Dimineaţa, martie 1928 (Anul 24, nr. 7627-7657)

1928-03-01 / nr. 7627

niral X30T mr, 7627 joi 1 Martie 1928 Prețul Abonamentelor Lei 750—pe timp de un an ,, 380— „ „ i, 6 luni o 200— ,, tt » 3 „ In străinătate dublu 3 Lei 12 Pagini 3 Lei Fond­ala 1904 de CONS1. NSIIII —BIROURILE: In București, Str. Sărindar No. 7-9-îl. — Teletoansle noastre: Centrala: 306/B7, 324/73, 346 73, 353 54 Direcția s 357 72 A-Jia 307 69 Provincia 3101 Datoria presei cinstite Campania nesăbuită pe care, din m­otive politice sau de simplă con­curenţă, ziarele liberale, în frunte­­cu „Universul“ şi „Viitorul“ o duc în contra noastră, merită o discu­ţie mai amplă. Ea este o nouă do­vadă a imensei deosebiri în mora­litatea celor două concepţii : cea democrată şi cea reacţionară. Ce comod este să faci paradă de­­patriotism, să-ţi închizi cu grije ori­ce portiţă de intrare sentimen­tului de milă pentru nevoile celor necăjiţi şi să te prezinţi publicului ca apărător al ţării contra tendin­ţelor de „distrugere“ ! Este o ac­tivitate, care nu reclamă nici un lise ; cu o mână încasezi diurna de deputat, oferită de jandarmul care a furat urnele ; cu cealaltă mână încasezi tantiemele de la consiliile­­­întreprinderilor ce au acaparat bu­­xiurile statului ; şi cu amândouă jm­âinile încasezi misiţiile pentru in­tervenţiile ce le faci în calitate de­­Miare patriot. Contra activitatea : te zbaţi să inventezi calomnii pen­tru ponegrirea adversarului şi reuşţii călduros regimul care ţi-a ■dat atâtea bunătăţi. In schimb, care e situaţia celor cari punându-se în serviciul unei «idei, înfruntă greutăţile unei lupte cu puterea organizată a stăpânirii? Ei n’au de­cât satisfacţia datoriei­­împlinite şi speranţa unei recu­noaşteri târzii a sacrificiilor făcute pentru binele general. Până atunci, ei se văd împroşcaţi cu noroiu, in­sultaţi în sentimentele lor, calom­­ificiaţi în modul cel mai mizerabil ba adesea chiar expuşi la repre­salii. Am vorbit de câteva ori, în ul­timele zile, de cazul Filatov. Este un caz atât de caracteristic, în­cât nu-i putem explica în­deajuns citi­torilor noştri. De zece ani de zile, ducem o luptă neîntreruptă pentru asanarea moravurilor administrative din Ba­sarabia. O facem, având conştiin­ţa că singura posibilitate de a asi­gura pe veci revenirea la retatcă a acestei provincii este câştigarea dragostei populaţiei ei. Nici­ drep­tul istoric, nici identitatea etnică a populaţiei din Basarabia cu cea din restul ţării, nici tratatele interna­ţionale, ratificate sau nu, nici mă­car recunoaşterea de fapt sau de drept de către actualii stăpânitori ai Rusiei, nu fac doi bani, dacă la bază nu este mulţumirea populaţiei şi dorinţa ei de unire cu ţara mu­mă.A lupta pentru legalitate în Ba­sarabia, înseamnă a asigura stăpâ­nirea pe veci a acestei provincii. Dar cum se duce această luptă ? Iată cazul Filatov. Şapte ţărani dintr’un sat descoperă că primarul, unealtă liberală, a delapidat nişte fonduri ale cooperativei locale. Şi când îi cer socoteală pentru acest fapt, el îi declară bolşevici­ şi re­beli, ordonă jandarmilor să-i îm­puşte. După vechiul sistem, ei sânt legaţi, trimişi sub escortă în alt sat, şi împuşcaţi sub pretext că au vrut să fugă. Cinci rămân morţi pe loc; unul, grav rănit, se preface mort şi scapă. Este Filatov. Ce ar fi fost mai natural decât ca întreaga presă, întreaga opinie pu­blică să răspundă printr’un muget de durere, ca, printr’o formidabilă mişcare de protest, ea să impuie guvernului cele mai grave sanc­ţiuni contra primarului şi a jandar­milor vinovaţi? In loc de aceasta, presa patrio­tardă se repede cu o furie caniba­lică în contra noastră. Din moment ce ea a declarat că victimele sunt bolşevici şi rebeli, aşa trebue să fie. Cele mai fioroase calomnii au fost lansate contra noastră. Citiţi „Universul“ şi „Viitorul“ de azi — încă n’au apărut, în momentul când scriem aceste rânduri, dar ştim di­nainte ce vor spune — şi veţi ve­dea reproduse aproape aidoma ca­lomniile şi insultele pe cari ni le a­­runcau atunci, pe motiv că, plătiţi de Moscova, apărăm pe bolşevici şi pe rebeli. Nenorocitul Filatov, grav rănit, abea târîndu-se, după ce pierduse atâta sânge, s’a strecurat la Bu­cureşti, unde a fost găzduit de un om de inimă, fruntaşul ţărănist, pe atunci deputat, Spiridon Popescu. A doua zi „Viitorul“ scria un arti­col intitulat „Gazde de bolşevici“, prin care denunţa patrioţilor în­groziţi că „în toată Capitala nu s’a găsit altă gazdă pentru acest bol­şevic rebel, trimis de Moscova să ne distrugă ţara, decât la un depu­tat ţărănist“. Nici măcar un acope­riş nu-i tolera oficiosul guvernului acestei nenorocite victime a siste­mului de stăpânire a Basarabiei. Patru ani de zile a durat proce­sul de rebeliune al lui Filatov. Zi­lele trecute el s’a isprăvit cu achi­tarea! Tribunalul a recunoscut că Filatov fusese victima unei însce­nări. Şi acuma, întrebăm pe cititorii noştri: Nu ne-ar fi fost şi nouă a­­tuncea mai comod să acoperim o­­ribila crimă a administraţiei, să spunem şi noi, în cor cu „Univer­sul“ şi „Viitorul“ că era vorba de nişte rebeli bolşevici, cari au avut o soartă meritată? Am fi fost în­cărcaţi de laude, am fi fost trataţi de buni patrioţi, ne-am fi bucurat de protecţia autorităţilor şi am fi putut să ne dăm şi noi ifose de a­­părători ai patriei contra „tendin­ţelor destructive“! Ei bine, nu, de o mie de ori nu! Am respins cu indignare această solidarizare. Am suportat atunci toate insultele şi calomniile. Am putut citi zilnic în „Viitorul“ şi „U­­niversul“ că suntem­ vânduţi Mos­covei. Ne-am dat seama că poate ici-colo, vre­i un cetăţean naiv să fi dat crezare acestor calomnii o­­dioase. Dar am continuat să ne fa­cem datoria. Şi avem satisfacţia să spunem că noi am silit atunci gu­vernul să facă o anchetă. Un co­municat oficial recunoştea atunci că în urma campaniei dusă de ..a­­numita presă“, guvernul a trimis pe un colonel în anchetă. Nu ştim ce efect a avut ancheta colonelului. Dar dacă jandarmii din Basarabia s-au convins că la Bu­cureşti se ţine cont de campania „anumitei prese“, şi se ordonă an­chete în astfel de cazuri, dacă pe urma acestei convingeri ei au pus niţel frâu apucăturilor, ne decla­răm satisfăcuţi. Continuaţi să ne calomniaţi şi să ne insultaţi, domnilor ziarişti ofi­ciali şi oficioşi! Noi vom continua să ne facem datoria. Iar când peste o sută de ani se va seri istoria Ba­sarabiei, se va spune că o mână de oameni, din „anumita presa“, ca nişte adevăraţi mucenici, îndurând hula şi batjocura unor aşa zişi ,,pa­tr­­oc“ şi „naţionalişti“ au salvat unirea Basarabiei, cu toate sforţă­rile Sfintei alianţe dintre o admini­straţie coruptă, o jandarmerie ca­nibalică şi o presă patriotardă slu­garnică. IUI I ■ - GAMA întâmplările zilei CORB LA CORB... „Corb la corb nu-şi scoate ochii", îmi zice sentenţios şi amărât priete­nul meu Nea Ghiţă, care urmăreşte cu o vie pasiune şi cu un îndreptă­ţit interes patriotic dezbaterile pro­cesului cu fraudele de un fleac de câteva zeci milioane de la „Monitorul Oficial". Şi Nea Ghiţă îmi dezvoltă ideia exprimată aşa de lapidar in vechea zicătoare de mai sus. „Au sărit, îmi zice el, să-l scape pe Fălcoianu din temniţă şi să-l scoată basma curată toţi mai marii ţării, toată protipendada noastră. Pun cu toţii mâna în foc pentru dânsul şi se jură pe sfinţii şi mucenicii raiu­lui că Fălcoianu e băiat de zahăr, că, despre partea cinstei, e nevinovat ca un mieluşel că e aşa de curat şi de cumsecade încât mai mai să-i căutăm şi lu­i o zi în calendar şi zi­lei aceleia să-i zicem „ziua sfântului mucenic Fălcoianu". „De­geaba le spune procurorul — halal să-î_ fie, că_e_ om, ţi jumătate. Dar nu vedeţi că a fost prins cu mâ­­na'n sac şi încă în ce sac? în sacul de zeci de milioane strânse cu toba şi din sudoarea noastră de sânge. De­geaba le pune înaintea ochilor scri­sori,­­ chitănţi şi alte documente din cari şi un orb ar putea să vadă că musafirul de câteva luni de la Văcă­reşti a dat iama în avutul statului, adică în avutul nostru al tuturor. „Foşti miniştri, viitori miniştri, foşti viitori miniştri nu văd şi nu vor să audă nimic. Ei nu ştiu­ decât un singur lucru: că unul de seama lor a fost băgat, la răcoare şi că mort, copt ei trebuie să-l scape şi să-l spele de tot păcatul şi de toată murdăria. „Şi cum să nu-ţi vie damblaua, nene, când îi auzi zicând: Fălcoianu al nostru nu juca la club decât pe sume mici de toi, aşa că el nu pier­dea pe seară decât un fleac de ni­mic: 200, 300, cel mult 500 de mii de lei.„Cât despre partea cinstei, cea mai bună dovadă ca unul mai cinstit ca dânsul nu se găseşte decât faptul că nu dădea pe la club atunci când rămânea dator cu câteva sute de mii ? „Auzi, d-ta, judecată şi apărare? continuă Nea Ghiţă izbucnind din ce in ce mai mult. E un fleac sutele de mii de lei pierdute într-o seară şi eşti om cinstit, atunci când tragi chiulul şi dai bir cu fugiţii! „Corb la corb nu-şi scoate ochii" închee Nea Ghiţă. Elvi­n IN JURUL ASASINATULUI MONDEN — Ești suspect, că s ’a găsit la tine un ciocan „ — Apoi ciocanu e su­spect, numai la ciocoi... Cine sunt cei eroi ai dramei Impresionanta dramă din Aleea Bonaparte, desfăşurată în condi­­ţiuni atât de neobişnuite, a aruncat consternare în toate straturile so­ciale ale Capitalei, în lumea bună unde asasinul şi victima erau per­fect cunoscuţi, în marea massă un­de crima săvârşită de un fiu de bo­ier, având drept mobil jaful ordi­nar, a fost primită cu cea mai mare oroare. VIAŢA LUI GĂETAN George Găetan (şi asta e partea curioasă, până acum disimulată a caracterului lui), n’a dat niciodată dovezi de impulsivitate morbidă, a­­gresivă. Fiu al unor oameni foarte înstă­riţi, crescut în condiţiuni pe cari numai averea părintească şi grija unei educaţiuni alese puteau să i-o dea, a fost considerat pururea, drep un tânăr înzestrat cu frum­oa­se calităţi, manierat, singurele e­­ventenţe ce pot servi ca passe-par­tout, în lumea în care circula. Din nefericire, părinţii lui i-au transmis odată cu moştenirea ma­terială şi o tristă ereditate. Căci a­­tât tatăl său, cât şi unchiul său, moşieri şi arendaşi la Brăila, erau vestiţi jucători la Bursă, pasionaţi oameni de cursă, înverşunaţi club­­m­ani. încă înainte de război, bătrâ­nul Găetan dădea bănci de 50—60 mii Iei, ceea ce constituia pentru e­­poca aceea, un gest din cele mai îndrăzneţe. DEBUTUL Dar moştenirea materială n’a durat multă vreme. I-a rămas doar pasiunea care nu putea fi susţinută decât cu mari fon­duri. Odată averea personală irosită, Găetan a pus la bătaie calităţile lui fizice. Debutul în noul lui sistem de viaţă, Ia făcut in paguba sufle­tească a unui bun prieten al său cunoscut personagiu din Brăila. Acesta a fost nevoit să divorţeze. Din acest moment viaţa lui Găetan se rezumă la jocuri de cărţi, bani luaţi de la femei şi alte expediente, cunoscute dar tolerate în societatea pe care o frecventa. Ca o anexă a viciilor sale şi pentru a fi în curent cu cerinţele snobismului monden, a devenit şi adeptul „Papagalu­lui Alb“, fiind amestecat în scan­dalul răsunător ce a zguduit nu de mult Capitala. VIAŢA MONDENĂ Graţie calităţilor sale, i s’au deschis toate saloanele, fără dis­tincţii, împătăşind cu aceiaş de­zinvoltură bogăţia societăţii ro­mâneşti ca şi pe aceia a burghe­ziei avute evreeşti. In aceste saloane, Găetan jon­glează numai cu manierele lui elegante, cu însuşirile lui alese, cu catseria agreabilă, cu distinc­­ţiunea perfectă a exteriorului său, ros însă de vicii. La rigoar­­e ştie să-şi corecteze norocul, la jocurile de cărţi, şi societatea bună se complăcea în tovărăşia­­ lui, deşi din când în când işi punea întrebarea dacă şansa ce susţinea de multe ori „bancuri­le“ lui Găetan, nu se datora unei intervenţiuni de altă natură de­cât aceia a hazardului DRAMA In raportul lui cu lumea femeni­nă este stabilit astăzi că avea o legătură oficială şi ,,en titre“, că legase o intimitate pronunţată cu victima lui de astăzi. Se pretinde chiar că era pe cale de a face o nouă victimă, care, numai graţie nenorocirei întâmplate a scăpat din ghiarele lui. In fond se dovedeşte a fi un cri­minal de rând şi un pervers de ul­timul grad. Criminal de rând, căci nu încape urmă de îndoială că motivul crimei şi obiectivul ei­ au fost furtul. Nu se duce cineva la un rendez-vous cu ciocane si revolvere, cu o sticlă cu benzină, menită să facă să dis­pară orice urmă a fărădelegii lui. Este si un pervers de rând, fi­indcă sub raportul medical e a­­proape inexplicabil ceiace el însusi mărturiseste si anume că a lovit victima într’un moment erotic ca­re coincide cu paroxismul. A presupune că a fost sub impe­riul unor substanțe medicamentoa­se de natura stupefiantelor este o eroare. Mai curând e de crezut că organismul lui fusese în prealabil intoxicat cu paradisi­ace, ceiace ar putea explica şi fenomenul de care vorbim. VICTIMA Desigur ca puţini din lumea bu­nă, n’au cunoscut figura zveltă, distinsă, impozantă şi frumuseţea încă remarcabilă a femeii ce se sba­­te acum între viaţă şi moarte. Da­că scapă, vieţei ei mondene trebue să­-i puie capăt, căci urmele desfi­gurării nu vor putea fi înlăturate cu toate mijloacele ştiinţifice. D-na Leonîda a cunoscut in via­ţa ei întregul vifor al unor întâm­plări, ce constituie existenţa de so­ţie şi de mamă, în lumea mare. Şi-a pierdut primul soţ în condiţi­uni triste şi s’a despărţit de al do­ilea în împrejurări neobicinuite, chiar în societatea prea puţin se­veră de astăzi. Cu acest prilej a cunoscut desi­gur una din cele mai mari dureri ce e dat să cunoască unei soţii şi unei mame. Fără să facem o legătură între acest dezastru sufletesc şi ceia ce a fost dat să se întâmple acum, trebue să notăm că soarta n’a cru­ţat-o de o tentativă de furt şi asa­sinat, tocmai din partea unui om din lumea ei. Sunt fatalităţi care scapă putin­ţei noastre de a le explica; nu mai puţin, ele pot fi măsurate în com­­plexa lor grozăvie. CERCETĂRILE De judecător de instrucţie Stăne­­scu a continuat până aseară târziu instrucţia afacerii din parcul Bo­naparte. In cursul după amiezei s-a făcut o nouă descindere la domiciliul lui George Găetan, operându-se o per­cheziţie din cele mai minuţioase. DOAMNA JOS LEONIDA Seara au fost ascultaţi ca martori d-nul Radu Polizu-Micşuneşti şi Cogu Izvoranu, cu care criminalul a venit în contact după săvârşirea crimei. Pe d. Enăşescu, Găetan nu-l mai văzuse de câteva zile, deşi s’a crezut la început că îl vizitase şi pe dânsul după crimă. Aseară la orele 12 d. prim procu­ror Codin Ştefănescu a deschis acţiune publică împotriva lui Geor­ge Găetan, pentru crimă de tâlhă­rie cu omor şi pentru port ilicit de arme. D-nii Enăşescu, Polizu şi Isvoranu au fost bineînţeles lăsaţi in libertate. Pe la orele 2 noaptea s-a emis mandat de arestare împotriva lui Găetan, care a fost condus la Vă­căreşti. Starea d-nei Leonîda in cursul nopţii a fost destul de bună. Este probabil că d-na Leonîda va scăpa cu viaţă. Sesiunea comitetului financiar al Ligii Naţiunilor GENEVA, 27 (Rador).­­ Azi dimi­neaţă a început sesiunea Comitetu­lui financiar al Ligii Naţiunilor. Ce­­rerea Fortugan­ei de a i se acorda un împrumut internaţional sub aus­piciile Ligii Naţiunilor, va fi exami­nată Joi sau Vineri, după ce îşi va fi depus raportul comisiunea spe­cială care a examinat la faţa locului starea finanţelor acestei ţări. Se cre­de că rezultatul anchetei este favo­rabil cererei Portugaliei. IIGUMPARAT) NUMAI BICICLETE CHRISTOPHE Groaznic incendiu la un cine­matograf italian ROMA, 28 (Rador). — Un In­cendiu s’a declarat aseară la un cinematograf din Moriago, in timpul reprezentaţiei. Sunt treizeci morţi şi răniţi. O mare nenorocire de cale ferată evitată de panta Balota —T.-Severin CRAIOVA. 28. — Trenul accelerat Bucureşti-Timişoara a suferit un accident care numai din cauza pre­zenţei de spirit a mecanicului nu a avut urmări grave. Trenul a plecat reglementar din Balota, coborând lunga pantă spre T.-Severin. La km. 349, in dreptul comunei Evgheniţa s’a produs de­odată o zguduit­ură puternică, şi locomotiva a sărit de pe linie. Cum panta are o lungime de 15 km. şi coboară dela o înălţime de 400 metri, iar pe alocarea este măr­ginită de vai adânci, s’ar fi putut înregistra o catastrofă cu proporţii foarte mari. Dar mecanicul a izbu­tit sâ înfrâneze brusc restul va­goanelor, care au rămas pe linie. Călătorii au fost cuprinşi de pa­nică, dar nu s-a înregistrat nici un accident. Linia a fost deteriorată pe o lun­gime de 300 metri. Dându-se alarma au sosit imediat lucrători din Severin, cum şi or­gane de anchetă. S’a constatat că accidentul s’a produs din cauza ruperii arcului de la tenderul locomotivei. Trenul personal 108 Timîşoara- Bucureşti a fost oprit in gara Si­mian pâră ce se va construi o va­riantă a liniei, pe care vor circula trenurile timp de trei zile, prin pi­lotare cu o viteză de 10 km. pe oră. Presa bulgară conferinţă SOFIA, (Ceps). — Ziarul bulgar „Nezavisk­nost”, care apare la So­fia, a consacrat un lung articol vii­toarei conferinţe a Micei Antante. Intre altele ziarul spune: Apropiatei conferinţe a Micei An­tante i se acordă o deosebită im­portanţă. Se presupune că Polonia va trimite la această conferinţă pe un observator al ei. Eventuala in­trare a Poloniei în Mica Antantă poate fi privită ca un serios eveni­ment al conferinţei. Prin aceasta sar realiza planul diplomaţilor francezi şi români de a se creia din Mica Antantă o alianţă între patru state. După ce se ocupă cu rezultatele conferinţei de la Jachy­­mov, ziarul îşi exprimă convinge­rea că viitoarea conferinţă va aduce rezultate mult mai precise. Asupra viitoarei conferinţe va influenţa în special purtarea Ungariei în do­ şi viitoarea a Micii Mamie meniul politicii externe sub influ­enţa acţiunii lordului Rotherm­ere. Se poate deci aştepta că cei trei miniştri de externe în comunicatul lor vor accentua asupra raporturi­lor Micei Antante faţă de Ungaria. Ziarul constată mai departe că desvoltarea lucrurilor a arătat că acei cari au prezis spargerea Micei Antante s’au înşelat complect. Interesele comune şi pericolul co­mun sunt acelea cari interesează­ e­­dificiul Micei Antante. Deaceia nici o intrigă n’a putut prinde. Prin tendinţele Ungariei de reîhl­­ire a vechilor graniţe, se simt a­­meninţate­ nu numai cele trei state ale Micei Antante, dar şi al patru­lea vecin al Ungariei — Austria. Aceasta dovedește că pericolul ma­ghiar există şi nu este o născocire a politicei Micei Antante. Lăsata Secului: Năvala la alvită Delegaţia română la Geneva D. AL. NASTA Directorul general al Casei de împroprietărire

Next