Dimineaţa, aprilie 1924 (Anul 21, nr. 6249-6275)
1924-04-27 / nr. 6275
BUCUREȘTI, Sărindar 9-11 și pagini Fundal în 1904 de ConstINE învierea! Toate sărbătorile creștinismului, au un caracter de înaltă umanitate. Chiar și sărbătoarea aceasta a Paștelor, care se leagă de patimele, de zilele triste ale martiriului lui Crist, nu este sărbătoarea doliului, a tristeței, ci culminează în sărbătoarea veseliei, a renașterei, în sărbătoarea învierei. Crist a fost un mare propovăduitor al democrației și al umanităței. Creștinismul fost și este în continuu o mare a revoluție. O revoluție a suflelor, dar tocmai de aceea cu atât mai adâncă- Creștinismul așa cum ne lucește și ne luminează din Evanghelie, este religiunea democrației celei mai curate, a umanităței cele mai înalte. Moartea pe cruce este răscumpărarea tuturor păcatelor, ale păcatelor tuturor, învierea este chemarea la viață a celor mulți și nenorociți, este proclamarea egalităței omului înaintea lui Dumnezeu și a legei, este proclamarea fericirei și a biruinței celor cari au suferit și au fost prigoniți, cari suferă și sunt prigoniți pentru dreptate. re. In ziua aceasta de sărbătoafrecare este dator să se gândească, să cugete, asupra acestor adevăruri eterne, cari formează esența creștinismului, adevăruri cari nu depind numai decât de dogme și de forme, adevăruri cari privesc omenirea întreagă și tind să asigure fericirea omenirei întregi. După atâtea secole din clipa din care Evanghelia fixează învierea, adică triumful învățăturilor lui Crist, prin pilda lui de fapt, — cine e pune în conștiința sa, că aceste învățături au biruit ? Nu e vorba de gura care repetă mecanic rugăciunile și textele evangheliei, nu e vorba de litera legei, ci de spiritul ei. Acest spirit larg de umanitate, cine poate spune că a biruit? Cine poate spune că s’a îmbibat de dânsul ? Cine poate spune că într’adevăr iartă pe dușmanul său și iubește pe aproapele său ? Cine că e gata să sufere pentru dreptate? Ura care arde și distruge se întinde și otrăvește sufletele, douăzeci de secole după ce Crist a dăruit omenirei, viața nobilelor sale învățături. Și această ură, care face mai mult rău celui care o practică decât celor împotriva cărora e practicată, această ură, care este negațiunea creștinismului, se împodobește cu numele lui Crist, pretinde a lucra în numele blândului învățător, care a mărturisit cu sângele său, pentru învățătura sa, deschizând acel lung șir de martiri pentru idealurile umanitare, care nici până astăzi nu e încheiat! — Cristos a înviat! — Adevărat că a înviat! Acesta-i salutul pe care și-l împărtășește astăzi toată creștinătatea- Câți sunt aceia cari e repetând mecanic acest mândru salut, acest strigăt revoluționar, căci este un strigăt revoluționar, își dau seamă de adânca lui semnificație, de obligațiunea pe care o implică, dacă-i vorba să fie înțeles în spiritul în care Evangheliile îl recomandă și îl cer ? Cine vroiește să’și împrospăteze acest spirit, deschidă Evanghelia lui Matei, la capitolele cari descriu predica de pe munte. Și adune’și toată evlavia, pentru ca să devie unul din acei modești țărani, păstori și pescari ai Iudeei, cari aleargă să asculte cuvântul Domnului, înainte ca el să se fi revelat ca altăceva, decât ca un sfătuitor și îndemnător al mulțimei. Și glasul blând al lui Crist îi va răsuna la ureche și ’i va pătrunde in suflet, și nu va mai fi loc într’ânsul pentru uri și invidii, pentru gânduri aricioase și simțiminte brutale. Și când toți vor face astfel, va veni ziua cea mare în care Evanghelia biruind în spiritul ei, va aprinde în toți setea de dreptate și va aduce pacea și dragostea între oameni, înviindu-i cu adevărat la o viață nouă. Dimineața t tu* 99» w *>• E prea multă încruntare în lume. Toți ochii cată cu furie. Toate gurile vor să muște.... E un potop de tristețe care cade nesfârșit asupra Planetei.... Oamenii se grupează, se asociază, se confederează pe temeiurile urilor comune. Nu se întovărășesc două acțiuni fiindcă se simt iubindu-se, ci fiindcă se văd lipite prin aceiași ură. E o întrecere teribilă de mânie, de capacitate vrăjmășească, de prigonire reciprocă. Și lumea e tristă. Oaemnii respiră tristețea, o sorb de pretutindeni. Ai impresia că lumea va pieri în curând printr’o auto-intoxicație de amărăciune. De-ar fi să se ia inițiativa unei acțiuni de primenire morală a omenirii, cred că cel mai oportun dintre crezurile ce i s’ar propune, ar fi semănarea veseliei... O cură de optimism se impune azi sufletului! Ar fi de creat, poate, o religie nouă, dacă vreți numai o sectă religioasă, care să-și ia ca deviză extirparea tristeții din Umanitate. ... Să aducem mai mult surâs în lume, în viață ! Să reîntinerim pământul cu o mental care de voioșie și încredere. iată un program scurt dar binefăcător pentru constituirea unei legi. — dacă vreți, al unei noul Internaționale. An fi Internaționala cultivării surâsului, — sau pentru a fi în nota Sofiei . I. C. S. intre altele, I. C S.e ar avea indatorirea să refacă, Al'Anüreascä, să resființea=nă cu copilărie, nouă, frumoasele Paște..., Să refacă Paștele noastre da altădată ! Căci, le-am pierdut în tristețea universală. Să reinvieze Paștele, prin noi. Și așa, să devină sărbătoarea reînvierii învierii.... SEM.. THEOROHESGU Defilările La ultima defilare, în uniformă de comandantă a regimentului 9 roșiori. ^ PRINCIPESA ELENA Ziaristul viitorului ... TȘmi ■. Intri un discurs pronunțat cu ocazia aniversarei* ,,Uniunei ziariștilor Englezi", d. Menkin, președintele uniunei ziariștilor, a arătat că viitorul apropiat va aduce probabil un nou tip de ziarist, pe „radioziaristul“. In locul blocului de notițe, și al condeiului ziaristul viitorului va fi echipat cu un microfon și în felul acesta se va crea o tehnică absolut nouă a reportajului. La sfârșitul discursului său, Menkin a spus că înglobarea crescândă în trusturi a ziarelor engleze din ultimul timp, nu poate să nu deștepte serioase preocupări. --------------■a8g^.»-aaar, - ---------- NOAPTEA INVIERI 0 ledialne isoieza în iflidil ni-il Cu prilejul vizitei suveranilor la Londra Ziarul ,,Yorkshire Post“ publică un articol asupra „Problemei române“ în care spune: „Atitudinea amenințătoare a lui Trotzki față de România, pe lângă, că ar trage din nou atenția asupra unei personalități a cărei influență se prelinti ca de curând a fi în declin in Rusia, luminează și complicațiile politice cuprinse în chestiunile Orientului apropiat. Credem indicat de a aminti aici că Marea Britanie a fost aceea care a luat inițiativa, lă Consiliul suprem, de a propune și de a ratifica o decizie prin care se recunoaște suveranitatea României asupra Basarabiei. Tratatul dintre România siau care conține acesta decizie a fost ratificat de Marea Britanie și de Franța, însă nu și de Italia sau Japonia. Așteptările cum că ratificarea italiană va urma asopierei italo-romăne nu s’a realizat și, în realitate, atmosfera între cele două țări este mult mai rece în ultimul timp. O MEDIAȚIUNE A ANGLIEI S’a crezut că vizita apropiată a suveranilor români la Londra va da prilej ca să se cerceteze întrucât negocierile dintre Marea Britanie și Moscova ar putea furniza o bază pentru o încercare britanică de a obține o soluție a chestiei Basarabiei între Moscova și București. Aceasta pare a fi în general o procedare mai probabilă, — presupunând că e realizabilă — decât alternativa propusă la Paris a unei alianțe defensive franco-române, care, în împrejurările de față și în vederea respingerei furioase de către Cicerin a apelului d-lui Poincaré în favoarea prizonierilor din Kiev, ar fi considerată numai ca îndreptată contra Rusiei. Din punctul de vedere francez, adăugarea României la sistemul de alianțe, construit de Franța dealungul „liniei lituaniene“, poate fi considerată ca dezirabilă, deși ajutorul militar francez n’ar putea fi decât de natură consultativă sau, eventual în formă de material de război. Nu este lipsit de semnificație că proiectul unei alianțe defensive cu România a întâmpinat critici in Franță pe motivul că ar constitui un rizic prea mare, câtă vreme chestia Basarabiei nu este încă regulată. UN RĂZBOI IMPROBABIL Includerea României intră o convenție militară care cuprinde Iugoslavia, Polonia și Cehoslovacia, izolând astfel Germania pe de o parte și Rusia pe de altă parte, este fără îndoială o concepție excelentă in ochii Franței—ea însăși fiind partenerul mai mare în această combinație —, deși eficacitatea ei nu este pretutindeni privită cu multă încredere. Sistemul este o continuare a vechei concepții a ..cordonului sanitar“, inventată din 1918-1019 ca o stavilă contra înfiltrărei bolșevice în Europa centrală și occidentală. Cercurile bine informate nu țin prea în serios amenințarea unui războiu între Rusia și România. Convingerea de aproape unanimă că, cel puțin deocamdată, fruntașii bolșevici sunt tot mai dornici de a restabili relațiile comerciale cu Europa — deși nu s’ar crede, indecând după atitu dinea d-lui Rctkowski. Un războiu ar nimici acest scop al rușilor, iar,în ce privește pe aliați, el n’ar servi decât să unească facțiunile desbinate bolșevice întru apărarea țării lor. ------------ ■ D. MACDONALD il SG si Mii ÎN CAMERA COMUNELOR Un fapt cu totul neobicinuit în Anaglia, s’a întâmplat deunăzi, , în Camera Comunelor. Doi deputați și anume, fostul prim lord al amiralității,, Amery • și deputatul laburist Buchanan s-au luat la bătae. Deputatul laburist a adresat lordului conservator epitetul nu prea parlamentar de „porc de câine“ și lordul a ripostat cu un pumn în obrazul deputatului socialist. Aceasta sa petrecut în absența„speakerului“., ședința fiind întreruptă. Intervenția celorlalți deputați pus capăt acestei încăerări conservatoare socialistă. In ședința următoare, speakerul a avertizat deputații că parlamentul nu poate fi întrebuințat ca teren de box. El s-a plâns de tendința crescândă a deputaților de a se înjura reciproc și a declarat că nu va tolera acest obicei urât. Oricine va profera, pe viitor, cuvinte neparlamentare, va fi, suspendat, și nu pentru o singură zi. In urma acestui, avertisment , al .,speakerului“, deputații cu pricina și-au cerut reciproc scuze și s’au îmbrățișat în aplauzele ’și oralele întregei camere. Totuși, pugilatul neobicinuit a deșteptat spiritul sportiv englez, Ziarele au publicat interviewuri cu cei doi pugiliști parlamentari, i-au comparat din punct de vedere al fizicului, făcând pronosticuri asupra șanselor fiecăruia de a învinge, dacă n’ar fi fost împiedicați să continue „matchul“. i ensii la inima Oră ii insifi exterarE © Ms 46. 6275 Duminică 21 Aprilie 1024 2 iei exemplarul 4 Jei în străâsiâtet © Clientela ministerelor Însemnările uși trecător Ministerele au clienți mai numeroși decât pot avea cele mai populare și bine asortate magazine comerciale. Explicația e foarte ușoară. Pe când la oricare prăvălie clientul trebue să plătească, la ministere el încasează numai. Direct sau indirect, încasează. O dispoziție ministerială, o interpretare favorabilă de lege sau de regulament, o aprobare a unei cereri, sau o anulare a altei hotărîri, toate sunt motive de câștig. Dar clienții ministerelor diferă între ei, după atribuțiile ce le are fiecare autoritate. Vorbim de generalitate, nu de excepții. Căci rar se duce un militar la ministerul lucrărilor publice, un inginer la ministerul de război, un profesor la industrie și un negustor la instrucțiunea publică. Ținând seama de generalitatea cazurilor, poți judeca stările materiale ale categoriilor sociale, după clientela ce o are fiecare minister. Pe scările și sălile întunecoase ale ministerului de justiție întâlnești mai ales două categorii de solicitatori : avocați și magistrați, cărora li se adaugă a treia categorie : parlamentarii. Cei dintâi și cei din urmă sunt mai totdeauna bine nutriți și bine îmbrăcați, pe când magistrații, caii împart altora dreptatea, sunt de obicei firavi și învestmântați în haine tocite și cu lustru pe la coata* * 1 In încăperile ministerului instrucțiunii publice, pe scări și coridoare, se perindă, pare că o nesfârșită mulțime formată în majoritate de membri ai corpului didactic, de ambele sexe. Femeile, dându-și toată osteneala să-și ascundă lipsa de eleganță ’n îmbrăcăminte, bărbații, cu figurile mohorîte sau resemnate, dar mai toți cu hainele decolorate, boțite,neon și cârpite.,•‘■Citești, dlar în ncist revetă, la alții desgust de entusiasm. Ii aduc la ministere nevoile și cearcă o ușurare, pe care o caută într’o mutare, într’o suplinire, sau în vre-un concediu extraregulamentar. ** Dar la ministerele de industrie, comunicații și finanțe, marea majoritate a clientelei o formează oamenii de afaceri, ingineri, industriași, comercianți și însoțitorii lor, cari vin să intervină pentru obțineri de concesii, scutiri de contrabande, modificări de taxe, smulgeri de învoiri de export. Sunt binecuvântații vremilor noastre. Grăsimea trupurilor și îmbujorarea fețelor, noutatea hainelor și tăetura în curentul modei, — toate aceste semne exterioare îți mărturisesc că această clientelă e beneficiara unei epoci, în care atâția sufăr și se istovesc de lipsuri și scumpete. Iar dacă treci la ramura cea mai principală și de actualitate a ministerului agriculturei, la direcția împroprietărirei, întâlnești împestrițarea cea mai expresivă. Printre cetele de țărani și rândurile de preoți și învățători, mai toți de-abia îmbrăcați, vezi agitându-se avocați cari nu pledează și deputați, cari, la rostul lor, doar aplaudă și întrerup. Funcționarii trec grăbiți și distrați dintr-un birou în altul, iar când sunt opriți în goana lor, răspund aspru țăranilor și zâmbesc nimical însoțitorilor acestora. De când Călineasca și-a găsit refugiul la Văcărești, rolul de intermediar a devenit exclusiv masculin. Numai la ministerul de război, fațada ascunde interiorul. Rari sunt ofițerii cari se prezintă cu uniforma mai învechită, cu ținuta mai puțin proprie unei audiențe la șefii administrativi ai armatei. In genere solicitatorii pun în vază uniformele obligatorii de ceremonie, astfel că lipsurile existente se ascund în dosul îmbrăcămintei de paradă. Felul lor de prezentare nu distonează cu al furnizorilor civili, cari aprovizionând armata, au de unde să se aprovizioneze și ei îndeajuns, și astfel să apară la audiențele solicitate ca adevărați magnați. Dacă printre aceștia sunt și membri de-ai Parlamentului, ei au motiv să susțină, când legiferează, că ofițerimea strălucește în fireturi și țara are păzitori bine -ngrijiți. Mai încurcat în socotelie ministrul de război, care, cunoscând starea reală a ofițerimei, e nevoit, să ceară mereu sporirea soldelor lor. , * ’DUHUL • utu .a unii die shS