Dimineaţa, octombrie 1924 (Anul 21, nr. 6427-6457)
1924-10-02 / nr. 6427
■*y [ ȘTIRI DIN TOATA lUMEA DIMINEAȚA ► ENUNȚURI DE TOT FELUL LA ADMINISTRAȚIA ZIARULUI 91 LA CONCESIONARA> „SOCIETATEA GENERALA DE PUBLICITATE", STRADA BOGBA CARADA {ROST KARAGHBORGHEVICIJ KfI SI BIBIL—TELEEOR 11/ML ^.~1 Pietonii nu vor mai fi striviți de automobile — INVENȚIA INGENIOASĂ A UNUI FRANCEZ — Paris. — Intr’o stradă pustie din Paris a avut loc zilele trecute, în fața autorităților municipale, o curioasă experiență cu un automobil prevăzut cu un aparat special care, în loc de a răsturna pe trecători, îi ridică ți-i așează comod într-un fel de basculă. Aparatul a fost inventat de un parizian care, acum câțiva ani, a avut nenorocul să răstoarne cu automobilul o fetiță, omorând-o pe foc. Simți remușcări atât de vii, încât decise să-și închine toate răgazurile inventării unui sistem pentru evitarea accidentelor de acest fel. Experiența publică a dat rezultate bune: mai multi ziariști s-au pretat la experiență, lăsându-se înhățați de automobilul, care alerga cu o iuțeală de 18 kilometri pe oră- LITERATURA - ARTA - ȘTIINTA Parni i Mit [pop r IReventodu-ți din primul entuziasm []tarait k Paris de sosirea lui Jacode j Coogan, parizienii par a se jena acum ide delirul In care hai transportat fapiolo ?1 gesturile unui copil, oricât l’ar [proclama americanii drept „cea mai [mare minune din lume“." Pentru a persifla importanta exag «erată dată de ziarista celebrului „Kid“, „Le Figaro" publică următorul dialog amuzant: "— Pot să-l văd pe maistru? < er ImposibU, doamnă. ! •— De ce? — Maistrul se culcă în totdeauna la orele 8. — Ca și d. Clemenceau. — Această comparație este copilărească: nimeni nu poate fi comparat cu maistrul— Dar maistrul nu este suferind? — De ce ar fi suferind? — Călătoriile, recepțiile entuziaste... — Maistrul e obișnuit cu d’arde astea. Din cea mai fragedă copilărie, a avut numai recepții. y 'Jackie Coogan pe vapor. Jucând foot-ball cu tatăl său Cronica teatrală TEATRUL MIC,—„Fotoliul 47”, comedie în 3 acte de Louis Verneuil încredere», nețărmurită a direcției Teatrului Mic In fabrica Verneuil & Co.4 cara-i furnizează cea mai mare parte din... marfa ca desface in cocheta sală din piața Palatului, nu duca totdeauna la bune afaceri... $1 „Fotoliul 47” e o afacere rea fiindcă e o marfă proastă. Leuis y.erneuil e, negreșit, un om úrit și de multă invenție corniar ele în acelaș timp conducă,rentierul și victima unei... întinderi. Pentru el, ca și pentru aă parte din reputațiile teatraltemporane ale Parisului, lîte•a dramatică nu mai e un scop ie, ci un mijloc—între zece alteori trebuesc, alături de lmmina, Voalete, să umerfi cale trei ore ale unei seri de apseri cuL Aș?, Verneuil, care e în acela s timp autor, actor, regisor, director de teatru și impresar, scrie, adică ..aran."earst” piesele după necesitățile publicului, sezonului, modei și calităților actorilor ce are la îndemână. O comedie de primăvară va avea cu totul alte însușiri decât o comedie de canină, un spectacol in vremea când Americanii forfotesc la Paris sa va deosebi de cel care se adresează numai francezilor. In sfârșit, schimbarea unui simplu amănunt de modă atrage după sine angajarea unei actrițe înzestrată să-l prezinte și fiecare actriță nouă necesită o piesă specială. Un astfel de teatru nu poate fi exportat și transplantat cu ușurință. Dacă sunt piese — lucrate după procedeul acesta — capabile să îndure trecerea barierelor Parisului și chiar a granițelor Franței, — apoi, cele mai multe sunt iremediabil destinate nu numai să rămână in arhiva scenei care le-a adăpostit dar să dispară fără amintire cu ultima cădere de cortină a „ceriei", „Fotoliul 47“ e dintre acelea. Ceva care a fost făcut pentru Paris, intr'un anume sezon, pentru anumiți actori și chiar anumit public. Adus la București, pare inutil și fără sens. Numai pentru revoluția estetică de a vedea un ginere care-și sărută soacra într’un sărut lung de două minute, e cert că o astfel de piesă nu poate trăi dincolo de momentul și locul care a produs-o. Să rezumăm acțiunea ! La ce bun? Acțiunea n’are nici o însemnătate nici când piesele de sistemul acesta sunt reușite; ce poate fi când sunt așa de hotărit ratate ? de A fost interpretată la Teatrul Mic talentul d-lor I. Iancovescu și Ionela Țăranu, al d-nelor Maria Filotti și Dorina Heller, — o distribuție din cele mai fermecătoare, dar fără putința de a Învia ceea ce e complet și evident mort Int. D. IANCOVESCU D-RA DORINA HELLER On Divorfi Air Paris. — Unul din cele mai extraordinare cazuri de divorț cari s’au văzut vreodată în Statele Unite a fost judecat deunăzi la tribunalul din Cincinnati. Un om de 25 de ani, atins de o boală incurabilă și căruia doctorii i-au prezis că nu poate trăi mai mult ca un an, a venit să declare Judecătorului: „Dorința mea cea mai fierbinte este să petrec acest ultim an al vieței mele, despărțit de soția mea legitimă, cu femeia pe care o iubesc din tot sufletul“. Mișcat de această rugăminte, judecătorul a acordat divorțul, ținându-l ca să plătească soției. 40 de dolari pe săptămână pentru întreținerea ei și a unui copil de cinci ani- -P ® Marile turneuri Reprezentațiile cu Ion Brezeanu Marele actor, care în preajma jubileului său de douăzeci și cinci de ani de carieră, a izbutit biruitor, să domine întreaga mișcare teatrală din ultimele stagiuni, dând o magistrală interpretare lui Schylok de Shakespeare și Țăranului Baron de Holberg, pleacă intr'un lung turneu prin țara și in teritoriile alipite, ca să joace pretutindeni aceste două piese jucate cu Răsunător succes pe scena Naționalului din București. Acest turneu oficial dar nesubventionat, ceea ce însemnează că teatrul îi oferă strălucite auspicii, fără să-i dăruiască ajutorul, care ar jigni reputația artistică a marelui comedian, are de scop să prezinte publicului din cele mai Îndepărtate colțuri ale țărei, două spectacole rare, montate la fel cu cele din Capitală. E de ajuns să adăugăm că pe lângă seriosul ansamblu care Înconjoară pe Brezeanu, provinciile vor avea prilejul să admire montarea regisorului Soare Z. Soare in „Schylok” și a excelentului director de scenă V. Enescu în „Țăranul Baron". Sunt sărbători artistice de la care nimeni nu poate lipsi. Concursul literar al Jial unor 59.000 lei oferiți pentru un nou roman Un nou premiu de 50.000 lei va fi acordat celui mai bun dintre romanele ce ni se vor prezenta. Pentru a da răgazul trebuitor scriitorilor, fixăm data ultimă a depunerei manuscriselor la 1 Septembrie 1925. Cercetarea manuscriselor va fi încredințată unei comisiuni alcătuită și funcționând cu aceleași garanții de nepărtinire ca și pentru primul concurs. In schimbul premiului de 50000 lei „Dimineața“ nu-și rezervă alt drept decât pe acela de a publica romanul în coloanele sale. D. ION BREZEANU Zborul de încercare a Zeppelinului pentru tineri ca Cel mai mare dirijabil Berlin, 29. Ultimul mare zbor de încercare al Zeppelinului, înainte de traversarea Atlanticului, a fost absolvit cu cel mai bun succes. Timp de 2Q de ore, imensul vas aerian, a fost în continuă călătorie, care l-a dus prin Germania, deasupra Mării Baltice în Suedia și, peste Berlin și Dresda, înapoi la portul de plecare din Friederichshafen. Zborul a fost efectuat fără nici un deranj- Toate știrile lansate de Zeppelin au subliniat funcționarea excelentă a tuturor părților, în special a motoarelor Zeppelinul a desfășurat o iuțeală considerabilă care a atins uneori până la 180 de kilomeri pe oră. Și în tmpul nopții, deasupra Mării Baltice, pe un timp favorabil Zeppelinul a zburat cu o iuțeală de 130 până la 150 kilometri, care poate fi considerată ca viteza de zbor absolută a dirijiabilului. Distanța totală parcursă de Zeppelin în acest zbor de încercare echivalează cu o treime din lățimea Atlanticului. In tot cursul zborului, Zeppelinul Z, R- 5. a fost expus unui adevărat foc Spncentric de radiotelegrame și chemări radiotelefonice la care a raspuns după putință. Toate orașele situate pe drumul zborului voiau să știe exact când Zeppelinul va zbura deasupra lor. Printerii orașelor mai mari au trimis salutări radiotelefonice. Zeppelinul a apărut deasupra Berlinului la orele 10. Președintele Ebert și guvernul au trimis următorul salut radiotelefonic: „Bine ai venit deasupra Capitalei! Norocos zborul în depărtare, zboară peste mări ca o dovadă victorioasă a neînfrântului spirit întreprinzător pentru noi ca un semn încurajator al și științei germane. Cu în lume speranța noastră și viitorul Germaniei“. Când Zeppelinul a apărut deasupra Berlinului, sute de mii de persoane ocupaseră străzile, piețele și ferestrele Toată lumea își aminti de ziua în care contele Zeppelin apăruse pentru întâia oară cu aeronava lui deasupra Capitalei. Zeppelinul a fost primit cu un entuziasm de nedescris. Primarul Berlinului a adresat Zeppelinului prin radiotelefon un salut în care a repetat mai întâi cuvintele adresate în 1909 de primarul din vremea aceia contelui Zeppelin: „Per aspera ad astra !“ Bătrânul conte Zeppelin a destinat dirijabilul său apropiere între popoare Fie ca Zeppelinul pentru America să împlinească această misiune și să contribue la o schimbare în destinele popoarelor, mai bine decât pot conferințele și tratatele. Munca germană a dovedit prin această operă că Germania nu lasă să i se da locul la soare. Zeppelinul comandat de Statele Unite are o lungime de 200 de metri și un diametru de 72 metri; el poate zbura în America în mai puțin de trei zile. E o mașină uimitoare, una din cele mai grandioase opere ale științei moderne. Note de la Băile Herculane Femeea din banat - viii - Prima Iffi prespue nouă cea!, mai cu seamă când sosești din București și intri acum în Băile Herculane, în parcul și pe terasa „Cazinului“, este aspectul deosebit al femeilor. In Capitală și’n orașele din provincie (și chiar la țară în vechiul regat) nu e nevoie să cauți cu tot dinadinsul figuri feminine, ca să-ți dai seamă de fizionomiile locale, de tipul predominant.. Ele se vâră singure în ochii tăi prin genele și sprinceniie lor pronunțat înegrite, prin ochii provocatori, prin buzele aprinse, înroșite violent cu tuburile de carmin pe care le poartă tot timpul în „poșetele“ lor, și pe care le manipulează, fără sfială, pe stradă, în fața marilor oglinzi dinaintea prăvăliilor, în tramvaie, în restaurante, în teatre și-n... biserică ! Act, în Herculane ș i aproape în mai tot Banatul, dacă nu vezi fardul trântit atât de neestetic pe fața femeilor, ad însă prilejul mai plăcut, să vezi figura multor femei învăluită intr’un aer de liniște și vis, intr’o atmosferă sufletească, ce dă multora din ele un faimec deosebit. Imitând expresia unui scriitor francez, ’am putea zice, că aci în Banat, nu vezi femei-diamante, ci numai femeiperle. Nu e desigur o mică laudă, aceasta, pentru femeile bănățene! Moda aceasta cu înroșirea violentă a buzelor va trece probabil într’o zi. Se povestește, că Alexandru Domasfiul, când zări pentru prima oară pe Margueritte Duplessis (aceea care trebuia să devie apoi eroina din „Dama cu Camelii“), intrând într’o lojií la „Comédie tranșaise“, ar fi exclamat: „Oui est cette jeune femme, quimet du rouge au livres comma une Hilft et qui availure d'une reine adică : Cine « 401B8tu aceasta, care-și populai buzele cu roș ca o cocotă, având în același timp alura de regină ? Deducem de aci, că rostrea aceasta provocătoare a buzelor, nu era atunci decât un semn de... distincțiune a cocotelor ! E cu putință deci, ca în viitor să mai aibă iarăși însemnătatea acelor felinare roșii dinaintea unor anumite localuri ! Mă întreb însă iarăși, nu cumva decorul strălucit al Naturei din mediul în care-șî petrec zilele femeile din Herculane, le scutește de a-și adăuga figurei lor, podoaba vopselelor multicolore ce se observă la... „regățene"? Ipoteza mea e însă contrazisă de faptul, că nicăirea nu se vede mai mult, ca’n Herculane, o armonizare mai plăcută a culorilor vii în costumele feminine. Și de aceea în parcul cu terasele înflorite, guști o plăcere vizuală intensă, la spectacolul strălucitor sub razele solare, al femeilor blonde purtând pe cap voaluri albastre ca cerul, iar brunele armonizâindu-și negrul părului cu broboade de mătasă roșie, sau galbenă Costumele, la rândul lor, cântă o dulce simfonie a culorilor cu broboadele acestea atât de mult „la modă" aci. Numai soacra unui prieten al meu, blestemă moda aceasta afurisită. Săptămâni de zile pierduse în București, ca să-și aleagă vreo 5 pălării, și ce triumfătoare intrase ea în Herculane cu trăsura încărcată cu cele 5 cutii mari de pălării sfidătoare ! Și acum dezolarea ei de a trebui să constate cât de trecătoare sunt toate, până și moda pălăriilor . Aceasta e poate și pricina, că tensiunea în arterele ei fu găsită de medic mult mărită. Dar despre noua modă medicală a „tensiunilor arteriale“ în „notele” ,mele viitoare. VIRIIL Y p In pragul deschiderii Operei române Astă seară Opera noastră națională își deschide porțile inaugurând sezonul de iarnă cu „Aida” de 'Verdi una din cele mai strălucite lucrări muzicale ale atât de bogatului secol al XIX-lea. • Scrisă pe la 1870 pentru inaugurarea teatrului medivial din Cairo de ilustrul autor al atât de popularelor Rigoletto, Traviata și Trovatore. Aida în afară de valoarea ei obiectivă, care este excepțională, poate fii o cauză de adâncă meditație pentru tinerii artiști prea convinși de valoarea lor. Intr’adevăr, în plină maturitate și după imense succese, Verdi, care inaugurase în teatrul lui italian maniera oarecum realistă, a efectelor de covârșitor dramatism, mulțumindu-se pentru minunatele sale melodii de cel mai sumar vestmânt armonic, neglijând mai totdeauna orchestra transformată în „ghitară”, renunță, în urma revoluției wagneriene, la formula „totul pentru voce” împărțind în mod echitabil interesul artistic între cântăreți și instrumentiști. Nu este oare admirabil a vedea un artist de talia lui Verdi făcând „amendă onorabilă” și năzuind la o artet superioară; aceasta la vârsta de 60 ani și, o repet, după ce operele sale din prima epocă, repurtaseră succese răsunătoare . Fstă pilduitoare care se va mai repeta cu și mai multă strălucire în 1893 când Verdi, octogenar, va scrie extraordinarul Falstaff care, împreună cu Bărbierul este una din capodoperele operei bufe din secolul al XIX-lea. * * * Precum spuneam mai sus. Aida, comandată ilustrului compozitor de kedivul Ismail Pașa pentru inaugurarea teatrului din Cairo, a fost reprezentată întâia oară în Noembrie 1871, în mijlocul unui entuziasm de nedescris și cu o montare excepțională, la a cărei reușită contribuiseră până și arheologii. Libretul operei datorit indem&natecului Ghislanzoni, nu este din cele mai fericite (îmi pare inutil să-i expun subiectul) și conține momente unde convenționalul este împins la extrem; astfel scena finală unde Radaînes și Aida, îngropați de vii, cântă totuși un duet, de altfel admirabil. Renunțând la ușoara cri • tieft a libretului, putem să spunem despre muzică că conține câteva din cele mai inspirate pagini ale lui Verdi; de asemenea factura acestei opere este din cele mai inspirate. Drumul parcurs de compozitor de la Trovatore la Aida, este într’adevăr uimitor; și totuși Verdi n’a pierdut nici una din caltâțile sale din tinerețe. Inspirația sa continuă să fie bogată, efectele sale dramatice să aibă o putere de nedescris ; singură factura s’a schimbat ajutând prin calitatea ei superioară la frumusețea ansamblului. Pentru ilustrarea acestor spuse nu pot decât să citeze minunatul final al actului al II-lea, care conține unul din cele mai frumoase ansambluri din tot teatrul liric ; fraza melodică a fiecărui personagiu traducându-i perfect psihologia, constitue un tot, ceea ce nu-l împiedică de a se împreuna în modul cel mai armonios cu celelalte voci. In afară de aceste excepționale calități, Aida este una din primele opere in care apare culoarea exotică. Toate dansurile și cântecele preoților sunt exemple excelente de muzică pur orientală scrisă, să nu o uităm, la 1870, când admirabila școală rusă era complect necunoscută. Pentru toate aceste calități Aida va rămâne una din cele mai importante opere ale teatrului liric din secolul XIX-lea. Nu putem decât să felicităm pe d. Georgescu de-a o fi pus în repertoriu, cu atât mai mult cu cât interpretarea se pare că va fi excelentă. Despre aceasta voi vorbi într’o cronică viitoare. M. S. ANDRICU Mișcarea sportivă In mill pnel ROMCOMIT—AMATEURE Ne ocupăm în pagina I-a de matchul Romcomit—Amateure. Iată câteva detalii asupra chipului în care a decurs lupta :* încă în primele 60 de secunde ale jocului Romcomit a reușit să marcheze, printr’o passă de o uimitoare repeziciune și precizie, primul „goal". In restul primei reprize jocul se desfășură într’un ritm accelerat dovedind dacă nu superioritatea, desigur neîntrerupta inițiativă a Romcormil-ului. Disciplina perfect unitară a acestei echipe, iuțeala și spontaneitatea jocului ei impresionară vădit jucătorii austriaci ale căror câteva asalturi fură respinse cu facilitate. La pauză tabloul marca 0:1. In a doua repriză echipele se țineau în echilibru, dar lupta se dădea mai mult pe terenul austriacilor. La 30 minute Romcomit, prin excelentul înaintaș Moroni, insircă al doilea „goal“ în aclamațiile frenetice ale publicului Rezultatul rămase astfel (0 : 2) până la sfârșit, cu toate sforțările vienezilor de a marca cel puțin un punct. Jocul de Duminică a fost pentru tineretul sportiv de la noi admirabilă încurajare și, nădăjduim, începutul unei serii de meritate victorii pe câmpurile internaționale. D. GEORGE GEORGESCU D. BRUNELLI președintele societăței „Romcomit" Moartea lui Nicu Catargiu din Iași Din Iași ne parvine trista știre a mortei lui Nicu Catargi. Defunctul, nepotul lui Lascar Catargiu, a jucat un rol însemnat, in vremea politicei partidelor istorice A fost in diferite rânduri :depvint, prefect de județ, prefect de politie. In tinerețe s'a făcut cunoscut, in calitate e inspector polițienesc, printr'un grav incident cu Nicu Filipescu ți printro abilă manevră, care la determinat pe Nicolae Fleva, să retragă, nn chiar ziua votului, lista liberală in capul căreia se afla, deși era mai mult ca sigur că liberalii ar fi reușit la acele alegeri, comunale din Capitală și deci s-ar fi provocat retragerea guvernului conservator. Din familie veche boerească, Nicu Catargi a avut toate însușirile vechilor boieri. Bun la,suflet, pios, prieten neprețuit, larg în gesturi, el a practicat policita cu mare pasiune. Conservator disident. tn timpul campaniei lui Beizadea Grigore — al cărui ginere devenise — Nicu Catargi a făcut, politică ca boier mare, fără să fie însă ciocoi. Din contră iubea cu ardoare țăranul român și lumea celor ce muncesc. La sfârșit devenise prietenul lui Take Iveseu, É