Dimineaţa, ianuarie 1929 (Anul 25, nr. 7925-7951)
1929-01-04 / nr. 7925
Anii XXV. — No. 7925 IO Pagini KîTGÎÎSnSEEE • (CELE MAI SOLIDE PE IHÂRTDE SPECLALA CU PREȚURI REDUSE LA fc&ri ET frx m m£'Ei Vineri 4 Ianuarie 1929 PREȚUL ABONAMENTELOR Lei 750—pe timp de un an ii 380— H o ii 6 luni n 200— n ii ii 3 luni In străinătate dublu Fondată in 1904 N O ■ p■ ^ de CONST. MILLE || LEI 1 București, Str. Sărindar 7-11 TELEP.: Centrala: 306 67,324/73, 349/70. 353 54 Direcția: 357/72. Adela 307/69. Provincia 310 66 13 LEI O nouă politică economică Intr’un crâmpei de frază a d-lui inginer Hoisescu, raportorul la buget — la acel buget care ne-a adus impozite noui şi grele — am citit cu multă satisfacţie condamnarea unei politici nefaste şi am întrevăzut interesante perspective. Căci raportul d-lui Hoisescu nu se mărgineşte numai la tentativa de a justifica nouile angarale puse pe spinarea contribuabililor, ci întreprinde o critică severă şi bine întemeiată asupra politicii economice de până acum, pe care o denunţă — cu drept cuvânt — ca fiind cauza multora din dificultăţile ce întâmpinăm astăzi. D. Hoisescu atacă îndrăzneţ politica greşită ce a tins la crearea artificială a unei industrii parazitare. Ca şi personagiul lui Caragiale, care ţipa din fundul „rărunchilor naţiunii“: „vrem s’avem şi noi faliţii noştri“, ed. Vintilă Brătianu, ca exponent al unei doctrine economice aplicată la ţara românească, a vrut, cu tot dinadinsul, să avem industria noastră. Bineînţeles, nimeni în această ţară nu este atât de naiv, încât să creadă că România s’ar putea abate dela linia indicată statelor moderne de legea evoluţiei fireşti, care împinge societăţile rămase în urmă către industrializare. In industrie este viitorul oricărei populaţii şi oricărui stat prosper. In secolul nostru nici nu se poate concepe angrenajul complicat al unui stat civilizat, cu atât de variate necesităţi, lipsit de sursele inepuizabile ale unei industrii înfloritoare. Dar, desvoltarea industriei este un proces natural, posibil în anumite condiţiuni şi numai atunci când însăşi producţiunea agricolă, bogăţiile subsolului şi o importantă acumulare de capitaluri îl favorizează. Orice violentare a acestei legi naturale, orice politică de grăbire a procesului industrializării, înainte de a se fi pregătit şi format condiţîunile lui obiective, duce fatal, la o stare anormală şi deci la consecinţe dureroase. Aceasta a fost, din nenorocire, politica noastră economică. D. Vintilă Brătianu a vrut, cu orice preţ, să avem o industrie naţională. Prin legi speciale, prin avantagii absurde, prin măsuri de un protecţionism ruinător, industria aceasta a fost creiată în dauna statului, în dauna consumatorilor, în dauna agriculturii, care este şi trebue să mai fie încă pivotul existenţei noastre ca organism economic şi financiar. Astfel, am ajuns la acea industrei parazitară, despre care vorbeşte atât de elocvent d. Hoisescu în raportul său. Căci d-sa nu se limitează la enunţări teoretice, ci se documentează cu fapte foarte caracteristice şi edificatoare. „Trebue să înceteze — spune raportorul — anomalia care îngădue, de pildă, fabricilor noastre de hârtie să vândă cu 21 lei kgr. de hârtie, care în străinătate costă 10 lei, sau a celor de zahăr cari vând cu 36 lei kgr. care se oferă în străinătate cu un preţ mai mic de jumătate , ori fabricele de ciment cari vând cu 2.800 Iei tona de ciment ce se oferă în Polonia cu 1200 lei“. Ce a câştigat statul român din crearea unei industrii parazitare, care trăeşte fie din bugetul statului, fie din exploatarea nedreaptă a consumatorului, fie din amândouă? Putem spune că avem industrie, dar ne-ar fi ruşine să recunoaştem cât ne costă şi cât de ruinătoare este pentru economia generală a ţării. Guvernul actual ne promite revenirea la starea normală. Aşteptăm nerăbdători măsurile ce va lua. Abandonarea industriilor parazitare la propriile lor mijloace va fi o politică înţeleaptă şi va avea un efect imediat şi direct: estenirea vieţii. Iar procesul industrializării României va intra în făgaşul tei normal. Ţara are multe posibilităţi în viitor. Până atunci însă nu trebue sărăcită lumea în folosul câtorva profitori. M. IEȘANU 1 Cargobot avariat în largul mării CONSTANŢA. 2. — In ultimele zile, marea a fost calmă la noi, dar navigatorii sosiţi de la Constantinopole, aduc ştirea că în partea orientală a mării, au fost furtuni puternice, în urma cărora vasele uşoare au avut de suferit. Astfel, îţi jurnalul de bord al vasului „Dacia“, sosit de la Constantinopole, sunt notate următoarele: La ieşirea din Bosfor, în plină mare, destul de departe de coastă, a fost întâlnit un cargobot sub pavilion grecesc, care făcea sforţări disperate să înainteze spre strâmtoare. Cargobotul era în mare neorânduială şi avea amândouă catargele rupte iar întregul încărcământ de cherestea era svârlit peste bord, deoarece vasul avea o înclinaţie de 30 grade. Prin semnalizare, cargobotul a cerut vaporului „Dacia“ să înainteze încet pentru a nu-l răsturna. Tot prin semnalizare a transmis că plecase din Galaţi şi a fost avariat de furtună. Se crede că ar fi vasul „Vestris“! ÎNTÂMPLĂRILE zilei Obiceiuri strămoşeşti? Fericiţi locuitorii planetelor îndepărtate de soare, că la ei Anul Nou vine aşa de rar! Pentru planeta Jupiter, de pildă, — cel puţin aşa ne asigură savanţii cititori în stele — un an înseamnă o perioadă de timp de 12 sau de 15 ori mai lungă decât un păcătos an pământesc ce vine la intervale aşa de apropiate. Iar cu alte planete, cum ar fi de exemplu, recele şi sumbrul Neptun, lucrul se prezintă în privinţa aceasta neasemuit mai bine. După socoteala noastră a pământenilor, acolo abia dacă apuci să serbezi doi ani de viaţă intr'o existenţă destul de lungă. La noi pe pământ, însă, e o adevărată nenorocire. Iar dacă nenorocirea aceasta e şi mai mare în mica şi fierbintea planetă Mercur, unde anul nu e decât vreo 88 de zile de ale noastre, lucrul nu ne mângâe şi mai ales nu e în stare să ne uşureze, căci eşim din Anul Nou al nostru mai uşori decât fulgul şi mai curăţiţi — la pungă, se înţelege, — decât Iov cel din Biblie. La mulţi ani, boerule!“, „Anul Nou cu noroc şi bucurie!“, „Felicitările mele respectoase!“, „Să trăiţi, conaşule!“. Şi fiecare din urările acestea, fiecare cuvânt, fiecare exclamaţie, fiecare gest şi zâmbet înseamnă un nou atac? la bietul portofel. Doamne, Doamne, ce de mâini întinse, ce de asalturi de cari nu e chip şi putinţă să te fereşti! Şi portofelul care n'a fost gros şi plin niciodată, se subţiază mereu, până ce ajunge ca în despărţiturile lui să sufle vântul pustiirii şi singurătăţii. Acasă, de cum te trezeşti din somn, pe stradă, nu orice local, la orice oră şi pe orice vreme eşti atacat şi jefuit. De ce? Fiindcă pământul s-a învârtit odată în jurul soarelui?! Cică acestea ar fi obiceiuri strămoşeşti. Da, dar din vremea strămoşilor cari trăiau în peşteri şi cari îţi luau totul, fără să întrebe măcar. ELVIN Un avion comercial în flăcări PARIS. (Rador). — Un avion comercial deservind linia Paris- Constantinopol, mergând de la Le Bourget spre Strasburg, din cauza relei vizibilităţi pricinuită de ceaţă, a capotat pe panta unei coline din apropiere de localitatea Chalons sur Marne. Avionul a fost distrus de flăcări. Pilotul a scăpat numai cu câteva contuziuni, fără gravitate. DE SĂRBĂTORI — Poate să incepem un an mai bun.» S’au închis Camerele! ne-au spor... — Spor la impozite prostuile... dar și Trenurile circulă fără siguranţă suficientă!... Statul păgubeşte anual sute de milioane O anchetă făcută în străinătate Cu toată vigilenţa tubitionurilor mari sau mice, — şi problema aceasta se pune mereu nu numai la noi, dar chiar în străinătate, — cu toată această vigilenţă a elementului omenesc, atât timp însă cât circulaţia trenurilor pe liniile unde circulaţia creşte nu va fi asigurată şi prin instalaţiuni, atâta timp nu va putea exista o siguranţă deplină. Totul, sau aproape totul, va fi lăsat pe seama întâmplării, şi fireşte, în nădejdeaacarilor ! Ultimele accidente de trenuri înregistrate la noi, accidente care au culminat, din nenorocire, cu cele Întâmplate la Recea, fără să mai amintim de altele, de o dată mai veche, cum ar fi catastrofa de la Vintileanca, Murfatlar sau Dorobanțul, dacă nu greșim, de pe linia Constanța, pun problema siguranţei circulaţiei in toată gravitatea ei ! Nu voim să alarmăm publicul; suntem însă datori de a spune un lucru: că in condiţiunile de azi, fără ca staţiunile noastre să aibă instalaţiunile necesare de asigurare, este o adevărată minune că nu avem de înregistrat zilnic zeci de ciocniri, de deraeri sau de acostări de trenuri, care ar putea să facă sute de victime omeneşti ! Este un lucru, repetăm, care trebue spus mereu, pentru că el este constatat, şi studiat chiar recent, de toţi acei care oficial se ocupă de problema siguranţei circulaţiei trenurilor in România. SUNT PAGUBE DE SUTE DE MILIOANE Dacă statul ţine sau nu ca să-şi păzească avutul, în cazul de faţă, este vorba de materialul rulant, care este distrus de pe urma fiecărui accident sau deraere din lipsa de aparate de siguranţă, distrugeri care costă sute de milioane anual, aceasta il priveşte ! Nu tot la fel se poate insă spune, atunci când este vorba de siguranţa vieţii publicului călător. Pentru aceasta, nu numai că statul trebueşte adus cât mai neîntârziat la realitate, dar şi determinat ca să rezolve problema, indiferent de sacrificiile băneşti necesare. Cazuri nenorocite ca cele întâmplate în mica staţiune deplângă Slatina, se pot întâmpla oricând, în condiţiunile actuale, pe liniile noastre cu trafic mare, oricare ar fi vigilenţa acelora, care au datoria de a veghea la siguranţa , traficului feroviar. De aceia, sunt cu atât mai de aşteptat măsuri urgente în această chestiune, cu cât s-a şi făcut de curând o amănunţită anchetă în străinătate, de un trimis special al căilor ferate, d. director Victor Stoica, şi care a prezentat un documentat studiu de tot ce trebueşte pentru asigurarea traficului ţării. CE CONSTATĂ ANCHETA IN STRĂINĂTATE Ancheta făcută de d. V. Stoica ip. Franţa, Belgia şi Germania, constată In rezumat, următoarele lucruri —" - - —......——^mmmmmm ■——— interesante, că toate liniile principale sunt duble şi că numai pe acestea circulă trenuri directe; că numai excepţional se mai găseşte câte o porţiune de linie principală, cu cale simplă; că toate staţiunile de pe liniile principale sunt centralizate, şi că chiar acele staţiuni necentralizate, posedă totuşi toate înzăvoriri sau aparate care garantează siguranţa circulaţiei trenurilor. Chiar gările care se găsesc pe linii secundare, au asemenea siguranţe mai mult sau mai puţin simple. Este la fel starea de lucruri şi la noi? Hotărît că nu! De aceea dar, nu avem dreptul de a fi surprinşi de nenumăratele accidente de trenuri care sunt de înregistrat zilnic. MAI MULTA SIGURANTA PENTRU CALATORII Nu vom intra în toate detaliile technice ale raportului d-lui Stoica. — raport pe care întâmplător 11 cunoaștem. Este interesantă însă «incluziunea la care ajunge d. Stoica, în această importantă problemă care interesează viaţa publicului:orice operaţiune de semnalizare sau de aranjarea circulaţiei într-o staţie, este necesar să fie controlată de cel puţin doi agenţi ceferişti, iar manevrarea macazelor, (esenţiala cauză a tuturor accidentelor şi deraerilor), trebue să fie puse în legătură unele cu sitele, aşa că pentru o anume poziţie de macaz să corespundă o alta la celalt macaz care să nu dea foc la posibilitate de accidente şi semnalele de distanţă să fie în relaţiune directă cu poziţia macazelor*. Concluziunea: introducerea unor aparate anumite pentru gările mici, şi o aşa denumită „înzăvorire cu bloc electric“, pentru cele mari. Sunt lipsuri care, în definitiv, numai cu câteva zeci de milioane statul le-ar fi putut şi poate să le rezolve, în interesul şi al păstrărei materialului său rulant şi mai cu seamă al siguranţei vieţii călătorilor. Sau, în condiţiunile în care se găsesc acum multe din gările şi staţiunile României, această siguranţă a circulaţiei este cu desăvârşire inuficientă. A ascunde aceasta, este a nu voi să ţinem seama nici de cea ca se întâmplă atât de des la noi, şi nici de ceea ce se înfăptuieşte permanent aiurea- AL. SANDU ! Criza din Iugoslavia s’a agravat ţărăniştii croaţi nu se mai consideră partid portic, ci partid etnic -TELEGRAMA PARTICULARA — BELGRAD, 2. —— Din cauza boalei regelui, nu s’a luat nici o hotărâre în legătură cu demisia guvernului Korosetz. După cum se afirmă, regele va începe abia, mâine consultarea şefilor de partide. In ultimele 24 de ore situaţia s-a agravat în urma declaraţiei intransigente a d-lui Maceh, preşedintele ţărăniştilor croaţi. D. Maceh a declarat ziariştilor că croaţii nu vor mai participa la lucrările nici unui parlament de la Belgrad, pentru că nu se mai consideră ca partid politic, ei ca un popor de sine stătător. Această declaraţie a produs o profundă impresie la Belgrad, unde cercurile politice declară că o înţelegere cu Zagrebi, în asemenea condiţiuni, este imposibilă. D. Maceh a mai declarat aseară ziariştilor că coaliţia ţărănisto-democrată nu recunoaşte decât doi factori: poporul şi pe rege şi că de aceea conducătorii coaliţiei vor să-l informeze pe rege asupra punctului lor de vedere, însă nu în legătură cu rezolvarea crizei politice, ci a crizei de stat în care se găseşte Iugoslavia, Împotriva funcţionarilor abuzivi O serie de măsuri luate de ministerul de interne In cursul după amiezii, ministerul de interne va lansa o circulară către toţi funcţionarii, depinzând de acest minister din întreaga ţară, recomandându-le cea mai desăvârşită politeţe faţă de toţi cetăţenii şi evitarea oricărui abuz, chiar faţă de delicvenţi. In acelaş timp ministerul va face cunoscut tuturor autorităţilor de sub dependenţa sa, că li se vor trimite cărţi de plângeri parafate şi sigilate cari vor fi la dispoziţia cetăţenilor, pentru orice nemulţumire ce vor avea de relatat. Aceste cârţi existau şi până astăzi dar pe de o parte nu prea se ştia de ele, iar pe de altă parte fiind simple foi de hârtie numerotate şi nesigilate, ori de câte ori venea un control sau o inspecţie nu găsea nici o plângere înscrisă. Deasemeni prin aceeaşi circulară se face cunoscut tuturor poliţiilor din ţară că nu se vor mai tolera pe viitor nici un fel de arestări abuzive şi ilegale, iar cei care se cred arestat, pe nedrept, se vor plânge direct ministerului de interne. Deficitul lăsat de guvernarea liberală El este de aproape 10 miliarde lei Desvăluirile făcute asupra situaţiei tezaurului public, prin diversele expuneri prezentate parlamentului, ne Îngădue acum să măsurăm întreaga profunzime a dezastrului lăsat de guvernarea liberală. D. Mihai Popovici, ministru de finanţe, in expunerea făcută cu prilejul discuţiei la buget, a evaluat deficitul pe 1928 la circa 3 miliarde lei. Dar în acelaş timp, raportul la bugetul căilor ferate arată că această instituţie datorează trei miliarde, din care 500 milioane Creditului Industrial şi 2500 milioane ordonanţe de plată neachitate. Dacă am totaliza dlar numai aceste două sume şi încă am ajunge la un deficit formidabil de opt miliarde lei. In realitate însă, el este şi mai mare. Se ştie, în adevăr, că din bugetele aşa numite excedentare rămâneau in fiecare an nenumărate datorii către furnizorii interni şi străini. Chiar şi in bugetul pe 1928, a fost înscris un fond de 300 milioane pentru plata unor creanţe din exerciţii închise — fond care a fost anulat din cauza deficitului bugetar. Totalul acestor creanţe nici măcar nu este cunoscut, iar ministrul de finanţe s-a mulţumit să vorbească de „sute şi sute de milioane“. Aşadar, dacă am voi să totalizăm deficitul lăsat de guvernarea liberală în finanţele publice, credem că nu ne îndepărtăm de adevăr, vorbind de UN DEFICIT DE 10 MILIARDE. O chestiune importantă este aceea a formei sub care există acest deficit. După cum am arătat mai sus, deficitul de trei miliarde al căilor ferate este reprezentat printr-o datorie de 500 milioane către Creditul Industrial şi 2500 milioane ordonanţe de plată neachitate şi deţinute mai toate de întreprinderile furnizoare din ţară. Cât priveşte deficitul statului, el a fost acoperit după metoda clasică a apelului la banca de emisiune. D. Mihai Popovici a vorbit doar de o datorie nouă de 2800 milioane, contractată de tezaur la Banca Naţională. De altă parte însă, tot d-sa a arătat că cifra actuală a datoriei statului la Banca Naţională ar fi de 15 miliarde. Or, în bilanţurile Băncii Naţionale, datoria statului nu figurează decât cu 10.679 milioane adică cu mai puţin de 11 miliarde. Apoi, dacă am pune temei pe realitatea fondului de lichidare, creat prin convenţia monetară, datoria ar trebui să fie doar de vreo opt miliarde, acest fond cifrăndu-se la aproape trei miarde. Luând dar ca bună cifra LUGOJ. — Zilele trecute o groaznică incierare, — cu consecinţe fatale — a avut loc în comuna Remetea-Pogonici, din judeţul nostru. Primarul comunei, Petru Mateia şi fiul acestuia, Ion Mateia, au fost ucişi în această încăerare. Alţi trei săteni au fost grav răniţi. Cauzele incăerării sunt următoarele: După ce au jucat la horă, tânărul Ion Mateia s’a luat la ceartă cu săteanul Petru Sfârcoci. In ceartă a intervenit şi Petru Mateia. In ranumită de ministrul de finanţe, suntem îndreptăţiţi să afirmăm că tezaurul este descoperit la Banca Naţională cu cel puţin 5 miliarde lei. Iată dar unde a dus politica de revalorizare prin treptata stingere a datoriei statului către Banca Naţională. In loc de o datorie de 10 miliarde, cât avea statul în momentul votării convenţiei monetare, el are azi una de 15 miliarde. Şi aceasta bineînţeles nu numai prin nesocotirea celei mai elementare reguli financiare, dar şi cu călcarea prevederilor formale ale legii monetare din 1925, care opreşte orice avans statului. _________ ^ J. E. Fa voarea fiului său Ion. Petru Sfârcoci văzându-se în faţa a doi adversari a scos un revolver şi a tras câteva focuri. Ca răspuns, Ion Mateia a tras şi el câteva focuri de armă. Rezultatul acestui schimb de gloanţe? Primarul Petru Mateia şi fiul său Ion au rămas morţi pe terenul de luptă, iar sătenii Petru Sfârcoci, Ion Sfârcoci şi Petru Drăgoi sunt grav răniţi şi au fost internaţi la spital. ■ — H—I.... O încăerare la o horă 2 morţi şi 3 răniţi D. Lugoşanu a plecat ori la Paris D-NII BOLGERT ŞI DENIS PĂRĂSESC ŞI EI BUCUREŞTII Marţi, la ora 6, a avut loc, la preşidenţia consiliului, o consfătuire, la care au luat parte d-nii miniştri : Iuliu Maniu, Gh. Gh. Mironescu, dr. Al. Vaida-Voevod, Mihai Popovici, Virgil Madgearu şi I. Lugoşanu. S-au stabilit instrucţiunile ce urmează a se da d-lui I. Lugoşanu, care pleacă la Paris, spre a continua tratarea împrumutului. D. Lugoşanu a părăsit Capitala ieri, la ora 12 şi 5, ducând cu sine , textul bugetului şi al legilor fiscale votate de parlament spre a asigura în mod complect echilibrarea bugetului pe 1929. Odată cu d. Lugoşanu au plecat la Paris și d-nii: J. Bolgert, dela Banca Franţei, şi Pierre Denis de la Banque de Paris, experți în materie de stabilizare. _ Demisia d-lui Steeg — Telegramă particulară — PARIS, 2. — D. Steeg guvernatorul Marocului a demisionat astăzi deoarece după noua lege parlamentarii nu pot primi funcţiuni publice decât la 6 luni după retragerea lor din parlament. D. Steeg a avut să aleagă intre cariera colonială şi cariera Politică, alegănd-o pe cea din urmă. * PARIS, 2. (Rador). — In urma votării legii asupra incompatibiltăților parlamentare, d. Steeg, a demisionat din postul de guvernator general al Marocului.