Dimineaţa, noiembrie 1926 (Anul 22, nr. 7159-7188)
1926-11-01 / nr. 7159
► 3830 Principesa Elena la deschiderea expoziției de horticultură 12 PAGINI Prețul afernamentelor: -eî 650—pe timp de un an t» 440-6 luni » tJU I! I* » 3 » In străinătate dublu 230 BIBLIOTECA,,ASTRA" SIBIU 1NI1T1 Fondată în 1904 de CONST* MILLE TELEFOANELE Centrala 6/67, 24/73, 46/79. 3 1 £ I II BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 7 9-11 || 3 LE1 [ Anul XXII-No. 7159 LUNI I NOEMBRIE 1928 NOASTRE | PhifWb "7/72, 4rf*la 7/69 Provincia 10/66. Matei Cantacuzino A trecut un an de la moartea lui Matei Cantacuzino. Tineretul universitar din Iaşi era hotărât să-i cinstească memoria printr-o tristă solemnitate. In ultimul timp, între profsori şi studenţi se desfăcuseră relaţiile sufleteşti. Tinerii apucaseră pe alte căi Studenţimea îşi întoarce astăzi pândul spre profesori, spre memoria acelora care n’au cunoscut ura, ci au propovăduit cu pasiune iubirea intre oameni- Pacea făcută între studenţi şi profesori nu putea fi încheiată ntr'un loc mai potrivit decât la mormântul lui Matei Cantacuzino Care, generaţie după generaţie, se înflăcărase de idealuri pururi tinereşti Matei Cantacuzino fusese numit profesor universitar pe baza deciziilor redactate ca Consilier la Curtea de Apel din Iaşi. El ea hotărât să scrie tratatul de Drept civil numai „cedând insistenţelor multor foşti şi buni elevi“. „Am socotit, — spune Matei Cantacuzino în prefaţa acestei opere — că nu se cade să refuz acest semn de solidaritate sufletească credinţii celor rămaşi şi memoriei celor ce nu mai sunt“. De aceea Matei Cantacuzino, „când povara anilor începuse a-i prevesti încheerea muncii şi a progresului“ şi subt „imperioasa nevoe a omului de a nu se simţi de prisos“ a fixat, în formă lapidară, elementele Dreptului civil. Dar recitindu-şi opera, autorul a rămas nemulţumit. I se părea că „interesul acestei publicaţiuni rămâne foarte redus“ — deoarece ea „e lipsită de desvoltările şi explicaţiunile orale, spune Matei Cantacuzino, in care se traduce viaţa şi căldura operei de învăţător, şi ale căror conţinut şi întindere îmi sunt dictate de fiecare prelegere în privirile atât de elocvente ale tinerilor care mă ascultă“. Ochii studenţilor, îndreptaţi spre Matei Cantacuzino, erau plini de întrebări. Ei se luaseră pe urma unei lumini fugare, şi rămăseseră în urmă Aşteptau o scăpărare nouă ca senină pe teren solid pasul rftiv o cor. Matei Cantacuzino Ie ea nedumeririle şi-i conducea părinteşte pe drumurile severe ale Dreptului, ştiind însă —din când în când — să le arate şi priveliştile pitoreşti dimprejur. Aceste privelişti erau mereu altele. Matei Cantacuzino nu făcea parte din rândul oamenilor, prevăzuţi cu convingeri etichetate şi închise pentru totdeauna în saltaraşe farmaceutice El era miruri în căutarea adevărului. De-aceea n’avem siguranţa şi asprimea doctrinarilor de catedră Matei Cantacuzino se înflăcăra de un crez, îl sublinia cu un gest de-o clasică eleganţă, dar — în c clipa următoare — se simţea desamăgit, furat însă de alte lumini care jurau la orizont-Acest temperament tineresc, polmirt de veşnic alte aspecte ale aceluiaş ideal : spiritul de dreptate şi nemărginita iubire de oameni — temperamentul asta nu putea fi uitat de tinerii prin excelenţă entuziaşti şi visători-Fie ca studenţii, cu prilejul solemnităţii de la Iaşi; sa evoce — odată cu figura de-o nobilă distincţie a vechiului cărturar moldovon — şi spiritul lui generos, „căldura-i de învăţător“, dorul sălbatec de justiţie nu numai la bară, dar şi’n viaţa politică şi socială... Să evoce ei privirea-i bună şi Înţelegătoare pentru toate ale lumii acesteia — privirea aceia plină de iubire şi duioşie din orbii care s'au stins pentru totdeauna. M. SEVASTOS Kt HnjEIWSE Perceperea taxei de 0,50 la sută ad-valorem primăriei pe lâng ministerul de finanţe D. Anibal Teodorescu, primarul Capitalei, printr-o adresă din partea primăriei, a Intervenit pe lângă ministerul de finanţe ca, în legea ce se proectează pentru înlocuirea impozitului de 1 la Sută asupra cifrei de afaceri, cu un alt impozit, să se prevadă ca, odată cu încasarea acestui nou impozit înlocuitor, să se perceapă — ca taxă adiţională — şi taxa de 0,50 la sută ad-valorem pe care d-sa a voit s o înfiinţeze la primăria Capitalei, dar n’a fost admisă de consiliul comunal. D-sa arată că, potrivit legii din 1923 asupra maximului taxelor comunale, care prevede şi taxa de 0,50 la sută ad-valorem, multe oraşe din ţară au aplicat această taxţă, — ce s'a refuzat Bucureştiului — şi trag din ea venituri însemnate. In ce priveşte repartiţia taxei, primăria Capitalei propune ministerului prin adresa de mai sus ca. moflusn! Incasător să se impartă între toate oraşele din ţară, cari astăzi nu percep taxa ad-valorem şi indiferent dacă ele fac Anglia nevoită și ceară credite LONDRA, 30. (Rador). — La întrunirea publică convocată de partidul liberal la Londra, d. Lloyd George a rostit un discurs prin care a arătat că la sfârșitul lunei Decembrie,, echilibrul comercial al Annilei va fi complect rupt și Anglia va fi nevoită să ceară credite în străinătate. Centrala automată — Să vezi Ceste), centrala noastră o sa meargă mai bina ca centrala automată,, Cum călătoreşte regina in America Mi Ci s’a discutat la banchstul bancherilor? Agenţiile vau arătat desigur că eri dimineaţă a luat parte la un serviciu religios la o biserică episcopală, că a fost la muzeul metropolitan de artă; că a luat masa — la prânz — la d. Nelson, consulul general al României la Chicago; că, după amiază, a asistat la o recepţie dată în onoarea ei de „Asociaţia presei canadiene’’ şi că seara s a dus la Operă (unde, cum bine am arătat alaltăeri, s’a plătit câte un loc 1.000 de lire sterline) ca să asiste la reprezentaţia baletului ei Crinii vieţii". Toate acestea, pe o vreme din cele mai rele, fiindcă spun cablogramere, la New-York e frig şi plouă într'una. Am vorbit ori de hotărârea consiliului municipal din Minneapolis, obţinută, In urma unui discurs al unui socialist I. G. Scott, de a nu se face o recepţie oficială reginei, „New-york Herald“, (ediţia pariziană) protestează în nr. de azi în contra acestei deriziuni. Discursul parte sau nu din Uniunea oraşe-s d-lui Scott, spune ziarul, a fost val 1^— .11. n__' rrne fer din România* Ministerul a luat, deocamdată, act de propunerea d-lui primar al Capitalei, rămânând să avizeze. Dar. ..Nu ne mirăm, scrie foaia americană, că regele României a telegrafiat reginei să abandoneze voiajul și să se întoarcă. Dar regele Ferdinand ca şi regina trebuie să ştie că consilierul Scott nu reprezintă decât pe sine şi pe puţini, foarte puţini fanatici cari nu-şi pot stăpâni ura. Comentariile publice asupra vizitei resmek sunt fireşte libere, dar ziariştii şi oamenii publici rari se respectă nu iau parte in mod nepoliticos la discuţia care priveşte acţiunea ei. Curtenia americană faţă de străinii distinşi, fie că poartă sau nu coroane, este cunoscută“. BANCHETUL BANCHERILOR Incidentul acesta lichidat, să trecem la altele. De pildă la banchetul dat de bancheri. Ce s’a întâmplat acolo? Telegramele au anunţat că au luat parte financiarii cei mai puternici (cari, fiind astfel, sunt şi cei mai cunoscuţi din New-York). A fost de exemplu d. Lamont din firma Morgan. Ce au zis oamenii aceştia reginei? Au dat vreo speranţă? Până acum n’am văzut. In direcţia aceasta, decât dezminţiri. Abia lansa câte un ziar o ştire timidă, ca în şoaptă, despre un împrumutromânesc la un nu! categoric urma imediat. Ne-am întrebat dacă, la căldura comunicativă a banchetului, la ora proprie a toasturilor, vreun magnat al finanţei internaţionale (bancherii americani trebue forţamente să facă parte din această finanţă) n’a făcut reginei agreabila surpriză de a-i vorbi de posibilităţi de credit. Dar în ziare, n’a pătruns nimic în privinţa aceasta. Dintre toate banchetele, singurul la care reporterii n’au fost invitaţi este cel al bancherilor. De aceea o gazetă a şi numit masa bancherilor: „prânzul misterios”. E lucru cunoscut că finanţei nu-i plac indiscreţiile. Să fi avut, în cazul de faţă, să ascundă ceva? N'ar fi fost rău, fiindcă aceasta ar proba că stăpânii lumei (e vorba de bancherii americani, nu de capetele Încoronate) au intenţii bune cu noi. Dacă n’ar fi avut intenţii de acestea, nu i-ar fi jenat reporterii. Dar nu garantăm că argumentele acestea, cam sperioase, sunt şi juste. G Si Sam călătoreşte regina rii şi croitorii din Baltimore şi din celelalte oraşe, pe unde a trecut şi va trece regina au făcut afaceri strălucite. „Primarul Jackon din Baltimore a pus pentru întâia oară în viaţa lui, un joben. Când s’a povestit reginei faptul, a râs şi a spus că e lucrul cel mai măgulitor ce i s’a întâmplat dela sosirea în America”. CUM VĂ PREZINTAŢI REGINEI Dar nu numai la Baltimore s’a pus „problema“ costumului. Ultimele ştiri arată că chestia se discută şi în alte consilii comunale, cu săli de bee. Preţul voiajului a ! Dar regina, ca să pue capăt dispufost fixat la patru shilingi şi areas- tei, a declarat că ţine să-i vadă pe ea numai fiindcă aşa cere legea“. I americani în hainele lor naţionale. Tot ce va avea de plătit reginai prin ziare şi prin radio se instruia fi deci suma de... 5 lire sterline este publicul cum trebue să salute şi jumătate sau nici 4.500 lei (după cursul de azi al leului faţă de lira sterlină). MERITUL D-NEI ZOE BECHLEY „Daily Sketch"* (22 Oct.) spune —alte ziare au confirmat aceasta— că meritul, sau o parte din meritul succesului în vizita reginei revine d-nei .Zoe Bechely, o ziaristă ,şi scriitoare americană. Doamna Becheley a fost mai de mult în ţară, unde a făcut, cunoştinţa reginei şi, întoarsă în America, a reuşit să obţie ca un număr de ziare să publice pe un preţ foarte mare o serie de articole de ale reginei. În urmă, regina hotărtndu-se să se ducă în America tot doamna Beckley a lucrat printre cunoscuţii ei din presă, ca să pregătească terenul. Ea a fost la Paris şi a voiajatcu regina pe „Leviathan“, pe regina. „Nu trebue — au scris unele gazete cu toată seriozitatea — să loviţi fruntea de pământ, nici să vă tăvăliţi pe jos atunci când sunteţi prezentaţi reginei”. Apoi: „Dacă Majestatea sa vă dă mâna puteţi să i-o atingeţi. Dacă nu, o înclinare ajunge”. Aceasta n'a împiedicat, la Brooklyn, pe un entuziast să Întindă el mâna reginei şi, apucându-i-o, să i-o strângă cu putere, după obiceiul american. Un colonel, văzând că regina e în primejdie să aibă degetele sfărâmate, strigă cetăţeanului înflăcărat că un ,,shake-hand“ american nu e potrivit pentru o regină. Azi, regina, prinţii şi suita au început turul în America. Ei voiajează într’un tren a cărui somptuozitate telegrafiază corespondentul lui „Daily Telegraph“ — nu a fost încă niciodată atinsă în Statele Unite. „Trenul e compus din zece vagoane, toate decorate cu drapelele şi armele României. A fost botezat cu numele de „Royal Roumanian“. Un vagon, mobilat în mod luxos ca salon, va servi pentru recepţii. Vagonul restaurant, şi el foarte luxos, are o masă pentru şase persoane. Sunt natural vagoane-paturi REDINGOTE $I JOBENE Despre vizita la Baltimore, în ziua de 21 Oct., vin informaţiuni complimentare. Ele arată că primirea a fost „extraordianr de entuziastă”. Timpul a fost splendid. Corespondentul lui „Daily Telegraph’’ spune în cablogramul lui că membrii „oficialităţii” din Baltimore, cărora jobenul şi redingota sunt necunoscute, au ajuns aproape să se bată în timpul discuţiei asupra acestor articole de toaletă. Ei se întrebau dacă jobeilul și redingota sunt într'adevăr necesare pentru a saluta regina”. Corespondentul adaugă că „întrebând departamentul de stat din Washington (ministerul de, externe) dacă obiectele arătate sunt necesare, li s'a râspuns că da”. După care, oficialitatea „dădu năvală la prăvălii”, ca să caute jobenul și redingota. AxamUlt amănuntul eu pălărie. ZILE DE PRIMĂVARĂ PLOEȘTI. 30. — In ultimele zile temperatura scăzuse foarte mult, datorită marei cantități de zăpadă căzută în munți. Astă-noapte a început deodată să sufle un vânt neobişnuit de cald. Temperatura s’a ridicat simdtul. * TIMIȘOARA. 30. — Se anunțălin Lugoj că eri a căzut asupra oraşului o ploaie de vară furtunoasă, însoţită de descărcări electrice. Trăsnetul a căzut pe casa văduvei Bela Marsihovski și a aprins-o. Intervenind, pompierii, focul a fost stins. • • . -! . ........... ......... Boala regelui Ministrul Casei Regale ne comunică următorul: BULETIN MEDICAL M. S. Regele suferă de Recto-Sigmoisfită, care evoluează ameliorându-se. Castelul Pelișor. 30 Octombrie 1926. Dr. Romalo Dr. I. Mântuiea * Comunicatul oficial asupra boalei regelui este destul de laconic. Dintr’însul nu reese cu precizie boala de care sufere suveranul. Recto-Sigmoidita ar însemna o inflamaţie a intestinului gros care se întinde pe o distanţă destul de mare, interesând atât rectul, cât şi porţiunea imediat superioară a intestinului gros, porţiunea numita colonul sigmoid. Ceea ce nu spune comunicatul este dacă această inflamaţie are legătură directă cu operaţia de hemoroizi, adică dacă ea este o concesinţă a operaţiei sau exista şi înaintea acesteia, sau este o boală deosebită. In orice caz, oricare ar fi natura recto-sigmoiditei, desigur că ea produce destule neplăceri suveranului, deoarece boalele rectului produc dezagramente chiar dacă nu sunt de natură prea gravă. Institui oameni si fapte din America Columbia University Pe douăsprezece străzi lungime şi patru lăţime se ridică construcţiile în piatră cărămizie, care formează vestita universitate a Columbiei. Lin întreg cartier universitar! Suntem primiţi de d. John Gerig, profesor de limbi romanice un mare prieten al ţării noastre. La intrarea universităţii, în faţa unor stâlpi corintieni, „alma mater“, impunătoare statue, ne întâmpină cu braţele deschise. Intrăm prin mari coridoare, urcăm scări şi străbatem veritabile cetăţi de cărţi, bibliotecile diferitelor specialităţi. Unversitatea Columbiei, se compune din: Columbia University, propria zisă, cu toate facultăţile pentru băeţi, Barnard College, colegiu pentru fete, Teachers college, un fel de seminar pedagogic pentru pregătirea profesorilor, Columbia University Extension, apoi facultatea de presă, şcoala de mine, şcoala de medicină cu clinici speciale, facultatea teologică zisă, „Union Teological Seminary“, căminuri de studenţi şi studente, cantine şi terenuri sportive. Suntem conduşi de către d. profesor Gerig şi de d-şoara Ipcar, profesoară venită din România, care a tradus în englezeşte basmele lui Ispirescu. Pretutindeni săli spaţioase, mobilier confortabil. Facultatea de ştiinţe cu laboratorii, facultatea de drept pe frontispiciul căreia citesc celebra definiţie a dreptului: „Jus est ars boni et aequi“, facultatea de litere cu muzee caracteristice spiritului american, învăţământul e dominat de metoda practică a concretizării. Diferitele epoci istorice, sunt redate în tablouri, — evoluţia teatrului se poate învăţa privind sculpturile care înfăţişează în miniatură toate tipurile de teatru, începând cu cel grec. Lângă facultatea de filozofie se găseşte biserica universităţii, pe care este scris : „pro ecclesia Del“. Americanii totdeauna practici, au făcut o singură biserică pentru toţi studenţii. In acelaş locaş, al aceluiaş Dumnezeu, se oficiază pe rând slujbele tuturor religiilor. Casa Domnului se transformă pe rând, după nevoie, în biserică protestantă, catolică, ortodoxă, sinagogă, moschee, pagodă şi templu budist. Este în aceasta, pe lângă nota de practicism incontestabil şi o superioară înţelegere a acelei unităţi supreme, care constitue esenţa comună a tuturor religiilor în variatele ei manifestări. Intrăm într’o sală de recepţie a Universităţii, în care sunt păstrate trofeele şcolii, unde sunt plăci cari imortalizează în litere de aur numele studenţilor merituoşi şi al donatorilor generoşi. Interesantă şi caracteristică este organizarea universităţilor în America. Acestea nu sunt nici înfiinţate şi nici conduse de stat. Iniţiativei private, atât de puternică în noul continent, i se datoreşte şi existenţa lor. Statul nu are nici un amestec. Organizaţii particulare, zise „frăţii“ într’o traducere liberă, — cari pe lângă latura mistică au şi pe cea practică, — strâng un fond, care uneori poate fi depus de către o singură persoană, construiesc un mare edificiu, angajează profesori şi înfiinţează Universitatea... Studenţii ieşiţi de pe băncile acestor instituţii, continuă să se intereseze de universitate şi după ce s-au aruncat în vâltoarea vieţii sociale. Fondurile colectate de la foştii studenţi, sunt considerabile. La festivităţi vezi oameni cu părul albit de viaţa tragic de serioasă a nembrii continent care rup câteva ore muncii lor mereu febrile, pentru ca alături de generaţiile tinere, să mai regăsească ceva din atmosfera senină şi caldă de odinioară. Aceste originale peterinagii, sunt sincere omagii aduse înaltelor instituţii de cultură de peste ocean, în care democraţia şi umanitatea sunt realităţi. Există astfel o frumoasă şi utilă solidaritate în timp între diferitele generaţii.. In asemenea condiţii şi cu această concepţie universitatea devne o adevărată „alma mater“. V. V. STANCIU 1 . — ------------------------- .Gânduri simple Dulcea ei fotografie! Femeia Parcgrhiva Filip Cristo, zisă Chiţă, ăiu ,srduhd Căjelii., judeţul Putna, este căutată prin anun furi de ziare unde îi s'a pus şi foto’grafia. In calitate de servitoare ea I şi-a însuşit dela stăpân bijuterii de o valoare atât de respectabilă teci păgubaşul oferă cinci mii de lei, numai ca să aibă plăcerea s-o mai revadă pa vrednica Paraschiva. Socotiţi cât mai costă acele anunţuri şi faptul sigur că bijuteriile au fost topite şi evaporate şi vedeţi dacă face ocaua căldaraua!... Păgubaşul acesta este însă un om cu energie, cel puţin să fie compromisă Paraschiva! In semnalmentele date se spune că ea are nasul complect turtit! — Cine te-a pus nenişorule să iei aşa femeie în casă? exclamă toată suflarea omenească. Nu te-ai gândit că acel nas turtit înseamnă că a scos din fire pe taică-său, bărbatu-său, iau vr'un stăpân, de i-a dat unai bună? — Bine i-a făcut, o să-şi zică soacrăle în barbă. Noi muncim şi fără Parascheve, iar voi oameni tineri adunaţi, tot ciurucul şi-l oploşiţi!... O inimă imparţială va ofta însă din rărunchi şi va zice: — Ce să facă oamenii când trebuie să se ajute la muncă? Biroul statului te înscrie şi te lasă luni de zile postulant, iei ce se găseşte pe drumuri şi le plăteşti cu bijuterii, haine, veselă, ba chiar şi cu viaţa! Aşa e cântecul nu te supăra! STAN BOLOVAN Dispariţia bancherului Aischeck Zilele acestea a dispărut din Capitală bancherul Aischeck, care avea o mică bancă pe str. Academiei 2. El a lăsat un pasiv foarte mare. Bancherul Aischeck făcea mai mult operaţiuni de bancă şi cei păgubiţi de el sunt în mare parte detentori de acţiuni. * Prefectura politiei Capitalei ,şi Siguranţa generală a statului, au luat toate măsurile pentru găsirea lui. In registrul dela biuroul paşapoartelor din prefectura poliţiei s’a găsit numărul sub care s’a eliberat paşaportul. El a fost emis în ziua de 13 Mai 1926 sub numărul 527.514. * D. N. Baboeanu directorul reviste „Vlăsia”, ne face cunoscut că încredinţase o importantă avere, în numerar şi acţiuni, dispărutului bancher.