Dimineaţa, iulie 1928 (Anul 24, nr. 7742-7772)

1928-07-30 / nr. 7771

Pagina 8-a n­ te pribegii neastâmpăraţi nespălaţi şi înfăşuraţi cu jumătăţi sau sferturi de cămăşi şi sugând sâmburi de persici, aruncaţi din tren se îmbrânceau şi se trăgeau de păr ca bufonii într'un circ. Femeile, furioase, aruncau ultime­le boarfe in căruţe, ripostând din când în când, cu o înjurătură sau blestem, soţilor care le ciodleau pen­tru lacunele împachetatului, iar băr­baţii, cu pipele în gură, se certau de­ la roată pe două fronturi: unii cu soţiile ai alţii intre ei. Numai bă­trânii aveau înfăţişare calmă şi nu interveneau decât când se simţea nevoia unei confirmări. Aceştia în­cepuseră gâlceava şi obosind au lă­sat s-o continue cei mai tineri. Şi în măsura în care se golea mai­danul de ultima bucată de lemn sau tablă roasă, cearta sporea cu inten­sitate. Ţipau copiii, urlau bărbaţii şi se tănguiau femeile. De sub pod răsuna un vuet sălbatec şi momentul impresionant al despărţirii de glia locuită, fusese transformat într'o re­prezentaţie de circ, cu gălăgie asur­zitoare. La un moment dat, cearta violentă degenerase chiar în bătae un tânăr plesni cu dosul mâinei o­­brazul unei femei, iar Un bătrân care sta împleticit pe o piatră cubică re­încep sa părăsească Ardealul paz- Intre Braşov şi Sf.­Gheorghe. Copţi! pezi pipa in capul agresorului. Scan­der ni «n/liirim­»* hnimii «PO Tt/'Ilsifá ci ÎVi f fi cirinti ei/ I­»/-rn ri / Sffi /Inimi /fn/it/iM.'nn »A /I „ si­fi nicii devotaţi ai podurilor, boemii neastâmpăraţi ai maidanelor pără­site. Emigrează ţiganii corturari ca stolurile de cocostârci alungaţi de asprimea vremii. E semn trist d e prevestirea răului. Când străbunii acestor naufragiaţi ai sorţii, au pă­răsit India şi ultima treaptă socia­lă, numita Pallas, peste câmpiile budhiste s-a lăsat zăbranicul sufe­­rinţii. Să fi simţit oare şi acum a­­­ceste instincte primitive, apropie­rea răului? Sau este o deplasare pentru a se satisface viciul neas­tâmpărului? Şi spre cari orizonturi pornesc ca­ravanele întunecate, ce drumuri bă­tătoresc pelerinii misterului u­­man? Se îndreaptă spre Ungaria, se pregătesc să treacă frontiera în ţara jandarmului cu pene şi a mag­naţilor cari privesc corturile cu fi­gurile bizare, ca un decor de teatru, atractiv. Vor fi primiţi sau nu? Nu are nici o importanţă deocamda­tă aceasta pentru vieţuitoarele cari ştiu să-şi du­că cu eroism calvarul mizeriei. Ei se îndreaptă cu speranţa că spaţiul va fi mai larg pentru cortu­ri­'' I or, ciocanele vor răsuna mai vi­a în arama căldărilor apoi radi­­sc că târgurile vor fi mai bn­­o­­­i gloabe, de cari nu se pot de iliţi şi cari constitue pentru con­­­mnul esenţial al înstăririi şi bunei gospodării. Se m­­ai duc apoi mânaţi de vraja, ocrotirii împărăteşti. De mai bine­­de trei decenii, se povesteşte în com­­nantă, caracteristică corturarilor şi cu exagerările unei fantezii bo­gate, generozitatea Împărăţiei din Viena, care a dat ţiganilor des­cătuşarea cetăţenească, în­tocmai cum Budha — a cărui amintire a apus în corturile acestea — a dat pe cea spirituală. Exaltarea figuri­lor posomorâte, ţâşneşte dealtfel dintr’o realitate istorică: la curtea habsburgică, arhiducele asasinat în Serajevo era adeptul complectei li­bertăţi a ţiganilor şi pentru înfăp­tuirea ei s‘a angajat ca militant în lupta cu concepţiile strâmte cari dominau la Curte. Ulterior gestul s’a popularizat ca o legendă haidu­cească. Caravanele au pornit deci la drum, de astădată, cu un scop mai mare: nu este o deblocare a cortu­rilor, înegrite de fum şi putrede de ploaie, de pe un maidan pe altul şi nici o refugiere de sub un pod cu curenţi sub altul cu climat liniştit, ci vagabonzii anonimi vor să schim­be mediul. Există deci cauze cari îi îmbrân­cesc de la spate, motive cari nu vor fi nici­odată exprimate in jalbe ci consumate dramatic în resorturile sufleteşti. Ii urmăresc ca o fanto­mă a arşiţei din pustiul Indiei, for­mularele şi severitatea fiscului. A­­poi, li s-a aruncat în faţă, de prea multe ori păcatul găinăriei, aşa că nu mai pot rezista insultei, pornită asupra lor ca o avalanşă alpină. Şi se strecoară convoiul de no­mazi, prin pulberea de praf a şose­lelor şi prin dogoreala de cuptor spro altă ţară, lăsând in urma lor un val de compătimire umană. Ci­ne o să mai amuze pe negustorii târgurilor? Cine o să repare solid­­ fără plată mare, căldările de ţui­­cţă sau de rufe de prin sate? şi cine s să mai fie bănuit de cutare găină­rie ? Se duc de astă dată în necunos­cut. Nici unul dintre vagabonzi nu ştie că „împăratul cel milos“ a mu­rit şi că jandarmul cu pene, ur­măreşte cu vigilenţă pe streinul care vine să mănânce pâinea băş­tinaşului. De-ar cunoaşte acest a­­mănunt, desigur în nici un cort nu s’ar mai hotărî trecerea frontierei. Căci ori câtă hărţuială — pornită din prostie —­ ar fi aici, există to­tuşi o consolare care nu se poate găsi pretutindeni: satul românesc al Ardealului în care se găseşte ori când adăpost, pâine, lapte şi slă­nină, chiar când nu sunt căldări de reparat. CUM SE DESPART DE GUA LOCUITA Am asistat la plecarea Unei Cara­­vane care s'a adăpostit timp de două flurarii părăsesc ANCHETELE NOASTRE TIMIŞOARA datul devenise insuportabil şi dacă s'ar fi petrecut in mijlocul familiilor din oraş, intervenţia politiei era in­dispensabilă, iar procesele de calom­nie şi cele de divorţ s-ar fi ridicat cel puţin la o duzină. Dar când credeam că se vor frânge braţe sau se vor înghiţi măsele, for­midabila ceartă sfârşi brusc, ca risi­pită de vânt. Copiii începură să se joace, iar părinţii să-şi împrumute tutun. Cu toţii căzuseră de acord să pornească pe drumul Verdioarei. Scandalul care ţinuse aproape un ceas, fusese pricinuit de o mică ne­înţelegere asupra drumului care tre­buia străbătut. Mă alarmasem degeaba. Gâlceava începuse nu fiindcă existau motive ci pur si simplu de dragul scandalului. Cearta care durează de dimineaţă şi până seara, numai cu mici Intreru­peri, este una dintre pasiunile cele mai mari ale nomazilor anonimi. Ce văzusem eu, în definitiv era un fleac­. In linişte apoi toată lumea luă foc în căruţe şi drumeţii necunoscuţi au pornit spre locuri necunoscute... # In numărul viitor: Viaţa din cor­turile nomade. V. MUNTEANU . .• . ■ ■ ■ . • '■ ■ • • . , • . ✓•.•••. ..... .V.. •✓••.• ••• ■*■ . ... •• •.­­• ' •■■■■., ,*­* . •• ■ • •• • • • ,, V • ■ ' • • •. • . • «im |,^|| ■it *i ■ -rm Caravane cari ne părăsesc Aplicarea reformei agrare in judeţul T­imiş-Torontal Care e si­tuaţîa azi TIMIŞOARA. — In câteva rânduri ne-am ocupat pe larg despre activi­tatea consideratului agricol din jud. Timiş-Torontal şi măsurile de îndrep­tare luate, după plecarea fostului conducător care lăsase o sumedenie de încurcături şi se făcuse vinovat de multe nereguli. Comparând situațiunea de astăzi cu ultimile noastre spicuiri din ra­poartele înaintate casei centrale a împroprietăririlor, iată cum se pre­zintă lucrările pentru aplicarea re­formei agrare în acest județ. 1) Exproprierea sub raport juridic. Este în aceeaşi situaţiune, în ce pri­veşte comitetul agrar adică mai ră­mâne a se definitiva un 7 comune plus una la comisia judeţeană. 2) împroprietăririle. La data de 7 Februarie a. c. s’a aplicat pe teren împroprietărirea definitivă la un număr de 96 comune; perimetrarea s'a făcut în 77 comune; articolul 81 s’a aplicat la 64 comune; dispoziti­vele de parcelare la 35 comune iar a­­plicarea disp. pe teren la 5 comuni. Dela 7 Februarie până astăzi s’au mai făcut următoarele lucrări: peri­­metrarea în 21 de comuni, defalca­­rea (art. 81) în 23 comuni, dispozitive 15 aplicarea disp. 18 şi împroprietă­rirea def. la 6 comune. In general situaţiunea judeţului Timiş - Torontal se prezintă astfel: Din 237 comune câte are judeţul s'a făcut exproprieri în 218. La comi­tetul agrar se găsesc 7 comune iar la comisiunea judeţeană 1. Perimetrarea s’a făcut la 194 de comune, din cari linia de de­­falcare s’a aplicat la 183 definitiv, dispozitive de parcelare def. la 146 comune, dispozitive aplicate pe teren la 119 comune, împroprietăriri defi­nitive în 102 comuni. Nu s’au dat dis­­poziţiuni de parcelare la 37 comuni deoarece se găsesc sub contestaţie la corn. judeţeană. O cauză care­ întâr­zie lucrările este şi faptul că parte din comunele regiunea Lipova se gă­sesc sub lucrările cadastrului din A­­ard care merge greu în ceea ce pri­veşte lucrările de defalcare, împiede­când astfel darea dispozitivelor. Ni se comunică de către consilierul a­­gricol I. Ionescu, intervenţia inspec­toratului cadastrelor pentru accele­rarea lucrărilor. Să nu rămână nu­mai pe hârtie. Mai departe consta­tăm o diferenţă de 27 între dispozi­tivele de parcelare definitivă şi apli­carea lor pe teren, explicată prin deţe ale Banatului, unde lucrările sunt întârziate, aşa încât pentru ne­voile de aci este insuficientă echipa de 15 ingineri care lucrează astăzi. La conferinţa ţinută împreună cu magistraţii detaşaţi pentru lucrările agrare din judeţul nostru s’a hotărît ca judecătorul Kiss să lucreze în per­manentă şi în plus şi regiunea Recaş fapt ce s’a întâmplat. 3) Disponibilităţi. Su­badministra­­tia consilieratului nu se mai găseşte astăzi decât 7548 iughere 812 stânjeni adică o diferenţă în minus de 3888 iughere 1410 stânjeni fată de data de 7 Februarie a anului curent, su­prafaţa dată în majoritatea cazuri­lor la colonişti pentru majorarea lo­turilor la 16 iughere. Se crede că până la finele anului 1928 aproape întreaga suprafaţă se va absorbi, pentru a nu mai exista disponibili­tăţi. 4) Colonizările. In judeţul Timiş- Torontal există un număr de 41 cen­tre de colonizare care ocupă o su­prafaţă de 20308 ingh. 800 st. cu un număr d­e456 colonişti. La 23 cen­tre coloniştii au intrat definitiv în stăpânirea loturilor. Restul lucrări­lor vor fi gata până în toamnă. Chestiunea construcţiunilor preo­cupă serios consilieratul şi direcţia colonizărilor 60 la sută din numărul coloniştilor îşi au deja casele puse sub acoperiş. CLUJ Lapte falsificat la Cluj. — Azi di­mineaţă s’a făcut o razie în piaţa locală S’a constatat că 70 la sută din lap­tele pus in consumaţie a falsificat. Cinci zeci de lăptari au fost daţi în judecată. Cor. Mary Caris Bernhard Spiegler Logodiţi Iulie 1928 in locul ori­cărei alte înştiinţări. Burdujeni P.­lioae Ciuţi „Realitatea ss dimineața Delegaţii Banatului la congresul teosofic. — Pentru congresul inter­naţional de teosofie care va avea loc în ziua de 2 August la Ommen în Olanda, societăţile bănăţene au de­legat pe d. Silvius Dragomir direc­tor de bancă şi d-şoara Margit Kerstesz. Numire- — D. ing. Gh. Constanti­­nescu subbdirector in centrala coop, săteşti a fost numit comisarul gu­vernului pe lângă comunitatea de avere din Caransebeş. Invenţia unei domnişoare__Dom­nişoara Valerie Knezi fiica colone­lului pensionar cu acelaş nume, a inventat un fel de patine pentru apă, aşa numitele Hidrosky. Probe­le de demonstraţie făcute la băile de plajă (ştrand) au dat un rezul­tat excelent, invenţia tinerei d-şoa­­re dovedindu-se foarte practică şi interesantă pentru noul cinematograf.­­ Con­siliul municipal a deschis ofertele înaintate pentru zidirea noului ci­nematograf comunal, alegând din­tre ele pa cele ale firmei. Iosef Stei­ner din Arad şi Eremia din Bucu­reşti ambele în sumă de 15 milioa­ne. In ceea ce priveşte angajarea muncitorilor s’a hotărît a se apro­ba cererea înaintată de corporaţiile de meseriaşi şi industriaşi din lo­calitate Planurile noului cinema se datoresc d-lui ing. Duiliu Marcu, Bucureşti. Inaugurarea liniei noui de tram­vai.­­ In ziua de 29 iul­i va avea loc inaugurarea liniei noui de tram­vai Piaţa Lahovary-calea Buziaşu­­lui. Serviciul religios va fi oficiat de protopopul dr. Tinera asistat de preoţii Selegianu şi Golumba, în faţa Lahovari. Jubileu. Patronii şi muncitorii tipografi au sărbătorit în mod deo­sebit pe d. Francisc Geitlinger care timp de 40 ani a fost un neobosit slujitor al tiparului. Sub prima gu­vernare averescană a fost şi deputat. Exhumare. — D. Romulus Seciu­­reanu prim-procuror a ordonat ex­humarea cadavrului lui Ioan Socan­­dru din comuna Cebza, care se crede a fi fost omorît prin otrăvire de con­cubina sa Bugariu Ecaterina, încercări de sinucidere. — Aurora Spitz în etate de 26 ani, servitoare domiciliată în str. Bonnaz a încercat să se sinucide înghiţind o puternică doză de morfină. Ecaterina Kramer în etate de 34 ani, spălătoreasă a înghiţit sodă caustică. Ambele au fost internate în spital. Foc. — La Jimbolia un puternic incendiu a distrus recolta fraţilor M. şi L­­appe, o maşină de treer a lui Schweinger şi o magazie. Pagube de jumătate milion lei. Bătrâna Eva Ackermann a fost uşor rănită cu ocazia lucrărilor de localizarea focului. Vizite şi inspecţiuni. — D. general Mardărescu inspectorul general al armatei a vizitat oraşul şi a inspec­tat unităţile militare locale. —D. Petrini Emil director general al îndrumărilor agricole din minis­terul Domeniilor, însoţit de consilie­rul agricol I. Ionescu, a vizitat şi inspectat şcolile de agricultură din Ciacova şi Sânnicolaul Mare. Aseme­nea loturile demonstrative din judeţ şi domeniul Pordeanu. — Eri a sosit în localitate d. dr. Mauriciu Donath, trimis special al presei centrale evreeşti din Berna care vine să se intereseze de situa­ţia politică şi culturală a evreilor din România. Domnia-sa are scrisori de reco­mandaţii, din partea legaţiei române din Berna către d-nii Titulescu, Ma­şini, Iorga şi alte personalități. In Timişoara a luat contact cu frunta­șii sionişti. BRAŞOV O afacere de spionaj. — Consiliul de războiu a judecat pe individul Darbucat Grigore acuzat că, după ce a dezertat din armata română, a plecat la Budapesta, unde s’a pus în serviciul centrului de spionaj în favoarea Ungariei. La Curtici el a fost arestat şi la percheziţia făcută s’a găsit asupra sa o mare cantitate de cerneală simpatică şi alte corpuri delicte. Daibucat a fost condamnat la cinci ani muncă silnică, 50.000 lei amen­dă şi 10 lei despăgubiri. Spargere.­­ O îndrăzneaţă spar­gere s’a săvârşit astă noapte la ma­gazinul „Ancora“ din strada Târ­gul Cailor. Paşnicul de noapte Pipo Iosif din serviciul societăţii „Fiducitate” şi sergentul Pop Teodor, au surprins în interiorul magazinului pe un in­divid care încărcase o mare canti­tate de marfă şi se pregătea tocmai să plece. • Cercetările au stablit că hoţul se numeşte Maier Ioan şi e picher la Barsan (judeţul Făgăraş). Care lovite de trăsnet­ — O neno­rocire s'a întâmplat ori după amia­ză la orele 3 în comuna Hobaci din judeţul nostru. Trăsnetul a căzut pe casa femeiei Ana Floricescu mistuind-o complect. De aci, focul s’a întins şi asupra altor dependinţe. Câteva animale au fost carboni­zate. Nenorocire. — In comuna Tărlun­­geni soţia lui Sandu Samoilă fă­când focul în apropierea unei şire de paie, a provocat aprinderea pa­ielor. Cu ajutorul sătenilor focul a fost localizat. In dimineaţa zilei de Sâmbătă 21 Iulie cor. — ajunul Sfântului Petru după stil vechiu — înainte de orele 6, mă găsesc în gara Arad cu în­treg grupul de excursionişti, format din funcţionarii de la inspecţia de mişcare c. f. r. Arad. Excursia este aranjată şi condusă de funcţionarii Farcaşiu Gheorghe şi Răin Martin, care, cu un entuziasm firesc în a­­semenea împrejurări, au toată grija de a aproviziona vagonul special — un vagon Pullman de cL I şi a II obţinut pentru excursie — cu tot ce trebue pe un drum lung şi mai ales pentru o excursie destul de grea. La ora fixă, toţi participanţii vin la vagon cu pachete cu merinde tre­buitoare pe o zi şi jumătate, cu pă­­uri şi diferite bagaje auxiliare. Se fac cunoştinţe intre participanţi şi peste câteva minute domneşte în întreg vagonul o atmosferă de caldă şi frăţească prietenie. Conducătorul exercsiei, porneşte din comparti­ment cu o sticlă de coniac pentru... excursiei, porneşte din comparti­ment nişte domnişoare montează un gramofon, iar la capătul opus al vagonului, câţiva tovarăşi de drum mângâie drăgăstos o damigeană de vin. Şi în timp ce discuţiile se aprind şi veselia creşte tot mai mult, şeful trenului şteră, lanţul de vagoane se mişcă şi depărtarea câm­pului ne smulge din braţele oraşu­lui, unde lăsăm fiecare din noi pen­tru două zile,necazurile cotidiane ale vieţei. La Sântana, drumul se desparte în două. O cale ferată o ia spre O­­radea şi Otlaca, iar alta, spre care vom merge noi, spre Brad. Aici tre­nul stă mai mult şi escursioniştii se dau jos şi aleargă voioşi prin sta­ţie. Unii leagă nişte placate pe va­gon, iar alţii mai „sugaci“ dau buz­na la bufet să se mai aprovizioneze cu „unsoare de gât“ — câteva sticle de coniac. LA RĂSCRUCE Rrsumul nostru se desparte de cel al prăzii şi şerpite printre semănă­turi. In depărtări se profilează cres­te de munţi albăstrui. Pe muchea unui deal înalt se ză­reşte vechea cetate dela Şiria. E ultima rămăşiţă a stăpânirii turceşti. Astfel de cetăţi în ruină se ţin lanţ dela malul Mureşului, unde se află vestita cetate a Şoimului, întretaie regiunea podgoriilor şi ajung până la Ineu,unde se găseşte şi astăzi o geamie turcească. Dar în preajma Siriei un alt lucru ne entuziasmează. Grâul s’a secerat şi recolta e aşa de frumoasă, încât clăile de grâu îţi prezintă parcă aspectul unei comori de aur. Şase batoze treeră neîntrerupt şi in jurul lor braţele ţăranilor depun o muncă uriaşă în dogoarea soare­lui, care se lasă tot mai arzătoare. In urma ploilor din ultimele zile şi porumbul pare mai trufaş. Promite şi el o recoltă destul de bună. Ţăra­nii îşi privesc recolta cu o mare bu­­cur­ie în suflet, şi nădejdea unor zile mai uşoare pare să le însenineze faţa.... PE VALEA CRIŞULUI ALB Dela, Măderat se urcă iarăşi câţiva tovarăşi de drum. La Ineu stăm zece minute. Aici era vorba să întindem o horă, dar planul nostru a căzut în baltă. Asta era o cruţare a merindelor din traistă Cu aceeaşi veselie ne conti­nuăm drumul până la Gurahonţ. Pe tot întinsul, munca agricolă este în toi. Grâul este în întregime secerat. A mai rămas ovăzul şi secara. De la Gurahonţ regiunea se schimbă cu totul. Munţii se strâng din depărtări tot mai aproape. Panglica de apă a Crişului Alb se încolăceşte tot mai strâmt între albiile stâncoase şi către Tălagiu, munţii formează un defileu. Le Vârfurile-Ciuciu trecem cu trenul peste podul de fier al Cri­şului Alb şi apoi intrăm imediat în tunelul muntelui Gorgona. Fumul lo­comotivei năvăleşte pe ferestrele va­gonului, stârnind enervarea excur­sioniştilor, mai ales a seicului fru­mos. De la Gorgona, trenul şerpueşte câ­teva dealuri pleşuve, mai taie odată apa Crişului pe un pod ce se repară, apoi răzbeşte în luminişul care sea­mănă la poalele munţilor cu un e­­norm ceaun şi în care se află Hăl­­magiu. Turnul celor două biserici se zăreşte de departe şi ne indică că în curând prima parte a călătoriei noastre va lua sfârşit Peste câteva minute trenul opreşte în staţia Hălmagiu. Vagonul nostru desprins de garnitură, este garat pe ultima linie. Toţi excursioniştii se dau jos din vagon şi se aşează pe păturile întinse la umbra unor cas­tani sălbatici vis-a-vis de gară. Am ajuns la orele 11.30 a. m. şi aici tre­bue să aşteptăm şi a doua grupă de excursionişti — funcţionarii de la in­specţia c. f. r. Timişoara­­, care va sosi de la direcţia Bradului la orele 2 d. a. UN POPAS Flămândă şi obosită de drum, în­treaga ceată se ocupă cu prepararea mâncării. Unii fac focul cu găteje şi frig carne, cârnaţi şi slăninii, dar stă din clondirul de coniac, care a început din nou să „circule“ din mână în mână. Fetele mai sprinte­ne, au început să cânte cu gramo­fonul. In vălmăşeagul petrecerii, gloata noastră seamănă cu un popas de ţigani nomazi. După masă, unii s’au culcat, alţii au plecat la Criş să facă baie, iar alţii vorbesc în jurul târgului de fete pe care îl vom vedea pe muntele Găina. VIN TOVARĂŞII La orele 2 p. m., trenul care ve­nea de la Brad intră în staţie. A doua ceaţă a excursioniştilor descinse în­tre noi. Peste câteva minute, ne cu­noşteam ca de când lumea La orele 2.30 p. m., societatea forestieră de la Hălmagiu, care exploatează pădu­rile de pe valea Hălmagiului până la poalele Găinei, ne pune la dispo­ziţie gratuit trenul industrial cu 3 vagoane amenajate cu bănci provi­zorii. Toate bagajele sunt date jos din vagonul special şi urcate in cele trei vagonete, apoi luăm cu toţii loc pe bănci. Trenulul flueră şi porne­şte printre semănături către Hăl­­magiu. Câţiva şoltici avuseseră în Rnie să urce cu noi două tarafuri de lăutari cari mergeau şi ei tot la Găina. Unii trecură într’un vagon şi alţii într’altul Ţiganii îşi struni­ră diplele hodorogite şi începură să cânte. Trenutul fugea straşnic prin­­tre lanurile de grâu secerat şi în­dată intrarăm in Hălmăgel. Munci­torii de pe lanuri priveau miraţi cea­­ta de orăşeni, ce trecea cu alaiu parcă ar fi mers la nuntă. Când trecurăm regiunea de şes a comu­nei Hălmăgel, trenul începu să co­­tească şi să sue dealungul văei Hăl­magiului. Peste o jumătate de oră intrăm în comuna Sârbi, care se înşirue pe o distanţă de câţiva kilometri, pe un teren râpos şi accidentat. Imediat ce am părăsit şesul, să­răcia a început să rânjească per­sistent. Diferenţa între comuna Hăl­măgel şi Sârbi dovedeşte această să­răcie. Oricât de puţin pământ de cultură are cea intâiu, repede se poate observa situaţia ei mai înstă­rită. Casele mai îngrijite, gospodă­riile mai cu „modru”, o biserică fru-­m­os,­­i deParafă, pe când în comuna Sârbi, sărăcia apare la fiecare pas Pe coastele râpoase locuitorii nu pot avea altceva, decât posibilitatea de a paşte câteva capre. LA POALELE MUNTELUI GĂINA f*. ^ P­­m. ajungem la capă­tul liniei industriale, sub poala mun­telui Găina. Aici nu este decât un canton al pădurarului şi un şopron acoperit cu frunzar, sub care sunt bătute cu ţăruşi în pământ trei me­se lungi. Acest adăpost e construit cu ocazia târgului, de­oarece pe va­lea aceasta vor veni cea mai mare parte de vizitatori străini. Toţi excursioniştii coboară din va­gonete cu bagajele pe care le aşează parte sub şopron, parte în cantonul pădurarului. Poziţia georgafică a acestui loc este foarte interesantă. Valea por­neşte din şesul Hălmagiului, se îm­pleticeşte după munţi urcând in­con­tinuu,­ iar când ajunge aici, defileul se strâmtorează şi mai mult, aşa că de o parte şi de alta a râului, mun­ţii se ridică sfidător către cer pe o pantă dreaptă, acoperiţi unii cu pă­duri, iar alţii pleşuviţi de exploata­rea materialului lemnos. De la canto­nul unde am poposit, mai mergi 200 metri şi defileul se închide. Ca o u­­riaşe poartă de cetate, se ridică în faţa sa muntele Găina. La orele 7 seara, ne gătim de masă. Alături de şopron, bătrânul Pleş, un simpatic tovarăş de drum e aprins un foc haiducesc şi îşi frige într-o frigare cioplită din lemn, o bucată mare de slănină şi o ceapă. Onofrei „aprovi­­zionarul“, care umblă tot timpul cu un iatagan legat de brâu, a scos din­­tr-un pachet vreo 4 kgr. de costiţe de porc, un grătar şi a început să-şi facă „meseria“. Un soldat care ne însoţeşte vagonul, frige două găini, într’o frigare după indicaţiile lui „nenea“ Zamfirescu, iar tovarăşul Fărcşiu cu alţii, dau târcoale dami­­genelor. Dar înserarea se aşterne şi pe ne­simţite prinde în braţele ei întreg de­fileul. Ţăranii au început să sosească cu caii pentru a doua zi. Este ştiut că muntele Găina nu se poate sui pe picioare decât cu foarte mare greu­tate. Noi însă ne-am pus în gând ca să suim pedeştri, iar pentru sexul slab să angajăm cai. In acest scop, societatea forestieră ne-a făcut ia­­răşi un mare serviciu, punându-ne la dispoziţie 15 cai pentru a urca muntele Găina. Ţăranii ne urează s°slt­ apoi se împart pe grupe trecând dincolo de apă sub poala muntelui. Aici îşi priponesc caii, cari pasc liniştit, apoi ei fac focuri naiduceşti şi strânşi în jurul lor îşi mai vorbesc de cele necazuri. L târziu, şi noaptea s’a făcut stă­pâna peste noi. Nu se mai aud decât pocnetele focurilor şi şoaptele ţăra­nilor însă neadormiţi, împletite cu m­urmurul apei ce se zbate printre pietre. Tărgul de fete de pe Găina In drum spre muntele Găina I—Rom I Arad.-Hălm­agiu.­Poala muntelui Găina Luni 80 Iulie 1928 m 2 îm­ ION MEHEDINŢEANU Acţiunea pentru lichidarea falimentului Băncilor Unite din Cluj ——• — Verificarea pretenţiilor creditorilor Creditorii di Falimentul fraudulos al Băncilor Unite din Cluj, a devenit din nou de actualitate. Creditorii au început o vie acţiune pentru a salva ce mai poate fi salvat din averea Băn­cilor falite, şi pentru a pune sub a­­cuzare şi pe ceilalţi complici ai di­rectorilor arestaţi, cari n’au ajuns încă pe mâinile justiţiei. Faptul a produs, cum era şi firesc, o legitimă îngrijorare, în rândurile celorlalţi membri ai comitetului de direcţie şi consiliului de adminis­­tr­aţie, cari nu se aşteptau la aceas­tă întorsătură, care este pentru ei o neplăcută surpriză. VERIFICAREA PRETENŢIUNILOR CREDITORILOR Tribunalul Cluj, a luat sub prezi­denţia d-lui Crud­u, sub revizuire, pretenţiunile creditorilor faţă de băncile falite. S a stabilit că pasivul băncilor es­­te de 75 milioane lei, cari au fost re­cunoscute, de curatorul masei fali­mentare. NUMĂRUL CREDITORILOR ANUN­ŢAŢI Cu toate acestea însă sumele a­­nunţate de creditorii cari s’au pre­zentat în număr de patru sute, trec peste 100 milioane lei. In rândul acestor creditori se află şi fabrica de săpun Heinrich din Cluj, care având poliţe de acoperire la Băncile Unite, directorii acestora, neţinând seamă de lege, au scontat poliţe în valoare de 20 milioane lei, declarat falimentul, fabrica s-a vă­zut constrânsă să plătească aceste p­oliţe în valoare de 20 milioane lei­ Tribunalul luând cu ocazia verifi­cării, în cercetare cazul cu poliţele fabricei, a respins cererea ei de a fi primită in rândurile creditorilor, îndemnând-o să-şi reclame dreptu­rile ei pe cale civilă, intentând pro­ces. Fabrica strâmtorată în felul aces­­ta prin falimentul fraudulos al tenă financiară, fiind nevoită să ceară moratoriu, ceiace i s’a apro­­bat de către tribunalul Ilfov, întru­cât legea moratorului reexistând în Ardeal, fabrica și-a mutat sediul de conducere la București, pentru a in­tra sub prevederile legii moratoru­­lui de acolo. Numai,» astfel această veche în­­treprindere industrială a putut scă­pa de consecinţe mai grave. PRETENŢIUNILE ALTOR BĂNCI La verificarea pretenţiunilor cre­ditorilor lor nu s’a ţinut seamă de cât de acei creditori, ale căror pret­­enţiuni erau clar stabilite şi erau găsite în evidenţă în registrele Băn­cilor falite. Astfel a fost refuzată pretenţiu­­nea ridicată de Banca agrară din Cluj. De aci rezultă că directorii băn­­cilor falite au operat într’adevăr tâl­­hareşte. In momentul când au vă­zut că dezastrul se apropie şi că nu există speranţe de a-i evita, atunci au recurs la fel de iel de escroche­rii de rând, făcând împrumuturi, pe cari nu le treceau în registre şi scon­tând poliţele de acoperire ce Ie a­­veau dela diferite firme, cu cari erau în legături, cum s’a întâmplat cu fet­­ica Heinrich din Cluj. Astfel un mare număr de credi­tori, ale căror pretenţiuni se ridică la peste 30 milioane lei, vor rămâne complect nedespăgubiţi, întru­cât este lucru firesc că atât tribunalul, cât şi curatorul masei falimentare, nu pot recunoaşte, decât pretenţiu­­nile cu o evidenţă clară. SOLIDARITATEA CREDITO­RILOR Acţiunea de solidarizare a credi­­torilor continuă şi se fac din ce in ce mai mari sforţări pentru a se găsi formula practică pentru a sal­­va cât mai mulțt posibil din ceea ce ar mai putea fi salvat din averea băncilor falite. • solidarizează

Next