Dimineaţa, martie 1928 (Anul 24, nr. 7627-7657)

1928-03-01 / nr. 7627

Pagma 4-a Banca Universala Legea standardizării cerealelor la Cameră C. Constaciinescu „Titus“ S. A. Sfârşitul şedinţei de la 27 Februarie Se intră în ordinea de zi: continuarea discuţiei la legea standardizării. D. GRIGORE. IONESCU-Galaţi (naţ.-ţăr.) citeşte o critică a legii ce se discută. In loc să se înceapă cu o şcoală a culturii pământului, adică în loc să se pornească de jos în sus ,— cum ar fi firesc — se începe de sus în jos, — cu standardizarea cerealelor. Ce însemnează, aceasta ? S’au îmbogăţit agronomii sărăcind pe ţărani; sau înavuţit agenţii fiscali prin tot soiul de jăcmăneli şi acum se vine cu o nouă lege fie cărei roade vor însemna din nou îmbogăţirea de astădată a unui alt stol de liberali nesătul Dacă se simţea, intr'adevăr nevoe de selecţionarea şi clasificarea cerealelor, ar fi fost raţional să se înceapă de jos în sus, să se fi luat măsuri ca să nu se primească In oboare decât cereale curate; numărul oboarelor în judeţ, să fie limitat, înlăturiindu se astfel specula practicată de samsarii ce mişună In toate staţiile c. f. r. Apoi, pentru obţinerea unei bune recolte de cereale, cantitativ şi calitativ, e nevoe să sedea ţăranilor sămânţă bună, la vreme şi — pe de altă parte — creditele după cari jinduesc atât. După această, oratorul descrie primejdiile ce prezintă pentru agricultori instabilitatea valutară, — cu toate consecinţele ei — şi cu câtă nerăbdare aşteaptă această importantă ramură de producţie: înfăptuirea stabilizării monetare. Se crede poate — continuă d. Ionescu — că se vor aduce mari înlesniri ţăranilor prin warant. Or, cei ce cred aceasta se înşală: vacantul, în condiţiunile în cari se legiferează, nu va însemna mare lucru. Ceea ce va face însă această lege, este crearea unei noui pletore de funcţionari şi a unei noui serii de seciuări în sarcina agricultorilor. — încheie d. Ionescu. Str. Lipscani No. 29, Bucureşti Domnului Director al Domnule director, Avem onoare a vă trimite o copie de pe scrisoarea pe care am trimes-o astăzi ziarului „Curentul“, cu rugămintea de a o publica şi în coloanele ziarului dv. Vă rugăm să binevoiţi a primi, domnule director, asigurarea distinsei noastre consideraţiuni. Banca Universală C. Constantinescu „Titus" S. A. Administrator delegat, C. CONSTANTINESCU Domnule director, De câtva timp, mai bine de o lună de zile ni se aduc prin coloanele ziarului dv. grave acuzaţiuni de escrocherie pe care Banca noastră le-ar face în operaţiunile sale de asigurări reciproce şi ni se face socoteala unor câştiguri care dacă un adevăr ar fi câştiguri, am putea să ajungem în cea mai scurtă vreme să acumulăm capitaluri ce ne-ar face să întrecem cu mult cele mai bogate instituţii. De aceste acuzaţiuni n'am căutat să ne apărăm altfel decât dând toate relaţiunile numeroaselor întrebări ce ni sau făcut de persoanele asigurate la noi, şi aceasta pentru că nu ne-am simţit cu niciun fel de vină, ci dimpotrivă am fost şi suntem veşnic preocupaţi de marea grijă a răspunderilor şi a obligaţiunilor pe care ni le-am luat faţă de marele public. In acelaş timp ne-am închipuit că şi dv. cercetând mai amănunţit operaţiunile noastre, veţi găsi că obligaţiunile ce ne-am luat trag în cumpănă mai greu decât presupusele enorme avantaje ce ni se atribue. Ba am mers cu credinţa, că într’o chestiune de importanţa celeipe care aţi pus-o în discuţie vom fi vizitaţi de un membru al presei căreia — deşi legea nu ne obligă — să-i putem da toate relaţiunile şi să-i punem la dispoziţie registrele şi toate piesele care i-ar fi putut face convingerea până unde merge răutatea oamenilor cari din meschine interese personale dau presei cele mai eronate informaţiuni, a căror urmare este dezprintarea opiniei publice şi paralizarea iniţiativei private, care astăzi mai mult ca oricând trebue încurajată. Societatea noastră „Banca Universală C. Constantinescu, Titus“ şi-a luat fiinţă din anul 1922, în care timp — registrele fac dovada -- rulajul operaţiunilor bancare se cifrează la sute de milioane. Ca mai toate instituţiile de acest gen, şi banca noastră în ultimii ani a avut de luptat cu toate greutăţile inerente vremurilor ,totuş ca fondator şi Administrator-delegat, am putut să-i păstrez, nu numai cinstea, şi prestigiul care erau necesare şi de care s-a bucurat, dar i-am dat o extensiune cu care comerţul român bancar se poate mândri. Mai mult decât atât, în această instituţie astfel cum este organizată. Sunt peste una mie de familii care îşi găsesc existenţa. După cum se va dovedi şi din rândurile de mai jos, am pretenţia să cred că am contribuit într-o măsură destul de largă la umplerea unui gol destul de simţit astăzi, fără ca din aceasta să-mi fac un titlu de glorie. La noi în ţară operaţiunile de asigurări reciproce n’au fost cunoscute până în ultimul timp, pe când în ţările occidentale pe care am avut ocaziunea să le vizitez în parte pentru studii în legătură cu activitatea mea, aceste societăţi funcţionează de mult. Am studiat amănunţit forma şi operaţiunea acestui gen de asigurări şi numai după ce ne-am convins de realele lor foloase sociale, m'am hotărit să le propun şi băncii noastre. Să revenim la acuzaţiunile ce ni s’au adus . Aproape în toate articolele în care v’aţi ocupat de societatea noastră, publicul a fost îndemnat să fie prevăzător şi să nu-şi dea banii muniţi pe o asigurare, căci sunt păcăliţi. Deşi pentru lămurirea întregii chestiuni n'ar fi suficiente coloanele unui ziar, totuş dintr’un exemplu pa care îl dau mai jos, judecat cu foaia obiectivitatea, se va putea vedea foloasele pe care le aducem asiguraţilor, luând ca exemplu ramura căsătoriei asupra căreia dvs. aţi insistat în special. Dirijorukţiunile generale de asigurare reiese că un membru asigurat va plăti cel mult cotele de câte ÎQ0 lei în proporţie de 45 % a membrilor din grupa din care face parte şi care este formată dintr’un număr da 1500 membrii. Plătind astfel cotele, în termen de şase luni,, satisface condiţiunile generale şi deci banca este obligată să-i plătească suma de lei 100.000, pe care la termenul prevăzut în condiţiunile generale i-o plăteşte. Deci chiar asiguratul care şi-a dat maximul de contribuţie realizează un câştig de 150 la sută pe an, fără nici un risc. Ori unde este păcăleala ? Am mai fost acuzaţi că până astăzi am modificat de mai multe ori condiţiunile generale. Acest lucru deşi adevărat, dar modificările le-am făcut în avantajul asiguraţilor. Câştigul de 30 la suta care ni se atribue şi care în felul cum este redat în ziarul Dvs. poate să îngrozească pe oricine, nu este un câştig propriu zis, căci din această sumă se deduc cheltuielile de personal şi toate spezele, iar cu ceea ce rămâne, se creiază un fond de rezervă care fructificat de bancă numai câţiva ani, atinge cifra rezervelor trebuincioase, în raport cu asigurările în fiinţă şi cu durata societăţii. Acest fond de rezervă astfel mărit serveşte la lichidarea, ultimelor grup Ziarului „Dimineaţa“ pe care ar rămâne descoperite în caz de încetare noilor înscrieri sau de lichidarea acestor ramuri. Prin urmare, numai după plata ultimelor asigurări ceea ce va rămâne se va putea numi câştig nett. In caz când în adevăr am fi procedat in felul arătat de Dv., sau dacă astăzi societăţi similare lucrează aşa cum spuneţi Dv., suntem de acord căeste o excrocherie, căci ultimele asigurări nu vor putea fi plătite. In felul în care lucrează banca noastră, orce asigurat este ferit de risc. In ceea ce priveşte acuzarea că binii asiguraţi ar putea fi avantajaţi în detrimentul altora, lăsăm să vorbească registrele pe care cu plăcere le-am pus până astăzi la dispoziţia asiguraţilor care au rămas complect ,mulţumiţi de regula găsită, şi tot cu aceeaşi plăcere le ţinem şi de azi înainte la dispoziţiunea asiguraţilor, şi pentru că această scrisoare este provocată de acuzările ce ni sau adus îrn coloanele ziarului Dv., rugăm cu toată stăruinţa pe oricare membru al presei care ar dori să ne viziteze la bancă unde deşi, cum am arătat mai sus, nu ne obligă legea, totuşi întrucât asigurările noastre sunt publice, le vom pune la dispoziţie, toate registrele, li se vor da toate relaţiunile atât de mine cât şi de personalul băncei care este destul de numeros spre a se da fiecăruia relaţiunile ce l'ar interesa. Registrele noastre nu se pot modifica şieste noapte, căci avem până astăzi peste 15.000 vie asiguraţi şi deci se ţin peste 15.000 de terţi de fiecare asigurat, având partida sa proprie. Asemenea, nu se poate modifica nici registrul Jurnal timbrat şi parafat de Tribunal. Membrii presei, luminători şi îndrumători ai opiniei publice, credem că au clar datoria să răspundă la invitaţiunea noastră spre a se convingede adevăratul fel al operaţiunilor noastre şi a putea lămuri cât mai bine opinia publică, mai cu seamnă că, prevedem, se vor mai găsi destui defăimători cari nemulţumiţi de exigenţele noastre vor încerca să alimenteze presa cu noul infamii, şi numai după ce şi-a făcut personal convingerea să dea publicităţii adevărata situaţie. Nu vrem să jignim ţie nimeni, dar am dori sincer să fim imitaţi cu aceeaşi stăruinţă şi de alte societăţi similare, vizate sau nu, de a ţine în mod permanent registrele la dispoziţia asiguraţilor şi a presei, cât şi de a rezerva beneficiile pentru fonduri de rezervă cu care să poată acoperi ultimele lichidări în cazul când noi înscrieri vor înceta, sau când Societatea îşi va lichida această raintrele asigurări. Presa are astfel posibilitatea să facă lumină în jurul unei chestiuni care interesează un mare număr de cetăţeni din toate părţile ţării şi deci credem că vom fi vizitaţi pentru a-şi furniza relaţiile şi datele necesare. Până atunci, în virtutea dreptului de apărare, vă rog să binevoiţi a da ospitalitate acestei scrisori în primul număr al ziarului Dv. Odată cu mulţumirile mele, vă rog să primiţi cea mai deosebită consideraţiune. Banca Universală C. Constantinescu Titus“ S. A. (ss) C. CONSTANTINESCU-TITUS Administrator-delegat 0 călătorie a cancelarului Seipel in Palestina VIENA. — După cum se sioneşte, cancelarul federal, dr. Seipel, va întreprinde în cursul acestei veri o călătorie de concediu spre Palestina, pentru a vizita acolo locurile biblice. El intenţionează să viziteze şi coloniile sioniste. După cum se afirmă, cancelarul va participa la călătoria în Palestina a studenţilor catolici călătorie al cărei patronaj l-a acceptat. Această călătorie e fixată între 1 și 25 August.____ Tratativele franco-spaniole privitoare Ia Tanger BERLIN, 27. (Rador). — Ziarele anunţă că tratativele dintre Franţa şi Spania, relativ la chestiunea Tangerului, s’au terminat, ambele ţări fiind de acord pentru revizuirea statutului Tangerului. Întemeierea unei bănci anglofranceză la Londra LONDRA. — Ziarul „Daily Telegraph“ anunţă, că o bancă anglo- franceză e pe cale de întemeere la Londra. Unul din directorii băncii ar fi lordul Derby. Banca ar avea un caracter economic exclusiv privat şi n’ar fi nici decum în legătură cu Banca Franţei sau cu Banca Angliei. Intemeerea acestei bănci are de scop o legătură financiară între Angiua şi Franţa i touşi, ca lui este consecinţa vizitei preşedintelui băncei franceze, d. Moreau, care s’a întors acum in Premiu. ai MsHEAIA Cuvântarea d-lui Virgil Potârcă D. VIRGIL POTÂRCA (naţ.-ţăr.) începe prin a arăta, care este rostul proectului de faţă: ridicarea agriculturii, scoaterea ei din situaţia mizeră, de azi, şi îmbunătăţirea situaţiei economice generale a ţării. Foarte drepte, deziderate, foarte bune prilejuri pentru guvernant, bine intenţionat, de a dovedi rostul lor în fruntea treburilor publice. Relele de cari suferim sunt mari şi multe. Primul şi cel mai dureros constă în diferenţa, enormă dintre valoarea reală a grânelor şi preţul ce se obţine pe pieţele de desfacere. Diferenţa, această înseamnă o balanţă deficitară pentru producător şi implicit o balanţă la fel pentru producţie în genere. La aceasta se adaugă lipsa de credit şi halul de desorganizare în care se găsesc căile noastre de comunicaţie. Decăderea în puterea de producţie şi în calitatea grânelor produse face ca ţara noastră să-şi piardă reputaţia de ţară grânelor, să-şi piardă situaţia strălucită ce o avea înnainte de război pe ogorul acesta. Ce facem noi în situaţia aceasta? Voim să conservăm şi să curăţăm cerealele. Dar cum? Instalaţiile trebuincioase ne lipsesc şi pentru procurarea lor e nevoe de bănet mult, mult de tot, de atâta cât nici nu ne putem gândi că vom dispune într’un viitor apropiat. Tipurile de cereale prea diferite, fac ca străinătatea să-şi piardă încrederea în producţia noastră, să-şi ia ochii dela grăitele noastre, — şi astfel tranzacţiile se fac tot mai puţine şi cele cari se închee, sunt făcute pe bază de probe, ceea ce îngreuiază comerţul. Cari sunt cauzele acestei situaţii atât de dureroase? Ar fi şi cauze naturale, de pildă, seceta din ultimii ani. Dar, este şi altceva, aceasta-i politica de protejare pe care partidul liberal a afişat-o după război faţă de agricultură, politică terminată însă cu un dezastruos fiasco. Războiul şi ocupaţia au adus după sine dezorganizarea gospodăriilor din Muntenia, Moldova şi Oltenia. Exproprierea apei a produs un dezechilibru technic şi motive de ordin psihologic, care au influenţat în rău şi pe sătean şi pe proprietar. Oratorul arată — în continuare — înăbuşirea băncilor populare de către partidul liberal, care, în schimbul acestora, a introdus sistemul bancar de la oraşe. Efectul: falimente în comerţ, stagnare şi şomaj în industrie şi starea mizeră de azi a agriculturii. Dar, partidul liberal nu s’a mulţumit cu atât, el a mai găsit un nenorocire a producţiei, agricultura, mijloc de vlăguire a acestei ramuri şi anume: regimul vamal al taxelor de export. In situaţia aceasta, guvernul vine azi cu chestiunea clasării cereale,lor. Se impune o întrebare: procetul acesta soluţionează oare, aşa cum pare că pretind cel ce ţiu adus interes să treacă legea, rezolvă el oare toate relele agriculturii? Răspunsul e inevitabil: nu ! Clasarea, cerealelor tai cu putinţă fără capital pentru micii agricultori şi atâta timp cât, statul nu va dispune de toate instalaţiile de cari are nevoe în acest scop. Se pretinde apoi că varintele vor rezolva lipsa de credit. Dar, warantele există şi azi. De folos? Nu după recoltă ii trebuesc bani agricultorului, ci înainte! Pentru aceasta trebue întărite din nou băncile populare. Mai este nevoe — spune d. Potârcă — de reorganizarea imediată a transporturilor. Şedinţa se suspendă. D. Potârcă protestează Împotriva desinteresării a deputaţilor faţă de lucrări, dovadă numărul mic al deputaţilor în incintă. Apoi, d. Potârcă îşi reia firul rscursului, cerând ca intermediarii să fie înlăturaţi de la tranzacţii, aceştia constituind o adevărată plagă socială. Dar, se întreabă în concluzie d. Potârcă, cu cine vrea guvernul să facă standardizare ? Standardizarea n'o va face guvernul acesta şi legea de faţă — un nou monopol, o nouă afacere liberală — va cădea în dezvetudine; guvernul liberal căzând, dela putere va trage după sine şi soarta acestei legi. CUVÂNTAREA D-LUI TOMOV D. TOMOV (lib.) expune succint condiţiile ce se cer unei bune clasări a grânelor şi foioasele ce le-ar putea trage economia ţării pe urma unui bun sistem de clasare. Dar, la noi, din cauza felului cum se face cultura cerealelor şi a lipsei unui personal pregătit, selecţionarea se va face greu, înaintea războiului chiar, din pricina că silozurile din docuri erau neîncăpătoare pentru marile cantităţi de grâne, selecţionarea se făcea greu. E dlar nevoe — spune d. Tomov— de silozuri regionale, în jurul cărora să se grupeze specialiştii cei mai destoinici. Silozurile acestea urmează să ţină raporte zilnice de tipurile şi cantităţile disponibile, informând şi străinătatea. Va trebui sa se dea mai ales importanţă produselor săteşti, iar dacă Produsele acestora nu vor fi mulţumitoare, să se trăiesc tipuri aparte, pentru ca apoi, cu o bună educare a masselor săteşti, să se poată ajunge la obţinerea altor calităţi mai bune. D. I. G. DUCA: Fireşte că guvernul se asociază din toată inima la propunerea făcută de d. deputat Xeni. întrucât mă priveşte, voiu adăuga că dacă nu s’a aşezat până acum un bust lui Take Ionescu în acest palat, este pentru că am avut toată convingerea că în ziua când am văzut bustul lui Take lonescu, votul era dat căci nimic nu e mai firesc să figureze în această incintă ca bustul lui Take lonescu, al acelui strălucit orator și om politic, al acelui mare luptător pentru întregirea statului român. Nu e locul să rememorăm aci ce-a făcut în România mare şi în România mică Take lonescu, fiindcă numele său aparţine istoriei şi ea ne va arăta ce a înfăptuit, el pentru ţară, pe tărâmul intern şi pe tărâmul extern. Noi cei din generaţia care am crescut în vremea apogeului politic al lui Take lonescu, a acestui strălucit bărbat de stat. Care a ştiut să înalţe nivelul luptelor politice, vom păstra pururea amintirea talentului lui Take lonescu. Să-i rămână amintirea lui Take lonescu slăvită în istoria neamului, dar mai mult să-i fie slăvită în incinta acestui parlament şi la picioarele acestei tribune pe care a onorat-o cu elocinţa sa fermecătoare. Şi evocând figura lui măreaţă să luăm pildă de la talentul cu care el se ridica în ceasurile mari peste contingenţele de fiecare zi, spre a lumina problemele mli ale ţării Şi aceasta azi mai mult ca oricând, în momentul când se produc opintirile noastre pentru consolidarea României întregite. Camerei spune: constat că întreaga Cameră — fără deosebire de partide politice — primeşte propunerea distinsului nostru coleg. Printre atâţi bărbaţi însemnaţi cari au ilustrat viaţa noastră politică şi acum încremeniţi în marmura lor rece ce se găsesc în incinta acestei Adunărei, de azi încolo vom avea şi pe Take Ionescu. Dacă chipurile celor ce ne înconjoară ne vorbesc de entuziasmul, de jertfele şi patriotismul ce au caracterizat România de ieri, Take Ionosen e chemat să ne amintească pe lângă celelalte mari însuşiri ale lui, cultul ce el a avut pentru ceiace cu toţii numim parlamentarism. Au răsunat în incinta acestei Camere atâtea cuvântări maestre ale maestrului cuvântului! Purtau pecetia unui mare talent şi a unei mari culturi, vor servi ca modele de elocinţă tinerilor generaţii, dar aceia ce ţin eu să amintesc este că, indiferent dacă cel ce le pronunţa era pe banca opoziţiei sau la guvern, cuvântările lui au contribuit totdeauna la creşterea prestigiului Parlamentului român. Bustul lui Take Ionescu să fie nu numai un omagiu pentru marele dispărut, dar să ne fie şi un îndemn. Urmând pilda celui al cărui glas nu se mai poate auzi azi, să avem ca şi el şi cei de azi ca şi cei de mâine aceiaşi dorinţă ca prin felul cum vor decurge desbaterile noastre, ele să Înalţe tot mai sus prestigiul Parlamentului român. Ședința continuă. Ședința se ridică la orele 6 luni. Şedinţa de la 28 Februarie Se deschide la orele 3.45 d. a., sub I Duca, C. Argetoianu dr . Angelopreşidenţia d-lui N. N. Săveanu, sen. Nistor, G. Cipăianu. I. Inculeţ Pe banca ministerială d-mi: I. G. Stelian Popescu, Const. Brătianu. ’ Un bust lui Take lonescu (în loja preşidenţială asistă şi d-na Take lonescu). I. C. XENI (liberal): Rog onorata Adunare să-mi îngădue a evoca, de la această tribună, memoria unuia dintre cei mai excepţionali bărbaţi politici ai generaţiei noastre, şi să fac apel la prieteni, ca şi la adversari, pentru împlinirea unei pioase datorii. Vreau să evoc memoria lui Take Ionescu. Cu căt anii trec, cu cât povara problemelor zilei apasă mai greu pe umerii noştri. Cu cât vâltoarea patimilor politice ne face mai necruţători unii faţă de alţii şi dă adeseaori luptelor noastre parlamentare aspecte regretabile, cu atât nobila imagine a lui Take lonescu ne revine mai des, cu atât ne uităm mai neconsolaţi la locul pe care l-a părăsit. Nu simt de loc nevoia să fac azi elogiul personalităţii sau a înfăptuirilor lui. E oare cineva care să nu le cunoască ? Şi apoi, Take lonescu era dintre aceia cari nu au nevoie de panegiricul prietenilor, pentru a putea bate la poarta Istoriei. Take lonescu a forţat chiar admirenţia adversarilor săi şi, dintre ei, iaţi-mi- voe ca, în acest ceas, să nu amintesc decât cuvintele cu cari Ioan I. C. Brătianu plânigea pierderea lui. „Aduc omagiul nostru pios — zicea marele şef al partidului naţional-liberal — memoriei acelui om ilustru, al cărui nume strălucea dincolo de graniţele noastre, aceluia care a fost gloria tribunei române, aceluia care, la realizarea unităţii neţionale, a putut zice: „Mare a fost partea mea“, şi care constitue o figură strălucită şi reprezentativă a luptelor pentru desvoltarea României Moderne şi pentru întregirea neamului“. Un mai măreţ omagiu de almi- raţiune nu poate încorona numele unui bărbat de stat. Totuşi, Take Ionescu nu-şi are încă bustul în galeria de onoare a incintei noastre. Ceea ce există într’un colţ, în sala paşilor pierduţi, este o modestă copie, în gips, dăruită de un admirator anonim. De aceia, rog onorata Cameră a încuviinţa, în unanimitate, aşezarea, pentru totdeauna,, în mijlocul nostru, a strălucitului parlamentar, a onoratului fecund și neîntrecut, care a fost Take Ionescu. Nu-l vom onora astfel atât pe el, cât vom onora mai ales viața noastră politică, a cărei podoabă a fost. CUVÂNTAREA D-LUI M. CANTACUZINO D. MIHAIL CANTACUZINO se asociaze, în numele partidului naţional-ţărănesc, la propunerea d-lui Const. Xeni şi relevă sentimentul pios din care a izvorît gestul acesta ■omagial pentru strălucitul om politic, care a fost Take Ionescu. Face un succint şi emoţionant tablou al trecutului lui Take Ionescu, al activităţii acestuia pe tărâmul parlamentar, şi mai ales strălucita şi fecunda sa luptă pentru realizarea idealului naţional al acelui ideal care a potolit toate resentimentele dintre fraţi, care a dus la jertfa soldatului român şi apoi la actul de la Alba-Iulia. In filele istoriei, opera lui Take lonescu va fi scrisă cu slove da cinstire, aşa precum se cuvine. CUVATAREA D-LUI MUSCELEANU D. CHR. MUSCELEANU evocă simţimintele democratice ale marelui dispărut Take lonescu. Prinos de recunoştinţă se cuvine lui Take Ionescu, mai ales pentru contribuţia sa puternică la unirea tuturor românilor. Fie-i memoria eternă. Iar noi, în aceste vremuri grele evocând opera lui pozitivă, bustul lui să ne servească ca pildă pentru acţiunea noastră de azi şi de mâine. moare, mari mutilaţi sau tuberculoşi, foşti funcţionari publici, având titluri academice sau şcoli speciale pregătitoare, cari din cauza nevalidităţei şi-au pierdut cariera, au drept la o pensiune egală cu salariul şi accesoriile ce se plătesc pentru funcţiunea ce au ocupat, potrivit situaţiunei lor familiare. „Acest drept decurge de la trecerea armatei pe picior de pace“. D. CANDIU DAVID (naţ. ţărănist), protestează contra înfiinţării aşa numitelor „comisii bugetare”, însărcinate cu cercetarea bugetelor comunelor. PĂRINTELE BILTZ (naţ. ţărănist) face o comunicare in privinţa modului cum funcţionează diferite bănci unde sunt depuşi bunii văduvelor şi oamenilor nevoiaşi. Cere să se ia măsuri, pentru ca, atât cât mai e timp, capitalurile lor să fie salvate. PĂRINTELE URZICA (naţ. ţăr.), arată abuzurile săvârşite în materie electorală, de un judecător din Alba- Iulia, al cărui dosar e ţinut pe loc la minister. D. GENERAL PAUL ANGELESCU depune proiectul de lege prin care se ratifică convenţia de la Haga, în privinţa opiumului, convenţie la care a aderat şi România. ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCA D. ROMULUS BOILA (naţ. ţăr.) face mai multe obiecţiuni. Constată că raportul delegaţilor n’a fost depus tipărit cu 24 de ore înainte de a fi pus la ordinea de zi. Exprimă regretul faţă de procedura întrebuinţată faţă de Transilvania.Combate acea modificare din lege care priveşte deschiderea acţiunii publice. Găseşte că art. 3 al legii este imposibil şi anticonstituţional. D. MINISTRU DE JUSTIŢIE combate afirmaţiile d-lui Romulus Boilă. Legea se votează, aşa cum a fost amendată de Carrieră. # Şedinţa se ridică la orele 4 şi 15.: Şedinţă azi la 3. . ...... Cuvântarea d-lui Filderman D. DR. VV. FILDERMAN: După moartea lui Take lonescu, marele cotidian francez „Le Temps’’ scria despre ilustrul dispărut. ..Numele lui Take lonescu va figura întotdeauna în istoria marelui războiu precum şi în aceea a politicei internaţionale de după războiu’’. Iar îndată ce războiul mondial a fost declarat. Take Ionescu, a ştiut să desprindă din ciocnirea intereselor celei mai frământate epoci pe care a cunoscut-o istoria intereselor eterne ale naţiunei romane şi la răspântia, drumurilor deschise ţelurilor izbăvitoarede milenare suferinţe, a ştiut să întrevadă drumul înfăptuirii unităţii naţionale. Astfel ’» purces Take leneseut la memorabila şampanie pentru intrarea în război şi a României alături de puterile liberatoare ,şi după război la acţiunea diplomatică ce trebuia să ducă la consacrarea prin tratate internaţionale a înfăptuirii idealului naţional şi mai târziu la solidarizarea statelor succesoare în Mica Antantă. La omagiul adus amintirii lui Take Ionescu evreii români se asociază ca cetăţeni credincioşi ai patriei pentru care în trei războaie au dat obolul vieţii şi avutului lor. Ei se mai asociază la acest omagiu şi în amintirea ideii de dreptate socială şi egalitate cetăţenească pe care a reprezentat-o cu spiritul său de pătrundere şi cu talentul său fără egal în epoca de definitivă aşezare a vieţii interne a României Mari. Dotat cu o minte de o agerime fără pereche, ajutat de un dar de expunere, de o claritate şi de o simplicitate clasică, marele bărbat de stat a înţeles ca în ţara mărită şi întregită, nu-şi mai poate avea loc înlăturarea evreilor de la viaţa publică, încă în Iaşi, în parlamentul refugiului,el a prevestit cu intuiţiune profetică, marea operă de dreptate ce avea să fie săvârşită după jertfa comună în marele război. Va rămâne neuitată în amintirea noastră declaraţiunea făcută atunci de Take Ionescu, in atmosfera plină de grele încercări dar şi mai plină de mari speranţa în triumful cauzei româneşti. El a fost atacat în viaţă pentru prietenia sa necondiţionată faţă de evrei. Dar această prietenie necondiţionată nu exista decât în patima care-l ataca. Tache Ionescu a fost un prieten necondiţionat al evreilor. Dovadă, contribuţiunea lui la legea care excludea pe evrei din şcolile statului. Dar el era mai presus de orice, om de stat şi ca om de stat a înţeles ca după război, după înfăptuirea marelor ţeluri de libertate ale poporului român, consacrată de forul naţiunilor, orice principiu de excludere cetăţenească, ar fi împotriva nu numai a dreptăţii dar şi împotriva marelor interese ale nouii Românii. Şi Take lonescu a păşit în arena publică, cu toată convingerea şi cu tot talentul său, în favoarea îndreptăţirii evreilor români. Să fi fostoare o simplă coincidenţă faptul că Take lonescu şi-a făcut debutul in viaţa publică la ziarul „Libertatea Română“ din Craiova şi şi-a încheiat viaţa ca unul dintre făuritorii acestei libertăţi ? Desigur că nu, însuşirile de om de stat pe care Take lonescu le-a manifestat de la începutul carierii sale politice, s'a manifestat în chip firesc în momentele liberării naţionale a românilor de pretutindeni prin liberarea acelora cari au împărtăşit durerile şi bucuriile naţiunii române. Evreii români se asociază cu pioasa amintire omagiului cuvenit memoriei unuia din cei mai aleşi fii ai naţiunii române. Cuvântul guvernului D. N. N. SAVEANU, preşedintele SENATUL Şedinţa de la 28 Februarie Se deschide la orele 3 şi 45 sub preşidenţia d-lui C. NICOLAESCU. Pe banca ministerială d-nii C. Dimitriu şi general Angelescu. INVALIZII DE RĂZBOIU D. AL.GUSSI face următoarea comunicare: îmi permit să semnalez respectuos d-lui ministru de război cazul demn de cel mai mare interes al unor invalizi de război grade inferioare mutilaţi şi tuberculoşi. Aceşti eroi ai Neamului, cari fac parte din „categoria marilor Invalizi” au fost funcţionari publici înainte de război. Din cauza invalidităţii căpătată pe front, căci sunt unii mutilaţi, având fel de fel de infirmităţi, iar alţii tuberculoşi, şi-au pierdut funcţiile ce aveau şi şi-au sdrobit cariera. Cazul lor a fost scăpat din vedere şi nu a fost prevăzut în legea generală de pensiuni din 1925, astfel încât aceşti bieţi nenorociţi, cărora Patria trebuie să le fie recunoscătoare, primesc azi câte o pensie de 75 lei lunar, ceea ce echivalează cu cea mai neagră mizerie. Cunoscând sentimentele patriotice atât ale d-lui ministru de război, cât şi ale d-lui ministru de finanţe, îndrăznesc să sper că ambii vor găsi justă şi întemeiată această comunicare şi că vor încuviința ca să propun pe cale de inițiativă parlamentară adăugarea unui alineat la art. 12 din legea generală de pensiuni, în cuprinsul următor : PROECT DE LEGE PENTRU ADĂUGIREA UNUI NOU ALINIAT LA ART. 12 DIN LEGEA GENERALĂ DE PENSIUNI DIN 1925 „ART. 1. — La art. 12 din legea generală de pensiune din 1925, se adaugă următorul nou aliniat: „Invalizii din războia gradenie- Joi I Martie 1928 Despăgubirile pentru devastările din Ardeal CLUJ, 28.— D. dr. Parteniu Dan prefectul judeţului nostru, s’a întors azi din Bucureşti, unde a stat mai multe zile, încă în cursul ziei de azi, d-sa împreună cu d. Negrului, preşedintele Camerei de comerţ şi cu d. Dimitriu, administrator finaciar, a vizitat încă odată teatrul recentelor devastări, precum şi pe acei comercianţi cari au fost omişi din listele de despăgubiri. D. prefect Dan a declarat ziariştilor că încă în cursul săptămânii viitoare se va începe achitarea despăgubirilor pentru devastări. In legătură cu aceasta, comercianţii au fost încunoştiinţaţi că se vor plăti despăgubiri. S-a şi convocat o întrunire pentru azi seară la ora 7 la Camera de comerţ, pentru a discuta asupra despăgubirilor. Adunarea generală a „Crucii Roşii“ din Brăila BRAILA, 28.Zilele trecut© a avut loc în sala de consiliu a primăriei adunarea generală anuală a membrilor filialei din localitatea Crucii Roşii. D. Li. Ionescu, secretarul filialei, a dat cetire dării de seamă morală şi contului de gestiune pe anul trecut. Luându-se cunoştinţă de raportul cenzorilor, adunarea dă cuvenita descărcare. Se procedează la alegerea unui nou comitet pe o perioadă de patru ani. Este aleasă următoarea conducere compusă din doamnele: Maria col. Alexandrescu, Maria Perîca, Wilhelmina M. Ştefănescu, Eugenia Şerban Răducan, Margareta Portocală, Maria Bancutescu, Florica Constantinescu, Alice Pretis, Cleopatra col. Gheorghiu, Luza col. Baranga, Elena maior Grecea, Melania dr. Naumescu, Maria Ceauşescu, d-ra Theodoru şi d-ra Sgardelly.. Sunt aleşi apoi d-nii: dr. Perieţeanu, G. Lungu, Basil Clony, Şerban Răducan, Radu Portocală, Mihail Pantely, Corneliu Pana, G. Florescu-Petrişor, Ilie Goldenberg, N. Stănescu, iar ca cenzori d-nii: M. Cogălniceanu, C. Ionescu-Berechet. Comitetul s'a constituit astfel: p d. dr. I. Perieteanu preşedinte, C. Lungu, directorul sucursalei Băncii Naţionale şi B. P. Clony, directorul ziarului „Curierul” vicepreşedinţi. D-nele Maria col. Alexandrescu şi Maria Perlea au fost desemnate ca viceprezidente, iar d-na Vilhelmina VI. Ştefănescu, casieră. Secretar este d. G. Ionescu. Comitetul a hotărât ca în seara zilei de 3 Martie să aibă loc la „comunal“ serată dansantă anuală.