Dimineaţa, noiembrie 1929 (Anul 25, nr. 8217-8246)
1929-11-01 / nr. 8217
Pag. 1t4-ad imineața mamM, jftAjuaa.1 M AGAZINUL LUCA F.RICULESCU CALEA MOSILOR 16 CARE VINDE CEL MAI EFTIN IN BUCURESTI A PUS IN VANZARE Crip® de Chine CALITATE SUPERIOARA cu Lei335 leirul ’iiimnrn Indispoziţiile încep . Odată cu intemperiile durerile, şi indispoziţiile incep. Artriecii si in general persoanele sensibilă la schimbările de atmosferă simt in tot organismul senzaţii anormale care se manifestă prin*. Dureri acute, în articulaţii şi muşchi,dureri mari, nevralgii, senzaţii de frig intense la extremităţi, etc... Pentru a preveni aceste indispoziţii şi pentru a le combate est absolut, necesar să luăm URODONAL, dizolvantul prin excelenţă al acidului uric, care înarmează organismul contra complicaţiilor.1 mai grave. ONAL Combate reumatismul şi disolva acidul uric. Exclusivitatea Generală Drogneria STANDARD, Str. Zorilor 2, Bucureşti AUTOMOBILIST! CUMPĂRAŢI ITT INTRODUS IN BENZINA 1^300 LITRI REDUCE CONSUMAŢIA CU 25% ! Reprezentanţa Generală Str. Lascar Catargiu 25 buc. in Bes 5 fleurs IPatrium enivrant FORVIT Produs al Stabilimentelor Br. Pierre & Forvil Unite Paris GRATIS oferim 2006 FONOGRAFE sau 2000 POSTURI* T.S.F.1 cu titlu de propagandă, spre a introduce marca noastră, primilor 2000 de cititori ai ziarului „Dimineaţa“ cari vor găsi soluţiunea exactă a concursului următor şi se vor conforma condiţiunilor noastre CONCURS A găsi trei oraşe din România al căror nume începe cu I B, înlocuind punctele prin literele cari lipsesc: . ş . v c . r . ş . i . i . a A se trimite imediat acest anunţ complectat, adăugând şi un plic cu numele şi adresa Dv., foarte citeţe, spre a vi se putea răspunde, firmei: I Etablissements „Inovat" Service R.R.6 29, Rue du Vieux Pont de Sevres BILLANCOORT, (Seine), France. PRIMĂRIA COMUNEI DITRĂU JUDEŢUL CIUC No. 2721/1929 PUBLICAŢIE DE LICITAŢIE 1 Se publică spre cunoştinţa generală, că în ziua de 20 Noembrie 1929, ora 10, în localul primăriei Ditrău se va vinde prin licitaţie publică în conformitate cu art. 72 83 din legea contabilităţii publice prin oferte închise şi sigilate, circa 2500 m3 material lemnos, esenţă molid, din pădurea comunală din „Dealul- Lat“. Estimaţia per m3 180 Lei. Vadiul 60.000 Lei în numerar sau efecte garantate de Stat. Condiţiile de licitaţie se pot vedea la notariatul comunei Ditrău, în orele oficiale. Ditrău la 18 Octombrie 1929. Preşedintele (ss) Gal Francisc Notar. (s.s) Alexandru Lascu Singural cotidian in limba germană din Capitală şi Vechiul Regat, ca ultimele ştiri din ţară şi Străinătate. Foarte răspândit, strada Sărindari, tel. 373/23. Vineri 1 Moembrie 1929 MADONA DURERII (DIE HEILIGE UND IHR NARR) (2#) de AGNÉS GUNTHER f (Adaptat in româneşte de Gamil Baltazar) Harro respiră odată adânc, apoi ochii lui însoriţi strălucesc. Intinde mâinile, ia pensula şi degetele lui purced a alerga pe pânză. E o tăcere de mormânt, înlăuntru. Numai paşii lui se aud, din când în când, când se ridică să observe de la distantă tabloul. Soarele cotește pe drumul de după deal. Amurgul cade deodată in oace. Făptura albă stă acolo și se clatină. Cupa din mâini cade jos. Harro se repede și o ridică. Obrazul e alb ca varul. — Iartă-mă iubite. Doamne ce am făcut. Deschide ochii. Ești rece ca ghiața Scumpo !... Harro începe să plângă cu sughiţuri. Atunci ea deschide ochii. — Nu plânge dragul meu. Dă-mi rochia. Da, surt albă, dar am rezistat totuși. Dă-mi-o repede. Harro o ridică pe brațele tremurătoare. O duce în odaia alăturată şi pune plăpămi şi cuverturi pe ea. Ea stă lungită. Mai are pe creştet coroana de roze. — A eşit frumos tabloul? O văd în ochii tăi, am văzut-o... Am tăcut şi am răbdat prea mult şi mi sa făcut deodată tare frig... şi te-am speriat, dragule. — Am lucrat ca un ucenic neştiutor şi barbar... am uitat totul, zâna, nici nu ştiu bine ce am lucrat. Focul ceresc ardea în mine. — Am observat aceasta şi ţi-am slujit. Acum lasă-mă o clipă liniştită. El pleacă. Ea zâmbeşte cu obrajii albi ca varul: „Vălul s'a subţiat... Uşa de fer dintre noi a dispărut. Acum trebue să am răbdare... şi va trebui să-i slujesc...“ . A doua zi şedeau amândoi pe divan, răvăşind note şi manuscripte de-ale castelului, aduse de Harro. In timp ce pălăvreau de o mie şi una de nimicuri, Rosemarie izbucni deodată: — Spune-mi, Harro de ce nu pot fi femeia ta? îmi lipseşte ceva care mă împiedică să fac ceia ce alte femei pot face ? Harro tresări speriat. — Ce sunt gândurile acestea? Totul e mult mai simplu decât îţi închipui. Tu eşti încă prea tânără. Trebueşti cruţată. Ar fi groaznic pentru mine să ştiu că ţi-am periclitat viața prin vreun gest necugetat Nu mi-aşi putea-o ierta niciodată. Nu pot. In unele privinţe sunt un laş Ce mult am suferit în preajma ta la Bordighiera, văzând că te chinueşti şi că eu nu îţi pot cu nimic ajute. Fusese hotărât ca nunta noastră să aibă loc deabia când vei împlini 20 de ani. Dar tu n’ai vrut să mai rămâi la Brauneck şi atunci a trebuit să-i promit tatei că te voi păzi şi cruţa până vei împlini 20 de ani. — Vai, Harro sunt aşa de fericită şi ruşinată. M’am hrănit tot timpul din prinosul curat al bunătăţii tale... El a întins braţul, a înlănţuit-o de gât şi îi sărută părul auriu. Harro se ridică şi spuse încet: — Acum trebue să mă lași să jplec, Rosemarie. Mai avem până la vară. Numai un sărut, dar repede. Trebue să plec. Când Harro coborî a doua zi la ceai, găsi camera goală și tacâmul pentru Rosemarie, lipsă. In locul tacâmului, un bilet către el: „Iubite Harro, când vei ceti aceste rânduri, eu voiu fi deja la Berlin. Liza mi-a promis că mă duce plocon acolo Dacă ajung cu bine, iţi telegrafiez. Dacă mi se întâmplă ceva neplăcut, --------- îţi telegrafiez deasemeni, Nu fii sutpărat pe mine, a ta Rosemarie“. Rosemarie a luat pentru prima oară frânele destinului în mâini. * Telegrama Rosemariei a provocat agitaţie la palatul Braunneck din Berlin. Prinţul plecă agitat la gară şi nu îşi găsi astâmpăr până nu este cu ochii de copila lui. El o imbraţişă cu ardoare, de parcă venea de peste ţări şi mări. Şi ochii i se umeziră. — Ai avut vre-o neplăcere pe drum ? — Nu, dragă papa. Acasă, în odaia de lucru a prințului, Rosemarie se asvârle în cea mai adâncă sofa și îl trage și pe tatăl ei lângă ea. — Și tu nici nu te miri că nu-ți aduc salutări dela Harro ? ■ — Intr'adevăr, n’ai adus? — Am fugit. ; î _ — Cum, dar ce ti-a venit ? — Vreau să fiu independentă. Vino, îți voi povesti ceva... — Dragă papa, chiar visătorii pot să fie câteodată energici, când trebue. M’am trezit din cele șeapte visuri în care eram ferecată. Harro ți-a dat cuvântul că... Harro ți-a promis că... tată.... — Bine, dar eu l'am absolvit de acel cuvânt şi de jurământ chiar din noaptea nunţii voastre. El Insă nici nu a vrut să audă. Ai să afli şi pricinile, îndată. Dar, Rosemarie, nu e vorbă numai de voi amândoi. E vorba de viitorul casei noastre. Sănătatea ta a fost cam accidentată in ultimii ani, şi nu se ştie dacă ai fi fost capabilă să dai naştere unui copil zdravăn în caz că... Rosemarie, tu eşti unica mea fiică, ultimul vlăstar, singura mea speranţă. Eu numai pot nădăjdui că am să mai pot avea copii. Toată truda vieţii mele se va risipi în zadar. Noi trăim pentru nepoţii noştri. Suntem numai verigile unui lanț. Dacă s’a stricat tin singur inel, tot șirul se rupe. O generație distruge ceiace alte zece au clădit. Și timpul trage cu putere de lanț. Spune tu, nu am dreptate ? — Tată, dar Harro nu vrea. — Știu. Dar el nu vrea tocmai ditttr’un simț de prevedere și de răspundere pe care trebue neapărat Să-l avem atunci când dăm lumii moştenitori, când ne creiăm urmaşi.. . In Mai, în cam. de aur a fost o mare sărbătoare. Nici un ochiu străin nul a zărit tânăra regină inCâlţârându-şi pantofii de aur şi împrejmuindu-şi creştetul cu coroniţa de mireasă. Grădina şi-a depus ofranda lntaielor înfloriri şi In vara asta casa de aur par’că era un paner Încărcat de flori. In Octombrie, când grădina este mai frumoasă ca oricând într’o revărsare tăcută de flori şi de toamnă, Harro încalecă, într’o dimineaţă roibul şi o porneşte spre castel. Printul îi ese grăbit Intru înâmpinare și, grăbit, î! întreabă: — S’a întâmplat ceva deosebit ? Da, parcă ai un aer de sărbătoare ? — Tată, o mare bucurie pentru tine — Harro, e posibil? Rosemarie, Rosemaria mea? Harro, te implor, fii precaut cu ea. — O știam mai de mult, tată, dar t.u ți-am destăinuit-o. — Micuţa mea, micuţa mea ROSG- marie... •k Doamna visurilor Prinţesa este într’o dispoziţie dir ce în ce mai insuportabilă, o dispoziţie ale cărei unde se propagă până la Thorstein. Prinţul a plecat intro călătorie urgentă la Berlin. înainte de plecare, Rosemarie a mai stat de vorbă cu el şi prinţul îi împărtăşi ideia de a vinde palatul Brauneck din Berlin. Rosemarie îi atrase atenția cât de greu o să-i vie mamei. Prințul replică: — Mama va trebui să înceapă a se obișnui cu aerul de la Brauneck și să se poarte ca o prințesă de Brauneck. Rosemarie nu îndrăzni să răspundă nimic. La 1 Martie steagul alb fâlfâe iar pe foişorul castelului Brauneck. Rosemarie care se plimba tocmai cu Harro, îl găseşte cea dintâiu şi, aninându-se bucuroasă de braţul lui Harro, îi spune iubitului: — Te uită Harro, s-a întors tata. Merg împreună pe drumul moale de muşchiul verde deabia înflorit. Cei doi îndrăgostiţi se prind de mână, iar el se apleacă şi aşează capul lui pe umerii ei. Prin ochii ei calzi priveşte cel de al doilea suflet pe care îl poartă fii ea. Ea păşeşte cum păşesc reginele ce duc în paşii lor destinele mulţimei. Rosemarie asistă acum regulat la munca iubitului ei, în atelier. Tăinuesc împreună gânduri și planuri. Împărtăşesc temeri. Din când în când ochiul atent al lui Harro se întoarce către ea. — Ce ai, Rosemarie, te simţi cumva rău? — Sunt, numai obosită. Mă gândeam la ciocârliile noastre. Vor veni curând dar nu o să rămâne mult timp. Eu nu vreau să plec. E așa de frumos la tine. Când voiu muri... . — Taci, Roza. Femeile să nu moră niciodate din asta. Cu un glas cald de umilință liniștită, ea ii răspunse: — Iartă-mă iubite, dar am simțit urcând cuvântul în mine, așa, deodată. După ce Rosemarie adormise, Harry trecu în inspecție să vadă dacă toate sunt pregătite pentru orice eventualitate. A doua seară. Harro era lângă patul ei liniștind-o și mângâind-o pe obraji și pe mâini. Tocmai când ațipise și el, îl sculară câteva gemete din somn ale Rosemariei. Ir.tr’o clipă fu în picioare. Visase rău micuța. Se îmbrăcă repede. Telefonul dela castel sună... — Scumpe Hărro, caii sunt gata şi aştept numai doctorul, şi, Iritr’un ceas suntem la tine. — Şi tu, tată? La ce? Insă telefonul s'a închis. Moaşa se întoarce din odaia Rosemariei: totul e în regulă. Acum poate irtra în odaia Rosemariei şi să privească ochii ei străini şi inimoşi. „Femeia visurilor“ spune ea cu încordare: „Dar bine Harro, parcă nu mă aşteptam să se întâmple astfel, sunt absolut bolnavă". Doctoriţa o linişteşte: „Totul merge strună, poate numai puţin cam repede“. — Spune adevărat, Harro? —■ Sigili, Rosemarie, trebue să ai răbdare, numai puţin că mai ai răbdare. Dacă ar veni mai repede doctorul, gândeşte el. Obrazul Rosmariei îşi reia liniştea de dinainte. Surâde dulce: „ A trecut, Harro“ — Anim, linişte, o pauză de odihnă şi linişte, principesă“, intervine feritea în alb. După așteptări înfrigurate, doctorul curții sosi. Totul e în ordine Colega e harnică și pricepută. ■ •—••• ■ (Vi