Dimineaţa, iunie 1928 (Anul 24, nr. 7712-7741)

1928-06-15 / nr. 7726

Vineri IB Iunie 1888 Luptele politice din Sft. Gh­eorghe, continuu­ Hotărârea consiliului comunal atinsă de nulitate.­Suspenda­­rea şi rejudecarea primarului BRAŞOV. 13. — După îndepărta­rea d-lui Isidor Rauca Rânceanu din fruntea primăriei Sf. Gheorghe, o delegaţie de consilieri s'a prezen­tat d-lui Duca, prezentându-i ho­­tărîrea. Ministrul internelor, a promis de­legaţiei că, ţinând seama de moti­vele determinante ale hotărîrii, va îndepărta pe necinstitul primar. Aceasta însă, nu s’a produs „ime­diat", cum a promis d. ministru ei a m­ai zăbovit RESPINGEREA HOTĂRÂRII Hotărârea a fost, supusă consiliu­lui superior administrativ, iar între timp, fratele condamnatului, d.­­deputat V. Rauca Rânceanu sosind în grabă în Capitală, a sesizat su­prema instanță invocând nulitatea de drept a hotărîrii deoarece ea­ a fost­ votată și de un membru... su­­pleant. Consiliul superior legislativ, pen­tru acest viciu de formă a respins hotărârea consiliului comunal din Sf. Gheorghe, trimiţând cazul spre judecare. D. Vicenţiu Rauca înapoindu-se în oraşul său plin de bucurie, a pus... să se ijată torş, anunţând populaţiii că, va avea fericirea... să fie gospodărită tot de fratele său şi că, în felul acesta a câştigat bă­tălia cu şeful organizaţiei liberale d. Al. Iteanu şi prefectul judeţului, d. Cernat. O DEZILUZIE: SUSPENDAREA PRIMARULUI Bucuria i-a fost însă­ de scurtă , durată căci, după câteva ore, cu trenul următor, reprezentantul mi­nisterului de interne a adus un co­municat dezastruos şi concret. D. Duca, văzând acuzaţiile grave şi temeinice aduse primarului­ Isi­dor Rauca Rânceanu şi înţelegând că, din pricina, unui viciu de fonna, aceste acuzaţii nu pot fi nesocotite, a dispozat suspendarea primarului abuziv, prin ordinul No. 11320.1928. Ordinul ministrului de interne, care analizează fiecare cap de acu­zare, cuprinde şi o motivare origi­nală. Anume, suspendarea d-lui Isidor Rauca este terminată şi de faptul că,prezenţa d-sele in fruntea comunei „ATINGE SI ORDINEA PUBLICA" I. CÂND SE VA REJUDECA PROCE­­SUL? Gestul ministrului de interne a a­­vut darul să satisfacă întreaga populaţie din Sft. Gheorghe, care, la un moment dat, crezuse că, va avea nefericirea să mai suporte un primar care a „sărăcit comuna". Tot prin ordinul de mai sus, a fost numit în postul de primar al oraşului Sf. Gheorghe, consilierul d. Ludovic Ferencz. Consiliul comunal a hotărât ca rejudecarea d-lui Isidor Rauca Rân­ceanu să se facă Sâmbătă după a­­miază, când se va da citire din nou capetelor de acuzare şi se va da cuvântul acuzatului. Desbaterile nu vor mai fi prelun­gite la rândul trecut, întrucât toţi consilierii sunt lămuriţi asupra a­­cuzaţiilor ce se aduc fostului pri­mar, P. C. In jurul evadării dela­­lui Brasov BRAŞOV, 13. — Revenim cu amă­nunte în chestiunea încercării de e­­vadare de la închisoarea locală. P. procuror V. Ionescu a stabilit că arestaţii Lungu Ct, Dinu Andrei Iosif, Almăşeanu Iosif şi Halet Iosif au încercat să evadeze deschizând uşa de la camera lor CU un passepar­­tout şi refugiindu-se în por­t. ... Când au voit să treacă­­de aci în curte, au fost surprinşi de sentinele, care au tras două salve în aer. Ares­taţii, intimidaţi, s-au refugiat în altă încăpere, unde au fost prinşi. O anomalie administrativă Cum se păgubesc câteva zeci de mii de locuitori.­­Să se revină asupra unei legi nedrepte Prin noua lege administrativă, au fost nedreptăţiţi câteva zeci de mii de locuitori, a fost desechilibrată situaţia economică a două judeţe. Fără un studiu amănunţit, fără a fi consultată populaţia şi organele competinte, plasa Careii Mari ce a­­parţinea până acum câtva timp ju­deţului Satu Mare, a fost trecută ju­deţului Sălaj. Pentru ce s'a făcut aceasta nimeni n’a putut spune precis. Probabil că n’a fost vorba de o raţională împăr­ţire a celor două judeţe de graniţă, ci mai mult de câteva meschine in­terese politice. Câtă stăruinţă s’a pus ca faptul să se întâmple cât mai repede o dovedesc sacrificiile ce le-a făcut judeţul Satu Mare, fiindcă a pierdut folosinţa a două edificii superbe: palatul construit de contele Karoly la Careii, palat ce servea de prefectură şi care era o adevărată capod­operă, şi clădirea administraţiei financiare. Dar să ne oprim puţin asupra câ­torva c­onsideraţiuni de ordin gene­ral- Plasa Careii Mari este mult mai aproape de Sătmar ca de Zălău, ca­pitala acelui judeţ. De la Careii la Sătmar sunt 37 km., iar până la Zălău 84 km. Cu trenul Satu-Mare- Carei faci maximul o oră, iar cu că­ruţa maximul 3 ore. La Zălău cu trenul faci 5—7 ore, iar cu căruţa 2—3 zile pe drumurile desfundate, cari nici peste un deceniu nu vor putea fi reparate. Bieţii locuitori din Careii, odinioa­ră îşi isprăveau afacerile în Satu- Mare, la reşedinţa judeţului în 2-3 ore. Astăzi numai funcţionarii spre a-şi lua lefurile de pe la Zalău pired câteva zile. Deşi în prezent plasa Careii Mari este ataşată jud. Sălaj, desfacerea produselor se face pe piaţa Sătma­­rului ca şi mai înainte, fiindcă si­tuaţia ei din toate punctele de ve­dere face să aibă cele mai apropiate legături economice cu această piaţă. De câtva timp deci asistăm la cu­rioasa situaţie când locuitorii câ­torva zeci de comune sunt nevoiţi să umble zile întregi pe drumuri, fiind­că aşa au voit câţiva oameni nepricepuţi.­­ * Numeroase au fost intervenţiile locuitorilor către organele superioa­re, spre a se reveni asupra nouei îm­părţiri administrative. Mirarea tuturor a fost mare con­­statându-se că parlamentul în seziu­­nea trecută, printr-un proect de lege din iniţiativă parlamentară a hotă­­rlt să revină asupra legii votate an­terior prin care reşedinţa judeţului se mutase la Baia Mare, dar în ce priveşte revenirea plăşii Careii Mari la Satu Mare nu s’a hotărît nimic. In prezent s’a început o puternică acţiune atât din partea locuitorilor, cât şi din partea organelor adminis­trative şi economice. Camera de a­­gricultură şi cea de comerţ vor face un memoriu amănunţit guvernului cerând ca plasa Careii Mari să re­vină judeţului Satu Mare. ■ Tot astfel şi locuitori­. Zilele tre­cute delegaţi din toate categoriile sociale s’au întrunit la Careii Mari alcătuind şi ei un memoriu pe care vor înainta guvernului. Tot in această chestiune, d. pre­fect Bellu a fost interpelat în consi­lul judeţean. D-sa a promis că va lucra din răsputeri pentru a satis­face dreptele cereri ale locuitorilor Desigur revenirea la judeţul Sat­mar a celei mai bogate plăşi va a­duca şi veniturile necesare spre a se gospodări cum tr­ebue un judeţ de frontieră, căci aproape 1/3 din =«T/;ü"d,.S.i'S4“I'er,'‘pr,n Arestarea lui KoJoman Muller rn^mAMA’ 13‘ - D- Koloman Mne Ier secretarul general al pa,” munci,oresc' arestat acum ?*­*? **“£»■ los» Înaintat Consiliu­­lui de război din Cluj și închis acolo. Vestindu-se că in Închisoarea din SîL* fuferi‘ maltratări, prefectul Judejmui nostru d. Coste a Interve­nit in favoarea deținutului. BRAD, 13. — Dela Arad, calea ferată merge spre Brad, şerpuind peste ogoarele roditoare din pusta Utvinişului până la Sântana, pen­tru ca apoi luând-o la dreapta, să treacă pe la poalele podgoriilor de la Mâsca, Maderat, Mocrea, Târno­­va şi Ineu. De aici, după ce pără­­eşte reguinea viticolă, drumul se strâmtează, între cele două rân­duri de munţi, care se închid în tunelul Gorgona de la Cinciu, pen­tru a se redeschide într’un lumi­niş la Hălmagiu. Nu ştiu să fi văzut un drum mai interesant ca acesta. Fosta stăpâ­nire, la croirea lui, a avut grije să-l ducă printre toate bogăţiile pe ca­re le exploata. Cărând grâul din pusta Utviniş, vinul din podgorii, a trebuit să-l traseze şi prin sără­cia lucie a Hălmagiului, care n’are altă bogăţie decât carierele de pia­tră, pentru a scormoni bogăţiile în aur ale fostelor mine romane de la Ruda 12 Apostoli. Care este trecutul Bradului,­­ nu voiu stărui asupra acestui lu­cru. Un sat de români oropsit, la distanţă de trei sferturi de ceas în jos de Ţebea lui Iancu, care îţi a­­trage atenţia din tren prin clopote­le bisericei puse pe deal şi la uşa ăreia străjueşte de câteva secole gornul lui Ilirea. Hori­a şi căpita­nul Iancu, au trăit pe aici purtând în inimile lor durerea moţilor, ce şi astăzi frământă piatra în fundul pământului la Buda. Cuiburile acestea ale românis­mului erau afurisite de stăpâni şi ele trebuiau să rămână în starea cea mai primitivă, de aceia, când m’am dat jos din tren, Bradul mi-a făcut o impresie dureroasă. Străzi­le, — drumuri de ţară, — pline de noroaie şi hârtoape, casele mici şi neregulate, împrejmuite de gră­dini, îţi fac impresia unui sătuc puţin înstărit. In centru piaţa şi două trei străzi sunt pietruite, a­­vând şi trotuare de ciment. După informaţiile pe cari le-am cules, tot ce se vede făcut astăzi, nu se dato­­reşte decât epocei noastre. Sub ve­­chea stăpâniră Bradul n’a fost de­cât un sat de valahi plin de noroi şi cu orice posibilităţi de desvolta­re interzise. Din cuibul acesta stă­pânii n’aveau alt interes decât de a stoarce averi. La croirea unei vieţi omeneşti pentru locuitorii Bradu­lui, foştii stăpâni nici că se gân­deau. Singurul bun pe care l’au îngăduit stăpânii acestor sclavi, a fost funcţionarea unui gimmnaziu românesc confesional, cu patru cla­se. PROBLEME EDILITARE Bradul aşa cum este astăzi, are cca. 4000 locuitori, dintre care 80 la sută români, restul minoritari. Abia la 1 Ianuarie 1926 a fost de­clarată comună urbană, așa că de la această dată s’a început amena­jarea lui ca oraş. Bugetul primă­riei nu este decât 2.000.000 lei a­­nual, sumă cu totul insuficientă pentru o desvoltare pe care o pre­tinde un oraş. Cauza acestui buget anemic se datoreşte sărăciei în ca­re se află populaţia. Ca avere ora­şul nu are decât localul în care se află instalată primăria, localul de închisoare şi abatorul comunal, a­­poi 400 jugăre pădure şi 6 jugăre fâneţe. Nevoi edilitare Bradul are des­tule, dar nu le poate asana, deoare­ce îi este peste putinţă din venitul pe care l-am pomenit mai sus. SOCIETATEA „MICA“ FRUSTEAZA STATUL Oraşul Brad mai adăposteşte pe teritoriul său centrul societăţii „Mi­ca” pentru exploatarea aurului. Ea are în Brad case pentru­ direcţia so­cietăţii şi pentru funcţionari, iar pe teritoriul judeţului minele şi di­ferite uzini de exploatare. Deoarece este o societate naţionalizată de partidul averescan în frunte cu d. general Averescu şi cu inginerul Gigurtu, sub domnia acestora, au căutat să impuie societatea „Mica” cu o cotă de impuneri de mântuia­lă la cca. 60.000 lei anual. După prăbuşirea domniei ave­­resoane la 1924, „Mica” a fost im­pusă cu 16 milioane lei anual, iar pe 1926 cu 700.000 lei. Oscilaţiile acestea ridicole nu pot fi decât o evidentă frustare a fiscului, care are în acelaş timp şi o răsfrânge­re dezastruoasă asupra bugetului judeţului Hunedoara şi al oraşului Brad, pe terenul cărora se adăpo­steşte societatea „Mica”. Bradul în special are foarte mult de pierdut. Prin mijlocul lui se scurg toate­ bogăţiile acestei societăţi de mi­lionari şi în schimb el să nu poată încasa cel puţin dările prevăzute de lege, care să-i ajute la desvol­­tarea sa ca oraş minier. Pentru anul în curs, oraşul a im­pus societatea „Mica“ la impozi­tul de 209.000 Iei pentru toate clă­dirile pe care le are pe teritoriul oraşului, totuşi şi la această infi­mă sumă societatea a făcut apel. Dacă „Mica“ vrea să tragă chiu­lul statului şi implicit oraşului care o adăposteşte, cum poate a­­tunci Bradul să progreseze când este ştiută vitregia cu care a fost tratat de fosta stăpânire, cât şi populaţia săracă care îl formează? INSTITUŢIILE BRADULUI Afară de sediul societăţii „Mi­ca“ pentru exploatarea aurului, care are instalaţiile cele mai pu­ternice din Europa centrală, Bra­dul mai adăposteşte un liceu de băeţi care are o vechime de peste 50 ani şi care poartă numele e­­roului Avram Iancu. O şcoală se­cundară de fete gr. I, o şcoală pri­mară cu 8 învăţători şi 300 elevi, o şcoală de ucenici cu 130 elevi, centrul preturei, judecătorie de o­­co­l, poliţie, perceptorat, şi o sta­ţie de cale ferată. Bradul are o bi­serică greco-ortodoxă, una roma­­no-catolică, una reformată şi o si­nagogă. De unele din aceste insti­tuţii vom vorbi în articolele vii­toare. ALTE NEVOI In Brad se află sediul unui pro­topopiat greco-ortodox, care stă de 2 ani fără titular. Dela demisia lui Pompiliu Piso, guvernele nu s’au hotărât nici până azi să complecteze acest loc. Dar o indolenţă se observă şi din partea autorităţilor superioare bi­sericeşti, care din motive ce nu le vom discuta, au anulat alegerea ca protopop a părintelui Indrei şi menţine în postul de administrator parohial pe preotul....Cristiu­din. Po­­­tingari, un om de o cartu­fie redusa şi neapreciat de popor. In orice caz şeful bisericei or­todoxe de la Sibiu ar trebui­­să pună capăt acestei stări de lucruri care numai în favoarea bisericei stră­moşeşti nu pledează. O altă nevoie de capitală im­portantă pentru Brad este regula­­rea albiei Crişului, care inundă o­­raşul aproape în fiecare an. Apa a ajuns la acelaş nivel cu holdele locuitorilor şi cu oraşul care şi de altcum este aşezat pe vale. De la 1894 şi până azi, socie­tatea „Mica“ a depus tot măcini­­şul de piatră după extragerea au­rului pe valea Crişului Alb, care a fost dus de apă şi în felul acesta matca râului s’a ridicat cu 1 me­tru. Oraşul a cerut societăţii să în­treprindă lucrări hidraulice pentru adâncirea albiei râului, pe care l-a astupat dealungul anilor cu măci­­nişul de piatră. Societatea „Mica“ a refuzat pur şi simplu să întreprindă aceste lucrări. Oraşul a adus ca expert pe cunoscutul geolog Popescu- Voiteşti profesor la universitatea din Cluj, care făcând sondagii, a găsit că mai mult de o jumătate de metru Crişul a fost astupat de r­ăcinişul de piatră depus de „Mica“, şi a încheiat un proces verbal în acest sens. Nici la acest consult societatea n’a răspuns fa­vorabil. La 1922, serviciul hidraulic s’a ocupat cu regularea şi diguirea Crişului la Brad, a ridicat planuri după teren, dar planurile au ră­mas planuri şi totul a căzut în baltă. Oraşul nu are mijloacele­ mate­riale să înceapă aceste lucrări cari ar înghiţi milioane şi ca atare stă expus inundaţiilor. In anul 1925 Crişul Alb a inun­dat întreg oraşul. Şi astăzi unele beciuri ale caselor din centru a­­dăpostesc urmele inundaţiei de a­­tunci, iar clădirile cu parter sunt toate egrasioase. Noi ne facem o datorie cu oca­zia anchetei noastre, să atragem atenţia forurilor superioare, şi aş­­teptăm ca ministerul de lucrări publice să dea o mâna de­ sprijin oraşului Brad pientru R­ădâftoi al­­bia Crişului, ferindu-l de inunda­ţiile pustiitoare. In acelaş timp şi societatea „Mica“ ar fi obligată sa dea acest sprijin. Pentru restul problemelor, in ar­ticolele viitoare. ION MEHEDINŢEANU ANCHETELE NOASTRE Un cuib al românismului: Bradul, aspecte, fapte şi nevoi Vizita d-lui Cipăianu in Ardeal BRAŞOV, 13. — După vizita făcută la Sibiu, d. Cipăianu însoţit de d-nii Nasta, Opran, inspector general Al. Ştefănescu şi Oromoiu au sosit la Făgăraş. Prefectul judeţului a con­dus oaspeţii în diferite comune din judeţ, pentru a se informa despre felul cum s’a făcut reforma agrară. Ziariştii poloni la Braşov BRAŞOV, 13. — Astăseară la orele 6 şi jumătate vor sosi In localitate ziariştii polonezi. La gară vor fi în­tâmpinaţi de autorităţi şi ziariştii locali. DIMINEAȚA s »ssa»,i3sijt T­unelul dela Teliu ameninţă să se prăbuşească ? Lucrările au fost sistate din lipsă de fonduri BRAŞOV, 13. — In câteva rânduri ne-am ocupat de stadiul în care se află lucrările dela tunelul Teliu, a­­rătând cum din cauză că, nu se gă­sesc fondurile necesare, lucrările au fost întreru­pte lăsându-se pe dru­muri un important număr de mun­citori. Faţă de hârţuelile ministerului şi sgârcenia acestuia, în acordarea fon­durilor, situaţia dela tunelul Teliu, a luat o întorsătură cât se poate de gravă. O TRÂMBIŢARE INUTILĂ Precum se ştie acum un an jumă­tate, după ce s’a străpuns muntele, s’a făcut cu o deosebită solemnitate inaugurarea acestui eveniment şi oficialitatea a anunţat deschiderea traficului într’un timp scurt. Societatea care a luat lucrările în antepriză, convinsă fiind că, pentru moment, visteria statului nu avea bani ş­i că, guvernul va înţelege pâ­nă in cele din urmă să-şi facă da­toria pentru realizarea acestei ope­re de interes social, a învestit capi­talul său, făcând totdeodată şi mari împrumuturi pentru continuarea lucrărilor. SISTAREA LUCRULUI ŞI DEMON­TAREA INSTALAŢIILOR Povestea „lipsei fondurilor" repe­­tându-se până în ultimul timp, când societatea îşi epuizase toate rezer­vele, aceasta a fost constrânsă să avizeze la diferite somaţii şi în cele din urmă la o soluţie definitivă, a­­dică: sistarea lucrărilor în aştepta­rea fondurilor. Dar, membrii guvernului, nu s-au pătruns nici de data aceasta de da­toria ce o au, fapt care a determi­nat societatea să se refugieze la în­­cheerea complectă a campaniei de lucru. In consecinţă, inginerii şi toţi spe­cialiştii au primit ordin să înceapă demontarea tuturor instalaţiilor, so­cietatea declinându-şi orice respon­sabilitate. TUNELUL AMENINŢĂ SA SE SURPE . Lucrările de betonarea tunelului­­săP*­t acum un an jumătate, nepu­tându-se efectua din cauzele arătate mai sus, pământul a început să se nărite în diferite puncte, astfel în­cât întregul tunel este ameninţat să se prăbuşească. Dealtfel, acesta a fost — probabil — şi unul din motivele care a deter­minat societatea antreprenoare să-şi decline responsabilitatea. Nepăsarea aceasta a guvernului, este cât se poate de condamnabilă. Părăsirea lucrărilor de la tunelul Teliu prilejueşte statului o păgubi de sute de milioane. —valoarea ma­terialelor­­şi lucrărilor efectuate pâ­nă acum. DIFICULTĂŢILE VIEŢII ECONO­MICE Dacă ţinem seamă de scopul pen­tru care s’a hotărît înfiinţarea li­niei Braşov-Galaţi care a ocazionat lucrarea celui mai mare tunel din ţară, constatăm că întârzierea aces­tei realizări, produce o pagubă tot atât de mare vieţii noastre econo­mice. După cum am spus, înfiinţarea a­­cestei linii a fost determinată de câteva cerinţe ale vieţii noastre eco­nomice, între cari nevoile exportu­lui de lemne şi cherestea. In Secuime şi în Buzeul Ardelean, sunt întinse păduri cu esenţe de lemn foarte căutate dar care, din pricina dificultăţilor transportului nu pot fi exploatate. Dacă linia Braşov-Galaţi ar fi fost dată circulaţiei, viaţa economică a acestor ţinuturi ar fi luat o desvol­­tare nebănuită. Producătorii având o comunica­ţie directă cu porturile noastre im­portante, exportul ar fi fost intensi­ficat iar populaţia satelor din a­­cest ţinut ar fi avut existenţa asi­gurată prin exploatarea pădurilor. Tot ca o urmare a acestei acţiuni, s’ar fi produs şi o simţitoare scă­dere a preţului lemnelor de toate calităţile. Se pare însă că, problemele aces­­tea nu preocupă pe guvernanţii noş­tri, deoarece nu se explică altfel in­dolenţa lor şi nepăsarea cu care es­te­ tratată o chestiune de interes vi­tal pentru viaţa noastră economică. PETCAN Pagina S-a gdf % 13 . Ardealul cultural Festivalul „Cruciş Roşii“ la Arad Duminică 10 iunie col., a avut loc şi sala teatrului orăşenesc un foar­te frumos festival artistic aranjat de societatea „Crucea Roşie", secţia Arad, cu concursul şcoalelor supe­rioare de fete şi băeţi şi al muzicei regimentului 93 infanterie de sub conducerea d-lui locot. Mazilu. Sala teatrului a fost arhiplină, luând parte şi populaţia minoritară, d­in program fiind trecute şi cân­tece populare maghiare. Regretabil e faptul, că totdeauna la asemenea festivităţi oficialitatea străluceşte prin absenţa ei, mai ales prefectul de judeţ, care se ocupă mai mult de politică decât de misiunea sa de şef administrator al ţinutului. Programul care s'a executat cu a­­­ceastă ocazie este următorul : Festivalul s'a deschis cu Imnul regal executat de muzica reg. 93 in­fanterie. După aceasta, eleva Ecate­­rina Voiculescu a recitat poezia „De demult" de Zaharia Bârsan. „Zâna Florilor" piesă într’un act de Constanţa Hodoş, a fost jucată cu nespusă drăgălăşenie de micuţele eleve ale şcoalei primare de fete No. 2 din Arad. Regisoratul acestei piese a fost superb aranjat de directoarea şcoalei. Fetiţele îmbrăcate în costu­mul diferitelor flori, a stârnit admi­raţia şi aplauzele vitregei săli. „Fracul şi cojocul“, poezie de V. Militaru, a fost recitată de eleva Mi­nerva Popoviei. „Vitejia degerată“, poezie tot de V. Militaru, a fost re­citată de eleva N. Zărescu, iar „Pe­­neş Curcanul“ a fost recitat de ele­vul M. Lucuţu. E­levele şcoalei comerciale supe­rioare au jucat dansurile­ naţionale „Calabreaza“ şi „Brâuleţul“, iar ele­vele şcoalei normale au jucat dan­sul „Cracoveanca". Elevii şcoalei maghiare medii de băeţi au executat sub conducerea d-lui profesor P. Szántó, trei cântece populare ma­ghiare. Serbarea a fost încheiată cu „Mar­şul tinerimei române“ cântat de cap­­ul academiei teologice din Arad. Tot timpul micuţele eleve au vân­dut în sală programe şi ilustrate in folosul coloniei de copii de Săvârşim Festivalul a fost cât se poate de reuşit şi nu putem decât să aducem laude comitetului organizator. MONOGRAFIA CIMNĂRULUI RO­MAI# ţIUBIţGCLORT. DIN BRAD Fiecare monografie ardelenească este un crâmpgi,, rupt din muntele de suferinţi­ a­e acestei prigineii. Mo­nografiile oraşelor şi instituţiilor ar­delene laolaltă formează cea mai complexă istorie a­­ luptelor şi stră­duinţelor spre libertate. La 1998, gimnaziul român din Brad, publică cu ocazia jubileului de 50 ani de la înfiinţarea lui o mo­nografie, alcătuită de actualul di­rector al gimnaziului (azi liceu), d­r. Ioan Radu. Din această carte de 160 file se desprinde clar nemărginita dragoste de carte pe care a avut-o poporul român cutropit de maghia­rime şi de câtă jertfă dădeau dova­dă preoţii pe vremuri,­­ singurii îndrumători ai poporului asuprit. Iată cum a luat fiinţă gimnaziul de la Brad. „Idea înfiinţării unui gimnaziu român în Brad a izvorît d­in inima preoţimei drept-măritoare din Ză­rand. Eram trei inşi: eu, Ioan Fi­cher, preot în Buda, şi popa Aron Suciu din Podele, — povestea odată fericitul Georgiu Bogdan, preot în Brad — şi după soborul scaunului protopopesc a mai venit şi Henţu de la Rişca, Comşa dela Ribiţa, Ioa­­chim dela Zdrapţi, şi mai ştiu cam­. Ne întâlnirăm la un pahar de vin într’una din încăperile zidirei de a­­cum a gimnaziului, unde mai târ­ziu a fost cazino, apoi prăvălie. Era iarpă grea, în câşlegl zi de joi. Ne încălzeam inima cu vin şi alungam foamea cu cârnaţi. Şi Franţi (Francisc Zawartzky, proprietarul de atunci al zidirei, unde stăm), ţinea cu noi. Un om pu­rurea vesel şi glumeţ. Născut de cârciumar. Povesteam una, poves­team alta. Noi preoţii despre şcoală, căci despre şcoale ne cetise şi pro­topopul mai înainte la sobor. Frânţi povestea despre casele sale, cari ar­­seseră la 1849, iar acuma zăceau a­­coperite cu coceni de cucuruz şi fe­restrele ţintuite cu scânduri. Sunt a­­şezate în mijlocul comunei, dar în zadar! Totuşi se vor ruina pe nimi­ca, căci nimănui nu-i trebuesc. Viaţa omului nu-i sigură de azi pe mâine.I... Se însenină insă faţa lui Franţi — Dumnezeu să-l ierte! — când vorbiam de târg, şi aduce la „părechi" fără a cere. Bietul om era constrâns să-şi vândă casa, căci co­pii nu aveau, iar câştiguri nu erau. Dintr’una contr’alta am ajuns la „ultimat”: 2.000 florini şi dreptul de a locui şi folosi rândul de­desubt (parterul) „până voi trăi eu şi soţia mea Elena, iar după moartea noas­tră, să ne pomeniţi şi pe noi între binefăcătorii şcoalei !“ Iată aşa a luat fiinţă gimnaziul din Brad. O vorbă la un pahar de vin. Apoi satele Zărăndeul l’au plă­tit dând fiecare dintr-un împrumut pe care îl primiseră dela statul ma­ghiar pentru nevoile lor. Şi întreaga monografie e plină de date istorice şi înălţătoare pilde de sacrificiu pentru cultură, pe care preoţimea­­şi intelectualii ardeleni le făceau într’o vreme de Întuneric, şi asuprire pentru elementul românesc din Transilvania. REVISTA „VIAŢA MEDICALĂ“ Primim de la Timişoara în fiecare lună revista de specialitate „Viaţa Medicală" de sub direcţia eminentu­lui medic dr. Virgiliu Popoviciu. Această revistă este singura în genul ei care întruneşte la­olaltă studiile şi observaţiile medicilor ar­deleni. Numărul 5 de pe luna Maiu al re­vistei „Viaţa Medicală" a apărut cu următorul sumar: Prof. dr. N. Za­­harescu: „Determinismul fenomene­lor ciclului ovariu în evoluţia sar­­cinei“; dr. L Gavrilă: „Isulina in vărsăturile incoercibile al sarcinei”; Docent dr. Axente Iancu: „Conta­giunile interioare de poliomielită e­­pidemică"; Dr. A. Spiru: „Epidemia de poliomielită"; Medic căpitan dr. Tănăsescu: „Câteva consideraţiuni şi observaţiuni clinice despre reuma­tism". Cărţi noue, revista revistelor, in­­formaţiuni, congrese, cursuri de per­fecţionare, etc. Numărul 6 de pe luna iunie al re­vistei a apărut cu următorul sumar: Dr. Emil Pocrean: „Superioritatea Tubajului gastroduodenal simultan’’; Dr. Traian Raicu: „Importanţa prac­tică a placentelor accesorii“; Dr. Od. Apostol: „Starea statică şi dinamică a pupilei în diferite stări şi boli“ ; Dr. Radu Corneliu: „O scurtă pri­vire asupra problemei profilaxiei si­filisului ereditar"; Dr. Dominic Stan­ca : „Neomesarea" în tratamentul Sifilisului şi malariei". Cărţi noui, revista revistelor, in­­fi­rmaţiuni, Congrese internaţionale, reuniuni medicale şi cursuri de per­fecţionare, închee bogatul număr al revistei. „CHESTIA TRATAMENTULUI A­­BORTIV AL SIFILISULUI“, DE PROF. DR. NICOLAU Cele 16 pagini cari cuprind cartea eruditului profesor al facultăţii de medicină din Bucureşti, au format obiectul conferinţei d-sale pe care a ţinut-o la Arad în ziua de 18 De­cembrie 1927, cu ocazia primului con­­gres ştiinţific al Asociaţiei medici­lor din România. Cu o deosebită competinţă, d. prof. dr. Nicolau îm­parte întreaga expunere a tratamen-,­­­lui­­i abortiv al sifilisului în trei ca­pitole : 1) Condiţiunile cerute de trata­­mtntui abortiv şi alegerea cenzorilor; 2) Modul de conducere al tratamen­tului abortiv; 3) Rezultatul trata­mentului abortiv. Modul de expunere clară cât şi a­­bundenţa materialului biografic pe care îşi reazimă concluziile cât şi observaţiile făcute de d-sa în labo­rioasa experienţă medicală, fac din această cărţulie un studiu de mare importanţă medicală, care nu tre­­bue să scape niciunui specialist. I. M. Mari inundaţii în Ardea! GOSPODĂRII DISTRUSE. — VIC­­TIME OMENEŞTI CLUJ,­­3. — De 2 zile, ploi toren­­ţiale au căzut asupra judeţelor Cluj, Someş şi Bistriţa-Năsăud. Din această cauză Someşul a eşit din matcă inundând malurile, şose­lele şi arăturile pe întinderi mari. Au fost înecate numeroase animale precum şi multe gospodării distruse. La Cluj, a fost pescuit azi în Someş cadavrul unui copil de 2 ani. Deasemeni Someşul a mai pătruns în uzina de apă de la Floreşti şi Şapca-Verde inundând-o. Filtrele nemai­putând să lucreze apa este tulbure. Primăria a luat măsuri, prin pom­pieri. Catastrofă de cale ferată evitată BRAŞOV, 13. — Ploile abundente căzute in Ardeal au avut un carac­ter oarecum general. Numeroase holde au fost inundate pe întinderi destul de mari. Tot datorită acestui fapt, s’a în­tâmplat astănoapte un accident, care la un moment dat, era să ia proporţiile unei catastrofe. Torentele, venind repezi şi mari, au sfărâmat complect podul de peste linia ferată, dintre staţiile Westem şi Sellmberg situate intre Făgăraş şi Sibiu. La 2 ore după producerea acestui accident, urma să treacă trenul per­­sonal care plecase din Făgăraş in spre Sibiu, şi dacă sfărâmarea po­dului nu ar fi fost observată la timp, trenul s’ar fi prăbuşit în pră­pastie, în puterea nopţii. Alia ravagii au fost produse în partea de Nord a judeţului Făgă­raş şi In judeţul Târnava-Mare. Prin aceste locuri a căzut grindi­na, in mărime neobişnuit de mare, care a compromis recolta semănă­turilor și a fructelor.

Next