Dimineaţa, iulie 1928 (Anul 24, nr. 7742-7772)
1928-07-30 / nr. 7771
Pagina 8-a n te pribegii neastâmpăraţi nespălaţi şi înfăşuraţi cu jumătăţi sau sferturi de cămăşi şi sugând sâmburi de persici, aruncaţi din tren se îmbrânceau şi se trăgeau de păr ca bufonii într'un circ. Femeile, furioase, aruncau ultimele boarfe in căruţe, ripostând din când în când, cu o înjurătură sau blestem, soţilor care le ciodleau pentru lacunele împachetatului, iar bărbaţii, cu pipele în gură, se certau de la roată pe două fronturi: unii cu soţiile ai alţii intre ei. Numai bătrânii aveau înfăţişare calmă şi nu interveneau decât când se simţea nevoia unei confirmări. Aceştia începuseră gâlceava şi obosind au lăsat s-o continue cei mai tineri. Şi în măsura în care se golea maidanul de ultima bucată de lemn sau tablă roasă, cearta sporea cu intensitate. Ţipau copiii, urlau bărbaţii şi se tănguiau femeile. De sub pod răsuna un vuet sălbatec şi momentul impresionant al despărţirii de glia locuită, fusese transformat într'o reprezentaţie de circ, cu gălăgie asurzitoare. La un moment dat, cearta violentă degenerase chiar în bătae un tânăr plesni cu dosul mâinei obrazul unei femei, iar Un bătrân care sta împleticit pe o piatră cubică reîncep sa părăsească Ardealul paz- Intre Braşov şi Sf.Gheorghe. Copţi! pezi pipa in capul agresorului. Scander ni «n/liirim»* hnimii «PO Tt/'Ilsifá ci ÎVi f fi cirinti ei/ I»/-rn ri / Sffi /Inimi /fn/it/iM.'nn »A /I „ sifi nicii devotaţi ai podurilor, boemii neastâmpăraţi ai maidanelor părăsite. Emigrează ţiganii corturari ca stolurile de cocostârci alungaţi de asprimea vremii. E semn trist d e prevestirea răului. Când străbunii acestor naufragiaţi ai sorţii, au părăsit India şi ultima treaptă socială, numita Pallas, peste câmpiile budhiste s-a lăsat zăbranicul suferinţii. Să fi simţit oare şi acum aceste instincte primitive, apropierea răului? Sau este o deplasare pentru a se satisface viciul neastâmpărului? Şi spre cari orizonturi pornesc caravanele întunecate, ce drumuri bătătoresc pelerinii misterului uman? Se îndreaptă spre Ungaria, se pregătesc să treacă frontiera în ţara jandarmului cu pene şi a magnaţilor cari privesc corturile cu figurile bizare, ca un decor de teatru, atractiv. Vor fi primiţi sau nu? Nu are nici o importanţă deocamdată aceasta pentru vieţuitoarele cari ştiu să-şi ducă cu eroism calvarul mizeriei. Ei se îndreaptă cu speranţa că spaţiul va fi mai larg pentru corturi'' I or, ciocanele vor răsuna mai via în arama căldărilor apoi radisc că târgurile vor fi mai bnoi gloabe, de cari nu se pot de iliţi şi cari constitue pentru conmnul esenţial al înstăririi şi bunei gospodării. Se mai duc apoi mânaţi de vraja, ocrotirii împărăteşti. De mai binede trei decenii, se povesteşte în comnantă, caracteristică corturarilor şi cu exagerările unei fantezii bogate, generozitatea Împărăţiei din Viena, care a dat ţiganilor descătuşarea cetăţenească, întocmai cum Budha — a cărui amintire a apus în corturile acestea — a dat pe cea spirituală. Exaltarea figurilor posomorâte, ţâşneşte dealtfel dintr’o realitate istorică: la curtea habsburgică, arhiducele asasinat în Serajevo era adeptul complectei libertăţi a ţiganilor şi pentru înfăptuirea ei s‘a angajat ca militant în lupta cu concepţiile strâmte cari dominau la Curte. Ulterior gestul s’a popularizat ca o legendă haiducească. Caravanele au pornit deci la drum, de astădată, cu un scop mai mare: nu este o deblocare a corturilor, înegrite de fum şi putrede de ploaie, de pe un maidan pe altul şi nici o refugiere de sub un pod cu curenţi sub altul cu climat liniştit, ci vagabonzii anonimi vor să schimbe mediul. Există deci cauze cari îi îmbrâncesc de la spate, motive cari nu vor fi niciodată exprimate in jalbe ci consumate dramatic în resorturile sufleteşti. Ii urmăresc ca o fantomă a arşiţei din pustiul Indiei, formularele şi severitatea fiscului. Apoi, li s-a aruncat în faţă, de prea multe ori păcatul găinăriei, aşa că nu mai pot rezista insultei, pornită asupra lor ca o avalanşă alpină. Şi se strecoară convoiul de nomazi, prin pulberea de praf a şoselelor şi prin dogoreala de cuptor spro altă ţară, lăsând in urma lor un val de compătimire umană. Cine o să mai amuze pe negustorii târgurilor? Cine o să repare solid fără plată mare, căldările de ţuicţă sau de rufe de prin sate? şi cine s să mai fie bănuit de cutare găinărie ? Se duc de astă dată în necunoscut. Nici unul dintre vagabonzi nu ştie că „împăratul cel milos“ a murit şi că jandarmul cu pene, urmăreşte cu vigilenţă pe streinul care vine să mănânce pâinea băştinaşului. De-ar cunoaşte acest amănunt, desigur în nici un cort nu s’ar mai hotărî trecerea frontierei. Căci ori câtă hărţuială — pornită din prostie — ar fi aici, există totuşi o consolare care nu se poate găsi pretutindeni: satul românesc al Ardealului în care se găseşte ori când adăpost, pâine, lapte şi slănină, chiar când nu sunt căldări de reparat. CUM SE DESPART DE GUA LOCUITA Am asistat la plecarea Unei Caravane care s'a adăpostit timp de două flurarii părăsesc ANCHETELE NOASTRE TIMIŞOARA datul devenise insuportabil şi dacă s'ar fi petrecut in mijlocul familiilor din oraş, intervenţia politiei era indispensabilă, iar procesele de calomnie şi cele de divorţ s-ar fi ridicat cel puţin la o duzină. Dar când credeam că se vor frânge braţe sau se vor înghiţi măsele, formidabila ceartă sfârşi brusc, ca risipită de vânt. Copiii începură să se joace, iar părinţii să-şi împrumute tutun. Cu toţii căzuseră de acord să pornească pe drumul Verdioarei. Scandalul care ţinuse aproape un ceas, fusese pricinuit de o mică neînţelegere asupra drumului care trebuia străbătut. Mă alarmasem degeaba. Gâlceava începuse nu fiindcă existau motive ci pur si simplu de dragul scandalului. Cearta care durează de dimineaţă şi până seara, numai cu mici Intreruperi, este una dintre pasiunile cele mai mari ale nomazilor anonimi. Ce văzusem eu, în definitiv era un fleac. In linişte apoi toată lumea luă foc în căruţe şi drumeţii necunoscuţi au pornit spre locuri necunoscute... # In numărul viitor: Viaţa din corturile nomade. V. MUNTEANU . .• . ■ ■ ■ . • '■ ■ • • . , • . ✓•.•••. ..... .V.. •✓••.• ••• ■*■ . ... •• •.• ' •■■■■., ,** . •• ■ • •• • • • ,, V • ■ ' • • •. • . • «im |,^|| ■it *i ■ -rm Caravane cari ne părăsesc Aplicarea reformei agrare in judeţul Timiş-Torontal Care e situaţîa azi TIMIŞOARA. — In câteva rânduri ne-am ocupat pe larg despre activitatea consideratului agricol din jud. Timiş-Torontal şi măsurile de îndreptare luate, după plecarea fostului conducător care lăsase o sumedenie de încurcături şi se făcuse vinovat de multe nereguli. Comparând situațiunea de astăzi cu ultimile noastre spicuiri din rapoartele înaintate casei centrale a împroprietăririlor, iată cum se prezintă lucrările pentru aplicarea reformei agrare în acest județ. 1) Exproprierea sub raport juridic. Este în aceeaşi situaţiune, în ce priveşte comitetul agrar adică mai rămâne a se definitiva un 7 comune plus una la comisia judeţeană. 2) împroprietăririle. La data de 7 Februarie a. c. s’a aplicat pe teren împroprietărirea definitivă la un număr de 96 comune; perimetrarea s'a făcut în 77 comune; articolul 81 s’a aplicat la 64 comune; dispozitivele de parcelare la 35 comune iar aplicarea disp. pe teren la 5 comuni. Dela 7 Februarie până astăzi s’au mai făcut următoarele lucrări: perimetrarea în 21 de comuni, defalcarea (art. 81) în 23 comuni, dispozitive 15 aplicarea disp. 18 şi împroprietărirea def. la 6 comune. In general situaţiunea judeţului Timiş - Torontal se prezintă astfel: Din 237 comune câte are judeţul s'a făcut exproprieri în 218. La comitetul agrar se găsesc 7 comune iar la comisiunea judeţeană 1. Perimetrarea s’a făcut la 194 de comune, din cari linia de defalcare s’a aplicat la 183 definitiv, dispozitive de parcelare def. la 146 comune, dispozitive aplicate pe teren la 119 comune, împroprietăriri definitive în 102 comuni. Nu s’au dat dispoziţiuni de parcelare la 37 comuni deoarece se găsesc sub contestaţie la corn. judeţeană. O cauză care întârzie lucrările este şi faptul că parte din comunele regiunea Lipova se găsesc sub lucrările cadastrului din Aard care merge greu în ceea ce priveşte lucrările de defalcare, împiedecând astfel darea dispozitivelor. Ni se comunică de către consilierul agricol I. Ionescu, intervenţia inspectoratului cadastrelor pentru accelerarea lucrărilor. Să nu rămână numai pe hârtie. Mai departe constatăm o diferenţă de 27 între dispozitivele de parcelare definitivă şi aplicarea lor pe teren, explicată prin deţe ale Banatului, unde lucrările sunt întârziate, aşa încât pentru nevoile de aci este insuficientă echipa de 15 ingineri care lucrează astăzi. La conferinţa ţinută împreună cu magistraţii detaşaţi pentru lucrările agrare din judeţul nostru s’a hotărît ca judecătorul Kiss să lucreze în permanentă şi în plus şi regiunea Recaş fapt ce s’a întâmplat. 3) Disponibilităţi. Subadministratia consilieratului nu se mai găseşte astăzi decât 7548 iughere 812 stânjeni adică o diferenţă în minus de 3888 iughere 1410 stânjeni fată de data de 7 Februarie a anului curent, suprafaţa dată în majoritatea cazurilor la colonişti pentru majorarea loturilor la 16 iughere. Se crede că până la finele anului 1928 aproape întreaga suprafaţă se va absorbi, pentru a nu mai exista disponibilităţi. 4) Colonizările. In judeţul Timiş- Torontal există un număr de 41 centre de colonizare care ocupă o suprafaţă de 20308 ingh. 800 st. cu un număr de456 colonişti. La 23 centre coloniştii au intrat definitiv în stăpânirea loturilor. Restul lucrărilor vor fi gata până în toamnă. Chestiunea construcţiunilor preocupă serios consilieratul şi direcţia colonizărilor 60 la sută din numărul coloniştilor îşi au deja casele puse sub acoperiş. CLUJ Lapte falsificat la Cluj. — Azi dimineaţă s’a făcut o razie în piaţa locală S’a constatat că 70 la sută din laptele pus in consumaţie a falsificat. Cinci zeci de lăptari au fost daţi în judecată. Cor. Mary Caris Bernhard Spiegler Logodiţi Iulie 1928 in locul oricărei alte înştiinţări. Burdujeni P.lioae Ciuţi „Realitatea ss dimineața Delegaţii Banatului la congresul teosofic. — Pentru congresul internaţional de teosofie care va avea loc în ziua de 2 August la Ommen în Olanda, societăţile bănăţene au delegat pe d. Silvius Dragomir director de bancă şi d-şoara Margit Kerstesz. Numire- — D. ing. Gh. Constantinescu subbdirector in centrala coop, săteşti a fost numit comisarul guvernului pe lângă comunitatea de avere din Caransebeş. Invenţia unei domnişoare__Domnişoara Valerie Knezi fiica colonelului pensionar cu acelaş nume, a inventat un fel de patine pentru apă, aşa numitele Hidrosky. Probele de demonstraţie făcute la băile de plajă (ştrand) au dat un rezultat excelent, invenţia tinerei d-şoare dovedindu-se foarte practică şi interesantă pentru noul cinematograf. Consiliul municipal a deschis ofertele înaintate pentru zidirea noului cinematograf comunal, alegând dintre ele pa cele ale firmei. Iosef Steiner din Arad şi Eremia din Bucureşti ambele în sumă de 15 milioane. In ceea ce priveşte angajarea muncitorilor s’a hotărît a se aproba cererea înaintată de corporaţiile de meseriaşi şi industriaşi din localitate Planurile noului cinema se datoresc d-lui ing. Duiliu Marcu, Bucureşti. Inaugurarea liniei noui de tramvai. In ziua de 29 iuli va avea loc inaugurarea liniei noui de tramvai Piaţa Lahovary-calea Buziaşului. Serviciul religios va fi oficiat de protopopul dr. Tinera asistat de preoţii Selegianu şi Golumba, în faţa Lahovari. Jubileu. Patronii şi muncitorii tipografi au sărbătorit în mod deosebit pe d. Francisc Geitlinger care timp de 40 ani a fost un neobosit slujitor al tiparului. Sub prima guvernare averescană a fost şi deputat. Exhumare. — D. Romulus Seciureanu prim-procuror a ordonat exhumarea cadavrului lui Ioan Socandru din comuna Cebza, care se crede a fi fost omorît prin otrăvire de concubina sa Bugariu Ecaterina, încercări de sinucidere. — Aurora Spitz în etate de 26 ani, servitoare domiciliată în str. Bonnaz a încercat să se sinucide înghiţind o puternică doză de morfină. Ecaterina Kramer în etate de 34 ani, spălătoreasă a înghiţit sodă caustică. Ambele au fost internate în spital. Foc. — La Jimbolia un puternic incendiu a distrus recolta fraţilor M. şi Lappe, o maşină de treer a lui Schweinger şi o magazie. Pagube de jumătate milion lei. Bătrâna Eva Ackermann a fost uşor rănită cu ocazia lucrărilor de localizarea focului. Vizite şi inspecţiuni. — D. general Mardărescu inspectorul general al armatei a vizitat oraşul şi a inspectat unităţile militare locale. —D. Petrini Emil director general al îndrumărilor agricole din ministerul Domeniilor, însoţit de consilierul agricol I. Ionescu, a vizitat şi inspectat şcolile de agricultură din Ciacova şi Sânnicolaul Mare. Asemenea loturile demonstrative din judeţ şi domeniul Pordeanu. — Eri a sosit în localitate d. dr. Mauriciu Donath, trimis special al presei centrale evreeşti din Berna care vine să se intereseze de situaţia politică şi culturală a evreilor din România. Domnia-sa are scrisori de recomandaţii, din partea legaţiei române din Berna către d-nii Titulescu, Maşini, Iorga şi alte personalități. In Timişoara a luat contact cu fruntașii sionişti. BRAŞOV O afacere de spionaj. — Consiliul de războiu a judecat pe individul Darbucat Grigore acuzat că, după ce a dezertat din armata română, a plecat la Budapesta, unde s’a pus în serviciul centrului de spionaj în favoarea Ungariei. La Curtici el a fost arestat şi la percheziţia făcută s’a găsit asupra sa o mare cantitate de cerneală simpatică şi alte corpuri delicte. Daibucat a fost condamnat la cinci ani muncă silnică, 50.000 lei amendă şi 10 lei despăgubiri. Spargere. O îndrăzneaţă spargere s’a săvârşit astă noapte la magazinul „Ancora“ din strada Târgul Cailor. Paşnicul de noapte Pipo Iosif din serviciul societăţii „Fiducitate” şi sergentul Pop Teodor, au surprins în interiorul magazinului pe un individ care încărcase o mare cantitate de marfă şi se pregătea tocmai să plece. • Cercetările au stablit că hoţul se numeşte Maier Ioan şi e picher la Barsan (judeţul Făgăraş). Care lovite de trăsnet — O nenorocire s'a întâmplat ori după amiază la orele 3 în comuna Hobaci din judeţul nostru. Trăsnetul a căzut pe casa femeiei Ana Floricescu mistuind-o complect. De aci, focul s’a întins şi asupra altor dependinţe. Câteva animale au fost carbonizate. Nenorocire. — In comuna Tărlungeni soţia lui Sandu Samoilă făcând focul în apropierea unei şire de paie, a provocat aprinderea paielor. Cu ajutorul sătenilor focul a fost localizat. In dimineaţa zilei de Sâmbătă 21 Iulie cor. — ajunul Sfântului Petru după stil vechiu — înainte de orele 6, mă găsesc în gara Arad cu întreg grupul de excursionişti, format din funcţionarii de la inspecţia de mişcare c. f. r. Arad. Excursia este aranjată şi condusă de funcţionarii Farcaşiu Gheorghe şi Răin Martin, care, cu un entuziasm firesc în asemenea împrejurări, au toată grija de a aproviziona vagonul special — un vagon Pullman de cL I şi a II obţinut pentru excursie — cu tot ce trebue pe un drum lung şi mai ales pentru o excursie destul de grea. La ora fixă, toţi participanţii vin la vagon cu pachete cu merinde trebuitoare pe o zi şi jumătate, cu păuri şi diferite bagaje auxiliare. Se fac cunoştinţe intre participanţi şi peste câteva minute domneşte în întreg vagonul o atmosferă de caldă şi frăţească prietenie. Conducătorul exercsiei, porneşte din compartiment cu o sticlă de coniac pentru... excursiei, porneşte din compartiment nişte domnişoare montează un gramofon, iar la capătul opus al vagonului, câţiva tovarăşi de drum mângâie drăgăstos o damigeană de vin. Şi în timp ce discuţiile se aprind şi veselia creşte tot mai mult, şeful trenului şteră, lanţul de vagoane se mişcă şi depărtarea câmpului ne smulge din braţele oraşului, unde lăsăm fiecare din noi pentru două zile,necazurile cotidiane ale vieţei. La Sântana, drumul se desparte în două. O cale ferată o ia spre Oradea şi Otlaca, iar alta, spre care vom merge noi, spre Brad. Aici trenul stă mai mult şi escursioniştii se dau jos şi aleargă voioşi prin staţie. Unii leagă nişte placate pe vagon, iar alţii mai „sugaci“ dau buzna la bufet să se mai aprovizioneze cu „unsoare de gât“ — câteva sticle de coniac. LA RĂSCRUCE Rrsumul nostru se desparte de cel al prăzii şi şerpite printre semănături. In depărtări se profilează creste de munţi albăstrui. Pe muchea unui deal înalt se zăreşte vechea cetate dela Şiria. E ultima rămăşiţă a stăpânirii turceşti. Astfel de cetăţi în ruină se ţin lanţ dela malul Mureşului, unde se află vestita cetate a Şoimului, întretaie regiunea podgoriilor şi ajung până la Ineu,unde se găseşte şi astăzi o geamie turcească. Dar în preajma Siriei un alt lucru ne entuziasmează. Grâul s’a secerat şi recolta e aşa de frumoasă, încât clăile de grâu îţi prezintă parcă aspectul unei comori de aur. Şase batoze treeră neîntrerupt şi in jurul lor braţele ţăranilor depun o muncă uriaşă în dogoarea soarelui, care se lasă tot mai arzătoare. In urma ploilor din ultimele zile şi porumbul pare mai trufaş. Promite şi el o recoltă destul de bună. Ţăranii îşi privesc recolta cu o mare bucurie în suflet, şi nădejdea unor zile mai uşoare pare să le însenineze faţa.... PE VALEA CRIŞULUI ALB Dela, Măderat se urcă iarăşi câţiva tovarăşi de drum. La Ineu stăm zece minute. Aici era vorba să întindem o horă, dar planul nostru a căzut în baltă. Asta era o cruţare a merindelor din traistă Cu aceeaşi veselie ne continuăm drumul până la Gurahonţ. Pe tot întinsul, munca agricolă este în toi. Grâul este în întregime secerat. A mai rămas ovăzul şi secara. De la Gurahonţ regiunea se schimbă cu totul. Munţii se strâng din depărtări tot mai aproape. Panglica de apă a Crişului Alb se încolăceşte tot mai strâmt între albiile stâncoase şi către Tălagiu, munţii formează un defileu. Le Vârfurile-Ciuciu trecem cu trenul peste podul de fier al Crişului Alb şi apoi intrăm imediat în tunelul muntelui Gorgona. Fumul locomotivei năvăleşte pe ferestrele vagonului, stârnind enervarea excursioniştilor, mai ales a seicului frumos. De la Gorgona, trenul şerpueşte câteva dealuri pleşuve, mai taie odată apa Crişului pe un pod ce se repară, apoi răzbeşte în luminişul care seamănă la poalele munţilor cu un enorm ceaun şi în care se află Hălmagiu. Turnul celor două biserici se zăreşte de departe şi ne indică că în curând prima parte a călătoriei noastre va lua sfârşit Peste câteva minute trenul opreşte în staţia Hălmagiu. Vagonul nostru desprins de garnitură, este garat pe ultima linie. Toţi excursioniştii se dau jos din vagon şi se aşează pe păturile întinse la umbra unor castani sălbatici vis-a-vis de gară. Am ajuns la orele 11.30 a. m. şi aici trebue să aşteptăm şi a doua grupă de excursionişti — funcţionarii de la inspecţia c. f. r. Timişoara, care va sosi de la direcţia Bradului la orele 2 d. a. UN POPAS Flămândă şi obosită de drum, întreaga ceată se ocupă cu prepararea mâncării. Unii fac focul cu găteje şi frig carne, cârnaţi şi slăninii, dar stă din clondirul de coniac, care a început din nou să „circule“ din mână în mână. Fetele mai sprintene, au început să cânte cu gramofonul. In vălmăşeagul petrecerii, gloata noastră seamănă cu un popas de ţigani nomazi. După masă, unii s’au culcat, alţii au plecat la Criş să facă baie, iar alţii vorbesc în jurul târgului de fete pe care îl vom vedea pe muntele Găina. VIN TOVARĂŞII La orele 2 p. m., trenul care venea de la Brad intră în staţie. A doua ceaţă a excursioniştilor descinse între noi. Peste câteva minute, ne cunoşteam ca de când lumea La orele 2.30 p. m., societatea forestieră de la Hălmagiu, care exploatează pădurile de pe valea Hălmagiului până la poalele Găinei, ne pune la dispoziţie gratuit trenul industrial cu 3 vagoane amenajate cu bănci provizorii. Toate bagajele sunt date jos din vagonul special şi urcate in cele trei vagonete, apoi luăm cu toţii loc pe bănci. Trenulul flueră şi porneşte printre semănături către Hălmagiu. Câţiva şoltici avuseseră în Rnie să urce cu noi două tarafuri de lăutari cari mergeau şi ei tot la Găina. Unii trecură într’un vagon şi alţii într’altul Ţiganii îşi struniră diplele hodorogite şi începură să cânte. Trenutul fugea straşnic printre lanurile de grâu secerat şi îndată intrarăm in Hălmăgel. Muncitorii de pe lanuri priveau miraţi ceata de orăşeni, ce trecea cu alaiu parcă ar fi mers la nuntă. Când trecurăm regiunea de şes a comunei Hălmăgel, trenul începu să cotească şi să sue dealungul văei Hălmagiului. Peste o jumătate de oră intrăm în comuna Sârbi, care se înşirue pe o distanţă de câţiva kilometri, pe un teren râpos şi accidentat. Imediat ce am părăsit şesul, sărăcia a început să rânjească persistent. Diferenţa între comuna Hălmăgel şi Sârbi dovedeşte această sărăcie. Oricât de puţin pământ de cultură are cea intâiu, repede se poate observa situaţia ei mai înstărită. Casele mai îngrijite, gospodăriile mai cu „modru”, o biserică fru-mos,i deParafă, pe când în comuna Sârbi, sărăcia apare la fiecare pas Pe coastele râpoase locuitorii nu pot avea altceva, decât posibilitatea de a paşte câteva capre. LA POALELE MUNTELUI GĂINA f*. ^ Pm. ajungem la capătul liniei industriale, sub poala muntelui Găina. Aici nu este decât un canton al pădurarului şi un şopron acoperit cu frunzar, sub care sunt bătute cu ţăruşi în pământ trei mese lungi. Acest adăpost e construit cu ocazia târgului, deoarece pe valea aceasta vor veni cea mai mare parte de vizitatori străini. Toţi excursioniştii coboară din vagonete cu bagajele pe care le aşează parte sub şopron, parte în cantonul pădurarului. Poziţia georgafică a acestui loc este foarte interesantă. Valea porneşte din şesul Hălmagiului, se împleticeşte după munţi urcând incontinuu, iar când ajunge aici, defileul se strâmtorează şi mai mult, aşa că de o parte şi de alta a râului, munţii se ridică sfidător către cer pe o pantă dreaptă, acoperiţi unii cu păduri, iar alţii pleşuviţi de exploatarea materialului lemnos. De la cantonul unde am poposit, mai mergi 200 metri şi defileul se închide. Ca o uriaşe poartă de cetate, se ridică în faţa sa muntele Găina. La orele 7 seara, ne gătim de masă. Alături de şopron, bătrânul Pleş, un simpatic tovarăş de drum e aprins un foc haiducesc şi îşi frige într-o frigare cioplită din lemn, o bucată mare de slănină şi o ceapă. Onofrei „aprovizionarul“, care umblă tot timpul cu un iatagan legat de brâu, a scos dintr-un pachet vreo 4 kgr. de costiţe de porc, un grătar şi a început să-şi facă „meseria“. Un soldat care ne însoţeşte vagonul, frige două găini, într’o frigare după indicaţiile lui „nenea“ Zamfirescu, iar tovarăşul Fărcşiu cu alţii, dau târcoale damigenelor. Dar înserarea se aşterne şi pe nesimţite prinde în braţele ei întreg defileul. Ţăranii au început să sosească cu caii pentru a doua zi. Este ştiut că muntele Găina nu se poate sui pe picioare decât cu foarte mare greutate. Noi însă ne-am pus în gând ca să suim pedeştri, iar pentru sexul slab să angajăm cai. In acest scop, societatea forestieră ne-a făcut iarăşi un mare serviciu, punându-ne la dispoziţie 15 cai pentru a urca muntele Găina. Ţăranii ne urează s°slt apoi se împart pe grupe trecând dincolo de apă sub poala muntelui. Aici îşi priponesc caii, cari pasc liniştit, apoi ei fac focuri naiduceşti şi strânşi în jurul lor îşi mai vorbesc de cele necazuri. L târziu, şi noaptea s’a făcut stăpâna peste noi. Nu se mai aud decât pocnetele focurilor şi şoaptele ţăranilor însă neadormiţi, împletite cu murmurul apei ce se zbate printre pietre. Tărgul de fete de pe Găina In drum spre muntele Găina I—Rom I Arad.-Hălmagiu.Poala muntelui Găina Luni 80 Iulie 1928 m 2 îm ION MEHEDINŢEANU Acţiunea pentru lichidarea falimentului Băncilor Unite din Cluj ——• — Verificarea pretenţiilor creditorilor Creditorii di Falimentul fraudulos al Băncilor Unite din Cluj, a devenit din nou de actualitate. Creditorii au început o vie acţiune pentru a salva ce mai poate fi salvat din averea Băncilor falite, şi pentru a pune sub acuzare şi pe ceilalţi complici ai directorilor arestaţi, cari n’au ajuns încă pe mâinile justiţiei. Faptul a produs, cum era şi firesc, o legitimă îngrijorare, în rândurile celorlalţi membri ai comitetului de direcţie şi consiliului de administraţie, cari nu se aşteptau la această întorsătură, care este pentru ei o neplăcută surpriză. VERIFICAREA PRETENŢIUNILOR CREDITORILOR Tribunalul Cluj, a luat sub prezidenţia d-lui Crudu, sub revizuire, pretenţiunile creditorilor faţă de băncile falite. S a stabilit că pasivul băncilor este de 75 milioane lei, cari au fost recunoscute, de curatorul masei falimentare. NUMĂRUL CREDITORILOR ANUNŢAŢI Cu toate acestea însă sumele anunţate de creditorii cari s’au prezentat în număr de patru sute, trec peste 100 milioane lei. In rândul acestor creditori se află şi fabrica de săpun Heinrich din Cluj, care având poliţe de acoperire la Băncile Unite, directorii acestora, neţinând seamă de lege, au scontat poliţe în valoare de 20 milioane lei, declarat falimentul, fabrica s-a văzut constrânsă să plătească aceste poliţe în valoare de 20 milioane lei Tribunalul luând cu ocazia verificării, în cercetare cazul cu poliţele fabricei, a respins cererea ei de a fi primită in rândurile creditorilor, îndemnând-o să-şi reclame drepturile ei pe cale civilă, intentând proces. Fabrica strâmtorată în felul acesta prin falimentul fraudulos al tenă financiară, fiind nevoită să ceară moratoriu, ceiace i s’a aprobat de către tribunalul Ilfov, întrucât legea moratorului reexistând în Ardeal, fabrica și-a mutat sediul de conducere la București, pentru a intra sub prevederile legii moratorului de acolo. Numai,» astfel această veche întreprindere industrială a putut scăpa de consecinţe mai grave. PRETENŢIUNILE ALTOR BĂNCI La verificarea pretenţiunilor creditorilor lor nu s’a ţinut seamă de cât de acei creditori, ale căror pretenţiuni erau clar stabilite şi erau găsite în evidenţă în registrele Băncilor falite. Astfel a fost refuzată pretenţiunea ridicată de Banca agrară din Cluj. De aci rezultă că directorii băncilor falite au operat într’adevăr tâlhareşte. In momentul când au văzut că dezastrul se apropie şi că nu există speranţe de a-i evita, atunci au recurs la fel de iel de escrocherii de rând, făcând împrumuturi, pe cari nu le treceau în registre şi scontând poliţele de acoperire ce Ie aveau dela diferite firme, cu cari erau în legături, cum s’a întâmplat cu fetica Heinrich din Cluj. Astfel un mare număr de creditori, ale căror pretenţiuni se ridică la peste 30 milioane lei, vor rămâne complect nedespăgubiţi, întrucât este lucru firesc că atât tribunalul, cât şi curatorul masei falimentare, nu pot recunoaşte, decât pretenţiunile cu o evidenţă clară. SOLIDARITATEA CREDITORILOR Acţiunea de solidarizare a creditorilor continuă şi se fac din ce in ce mai mari sforţări pentru a se găsi formula practică pentru a salva cât mai mulțt posibil din ceea ce ar mai putea fi salvat din averea băncilor falite. • solidarizează