fundă impresie. Era și firesc. D. Bujor nu este un politician. Bun, d [UNK]stins și foarte harnic profesor, a­șa este, înainte de toate, omul cărții și a l­­aboratorului. Se știe cu Câtă râvnă muncește d-sa și câte laude i-au adus toți specialiștii străini cari au vizitat universitatea din Iași într’o împrejurare solemnă. Se știe, de asemenea, că nu se măr­ginește la specialitatea lui, ci își dă contribuția ori­unde e de sprijinit o factiune de cultură și progres. In po­litică a fost și este un sprijinitor al ■ țărănimii. Nici odată n’a urmărit vre-o satisfacție personală. Și când un om ca­d. Bujor spune lucruri alarmante despre cele ce se petrec la Universitatea din Iași care-i este atât de scumpă, situa­ția trebuie să fie, în adevăr, destul de gravă. D. Bujor a confirmat tot ce-am spus de la început, că tulburările­­ din ultimul timp sunt provocate de plagiatorul Cuza. Acesta s’a pus în conflict cu rectorul Universității și cu marea majoritate a corpului pro­fesoral, prin acte și atitudini reco­­recte. Bucurându-se însă de pro­iecția și concursul ministrului An­­ghelescu, a putut să-și extindă, în bună voie, opera nefastă. Rușinea care se abătuse întâia numai asu­pra Universității, d. Cuza a știut să o întindă mai departe, asupra o­­rașului și asupra țării. Foarte prudent, cum îl cunoaș­tem, d. Cuza nu s’a pripit de foc. D-sa a înaintat pas cu pas. Pe mă­sură ce se vedea nestingherit de autoritățile în drept, mergea și dân­sul tot mai departe. Ultimele ex­cese au luat proporții prea conside­rabile și ministrul a fost silit să tri­­meată o anchetă; dar aceasta nu­mai de ochii lumii, căci d. Valaori, marele anchetor, a vă­rŭ numai ce ți cum i*a arătat d. Cuza. *­ . m­ă. Ce f va mai ■ fi vs.n - auf'Bu­jor ne spune de pe acum că vor fi i lucruri grave. . și firesc. D. Cuza mi e privin­g' trelor și nu e omul care se*.. .. mic vre-unui neajuns. Dar când are la dispoziție un mi­nistru­ atât de bine-voitor care-i pune la­ dispoziție toată puterea statului, atunci se simte foarte cu­­ragios și e gata să împingă lucru­rile la extrem. Aceasta este situația, tristă și­­ ales rușinoasă. E rușinos că d, pe temeiul unei escrocherii, sț p infesor în tara asta. Ni­­­me nu s’a mai văzut > mii de ori "’■a llL Din iure S le’ Cf destăinuiri diplomatice Cum s’au început primele tratative cu rușii de foloase ne-ar fi adus o pace în acel moment De ce nu s’a putut inchteta In primăvara anului 1920, An­glia, sau mai bine zis, d. Lloyd George, începuse să-și dea seama că guvernul bolșevic nu va pu­tea fi răsturnat, că este în inte­resul Europei să se ajungă la o echilibrare, pe baza neameste­cului reciproc în afacerile in­terne. In fruntea treburilor țării­veam atunci pe d. Dr. Al. Vaida Voevod. Situația lui era extrem de grea, pentru că luase moște­nirea d-lui Ionel Brătianu, care reușise să se facă imposibil față de aliați­­. Vaida a avut nevoe de mul­tă pricepere diplomatică pentru a risipi atmosfera nefavorabilă lăsată de d. Ionel Brătianu. Din discuțiile pe care le-a avut cu conducătorii politici ai aliaților, d-sa a constatat că în special Lloyd George ar fi văzut cu mul­tă plăcere un început de tratati­ve a vreunui stat aliat cu Rusia. Noi de asemenea eram intere­sați ca raporturile dintre noi și Rusia să se normalizeze. Trebuia găsit mijlocul ca veșnicele ame­nințări reciproce să înceteze, pentru a ne deda muncii positi­ve de reconstrucție. D. Vaida ajunsese la convinge­rea că trebue să stăm de vorbă cu rușii. Primele semsan Dar pe ce, cale ? Nici un stat din Europa nu era atunci în le­gâturi . M­­ü.. ■ Frontiera era închisă. Noi nu ne puteam adresa direct Rușilor, până când nu am fi știut cari sunt tendințele lor, de­oarece era în joc Basarabia și noi trebuia să ne păzim de a da impresia că discutăm unirea Basarabiei. Fe­ă de această situație, d. dr. Vaida a hotărât să părăsească me­todele oficiale diplomatice și să re­­curgă la mijloace mai moderne. Cum se știa că ă. Litvinov, unul din conducătorii guvernului sovietic se afla la Stockholm, d. Vaids a în­sărcinat pe d. Clotori, profesor de gimmastică suedeză, sâ­ J­­ece la Si*­­khlam sub pretext și studii­­­­ odaptate. Acolo d.4,­­i tr­a­tate a Intra in­­rul de externe, Leeper, au sfătuit pe d. Vaida să însărcineze pe d. dr. Lupu cu tratativele. Motivul era că d. dr. Lupu era cunoscut în Europa și in Rusia ca adevărat democrat, și deci ar fi fost mai bine văzut de către ruși, decât, de pildă, m­inistrul de interne de la 13 Decembrie 1918. Pe calea cea bună acesta este istoricul primelor tratative. Din ele rezultă că d. Dr. Vaida a văzut perfect situația și că a îndrumat politica externă a țării pe calea cea bună. Situa­ția noastră ar fi fost cu totul al­ta, dacă d. Vaida n’ar fi fost răsturnat de către d. Brătianu, cu ajutorul d-lui general Ave­­rescu și a Camarilei de la Pa­lat, care tremura de frică aflând că se va vorbi cu bolșevicii. In primul rând, Rusia avea a­­tunci un mare interes să încheie un tratat cu vreunul din statele Europei, pentru a se afirma că stat serios. Dacă noi am fi recu­noscut — de facto — guvernul sovietic, încheind o pace cu el, acest guvern ne-ar fi recunoscut în schimb, fără altă pretenție, u­­nirea Basarabiei. Aceasta ne-ar fi scutit de multe dificultăți de cari ne-am lovit după aceia. In acelaș timp prestigiul țării ar fi crescut enorm, pentru că noi am fi fost cei­ dintâi cari am fi dat soluție unei situații în­­curcate în politica Europei. Nu ar fi fost politică dârză de înfruntare a principiilor, bune sau rele, dar admise de întreaga Europă, cum vrola d. Brătianu, dar nici politica de executare servilă a dorințelor altora, cum vroiau alții. Ar fi fost sănătoa­să linie de mijloc a unei politici independente, pline de inițiati­vă, corespunzătoare intereselor noastre, dar în acelaș timp în spiritul general al ideilor euro­pene. După trei ani Ea n’a fost posibilă, pentru că ar fi însem­nat în acelaș timp întărirea Federației și deci a de­mocrației în țară. De aceia libe­ralii au sperat camarila de la Palat cu gogorița bolșevicului, s’au folosit de naivitatea d-lui ge­neral Averescu și de lipsa de scrupule a d-lui Argetoianu și au răsturnat guvernul Vaida. Astăzi, liberalii reiau după trei ani, politica d-lui Vaida, după ce am pierdut marile avantagii ale înd­oerii păcii la timp. Și este evident că trebue să ajungem la o înțelegere pe baza, bine­în­țeles, că nu facem nici o conce­sie în privința Basarabiei, BOL. mm Ü ft ito mm M* W ' profesionale Discuția în Senat asupra legii de reorganizare a corpului de avocați a fost superficială și su­mară, astfel că multe dispoziții bi­zare au trecut neobservate. Dar în maturul corp nu s’a găsit nici mă­car un glas care să critice temeinic spiritul legii care încearcă să facă din avocați o categorie privilegiată de cetățeni, ba chiar să creeze în a­vantajul avocaților un monopol ce apăsa pe toți cetățenii. Prevede în noua lege că nici un tic nu va putea fi încheiat­ența unui avocat. Cu alte­le cetățean care vrea să un act juridic va fi o­­rgă la serviciile­ bine rate ale unui avo­­ca impozit indirect în felul acesta și fi justificat prin îîderația pentru tar și pentru aduce publicu­­însă opri­rela ia de avocat >are în zilele­mprejurărilor ?, conflictele nevoe de un a le asigura -uri, pentru o profesiune__căci legea a fost redactată de avocați — să-și creeze singură foloase materiale pe care cetățenii nu le-ar acorda de bună voe. O altă dispoziție criticabilă este aceea care prevede pedeapsa închi­sorii pentru samsarii de avocați, dar numai pedeapsa reprimandei pentru avocații care recurg la ser­viciile lor. Oare vina celor de al doilea? Și oare vinovăția avocaților nu e mai gravă dacă se ține seama de gradul lui de cultură și de înda­toririle lui morale? Mai sunt încă alte pasagii din care se degajează aceeaș intenție de a crea avocaților privilegii îm­povărătoare pentru alții. Ne măr­ginim însă la exemplele elocvente de mai sus. Democrația nu se îm­pacă cu aceste principii. Și după cum bolnavii nu pot fi siliți să re­curgă la știința medicului, tot ast­fel împricinații nu pot fi obligați să facă apel la luminile avocatului. Li­bertatea de a se îngriji singur și de a-și apăra singur averea face parte din drepturile omului. Credem că deputații, care nu sunt avocați, vor căuta să atenueze excesele profesionale al­­egii P­­ edev Struții noștri Pare că struțul e un animal destul de bine am­ima­tat în țara noastră deși el nu se vede nicăiri pe câmpii și prin păduri, sau prin grajduri ori cotețe. Insă în sferele guvernamen­tale și în unele cercuri oligarhice el abundă.. Decât că i-am­ schimbat mu­meie. De­ aceia struții din România se numesc partizani ai restrângerii libertății presei. S Si pare că chestia a fost­ acum dată numai pe labele lar, mai exact pe seama ochilor lor, căci struții prin ochii excelează. Nici odată însă pasărea asta, colo­sală la trup, nu s’a distins prin in­teligență __ de­sigur că și mai puțin încă prin cultura de­oarece păsările n’au ajuns să învețe carte. De aceia credem n­ecesar să le ins­­truim puțin. Așa­dar domnilor struți aflați că relele care bântue țara nu-s din vina presei, căci ea ar putea nici să nu existe nu numai să fie strunită, și dacă veți exista mai departe și cu ai dv., relei ® vor continua să ne bân­­tițe mai departe cu aceia« furie Mai aflați că presa există de pu­țină vreme, și cea liberă de abia de dăunăși; lumea însă e veche de mii și de mii de ani, și cu toate că lu­mea asta a trăit mai înainte fără nici un fel de presă, a fost, tot tim­pul frământată la nevoi, lacrimi, pagube și sânge, dovadă că cele mai tari și mai întinse imperii s’au prăbușit unele peste altele cu adevă­rate Sodom­a și Gomore. Cu ce­ a contribuit presa, la acestea? Cu ce va contribui in binele tării încătu­șarea și chiar suprimarea ei? Strai­­ților! Struților! INDEX Justiție... S’a vorbit mult de judecătorul V. Filat dela Botoșani, faimos de când cu arestările ilegale în chestia con­­tingenturii vitelor. Am aflat acum câtăva vreme, dintr’o informație vagă a ministerului de justiție, că numitul magistrat a fost suspendat pe timp de 7 luni. Am cerut publica­rea motivelor. „Monitorul Oficial“ de alaltă ori publică chiar raportul ministrului d­e justiție. In afară de pitorescul literar al acestui raport, va interesa pe toată lumea cum se poate purta un ma­gistrat și care poate fi penalitatea pentru asemenea purtare. « Pi»nori ni iWij? »»ist Th­etarasen ’ e adresai rigerat sv arata amănunțit scandaloasele neglijente de serviciu și revoltătoarele abuzuri de putere săvârșite de d. V. Pilaf, ni se dă și un tablou succint al vieții lui private. Ața, aflăm că, între al­tele, într’o zi „a consumat și băut până a căzut in stare de ebrietate, așa că a fost imposibil a-l determi­na însoțitorii săi a părăsi localul de consumație și a merge acasă, ceea ce a făcut pe soția sa și cumnatul său a-l părăsi“. După chef — spune d, ministru regelui — a fost văzut „în fața unui numeros public cum își satisfăcea necesitatea de a urina“. Și cu toate că făgăduise să se cori­jeze „impunându-și o puternică reacțiune de a nu mai frecventa lo­calurile publice nici chiar în orașul Botoșani unde funcționează“, d. Pi­cat a continuat să-și facă — vorba d-lui Jean Th. Florescu — necesita­tea de a bea, cu frenezie. Altădată, „s’a comportat_a scrie raportul că­tre rege — cu o servitoare, de așa manieră, încât atingea susceptibili­tatea chiar a unei servitoare“. Pentru toate aceste motive, consi­liul disciplinar, constatând e­i în a­­buzurile sale judecătorul n’a lucrat „cu vr’o pornire pătimașă“ și ținând seamă că pedeapsa mutării nu se poate aplica decât în cazul când ma­gistratul „are rude, legături sau in­terese în județul unde tribunalul își are reședința“. — d. ministru sî con­damnă la 2 luni de suspendare. .­.Noi ne gândim , ce pedeapsă s’ar fi aplicat unui simplu vardist sau arhivar dacă s’ar fi făcut, vinovați de asemenea isprăvi ? D. Cit părinții nostrî ar fi întogi iile astea». Ja* !»©!, no am w ia si noi ANUL XX­­ No. 5807 iun! ! Ianuarie ligi 1 Leu exemplarul !n­­ară 2 Lei ex. în străinătate Articolele noastre cu privire la sta­tul spit­allelor .­ieșire au fost urmări­te de cititori q mare interes. Nenu­mărate serii d­ țpu diferite propuneri pentru remedirea acestei stări de lucruri cu atrivință cu închiderea spitalelor, ne n zilnic. In ele pre­domină i­ota ''hiatul tace imperioa­sa datorie de tina măsuri ca cetă­țenii de la cat' se ia atâtea biruri să nu risce a­tari în curând pe drumuri. Aceas perspectivă văzută de noi într’un iitor cât mai aiptro­­piat, dommijl­o­cat Negri­șanu ne-o descrie ca pe­­ fapt deja îmtplinit și petrecut de g­ând la porțile unui .. spital lin­centit. Dar să lăsăm pe ■ cititorul nostru ă ne vorbească. O AGONI IN STRADA Aveți dreptate, stimată doamnă. ■ scrie d-null Negranu, nu vom mai avea spitale, în shimb se înmulțesc ■ cabaretele. tipire a vă d­­orța aceste spuse să-mi dați voe ă vă povestesc ur­­­­mătoarele: J­Intri o seară neam dela tribu­nal, în fața pomi spitalui Brft.n­■ eovenesc, într’o tresură un tânăr de ■ 20 sau 21 ani gejeu îngrozitor. 1 In prejunu­l trăirei foarte mișcați un doctor și mai hulți doctoranzi a­­rătau în­grijorare am intrat în vorbă cu umul dintre f­otoli urzi și am în­trebat ce are holdéul. Mi-a spus că at hernie etrangula­­tă și că îi trebue mmediat operație; ce este mai rău însă e că nu au nici un loc în spital r suplimente nu pot aidăoga neavâ I, a ceea ce le tre­buie. Medicul se interz­i dacă n­u cumva poate să-i opereze i­asa. Lucru im­posibil, bolnavul e chiriaș cu patul. LA GARRET In aceiași seara tutam pe un cli­ent al meu. Am fost informat că este la „Alcazar“ la ca­­ret. M’am dus acolo il găsesc. Vă mărturisesc­ă m’am îngrozit. Ascultând o offflică proastă, un zgomot infernal, s «tre consumatori femei pierdute ci; i 'i de artiste și o consumație fam­an iț de scumpă. Clientul meu bărsit sticlă de vin și lua riu știu ce plî­­tto,insum­ație de nimic te campania urnei „art­sT . L’ia costat nota 500 lei. La pl­ecare pentru grația c cuse „artista“ să bea cu el vin de vin în făcut cadou um­n 500 lei.— Spume d-ta doamna mea, care dă urnei „artiste“ 500 ’ că a băut, cu ea un pas , sau unuia, care plătește o vin—borș la cabaret și o­r ■ lei se cade sau nu se cade să.-4 *mi pui forțat o dare dacă dar măcar egală ou a foti.­. ».. se intrare l O PROPUN Și atunci cred că iar altul .. . tud să înființeze o­s . • 100 lei pentru fiecare intra la cabarete. Patronii cabareti fie siguri că vor .­tete clienți, — așa esi bun.r­­ entează tot ce este mai Cei ce se duc ! ret se vo? r.- J d­uce tocă, ori c­­e ar iești, m­ »«* se supere că vor ca ș­im spitalelor urod* s* ; te nai munți trimiși „ din­telor“ cantorii­­ vsne grea pen­■­tru plăcerea -v. ~ tert cm ei ca sha* cu vin. Se cade cl. . - dieAca plăceri furnizate • să își arunce ocb; moare !­te floarea v uilui, ca 1 neputință de a fi salvat. Aceste mijloace după părerea mea ■ le-ar put­­ avea opci ații rătat mai SUS Cu O coste • *' Incaș­uri sä­ma ■ facă d­acă ea s'a* face da . A -au stat atunci sumele îneacă, risipi ca a» to­tea altele și bolna vor muri tot la porțile spitalelor. * Asupra a cestei scrisori plină de pilde dureroase și concrete atragem la deosebi atenția celor ce cred .că­ sunt pe pământ numai pentru pro­pria săi,urare și mulțumire și avem tot­odată speranța că ecoul glasuri­lor oamenilor de bine va aduce în­tr’o zi salvarea locașurilor de lecuire a atâtor, nefericiți. PULSEN Publicul și spitalele . ................................... O agonie la poarta unui spital Diferite propuneri Ca SînjI SF” impozite PENTRU COME­­T ȘI INDUSTRIE De la minister! de «nouțe primim următoarele:* Această cotă 1 * e un impozit el un spor al cotei p­rincipale de impu­nere a veniturilor comerciale și in­dustriale. Sporirea este legata de rentabilita­te, adică de mărirea cfiștigulu­i față de capital și de cizia afacerilor, ceea ce e drept, căii rine câștigă mult poate contribui mai mult la nevoile Statului. Pentru comercianți și industriașii particulari spoizea­z nu trebue legată numai de capital ci și de muncă, adică de întinerea afacerilor. Față cu explicațiunile date de d. raportor, câștiul se va socoti avân­­du-se un veder Un capital de cel pu­țin jumătate din cifra afacerilor, afară de cați când comerciantul va dovedi cu islant în regulă că are u­n capital mai mare. Așa­dar: Fentm c cîrți de afaceri de Ut milioane lei a calcului rentabilită­­ții va fi soctit un capital de cel puțin de 3, m­iloane lei iar rentabi­litatea va fi: Pentru ieraficiul net de 500.900 lei rentabil N­ 1: sută; pentru beneficiul net de 751.000 lei rentab. 15 la sută; pentru l.ÉO.táo lei rentab. 26 te­­­sți pentru bisericiul b»î de ~­•> .» rentab. 9* M sută; sfenthi AfloBCOO lei rental 108 la sută; pentru 10 mi­lioane le rentabi 290 la sută; pentru 25 milione lei rentabi. 500 la sută. In pr­*ul caz beneficiul net se im­pune 1i% supra cotă. La arentabitate de la 15 la sută în sus psâ pe lângă cota principală, de 10 » sută pentru comerț, sau 8 la suti pentru industrie, se adaugă o supra­față progresivă. Daci insă contribuabilul dovedește că as un capital mai mare de 3 miliarde lei net, rentabilitatea se stabilste in raport cu acel capital și pa o urmare va fi mai mică. Erata eterni nani contingente -TURCII VOR LUA MASURI DE APARARE — lafayette, 30. — Grecia a chemat c­­ontingente sub drapel. Unele zwe reproduc zvonurile despre eficentrări de trupe grecești în Tjlrad­a. acest fapt ar putea avea onsecință, măsuri de precauțiune juflare din partea Turcilor. i 'Sol Guvernul are o com­i­ndune — de­sigur, plătită cu diurnele cuvenite — care se ocupă cu baterea mone­delor de bronz de la 2 și 5 lei. Ea­­ va pleca în străinătate ca să facă re­cepțiile necesare. Va costa mult, *•> și în monedă ceva mai scumpă.... Guvernul se gândește chiar să facă o monetărie în țară. Frumoase intenții și excelente măsuri, in teo­rie, fiindcă e drept hârtia măruntă e și urâtă e și nepractică. Dar, e de pus o întrebare. Gu­vernul intenționează să arunce pe piață o cantitate de monedă a 1 și 2 lei în valoare de 300 milioane lei. Ce să facem cu asemenea monedă? Ce se mai poate cumpăra azi, afară, de ziare, cu asemenea sumă? Așa cum a dispărut moneda divizionară de 25 și de 50 bani, va dispărea în curând și cea de’­­n leu și doi. Grijea guvernului de a ne da o moneda comodă ar trebui precedată sau cel puțin întovărășită de ne­voia de a creea posibilități pentru... întrebuințarea acelei monede. Altfel, se va întâmpla ceea ce fie­care știm din experiență și ceea ce e o lege veche, elementară, a econo­miei politice; moneda de 1 și 2 lei va fi o zi, două în curiozitatea pu­blicului, — mai ales a copiilor și femeilor — pentru strălucirea ei proaspătă, și apoi va pieri ca o scântee... Va pieri din lipsă d utili­tate! Când n’o poți întrebuința la nimic,­ n’o cenți -Te păstrezi și n’o n­i­iîești, înainte de a ne face viața mai comodă cu schimbarea monedei, gu­vernul ar fi putut gândi la unele orânduiri prealabile... Vi. Chestiunea raparațiu­lor, PLECAREA LUI BONAR LAW LA PARIS Leafild. 30. — Bonar Law va pi ® Ca­ mâine dimineață la Paris 1P1'«­a lua parte la conferința asupra SCP­­­rațiunilor, care va începe Marți du­pă prânz. Va fi însoțit de Phyd' Lloyd Graem­e, președintele ministe­rului de comerț de Sir Erie Crowe, secretar permanent la ministerul de­­ externe și controlor la tezaur. Lor­dul Curzon, secretarul ministerului de externe, va sosi de asemenea la Paris venind din Lausanne spre sfâr­șitul săptămânii. Lordul Curzon care a lipsit de la Întrunirea Cabinetului care a avut loc­uri la Londra și iu care să examinat politica care va trebui adoptată la conferința din Paris a hotărât să facă o scurtă vi­zită la Paris spre a discuta cu Bonar Law chestiunea reparațiunilor în special și alte chestiuni gene­rale.

Next