Dimineaţa, septembrie 1926 (Anul 22, nr. 7098-7127)

1926-09-17 / nr. 7114

10 PAGINI Prețul Abonamentelor Uei 850 — pe timp de un m •» 440 - w „ „ 6 luni ti 230 ” fy n 0 t§ „ In străinătate dublu Fondată in 1904 de CONST. MILL’ 1 3 LEI­­1 BIROURILE: București, Str. Sârîndar No. 7 -9 11 11 3 LEI h maxm- Mo. 7114 VINERI 17 SEPTEMBRIE 1926 TELEFOANE­­) NOASTRE 2 Centrala «'67 24/73, 46/79. , Direcția 87/72. Ad­ d­a 7/69. Provincia 10/66. , Ministerul de justiţie a numit o comisiune care să cerceteze din nou condiţiunile în cari se prezintă azi raporturile dintre chiriaşi şi proprietari în vederea expirării le­gii excepţionale. Credem că nu e nevoie de un studiu prea vast. Pentru două mo­tive: întâi, fiindcă nici o deosebire în bine nu s’a realizat între ceeace era acum trei ani când s’a votat legea şi ce e acum când expiră. Al doilea, fiindcă — e lucru dovedit azi — studiile şi efortul ministeru­­lui ori de a face cât mai multă drep­tate n’au izbutit în genere decât să deschidă căi legale asupririi chi­riaşilor fără a aduce vreun folos proprietarilor cari ar merita pro­tecţia legii. Toate schimbările să­vârşite în legea iniţială a prelun­girii contractelor au îngreuiat me­reu soarta unora din chiriaşi dar nu în favoarea normalizării sperate ci, din potrivă, pentru o accentuare tot mai tristă a anormalului de ne­suferit care apasă. Aşa că oridecâte ori se reia dis­cuţia şi cercetarea refacerii legii, acelaş sentiment de spaimă cu­prinde massa imensă şi sărmană a chiriaşilor. Lăsând la o parte unele „îmbunătăţiri“ ale legii făcute une­ori pentru ginerii socrilor cu tre­­cere senatorială, — vom spune că chiar prescripţiile cari priveau în teorie o serie de interese legitima­te, n’au privilegiat totdeauna pe cei vizaţi şi vrednici de asistenţa autorităţii tutelare. Proprietarii sărmani, loviţi în adevăr de anor- Bialitatea circumstanţelor, au ră­mas tot sub regimul fatal al excep­ţiei. De ce? Fiindcă este imposibil de găsit formula generală a împă­cării tuturor intereselor îndreptăţi­te. Or, cum categoria cea mai nu­meroasă — cea mai strivitor nume­roasă — a celor ce au drept la pro­tecţia legii o formează chiriaşii, către ea se îndreaptă firesc datoria socială a intervenţiei statului. Că intre proprietarii cărora­­ se impu­ne regimul excepţional sunt unii tot atât de vrednici de proteguire ca şi chiriaşii,­­ nu încape îndoială. Dar, cele câteva schimbări conti­nui ale legii au demonstrat defini­tiv imposibilitatea găsirii unui si­stem de unanimă satisfacţie. Schim­bările trecue când n’au ţintit anu­me persoane privilegiate, au slujit­­de cele mai multe ori doar pe spe­culanţi. Prin urmare, pe temeiul expe­­rienţii de până acum, se cere ca re­gimul actual— care reprezintă ma­ximul de îndreptăţire pentru pro­prietari în condiţiile de azi — să fie prelungit pur şi simplu. Orice modificare nouă nu va fi decât des­chiderea unor surse noui de injusti­ţie şi anarhie. Cine are pretenţia să afirme că împrejurările generale de-acum constituise o îmbunătăţire a con­diţiilor vieţii, pentru a cere o nouă modificare a legii, destul de zgâr­cită cu chiriaşii, votată acum trei ani? Din potrivă, dacă e de făcut o cântărire a situaţiei de azi cu cea de atunci, nu vom găsi desigur nici o contestaţie când afirmăm că viaţa a devenit cu mult mai împo­­vărîtoare pentru clasele sărace de cum era la 1923. Protejaţii legii de atunci n’au nimic în plus pentru a li se retrage sau restrânge asisten­ţa ce li se datoreşte din partea statului. Legea trebue prelungită pur şi simplu. DEM. THEODORESCU V.» • •« Gânduri simple Sezonul accidentelor ? De ce oare luna Septembrie o fi atât de bogată in congrese si in ac­cidente de tot soiul? Congresele să fie causa acciden­telor, sau vice-versa? Din congrese nu prea vedem re­zultatele, dar din accidente, vai!... Așa fiind ne gândim că ar fi tare bine să înceteze ambele activi­tăţi. Ne doare inima gândind la con­­gresiştii cari îşi riscă mădularele şi geamantanele plecând de la căminul lor şi făcând bine socoteală ne gân­dim că şi vagoanele deteriorate au oarecare valoare. — Dar ce poftiţi m­neata? Să stea lumea sub obroc? Să nu mai schim­băm o vorbă pe breaslă noi intre noi? 1 . — Sau pofteşt du-ta ca akete con­grese să fie ţinute pe regiuni? — Pofteşti d-ta ca progresul să stea pe loc? întrebările sunt f. f. juste ca şi congresele, dar de ce şi pentru ce, accidentele se petrec taman când călătorii sunt mai numeroşi? Această mică dar importantă ches­tiune ar merita să­ şi aibă congresul ei ceferistic şi umanitaristic, fiindcă este ca să zic aşa, caracteristic! Aşteptăm o desnodare a problemei mondiale... STAN BOLOVAN Un împrumut la Casa de depuneri şi unul prin ministerul de interne Reducerea personalului diurnist, de la 1 Octombrie Am arătat că, dra­maura unor măsuri de o greşită oportunitate şi din cauza modificării sistemului de echilibrare a veniturilor şi cheltue- lilor, revenindu-se, adică, la for­mulele contabilităţii rigide, — încă­­de acum două-trei luni, casieria municipiului Bucureşti, s’a văzut în situaţia de a nu putea face fa­ţă plăţilor ordonanţate. Quantumul zilnic al plăţilor în­­trecând cu 2—3 milioane pe acele al încasărilor, la un moment dat, s’au aglomerat ordonanţe nesatis­­făcute până la 40 milioane ceea ce a provocat pur şi simplu greşita Închidere a cassei comunale pentru orice fel de plăţi şi Încetarea ori­cărei ordonanţări în urma unei greşite dispoziţiuni a fostului dele­gat temporar cu direcţia financiară d. M. Berceanu, fără consultarea d-lui dr. Gheorghian, primarul ad­­interim al municipiului. Decât, situaţia nu putea conti­nua fără a se prejudicia diferite­lor nevoi obşteşti în legătură cu primăria. In primul rând, s’au pus două chestiuni grave: aproviziona­rea cu lemne în cumplită suferin­­şi pavajele executate şi neachi­tate. ÎMPRUMUTUL DE 20 MILIOANE D. dr. Gheorghian, primarul ad-Intenm al municipiului, pentru a subveni nevoilor celor mai pre­sante, a avizat la formula unui îm­prumut de 20 milioane, la Casa de depuneri şi consemnaţiuni contrac­tat în baza legii de unificare ad­ministrativa. Cum legea de organizare a Ca­sei de depuneri şi consemnaţiuni prevede, pentru astfel de operaţi­uni, un jurnal al consiliului de miniştri, primăria Capitalei a îm­brăcat şi în această formă împru­mutul de care are nevoe. In cursul săptămânii deci, Casa de depuneri şi consemnaţiuni va pune la dispoziţia municipiului ce­le 20 milioane ca destinaţie pre­cisă. ÎMPRUMUTUL ASUPRA COTEI ADIŢIONALE Cum, Insă, In afară de achitarea acestor plăţi in suferinţă, mai sunt şi altele, pentru diferite furnituri, In valoare tot de vreo 20—30 mili­oane, primăria intenţionează con­tractarea încă a unui împrumut, de vreo 50 milioane, prin ministerul de interne. Tratativele se duc pe baza legii administrative şi garan­ţia plăţii, după câte suntem infor­maţi, va fi formată de cota cuve­nită municipiului din veniturile adi­ţionale care s'ar urca la o sută mi­lioane lei. Cu împrumutul, contractat, de 20 milioane, şi cu cel ce se tratează de încă 40—50 milioane, plăţile în suferinţă vor putea fi integral a­­chitate rămânând ca activarea în­casărilor şi restrângerea cheltueli­­lor să poată face faţă celorlalte e­­xigenţe ale municipiului până la noul buget. D. dr. Gheorghian, pe care l-am văzut eri, ne-a afirmat că a fost ne­voit să recurgă la formula împru­muturilor, pentru a nu se compro­mite creditul municipiului din cau­za unor măsuri cu caracter de pro­vizorat şi de o eficacitate dubioasă. Odată cu aceste măsuri, d. dr. Gheorghian, avizând la toate măsu­rile de economie, impuse de împre­jurări, a dat instrucţiuni direcţiei personalului pentru trecerea in dis­ponibilitate a diurniştilor primăriei, ale căror atribuţiuni ar putea fi în­deplinite de funcţionarii definitivi. — D. Dbr. — ECONOMII BUGETARE N­enoro­citoili,­ îi de ce te-a bătut îică l’am nenorocit...A curt două lemne și unul l’am pierdut eu... Ancheta pe chestia Mizării comerciantului Antasco M­entoritâţilor minfere şi ale parchetului general Cercetările în chestia brutalizării comerciantului Gheorghe Andrees­­cu la prefectura de poliţie au con­tinuat ori după amiază în localul poliţiei. Ancheta a fost făcută de d. comi­sar regal căpitan Palade. Comerciantul Andreescu a fost citat la poliţie unde a dat o ultimă depoziţie în această chestie. El a fost confruntat şi cu celelalte per­soane care au jucat un rol în acea­stă afacere. Tot eri d. comisar regal Palade a făcut cercetări în chestia confis­cării revistei „Lupta Economică“. S-a luat un interogatoriu d-lui M. Burileanu, ziarist, sub îngrijirea că­ruia apare această publicaţiune, iar azi va fi citat d. Niculescu-Ritz, consilier comunal, şi fost ajutor de primar, directorul proprietar al Luptei Economice“. Raportul în această chestie ur­mează să fie remis azi ministrului de război de către parchetul mi­litar. CERCETĂRILE PARCHETULUI GENERAL Pe de altă parte comerciantul Gheorghe Andreescu văzând că parchetul civil nu se sezisează sin­gur în acest caz nemei pomenit de brutalizare a unui cetățean chemat la o cercetare la prefectura de po­liţie, a depus o plângere la parche­tul general cerând să se deschidă acţiune publică împotriva vinova­ţilor. In această plângere el expune pe larg modul cum a fost ridicat, dus la poliţie şi bătut şi cere sta­bilirea vinovăţiilor şi trimiterea în judecată a autorilor agresiunii ca şi a complicilor. Procurorul general a însărcinat cu facerea cercetărilor pe d. Jean Dobrescu, prim-procuror. D-sa a citat ori la parchet toate persoanele interesate în cauză luând fiecăreia declaraţiuni asupra celor petrecute. Au fost ascultaţi astfel ori: d. Gică Săulescu, directorul prefecturii poliţiei; d. colonel Bolintineanu; soţia d-sale; ordonanţa d-sale; ne­gustorul Andreescu. Probabil că astăzi parchetul va lua o decizie. O SCRISOARE A D-LUI GH. AN­DREESCU Din partea comerciantului Gh. Andreescu, am primit următoarea scrisoare: Mult onorate d-le director, Prin prezenta îmi iau libertatea cu cel mai profund sentiment de­­recunoştinţă ca să vă mulţumesc pentru sprijinul ce mi-aţi acordat prin publicaţiunile ziarului Dimi­neaţa şi Adevărul cu ocazia acte­lor de brutalitate săvârşite asupra mea. Fiindcă în ziarele domniilor­­voastre am găsit ca un refugiu os­pitalitate mă simt obligat a vă a­­duce elogii pentru modul cum tot­deauna luaţi apărarea celor slabi şi schingiuiţi chiar sub acoperişul şi cu concursul autorităţilor care Însăşi ar trebui să garanteze sigu­ranţa cetăţenilor. In acelaş timp vă rog a da pu­blicităţii în întregime această scri­soare arătând pe această cale cele mai recunoscătoare mulţumiri zia­relor Viitorul, Lupta, Cuvântul, Lupta Economică, Argus, Aurora, Independenţa Română, România şi întregei prese a ţării care mi-au dat concursul luându-mi apărarea şi care au înfierat acestă oribilă faptă. Primiţi, vă rog, d-le director, etc. GH. ANDREESCU Nenorocirea­­lela Budapesta BUDAPESTA, 15. — Secretarul Legațiunii franceze din Budapesta, d. Fondant, s’a înecat ori în Dună­re pe când se scălda. Valul tardiv da căldură Un val de căldură s’a lăsat asu­­pra Austriei de o săptămână. Tem­peratura zilei la Viena e de 27 gra­de. In provincie e și mai cald. In Italia temperatura e de 30 gra­ de. Vierm­e frumoasă e în toată Eu­ropa. Valul de căldură se simte destul și la noi. Accidentul aviatori­can au sburat spre golful Persic Aviatorii Challe şi Weisser, cari au făcut, fără escală, raidul Paris- Bender-Apbas (golful Persic), 5200 km. in 30 de ore, urmau să plece ori spre Paris. La o distanţă de 660 km. de Bu­­cureşti, o pană serioasă de motor i-a silit să ateriseze in câmp. Aviatorii s’au înapoiat în Capi­tală, urmând ca in cursul zilei de azi să-și continue drumul spre Pa­ris. Un nou dar al unui ame­rican pentru francezi Din New-York se telegrafiază zi­arelor pariziene, că un bogat ame­rican, cu numele Buhl, a lăsat Franţei, prin testament 2 milioane dolari pentru reconstruirea regiu­nilor devastate de război. Ambasadorul american la Paris e administratorul acestei sume. Noul atacuri banditeşti în Dobrogea Bandiţii sunt înarmaţi cu puşti, mitraliera CONSTANŢA 15. — An­ dimineaţă la orele­­ un număr de 12 bandiţi înar­maţi cu puşti mitraliere au apărut pe şoseaua Mi­­simer Curffanar, unde în­tâlnind pe negustorii Ni­­colae Olteanu şi Suliman Ismail, i-au jefuit de su­ma de 50 mii Iei şi mari cantităţi de mărfuri ce aveau cu dânşii. După această ispravă bandiţii au dispărut in pădurea dinspre frontie­ră. Alţi bandiţi, în apropie­rea satului Caraiman, au prins pe soldatul Gheor­ghe Puştiu, pe care după ce l’au dezarmat şi des­­brăcat, l’au lăsat liber. In marginea Chiose-Ai­dan mai mulţi bandiţi au prins pe negustorul de vite Seif Osman pe care l’au bătut şi desbrăcat. Hoţii i-au furat suma de 40 de mii de lei. c Tipuri din Dobrogea Noua CERSETOR TURC DIN BALCIC Memoriile ultimului rege al Ungariei Călătorul misterios din Orient-Expres întoarcerea ex-regelui Carol la Budapesta I. După ce s’a închis mormântul din Madeira, în care zac spre veș­nică odihnă osemintele lui Carol de Habsburg, ultimul rege al Un­gariei, secretarul său intim, baro­nul Carol de Workmann a ţinut să restabilească adevărul istoric asu­pra ultimei încercări de restaurare pe tronul Ungariei. De aceea a pu­blicat memoriile-ziar ale defunc­tului Habsburg, care se referă la a­­ceastă epocă agitată şi decisivă a vieţii lui, întregindu-le cu povesti­rea evenimentelor la cari a asistat, spre a reconstitui exact cele ce s’au netrecut în Aprilie 1921. Memoriile ultimului Habsburg de pe tronul Ungariei sunt ca un pal­pitant roman de senzaţie. Fantoma lui Carol de Habsburg se ridică din mormântul său uitat în zbuciumul neîncetat şi inutil al valurilor, adu­când un rechizitoriu nemilos re­gentului Horthy, „trădătorului fe­lon", „rebelului", care i-a smuls sceptrul din mâini spre a nu i-l mai remite niciodată. Ca un film de cinematograf se desfăşoară înaintea ochilor noştri uimiţi încercarea romantică a ulti­mului rege Habsburg, care în mij­lociul Europei în arme a pornit sin­gur să-şi recucerească tronul. Dar să-i dăm cuvântul... Un tânăr ca de vre­o 30 de ani aştepta nerăbdător în dimineaţa zilei de 25 Martie 1921 expresul Paris-Viena, preumblfindu-se agi­tat pe peronul gării din Stras­burg. Abia oprise trenul și tână­rul s’a urcat grăbit în vagonul de dormit No. 1717, unde un prie­ten, Lacob conte Lasnen de Rei­schach din Bordeaux, nepotul comandorului cavalerilor ordinu­lui Fancisc Iosif baronul de Rei­schach — îi rezervase patul No. 12. Călătorul misterios îi­ prezentă conductorului un paşaport spa­niol, eliberat de consulatul Spa­niei de la Paris, vizat de prefec­tura poliţiei şi de consulatele german, cehoslovac şi austriac din Paris. La frontiera austriacă misteriosul călător pretextă că e bolnav şi rămase în comparti­ment unde i se făcu revizia paşa­portului, fără ca organele de con­trol bavareze sau austriace să gă­sească vre­o obiecţiune. Şi astfel la 11 fără zece minute seara „spaniolul“ şi contele Las­nen sosiră în gara de Vest a Vie­­nei. La gară erau aşteptaţi de un tânăr aristocrat, care după ce se înclină respectuos în faţa lor luă în primire valizele „Spaniolul“ cu pălăria pe ochi e şi singur din gară aşteptîndu-şi tovarăşul din­colo pe grădiniţa pe care o încon­jură, urcându-se în taximetrul cu No. A. XII. 265, condus de şoferul Petrak. Ca în romanele lui Nick Winter sau în pățaniile extraordinare ale lui Arséne Lu­pin,i se indică cu glas tare șofe­­rui adresa unui mare hotel, pen­­tru ca la­ jumătatea drumului să fie îndreptat spre strada Lands­­krongasse No. 9—care nici nu e­­xistă, opriră în sfârșit în fața ca­sei cu No. 5, unde intrară. Era casa contelui Toma Erdoedy — unul din nobilii maghiari stabi­liţi la Viena şi devotat al Casei de Habsburg. Oaspeţii soseau neaştepaţi şi contele, poftit de servitor în hail îi recunoscu: Era exîmpăratul şi rege Carol de Habsburg I IN DRUM SPRE UNGARIA In fastuoasa metropolă, pe care sute de ani o stăpâniseră strămo­șii săi. Carol de Habsburg își pe­trecu­ noaptea pe un pat impro­vizat în salonul de gală al pala­tului Erdoedy. Căută să telefone­ze celor pe al căror ajutor putea conta la executarea planului te­merar, pe care-l concepuse, de a recuceri tronul Ungariei — dar nici unul nu era la Viena. Pleca­seră să petreacă Paştile la ţară. Şi astfel luă­, aproape sigur, drumul Ungariei condus de un fost şofer al bunicei sale arhidu­cesa Maria Terezia, fosta soţie a arhiducelui Carol Ludovic, un a­nume Meier, care fusese iniţiat în secretul acţiunii, îşi urmă drumul nesupărat — cum spune singur în memoriile sale ex-regele — peste Wiener- Neustadt, Frohsdorf, Seebenstein, Auspang, Munich, Kirchen, Pin­gau la Simersdorf, unde se făcu revizia paşapoatelor şi mai depar­te pe pământ unguresc la Pin­kafee. „Ce sentiment ciudat — excla­mă ex-regele — sft treci necunos­cut de nimeni prin ţara ta !‘‘ La Pinkafoe dejunară şi lepă­­dară misterul în care se învălui­­seră până atunci. Carol vorbeş­te cu entusiasm de şniţelul cu castraveţi pe care l’a mâncat în cârciuma unui oarecare Jenner şi se emoţionează de gestul câr­­ciumarului, care „a păstrat ca a­­mintire tacâmul şi rămăşiţele de castravete“, fiindcă le atinsese ul­timul rege Habsburg. EZITĂRI... în sfârşit, după mai multe pe­ripeţii de romantism ciudat exre­­gele şi însoţitorul său, contele To­ma Erdoedy se găseau în holl-ul palatului episcopal din Szomba­thely, reşedinţa contelui Mikes, care mai păstoreşte şi astăzi. în­tâmplarea a vrut ca în aceeaşi seară episcopul să aibă oaspeţi, între cari şi pe ministrul de in­strucţie Vass (preşedinte de con­siliu era atunci contele Paul Te­­leky, acuzat de complicitate în falsificarea de franci francezi). Episcopul nu-l recunoscu pe fos­tul său rege. A fost nevoe de pre­zentări şi Prea Sfinţia Sa avu un acces nervos. Ministrul Vass fu pus la curent de sosirea ex-rege­lui iar colonelul baron Lehar, co­mandantul armatei maghiare din Ungaria de Vest fu chemat la pa­latul episcopesc „în numele rege, Iui”. Colonelul sosi plin de bucurie şi se puse la dispoziţia „suvera­nului său“, care, după masă se sfătui ce-i de făcut. Venise­ din Elveţia cu textul unui manifest­, pe care dorea să-l publice şi să-l notifice armatei printr-un ordin de zi, în acelaş timp când urma să fie comunicat şi regentului Horthy. Textul proectului de manifest era acesta: „Urmând imboldul inimii Mele, M-am întors în patria Mea iubiţi şi cu începere de azi Am reluat iar guvernarea. Dumnezeu cu noi!" Manifestul n’a văzut însă nici lu­mina tiparului și nici n’a fost co­municat trupelor. N’a fost păstrat decât în memoriile lui Carol de Habsburg, ca un document carac­teristic pentru amestecul ciudat de naivitate și lipsă de pregătire a ul­timului rege Habsburg. Manifestul n’a fost publicat, de­oarece contele Paul Teleky, primul ministru şi comisarul general al Ungariei de Vest, contele Sigray, se găseau întâmplător la o moşie din apropiere, de unde au fost che­maţi la Szombathely. Amândoi — o spune Carol da Habsburg singur — au fost con­sternati, mai ales primul ministru. Şi îi declară ex-regelui că nu există decât două posibilități. Sau să se întoarcă în Elveția, sau să plece imediat la Budapesta. Și Carol alese Budapesta ! ...Uitase însă că plecase la drum în Vinerea patimilor... LIVIU P. NASTA . Mâine: „Rebelul“ Horthy -TOCMEALA PENTRU TRON­ . .—­gfm • 4 ) Tratative comerciale ceho-germane PRAG A. 15. — Tratativele din­tre Cehoslovacia și Germania pen­tru încheerea unui tratat comer­cial vor începe la 30 Septembrie, la Berlin.

Next