Dimineaţa, februarie 1926 (Anul 22, nr. 6893-6920)
1926-02-25 / nr. 6917
tf of xr*9Msarrm Cronica Teatrală Teatral Nafkmal: Reprezentaţiile d-nei flutura. Fiaira* tragedii în 5 acte, In mersuri, de Racine, traduşi de d. D. fianu Doream de mult o asemenea reprezentaţie. Ne-a dăruit-o Ventura, cu toată pasiunea ce clocoteşte în sufletul ei înţelegător de mari sfâşieri. Acela e artist mare, care pătrunzând în taina durerilor altoraşi se apropie, redându-te în aşa fel ca să plângem cu el şi să compătimim pe ceilalţi. în „Phedra” Marioara Ventura are o creaţie definitivă. N’a fost succes, n’a fost entuziasm, a fost un adevărat triumf. N'am mai văzut până astăzi o sală care aplaudă în picioare, câte un sfert de oră, după fiecare act, şi n’am mai văzut nici o interpretă atât de emoţionată, în faţa unui pulnic înfiorat de arta ei. Aşa treime să fi fost şi când a jucat Rachel tragedia lui Racine. Nu e greu să pătrunzi rolul, atât de clar şi de precis indicat la fiecare scenă, la fiecare replică. E greu să redai toată sfâşierea sufletului eroinei, pentru că îţi trebuie mijloace cari nu sunt la îndemâna oricărei tragediene. Ventura a biruit cele mai dificile cerinţe, şi reprezentaţia ei rămâne o mare sărbătoare artistică ce se înscrie în fruntea serbătorilor de altădată ale teatrului nostru Naţional. Mai Întâi gestul şi atitudinea de-o pură clasicitate impresionează din primul moment. E atât de studiată această atitudine încât nu e gest care să-i strice linia superbă. Glasul, cu toate nuanţele. Întovărăşeşte această atitudine, complectând o armonie de nespusă frumuseţe. Sunt vijelii zgomotoase în rostirea celebrelor scene, sunt seninătăţi şi strigăte şi furii, e calmul care urmează marile crize, e Împăciuirea care birue sufletul în momentul când flacăra vieţii e mistuită de liniştea eternă... Cele cinci acte ale celei mai omeneşti din tragediile desime, prezintă cinci înfăţişări sguduitoare ale sufletului omenesc în prada unei patimi ucigătoare. E, întâi ruşinea de a se vedea luată în vârtejul dragostei nepermise, apoi mărturisirea, la început timidă şi mai târziu de un revoltător cinism; groasa când Phedra după mărturisirea păcatului află că soţul ei trăeşte; sentimentul uman de a mântui pe nevinovat, urmat imediat de gelozia care întunecă raţiunea şi în sfârşit ispăşirea în ghiarele morţii, cu acele nevi late şoapte ce-i flutură pe buzele îngheţate. Marioara Ventura a trăit viaţa Phedrei cu tot ce putea născoci o femee. Actriţa a complectat pe femee Racine, un cărui debut cu „Treerbaida" a fost înlesnit de Moliere, se ridica timid în faţa uriaşului Corneille. Vroia cu orice preţ ca zugrăvirea personagiilor să fie cât mai aproape de natură, şi eroii să fie luaţi in vârtejul pasiuni Ior intr'o acţiune simplă fără apoteoze şi glorificări. Aceasta ii era concepţia dramatică. Pasiunea brue voinţa, în vreme ce la Corneille voinţa învinge pasiunea. Scopul lui Racine era să înduioşeze, urmărind ca sufletul, nu faptele, să impună acţiunea tragediei. Corneille glorifică puterea omenească. Racine se înduioşează de slăbiciunile oamenilor. Foarte puţin preocupat de adevărul istoric, — de aceea subiectele lui sunt luate mai mult din legende—poetul „Phedrei" n'are altă ţintă decât adevărul uman. Aşa se şi explică pentru ce Moliere la îmbrăţişat cu entuziasm şi pentru ce Boileau îl preţuia nespus de mult. O parte din nobili da la curtea lui Ludovic al XIV lea nu era de acelaşi Tânărul scriitor întuneca gloria marelui Corneille. Publicul se invoeşte greu cu aceia care vin să dărâme Idoli, şi bineînţeles că şi Corneille — acum bătrân — nu vedea cu ochi buni apariţia noului astru. «Phedra" se anunţa, după atâtea alte succese ale lui Racine, ca un mare eveniment. Anturajul regelui pune îa cale o cabală în frunte cu ducesa de Bouillon și ducele de Nevers. Adversarii lui Racine avură însă și nefericita idee de a pune pe un oarecare Pradon — mediocru scriitor din vremurile acelea — să scrie și el o Phedră. Se numea: „Phedre et Hippolyte”. In seara premierei, Racine fu fluerat şi Pradon, un alt teatru, ovaţionat. Piesa lui Racine părăsi afişul. E de prisos să reamintesc că „Phedra”, o capodoperă a teatrului clasic, se mai reprezintă şi astăzi, iar ca o ironie a moravurilor literare de totdeauna şi de pretutindeni, numele lui Pradon e pomenit numai când povesteşti urâta conspiraţie a duşmanilor lui Racine. Ticăloşenia lui Pradon şi a meschinelor personagii care îl susţineau atunci, şi-a primit pedeapsa. In scurgerea veacurilor Pradon e târât in dosul carului de triumf al lui Racine, ca regii barbari legaţi de carul Cezarilor învingători Reprezentaţia de la Teatrul Naţio- Inai, regisată de d. V. Enescu cu o mare pricepere a purităţii clasice, ceea ce ne face să-l aşezăm printre marii regisori, căci măsura talentului o dat mai ales la asemenea ocazii, ne înfăţişează un ansamblu demn de prima interpretă. D-na Eugenia Ciucurescu este o admirabilă Oenonă, nu numai în limpedea rostire a versurilor, dar în excelenta redare a situaţiilor de când smulge secretul regnei, până când cade strivită sub nenorocirea pricinuită de intrigile ei. In Aricia, rol pal’d şi şters, d-na Angela Luncescu dovedeşte serioasa ei chiemare pentru tragedie. D. Atanasescu este un excelent Thezeu de-o majestoasă atitudine în sfâş’etoarea prăbuşire a părintelui lovit. Cald, vioi, tânăr, admirabil ca deb’t şi ţinută e d. Bălţăteanu în Hipolit, şi fără cusur e d. Calboreanu in Teramene, a cărui povestire a fost spusă cu însuşirile unui rar temperament. D-nele Parizianu şi Zaharia, în două roluri secundare, s-au menţinut cu cinste în rândul primilor interpreţi. Traducerea poetului Nanu e o preţioasă colaborare la succes. Menţinându-se în ritmul tragediei, traducătorul a căutat să păstreze şi ideia în acelaş număr de silabe prevăzut in original. E un dar frumos, pe care d. Nanu îl face teatrului românesc. A. de HERZ . Un jubilau artistic Astăzi se împlinesc patruzeci de ani de când doamna Mia Teodorescu a apărut o scena Teatrului Naţional din Craiova, care a dat teatrului românesc atâţia artişti mari. Patruzeci de ani un serviciu! unei instituţii artistice, care, prin caracterui ei provincial şi intr’o ţară ventralistă ca a noastră, nu îngădue radierea şi răsunetul talentului, care sunt totodată răsplata lui, — sunt prin el înşişi un lutru lăudabil. Dar doamna Mia Teodorescu a fost şi este şi o artistă de samă. In decursul anilor ea s’a arătat deopotrivă de talentată, în teatrul clasic, ca şi în cel romantic, ca şi în cel modern. Aşa că Teatrul Naţional din Craiova şi cu el, Teatrul românesc nu genere, nu serbează numai o actriţă care punând conştiincios munca ei îu serviciul instituţiunii a fost o lăudabilă utilitate, ci, serbează pe o artistă de mare talent care i-a făcut jertfa sufletului ei, a ambiţiunilor ei justificate. Ii trimitem şi noi deci cele mai calde urări de fericire. Fie ca pilda ei să găsească imitatori in tânăra generaţie a colegilor ei, care nici pe departe nu pot şti, ce au suferit şi ce au trebuit să jertfească înaintașii lor. Cronica muzicală FilmOBU a lui IMIM Distinsul pianist d. Béla Bartók, Care se bucură de reputaţia de filoromân, s’a produs Luni seara in aceiaş Rhapsodie pentru pian şi orchestră pe care am auzit-o şi anul trecut. Lucrare schiţată in linii largi, pe tema unei simţiri profunde. Rhapsodia lui Béla Bartók, prezintă munca savantă a unui compozitor penru care tehnica muzicală nu mai are nici un secret. Frumuseţea temei iniţiale, desvoltarea ei inteligentă, şi mai ales intensitatea emoivă a finalului, fac din compoziţia distinsului pianist, o lucrare plină de valoare. Execuţia animată de un intens suflu interior, a fost vrednică de reputaţia autorului. Unul din cei mai merituoşi dintre tinerii compozitori, d. Filip Lazăr, s-a prezentat cu un . Scherzo” tratat larg, cu frumoasă inspiraţie fundamentală şi muă abilitate în tratare, în afară de oarecari repetări nu prea îndemânatece, bucata d-lui Fiii© Lazăr este o frumoasă promisiune, a unui talent la auroră, o auroră clară, plina de făgădueli. „La grande paque russe“ a lui Rimsky-Korsakov, a închis cu brio concertul, aducând muzica ei jumătate mistică și jumătate profană splendoarea melodiilor cu caracaer naţional rusesc, strălucita sa desvoltare, elanurile sale înalte. D. George Georgescu a dirijat şi acest concert, cu autoritate şi ştiinţă. LECKEZZIA SAR. Un portret de Rembrandt vândut ca 12 milioane LONDRA. — Contele suedez Wachtmeister a vândut în America, pentru suma de 82 de mii de lire sterline, celebrul său tablou de Rembrandt intitulat „Portretul unui tânăr“ Gem a fost omorât Asupra împrejurărilor în care a fost ucis banditul, trebue să complectăm informaţiunile noastre de eri şi să arătăm că jandarmii l-au văzut Sâmbătă seara pe Tomescu părăsind casa stânii şi urcându-se pe Maia cu fân Au intrat imediat în casă şi au primit, de la băeţi, confirmarea că au în faţă pe Tomescu. Cu toate acestea — din motive strategice, probabil — jandarmii nu lau asaltat s’au lăsat să-şi doarmă Oî^Iil TÂTA Corn s’a făcut înmormântarea decapitat Disperarea lul Lăbuş, câinele devotat al lui Tomescu — Dala trimisul inistra special — TARGOVIŞTE, 24. — Am telefonat ori, pe larg, amănuntele întâmplării din valea Glodului. Cititorii noştri au putut afla precis în ce împrejurări şi-a găsit moartea faimosul bandit Tomescu. Nu am avut insă timpul necesar să facem o descriere detailată a felului de viaţă, pe care o ducea, in ultimul timp, banditul. Astăzi, după ancheta pe care am întreprins-o în regiunea în care trăia Tomescu, putem spune că banditul ducea o viată, pe care nimeni nu ar fi putut-o bănui. Este suficient să se ştie că omul care teroriza o Întreagă regiune petrecea zile şi nopţi întregi prin văgăuni, fără să aibă ce mânca. Era neprimenit de vreo două luni. Insectele îi forfoteau pe tot corpul. Unghiile şi părul îi crescuse ca la sălbateci. Medicul legist, care a făcut autopsia cadavrului lui Tomescu, a găsit că banditul nu mâncase nimic consistent de mai multe zile şi a mai aflat că nenorocitul era istovit şi de o urâcioasă boală lumească. CUM TRATA BANDITUL Puţinii săteni cari îl văzuseră în ultimul timp afirmă că Tomescu de vreo două luni rămăsese fără tovarăşi şi era foarte deprimat. Mizeria materială şi teama de a nu fi prins, îl deprimase atât de mult, încât banditul nici nu mai era capabil să mai încerce măcar mici lovituri, pentru a-și asigura hrana. In ultimul timp cerşea milă celor pa cari II întâlnea în cale. Suferea îngrozitor, mai ales de lipsa tutunului Toată lumea însă se ferea să-l ajute, de frica urmăritorilor. Acum câteva zile înduioşase pe cei doi tineri de la stâna Vărtăşescu cari l-au dus, de vre’o două ori, mâncare în pădure. BăeţiI nu ştiau însă cu cine au de-a face. Mai târziu Tomescu a început să vie chiar in casa stânei şi copii au aflat, la convorbirile pe cari le aveau seara cu protejatul lor, că se găsesc in faţa banditului. Tomescu li promitea că in primăvară, când va reîncepe să iasă la drum, va răsplăti pe băeţi, dându-le bani şi îmbrăcăminte. Seara, după ce mânca lapta cu mămăligă şi sa încălzea, Tomescu pleca spre claia de fân. Sa suta in vârf, îşi băga tot corpul, până la gât in fân, şi aşa dormea, rezemat de carabină. In totdeauna banditul se trezea înainte de a se face rină, trecea iar pe la casa stânei, bea lapte şi dispărea din nou. UN PRIETEN DEVOTAT Lăbuş, un câine ciobănesc ataşat de mai multă vreme banditului, nu lăsa pe nimeni să se apropie de plaia cu fâiii şi când însoţea pe stăpânul său, prin păduri sau peste munţi, LĂBUŞ. CÂINELE LUI TOMESCU începea să latre de îndată ce simţea că prin apropiere se găseau oameni străini. Lăbuş era foarte devotat lui Tomescu şi ii aducea imense servicii Banditul n’a putut duce această viaţă la stâna Vărtăşescu decât 3—4 zile, căci—după cum am arătat eri— tinerii ciobani au pus în curent pe jandarmi şi aceştia sau pândit Duminică noaptea, ca să-l împuşte în zorii zilei de Luni. Irtiştit somnul şi el au rămas în casă, aşteptând să treacă noaptea, pentru ca Tomescu să vie ca de obiceiu în casă, să ia laptele. Aşa s’a şi întâmplat. Nu se făcuse încă ziuă şi banditul, buimăcit de somn, se îndrepta spre casa ciobanilor. Jandarmii îl puteau lăsa să intre şi îl prindeau ca pe o mustă. Fie însă că ei au avut teamă, fie că banditul i-a sfinţit. Jandarmii — unul de la fereastră şi altul prin crăpătura uşii — au tras cu carabinele. TAIEREA CAPULUI ŞI INTROPACIUNEA Pe cât de impresionantă a fost viaţa din ultimul timp şi sfârşitul banditului Tomescu, pe atât de zguduitoare sunt faptele cari au urmat. Am văzut ca înfrigurare cum medicul legist, după autopsie, a tăiat capu! lui Tomescu şi apucându-l de păr. I’a pus într’o cutie ca să-l du’că la Tărgovişte şi apoi la Bucureşti. Aceasta se petrecea pe un povărniş. Câţiva săteni au săpat o groapă şi din timp cecapua autorităţilor se depărtau, jandarmii au aruncat în groapă corpul decapitat al banditului. Sângele ţâşnea încă din gât. Nici preot, nici un strein, nici un sentiment de durere. JALEA LUI LABUŞ La câţiva metri de groapă, Lăbuş, singurul tovarăş al lui Tomescu, lătra nervos, vroia să se apropie, dar se depărta la fiecare mişcare a jandarmilor, cari aruncau pământ peste corpul fostului său stăpân. Pe înserate operaţia aceasta lugubră luând sfârşit, jandarmii s’au retras şi ei. Nu s’au depărtat însă prea mult şi răbuş, venind în goană disperată, s’a rostogolit de câteva ori peste pământul proaspăt aşezat, a încercat să răscolească, ca şi cum vroia să-şi desgroape stăpânul, apoi s’a liniştit un moment şi, ridicând capul spre piscul muntelui Păduchiosu, a început să urle prelung și sfâșietor. «MS®!- fr-®®BB • mm fk %/£ ■ \ i |g|j|Pt.; p.f HK î* -fSisr M M... 4&P ·Y'r "'’ii UN ALT ASPECT AL CADAVRULUI LUI TOMESCU tag. 9 D. dr. Gheorghian răspunde d-lui dr. I. Goslinescu Principiul înregistrării tuturor părerilor într’o chestiune de interes general, ne-a condus, după redarea declaraţiilor d-lui dr. I. Costinescu, preşedintele commisiunei interimare, la d. dr. Gheorghian fostul preşedinte al comisiunei şi unul dintre cei cărora li s’ar putea încredinţa demnitatea de primar al Capitalei. Cum d. dr. Gheorghian tocmai citea declaraţiile d-lui dr. I. Costinescu, convorbirea a fost de fapt un răspuns dat acestor declaraţiuni. REZULTATUL ALEGERILOR „D. dr. Costinescu a afirmat că e surprins de rezultatul alegerilor Pe mine mă surprinde numai surprinderea d-sale, întrucât, dacă altul ar fi fost rezultatul, ar fi însemnat că alegătorii nu erau capabili, la un moment dat să reacţioneze împotriva lâncezelii edilitare de până acum. Rezultatul alegerilor e deci un răspuns clar al opiniei publice dat nepăsării edilitare din ultimul ani. UN VECHI PROGRAM EDILITAR La plecarea mea dela primărie, 2 Febr. 1922, am lăsat, pentru respectul cetăţenilor, un program de cea ce era în curs de făptuire. Am rugat pe urmaşii mei să execute acest program. Cetăţenii Capitalei vor fi comparând roadele activităţii mele şi programul lăsat în activitatea din ultimii 3 ani şi atunci când au fost chemaţi să se rostească asupra celor cari trebue să gospodărească oraşul, s’au pronunţat după cum se ştie. Dacă prin analiza celor două activităţi ar fi constatat un progres în îmbunătăţirile aduse oraşului cu bogatul buget din urmă, desigur că altul ar fi fost rezultatul alegerilor. Am convingerea că aci, in Bucureşti, marea majoritate a alegătorilor n’au privit alegerile din punct de vedere politic general, ci au reacţionat numai împotriva unor suferinzi de neindurat, fiindcă trăiau intr'un oraş nchigenic, nedemn de Capitala ţării, în care dările contribuabililor deviază dela naturala lor destinaţie. POLITICA LA COMUNĂ D. dr. Costinescu afirmă că a voit cu orice preţ să înlăture politica de la primărie şi în această intenţiune a format listele cetăţeneşti. Sunt cei dintăi care subscriu la o conducere a comunei fără nuanţare politică şi am dat dovada acestei afirmaţiuni în tot timpul primariatului meu. De altfel, alcătuirea listelor noastre cu oameni din toate partidele e încă o dovadă a perseverenţei intenţiunilor mele. Nu trebue să se mire d. dr. Costinescu de numărul mic al votanţilor, când atât alcătuirea listelor ca şi distribuirea cărţilor de alegător au fost complect viciate. Protestul cetăţenilor şi agresiunea de la primărie sunt o consecinţă a celor de mai sus ATITUDINEA MINORITARILOR Ni se făgădueşte că atitudinea actualilor edili va fi lipsită de activitate şi obstrucţiune în costituirea consiliului. Cred că această atitudine e cea bunii fiindcă d. dr. D. DR. GHEORGHIAN Costinescu cunoaşte dragostea pa care am arătat-o în gospodăria acestui oraş. De altfel, d. dr. Costinescu a apreciat programul meu de activitate dorind să fie alături de mine. În ce priveşte „amalgamul” cu care mă prezint în viitorul consiliu comunal, pot să asigur pe d. dr. Costinescu că va fi un beteg armat insufetit de muncă încordată şi onest spre mulţumirea d-sale. CINE VA FI PRIMAR Giae va fi viitorul primar e de«sigur o întrebare importantă. In orice caz însă, presupunerea d-lui dr. Costinescu că cei adunaţi la constau sau ministrul s’ar putea fixa asupra persoanei sale, ne irealizabilă. Ar însemnă ca hotărârea exprimată prin voturile dela 19 Februári® să fie nesocottă și nici un ministru nu cred să indrăsnească să calea peste hotărârea cetățenilor, exprimată categoric. Viitorul primar nu va putea fi reprezentantul cincimei minoritare. Ar fi un act de provocare din partea guvernului liberal şi n’ar fi prudent să provoace acum, la plecare, exasperarea cetăţenească. Dacă d. dr. Costinescu se bizue pe consilierii de drept, uită că, îa majoritate ci sunt funcţionari publici cari oricât ar fi de devotaţi partidului liberal, n’ar risca să prea piedici unei bune gospodării, ci,din potrivă, ar trebui să fie alături de ea. Dacă sufragiile consiliului, prin imposibil, ar recomanda pe d. dr. Costinescu şi ministru ar ratifica această alegere, sunt convins că activitatea consiliului ar fi stânjenită prin nemulţumirea celor care reprezintă majoritatea membrilor aleşi de cetăţeni. Şi cred că d. dr. Costîner,cu care 8 an cetăţean cu dragoste de oraş , nu va zădărnici o muncă atât de necesară pentru îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea Capitalei. Am chiar convinerea că, dimpotrivă ne vom sluji de luminile experienţei sale recunoscute ca fiind destul demprofundată. UN PROGRAM DE LUCRU Asupra programului de lucru la viitorul consiliu, dr. Gheorghian a afirmat că, în ce-l priveşte pe d-sa, va relua firul Întrerupt, in 1922. Un Împrumut care ar fi realizat în străinătate, va servi pentru receperea lucrărilor edilitare rămasa în urmă deși sunt neapărat necesare. Din program va face parte și construirea palatului comunal. ___ REP. Ştiri artistice şi literare TEATRALE La toate reprezentaţiile piesei „Sainte Jeanne”, adică: Vineri 26 Februarie, Sâmbătă 27 şi Duminică 28 la teatrul Carol cel Mare, din cauza lungimei spectacolului cortina se va ridica la orele 8 seara pretos. Matineurile de Sâmbătă 27 şi Duminică 28 Februarie, încep la orele 2 d. a. precis. Publicul întârziat nu va mai avea acces în sală decât în antracte. Pe scenele şi în foaerele de repetiţie ale Teatrului Popular, se pregătesc câteva spectacole care vor interesa publicul. Prima premieră va fi Luni, când se va reprezenta „Doi oameni” dramă socială a d-lui al. Anton Ionescu. La interval de 5—6 zile vor avea loc „încornoratul” cu d-na Marioara Zimniceanu de la Teatrul Naţional, apoi „Contra Patriei“ de d. N. Iorga. „încornoratul” se va juca împreună cu „Noapte de nuntă” o admirabilă comedie a d-nei Aida Vrioni. Din repertoriul Teatrului pentru copii, se repetă „Ciufulici” comedie în trei acte de d. George Silviu, căreia i se pregătește o montare excepțională. — In fiecare seară săptămâna a-ceasta, se joacă la Teatrul Popular . Mirandolina“. Premiera „Povestirile lui Hofmann" va avea loc irevocabil joi 25 Februarie, cu următoarea distribuţie : d-nele Giovanelli, Snegina, Babici, Dobrescu, Nănescu şi d-nii Mircea Lazăr, G. Niculescu- Basu, Gr. Petrovicescu, G. Sterian Mandy, etc. Decorurille şi costumele au fost lucrate în atelierele Operei după schiţele pictorilor Feodoroff, Rohrhoffer şi Barko şi sub conducerea d-lui St. Petrescu-Muscă. FESTIVALURI „Junimea Studioasă Medicală” a organizat, sub patronajul ,Cercului Medical” o serată selectă pentru seara de Joi 25 Februarie în sălile Baraşeum. La această serată va cânta cel mai extraordinar jazz al sezonului Sâmbătă 13 Martie 1926, are loc în saloanele Teatrului ,,Baraşeum" o sarabandă humoristică organizată de scriitorul Ion Pribeagu cu un program artstic senzaţional La acest tămbălău costumat vor fi producţii coreografice executate de un mănunchiu din cele mai valoroase elemente, avalanşe de cuplete, cenaclul veseliei, cântece de ghetto, capete politice, jazband şi dans, tema acestei serate fiind Dacă e bal, bal să fie". La orele 13 va avea loc „bătaia de glume" şi de flori la care va conferenţia d. Ion Pribeagu. EXPOZIŢII Pictorul Marine Btraescu, prezidentul Sindicatului artiştilor pictori a inaugurat de curând o frumoasă expoziţie în localul Muzeului Simu, Bulev. Brătianu. La Căminul Artelor „Regina Maria‘‘ calea Victoriei rămân deschise expoziţiile Gore Mircescu, Eliza Ghioculescu, Raicu, Cosmovici şi Briese. Expoziţia pictorului Pan loanid din sala IILa de la Ateneu este una din cele mai reuşite din iarna asta. D-sa a obţinut sufragiile tuturor amatorilor de artă între rare delegaţii unui mare muzeu de pictură din Berlin. D-lui Pan loanid ia a reţinut mai multe bucăţi pitoreşti ca hore şi ţigănci pentru acest muzeu. Expoziţia d-lui loanid se închide Duminică seară. La Ateneu în sala IV-a opera artistică a d-lui Ionescu-Doru e una din cele mai apreciate. Regina Maria, Ministerul Artelor au reţinut dintre cele mai frumoase bucăţi ale acestui artist care poetizează cu mult talent tot ce expune. In deosebi bucăţile din Balcic ale d-lui Doru sunt foarte caracteristice. D-sa închide expoziţia sa joi seara. % In saloanele Căminul Artelor Regina Maria se află daachlae azxsosiţiile Gore Mircescu, Raicu, Briese şi Cosmovici. CONFERINŢE MEDICALE Astăseară are loc la Spitalul Colţea, conferinţa d-lui prof dr. D. Ionescu despre „Tratamentul chirurgical al anginei de piept“ Va lua apoi cuvântul în replică d. prof. Danielopol * Duminică 28 Februarie orele 11 dim., va avea loc în Aula Fundaţiei Universitare Carol I, a şaptea conferinţă din ciclul organizat anul acesta de Institutul Social Român tratând: „Capitalismul în viaţa socială”. Va vorbi d. Mircea Djuvara despre „Structura juridică a societăţii” * Gruparea ,Poesis”- anunţă pentru Joi 25 Fbruarie orele 9 seara la fundaţia universitară Carol I, a patra conferinţă din ciclul închinat literaturii franceze. D. Mihai Raica, profesor de la facultatea de litere din Iaşi, va vorbi despre: André Gide. Biletele la Feder şi seara la intrare. * • • Joi, 25 Februarie, orele 8 jum. seara, d. Virgil Drăghiceanu, secretarul comisiunii monumentelor istorice, va ţine o conferinţă cu proecţiuni la societatea generală a funcţionarilor publici despre „Biserica Domnească din Curtea de Argeş, importanţa ei pentru istoria şi arta românească”. Va urma reprezentaţie cinematografică şi audiţie radiofonică. *** Aseară a avut loc, cu un strălucit succes, concertul d-nei Natalia Zăvoianu. „Variaţiunile” lui Proch, „Privighetoarea“ de Arabiei şi „Aria nebuniei“ din Lucia, cu acompaniament de piano şi flaut, au fost cel mai mult aplaudate. „Tot alte vremi“ da straian a last haa*4, jjjl & * * «a «s«E—■—• Vc. Teatrul funcţionarilor publici Mişcarea culturală şi artistică începută acum două luni de societatea generală a funcţionarilor publici, este in plină desvoltare. înjghebarea era necesară şi cea mai bună dovadă a acestei necesităţi o face „sala plină“ la fieare reprezentaţie (Joia, Sâmbăt şi Duminica). Seria conferinţelor — cu caracter profesional — a fost inaugurată Duminică 12 Februarie col., când d. Stancu Brădişteanu, preşedintele societăţii, a vorbit despre „Statutul funcţionarilor şi organizarea serviciilor publice" In ce priveşte conferinţele cu caracter cultural începutul l-a făcut d. prof. Moisil, care a vorbit despre „Răsboaiele daco-romane şi Columna lui Traian”. A urmat ineresanta conferinţă a d-lui prof. Adamescu: „Alexandri şi opera lui“. Ambele conferinţe au fost însoţite de proerţiuni. Reprezetaţiile teatrale şi concertele se dau Sâmbăta seara şi Duminica în matineu. 9 Citili Hemul Lilim"