Dimineaţa, iunie 1923 (Anul 20, nr. 5950-5978)

1923-06-25 / nr. 5974

Piepturile omului Nu e, desigur, spre lauda orga­nizației noastre de stat, faptul că după aproape un veac și jumătate de când „drepturile omului“ au fost proclamate în m­od­ solemn de marea revoluție franceză, s-a simțit nevoia să se întemeeze și la noi o ligă care să ia apărarea acestor drepturi. Nevoia a izvorît dintr’o reali­tate socială haotică, în care drep­turile individului nu găsesc nici o garanție în scutul legei, în care bunul plac înlocuește adesea nor­mele de drept, în care libertățile publice atârnă de voința guver­nanților și în care nimeni nu se simte ocrotit în mod sigur împo­triva arbitrajului. Din această ne­voie a pornit constituirea Ligei. E vorba, firește, de o organizație cetățenească legală și cu o acțiune iarăși legală, căci ar fi o lipsă de logică absurdă ca o organizație alcătuită pentru apărarea dreptu­rilor legale, să se abată câtuși de puțin de pe terenul celei mai stric­te legalități. Două sunt căile de manifestare ale Ligei drepturilor omului. E, mai întâi, lupta împotriva ilegalităței, sprijinul mutual pentru apărarea dreptului și demnităței omenești pri­mejduite, acțiunea pentru apăra­rea libertăților publice. E, apoi, acțiunea de propagandă și de cultură cetățenească, pe care noi o socotim in momentul de fază mai importantă chiar decât cea dintâiu. E vorba de a risipi apatia fatalistă a românului care acceptă cu resemnare violenta ilegalităței, de a trezi în el vrednicia omenea­scă și conștiința de cetățean. Ope­ra aceasta de educație și de biciui­re a mândriei cetățeanului e me­nită că opuse oricărei manifestări de ilegalitate, de arbitrar și de vio­lență, un cetățean conștient de drepturile lui și predispus să se a­­pere cu cea din urmă energie. Când conștiința aceasta cetățe­nească se va generaliza, tirania va rămâne neputincioasă și însăși rațiunea de existență a unei Ligi a drepturilor omului va dispare. Ceea ce caracterizează un stat cu adevărat civilizat este starea lui de legalitate. In definitiv, tot progresul realizat în domeniul al­cătuirilor sociale, constă în fixa­rea normelor de conviețuire ale oamenilor, în traducerea acestor norme în legi, în liniștea deplină a cetățeanului care știe ce-i este în­găduit și ce nu. La noi tocmai această stare de legalitate — sem­nul caracteristic al civilizației — lipsește. Nu legea cârmuește, ci bunul plac al guver­nelor și al autorităților, și cetă­țeanul se simte defarm­at în fața abuzului și a violenței. „Liga drepturilor­­ omului“ are­­ de îndeplinit o operă mare de e­­ducație cetățenească, de înfrânare a abuzului, de apărare a drepturi­lor individului, de întărire a spiri­tului de legalitate. De aceea, toti acei cari pretuesc această operă, să se înscrie în Ligă și să-i dea sprijinul. Toți, fără deosebire de culoare politică. Căci drepturile in­dividului și respectul legalității leagă laolaltă pe toți cetățenii, pe deasupra deosebirilor de concepții politice care îi despart. Iosif Nădejde © 3. Gardiștii altora Citim vii ziarele din Praga. Er­ a avut loc, în prezența prefec­­tului poliției Bienerth, inaugurarea bibliotecei gardiștilor de oraș. Biblio­teca conține 3000 de volume, cuprin­zând tot ce e mai de seamă din lite­ratura cehoslovacă, precum și tradu­ceri din literatura universală. De a­­semenea, „biblioteca gardiștilor“ conține și cărți necesare instrucției profesionale a agenților de poliție. Noua blibliotecă este instalată în localul prefecturii de poliție și va fi condusă de un comitet de poliție. Ea a fost înființată din fondurile rezul­tate dintr-o loterie autorizată anume în acest scop. Pe când ultima! A apărut o nouă ordonanță a Pri­măriei Capitalei în chestia pânii. Vă mărturisesc că nici nu mi-am dat oste­neala s’o citesc pentru două motive mai principale. Primul că ar trebui s’o confrunt cu ordonanțele de mai înainte, muncă titanică de care nu mă simt în stare, ca să văd întru cât cea din urmă se deosebe­ște, în bine sau în rău, de înaintașele ei, căci altfel citirea celei de față nu văd de ce folos ne-ar fi. Al doilea e că... știu că tot nu se va aplica nici asta. Mă rezerv deci de a le citi, de va trebui, pe cele următoare, care vor veni la sigur. Singura întrebare ce-mi pun­e când va apărea ultima, ultima și bună. Se întâmplă cu aceste ordonanțe ale Primăriei, pentru pâine și altele, ce se întâmpla guvernelor cu decre­tele legi. Aveam câte unul pe mică pe ceas, și ajunserăm la un moment dat să existe vre-o câteva mii. Nu­mai tabla lor de materie forma o broșură. Și de aceia miniștrii,sostisiți și încurarați, tranșau chestiile după bu­nul lor plac care era adevăratul de­cret-lege, — și acela însă — tot de­­cret-lege al zilei sau al momentului. Restul mergea să îngroașe de prisos colecția. La fel și cu ordonanțele Primăriei. Ceia ce se aplică e numai neaplica­­rea lor, mai exact voința și intere­sele personale ale agenților însărci­nați cu supravegherea lor. Asta e barem ceva constant, o regulă fixă, asupra căreia ordonanțele oficiale au efectul unei mișcări de evantaliu în mijlocul unui uragan. Ei, dacă ar veni odată și una care să se aplice, fie și proastă, ar fi ce-ar fii I. Abonaților din Capitală, ziarul „DIMINEAȚA" li se aduce zilnic acasă de către distribuitorii noștri speciali Biserica­­i antisemitismul Cuvântul mitropolitului primat Mitropolitul Primat, primind pe reprezentanții comunității evreești ș­i ai Uniunei evreilor români din București, a avut prilejul să apere biserica ortodoxă și credința crești­nească de jignirea ce li se aduce când se face vr’o apropiere între ele și sălbătăciile antisemite. Șeful bise­­ricii ortodoxe române, ca creștin și ca om de știință, are toate indritui­­rile și adăogăm, toată datoria, să se vorbească într’o chestiune care e fu­­­­rișată de cei interesați in penumbra bisericii. Mitropolitul Miron a vorbit cu toată autoritatea credinței lui, cu toată francheța învățăturii lui și cu toată ardoarea unui bun român. Antis­em­i­­tismul nu poate purcede și nu poate primi justificare dela biserica crești­­nă, care este, care trebue să fie, fo­carul iubirii aproapelui și al îngă­­duinții universale. Orice mișcare de ură și de intoleranță este o tăgădui­re a creștinismului, iar tentativa hu­liganilor noștri de a acoperi ciorile lor cu protecția bisericii, e cea mai trivială insultă ce se poate aduce credinții lui Crist Legenda ridicolă a omului ritual, vânturată iarăși de publicistica ex­­­istă a fost respinsă de seriositatea înaltului prelat ca unul din cele mai îndrăsnețe falsuri religioase. Iar din punct de vedere național­­românesc, ațâțarea antisemitismului este o atât de gravă greșală, — este­­ un atentat împotriva liniștii și pro­gresului pașnic al țării. i e­a acea limcarima ca acea vitejie a adevărului și cu a­cea înțelepciune patriotică ce-au fă­cut totdeauna sfințenia reală a mari­lor păstori de suflete. Mitropolitul Miron a semănat cu belșug cuvân­tul cel bun. Nădăjduim că în pământ rodnic a căzut.. D. Ch. Revoluție în Albania TRUPELE GUVERNAMENTALE ÎNVINSE DE REBELI Belgrad, 23. (Rador.). — Din Al­bania se anunță că acolo a izbucnit revoluția și că trupele guvernului au fost învinse de către revoluțio­nari. Belgrad, 23. — Știrile sosite din Albania de nord, anunță ciocniri armate intre nesupuși și trupele guvernamentale, în munți lângă Scutari. Aceste mișcări au fost lo­calizate și nu sunt de natură re­voluționară. Cercurile oficioase din Belgrad le consideră ca evenimen­te de natură cronică, fără impor­tantă. Oglinda arilei crizele — Cum îți mergi în căsnicie T — Ca în politică, din criză în criză... O prinșii­ Ie Capitali NUMĂRUL CÂINILOR TURBAȚI A SPORIT IN PROPORȚII ÎN­GRIJITOARE De la o vreme încoace, nu­ e zi de la Dumnezeu în care câinii tur­bați să nu facă victime în Capitală. Scriitorul acestor rânduri care lo­­cuește în apropiere de­­ Institutul antirabic, are zilnic ocazia să vadă cum numeroși cetățeni, mușcați de acești câini, așteaptă cu noaptea în cap să le vină rândul pentru a li se face cuvenitele infecții. Căldurile și lipsa de apă fac ca turbarea câinilor să se întindă, de­venind o adevărată primejdie. De altfel, se știe că Bucureștii de­țin — am putea zice fără nici o exa­gerare în toată Europa — recordul în ce privește numărul cel mare al câinilor fără stăpân. Ca la Stambul — va zice cineva. Nu, căci cei ce au fost în vremea din urmă la Stambul știu că sunt mai mulți ani de când au fost com­plect stârpiți câinii fără stăpân. De aceia, turcii sunt acum în drept de a ne întoarce vorba și a zice, ca, la București. Primăria care, cu toată lipsa de mijloace de care se plânge, găsește totuși bani să arunce sute și sute de mii de lei pe automobile de lux pentru plimbările d-lor consilieri și pe exproprieri ce puteau fi amânate fără nici un inconvenient, nu dis­pune oare de atâtea mijloace, ca să pună odată capăt rușinosului spec­tacol și marei primejdii ce prezintă pentru sănătatea publică numărul mereu crescând al haitelor de câini ce umplu străzile Capitalei? Suntem îndreptățiți să ne aștep­tăm la un gest mai energic în a­­ceastă privință din partea omului științei medicale care se găsește în fruntea comisiei interimare, Eld. O manifestație românească la Paris . Reprezentația ungă trupe românești Cuvântarea d­in Robert du Piers Ni se scrie din Paris cu data de 16 iunie : Aseară a avut loc la „Oeuvre" premiera dată de artiștii „Teatru­lui Mic“ din București cu piesa patima Roșie". A asistat un public destul de nu­meros, compus mai ales din mem­brii ai coloniei române din Paris, între care ministrul plenipotențiar al României, d-ra Elena Văcărescu, d. de Max, etc. înainte de reprezentație -a vorbit d. de Flers, care, între altele, a sa­lutat trupa bucureșteană venită să arate francezilor ceva din frumuse­țile artei românești. D. de Flers a fost foarte căldu­ros, cum este de altfel ori de câte ori are prilejul să fie în public un dis­curs despre România. El a amintit rolul țării în război, arătând că prietenia franco-română nu izvo­­rește din calcule dipllmatice, ci din identitatea firii celor două rase. Pentru a doua oară l’am auzit pe d. de Flers vorbind despre latini­tate. — Multă vreme, — a spu­s dân­sul adresăndu-se românilor din sa­lă, — n’am știut ce e aceea latini­tate, deși vreme îndelungată am făcut parte din tot felul de comi­tete filo-latine și am auzit nenumă­­rate discursuri asupra acestui su­biect. Dar venind în țara dv. am a­­flat-o. Latinitatea la diferite popoa­re se manifestă prin același mod de a simți de pildă frumusețile unui vers sau al unui apus de soare, de a concepe lucrurile, de a trăi și, cum ați dovedit-o între 1916 și 1918, de a muri. Nu știu dacă definiția aceasta, pe care o reproduc din memorie, va tranșa sau nu chestia foarte controversată asupra existenței la­tinității și a unor caracteristice speciale, comune „raselor“ de orgi­­ne latină, dar am văzut aseară că a plăcut mult, deoarece sala a a­­plaudat-o în mod frenetic. FRANCEZII ȘI TEATRELE STRĂINE Dar să trecem asupra acestui punct pentru a veni la reprezenta­ție. N’am să vorbesc bine­înțeles de piesa în sine. Nu fac aci critică tea­trală, ci reportaj. Vom spune doar câteva cuvinte despre interpre- A fost foarte reuniză. Asam­blul este excelent. D-nele Elvira Popescu și Mitzi Stănescu, ca și d-nii Iancovescu, Storin și Miha­lescu, au dat maximul de ce au putut și publicul, inclusiv fracezii cari au asistat,­­i-a rechemat la sfârșit de nenumărate ori. Acum rămâne de văzut ce efect vor face reprezentațiile acestea a­­supra publicului francez, scopul lor fiind dacă nu ne înșelăm, ca fran­cezii să cunoască mai de aproape arta românească. Judecând după începutul de experien­ță care se face acum în această direcție pu­tem spune că va trebui să se lu­creze mult și greu înainte de a se ajunge ca francezii să ne cunoască și apoi să ne aprecieze din punct de vedere artistic. Francezii sunt extrem de dificili. Numai italienii ca E­rmeto Novelli sau Zacconi, sau rusii cari au adus, în teatrul de varietăți și în celalt, o notă origi­nală au putut să fixeze atenția lor. Facem aceste reflexii rapide nu pentru a descuraja pe cineva, ci pentru a arăta că drumul care du­ce la realizarea scopului urmărit este foarte departe de a fi ușor. CE SPUNE PRESA Despre reprezentația de mai sus se ocupă bine înțeles cronicele dramatice ale ziarelor din Paris. Iată câteva extrase din articolul d-lui Maxime Girard apărut în „Le Figaro“ dela 17 Iunie: „Rămâne pentru noi, mai presus de orice îndoială, că d-na Elvira Popescu, d. Iancovescu și camara­zii lor sunt artiști de mâna întâi. D-na Popescu a găsit prilejul să ne arate pe rând multiplele aspecte alte talentului ei. Are grație și se­­ductiune. Știe să fie cochetă și în­drăgostită. Ți-a închipui lesne în comedia ușoară, ca și în comedia cea mai dramatică. A obținut un triumfal succes. D. Iancovescu nu fu mai puțin a­­plaudat. Și merită. Are multă si­guranță în joc, o măsură și o au­toritate excepțională. Exprimă cu atâta relief sentimentele care îl în­suflețesc în­cât dă spectatorului i­­luzia că înțelegem fie­care replică. D. Storin e de o rară vigoare. Forță și umeri. D. Mihalescu a iz­butit într’o foarte pitorească com­poziție de parazit. D-ra Nutzi Stă­nescu e încântătoare în sensibi­litatea prietenei ce se sacrifică. Citiți azi Papina Copiilor D. ROBERT DE FLERS r aSIATRUK t<PIMiraEAȚAM "% A mnsncr.-r.- -x "'-’’^BnBBnaiMnHgnwaauisnMiBnMMBnMmnnHnBaniinnnmaaanniBaMmmnaii a I Cupon, de premii I S — Seria Il-a —____ (jj M o. S' I I Strângeți aceste cupoane! Adunând 90 de cupoane §j consecutive primiți cinci bonuri de participare la tragerea % a marilor premii oferite gratuit de ziarul „DIMINEAȚA". | á­­­immmm din luna septembrie — ^ Sibilin așteptarea Simlii? rom­­ânie! Decorarea orașului Măsurile de ordine — De la trimesul nostru special — Varșovia 21 Iunie Pregătirile pentru primirea suve­ranilor români au început. Este prima vizită pe care o face un șef de stat în Polonia și pentru acest motiv solemnitățile ce vor a­­vea loc cu acest prilej vor întrece in somptuositate și strălucire pe cele ce au avut loc până azi. Autoritățile lucrează cu înfrigura­re la complectarea programului și la luarea măsurilor necesare în ve­derea serbărilor. Din toate, provinciile Poloniei, din Galiția, Silezia și Posnania au înce­put să sosească delegațiuni care să asiste la această mare sărbătoare. Portul pitoresc al țăranilor Galiți­­ei și al celor din Silezia dă un as­pect caracteristic străzilor marelui oraș. In grupuri, conduși de delegații autorităților, oaspeții au fost duși să viziteze toate monumentele istorice ale Varșoviei. ARCUL DE TRIUMF In capitala Poloniei nu se discută alteva decât acest eveniment. Pe aleele Ierusalomka, Nowy-Swi­­at și Ujazdowska pe unde va trece cortegiul regal au și început pavoa­zările. Pe stâlpi ornați în alb au fost prinse panoplii cu stema republicei poloneze peste care fâlfâe drapelul românesc alături de cel polonez. Pe frontispiciul arcului pe o ban­dă cu culorile românești, s-a scris în limba română: „Varșovia vă u­­rează bun venit“. Echipe numeroase de muncitori lucrează la repararea pavagiului pe tot parcursul drumului pe unde va trece cortegiul regal. PE LA VITRINE La magazine se lucrează la Îm­podobirea vitrinelor iar în multe au și fost așezate fotografiile Suverani­lor României. In unele magazine de dulciuri au fost expuse bomobane și pachete de ciocolată cu numele Reginei Maria, iar in tutungerii au început să se vândă țigări Regele Ferdinand. PREGĂTIRILE LA PALATUL LAZIENKO Am avut prilejul in cursul zilei de erí, să fac o nouă vizită în palatul Lazienko, unde vor locui suveranii. Cu o mare febrilitate zeci de ehei­­pe lucrează unii la montarea tablou­rilor și candelabrelor, alții la așeza­rea mobilelor, unii la curățirea par­chetelor iar afară câteva zeci de gră­dinari înfrumusețează grădinele. In colțul din spre palatul Belvede­re s’au amenajat câteva odăi pentru Suverană. Dormitorul în atlas brodat bleu, un budoar în mov și un mic salonaș au fost aranjate cu mult gust de câteva din doamnele din aristocrație ce vor forma curtea Suveranei în timpul șederii la Varșovia. Statuete splendide în marmoră de Carrara rămase chiar de pe timpul regelui Stanislas Poniatowski au fost așezate cu mult gust prin colțuri. De la fereastra dormitorului Regi­nei se întinde o perspectivă sublimă spre lacul ce înconjură Palatul. Pe pereții tapetați în brocard bleu se află multe tablouri de mare valoare: APARTAMENTUL REGELUI Trecem un coridor și pătrundem în apartamentul ce a fost pus la dispoziția Regelui Aici a locuit ultimul rege al Po­loniei Stanislas August. Dormitorul va fi tot în „camera lui Salomon“, altădată camera de culcare a fostu­lui rege. Mobila este destul de simplă din mahon maron ; ea contrastează mult cu somptuositatea salonului portocaliu care este In fata dormito­rului. Busturile și statuile de marmoră și sculpturile minunate de na z­duri ca și tablourile marilor maeștri­landezi și italieni ce acoper peretii dau un aspect foarte interesat­ sa­lonului. In același apartament au fost găzduiți foștii țari Alexandru al 111-lea și Nicolae al II-lea când ve­neau la Varșovia. Trecui apoi mai departe în apar­tamentele personalului curiei și binevoitorul meu însoțitor un func­ționar de la externe mă duce de-mi arată apartamentul care a fost lo­cuit de Țareviciu în timpul vizitelor, la Varșovia. Toate mobilele și obiectele­ de ar­tă din palat au fost aduse abia de o săptămână din Rusia doarece au ost luate de ruși în timpul evacuă­ri Varșoviei In urma unei convențiuni sovie­tele au restituit toate mobilele și o­­biectele de artă ce au fost ridicata de la Lazienko și transportate la Pe­trograd. In toate sălile nu este permis să se umpe decât cu pantofi de pâslă EXERCIȚIILE GARZEI Traversăm la coborîre somptuoa­sa capelă a palatului unde se va o­­ficia un Te-Deum imediat după so­sirea suveranilor și ne înapoiem în oraș. In fața palatului Belvedere care este alături de reședința suveranil­or noștri, am auzit deodată muzica in­tonând imnul regal. Surprins, am chestionat pe un o­­fițer care mi-a lămurit că garda președințială face exerciții în veder­­ea părăzei. t­ In fiecare clipă trec pe străzile Varșoviei, unități din trupele veni­te din provincie cari se îndreaptă spre Câmpia Mokotow unde vor avea loc părările militare suib comanda mareșalului Pilsudski HALURILE DE ORDINE Pentru menținerea ordinei au fost luate cele mai stricte măsuri de pază. In această direcție politica polo­neză lucrează cu concursul siguran­ței noastre. D. Romulus Voinescu a venit cu polițiști dela noi cari din­­ prima zi s’au pus pe lucru. S’au luat măsuri pentru închide­rea frontierelor spre Rusia și Un­garia ca să nu se poată strecura nimeni Toti proprietarii au fost făcuți responsabili de cele ce se vor întâm­pla in cursele lor și, mai mult, vor fi responsabili și de cei cari vor sta­ționa în fata casei lor. PROGRAMUL FESTIVITĂȚILOR DE ERZ In cursul zilei de Duminică când aceste rânduri vor fi su­b ochii citi­torilor solemnitățile se vor desfășu­ra după programul următor: La orele 10 suveranii vor sosi In gara Varșovia unde vor fi primiți de președintele republican, guvern și corpul diplomatic. Vor fi conduși la palatul președințial unde va avea loc un dejun­ intim. După amiază suveranul va primi corpul diplomaic și notabilitățile iar seara va avea loc un dineu de gală oferit de președintele republicei la castelul din Zamok. După dineu va avea loc o recepție la care a fost invitată toată elita Varșoviei In cursul zilei președintele repu­­blicei va conferi regelui cordonul bleu al Virtutei Militare iar regele României II va decora cu ordinul Carol I. Se vorbește în cercurile diploma­tice că la dineul și recepția de la pa­latul Zamek va lua parte și princi­pele Obolenski ministrul plenipo­tențiar al sovietelor. "­­ I. Nedelea * * Pe­latul £azienice

Next