Dimineaţa, decembrie 1929 (Anul 25, nr. 8247-8274)

1929-12-01 / nr. 8247

w Aupitiiica I Deceitsbrl» Curiozităţi din lumea largă Discuţia Mesajului la Cameră Iar chestia bătăii dela Şedinţa dela 28 Noembrie 1929 Se deschide la ora 4.10 d. a., sub preşidenţia d-lui Ştefan Cicio Popp. Pe banca ministerială d-nul gene­ral Cihoschi, Voicu Niţescu, Eduard Mirto, Aurel Dobrescu, D. AL. LUCIAN (soc. dem.): Am onoare a întreba pe d. ministru de industria dacă, corespunde adevăru­lui faptul relatat de unele ziare. Că întro comisiune specială, con­vocată de minister, se discută ideia schimbărei legii energiei in așa fel că, toate drepturile orașelor de a distribui curent electric, vor înceta pe viitor, urmând ca, prin înfiinţa­rea centralelor regionale, acest mo­nopol să treacă asupra statului. Dacă acest proect va intra în vi­goare, se va comite cea mai mare crimă ce s’a făcut în ultimii ani contra autonomiei oraşelor. Energia electrică este, cea mai însemnată sursă de venit pentru o­­raşe. Legea comercializării a res­pectat acest drept întocmai, pen­­tru ca după câteva luni prin schim­barea unor articole din legea ener­giei, oraşele să fie puse în impo­sibilitate de a putea face faţă chel­­tuelilor administrative. Ori frustarea comunelor de mo­nopolul curentului ar însemna că oraşele vor trebui să pună noi sar­cini asupra locuitorilor, ceea ce este cu desăvârşire imposibil in situaţia de azi. Dacă acest atac în contra comu­nelor se va produce din partea gu­vernului, va trebui să fie organi­zată rezistenţa comunelor, sub ori­ce formă şi cu ori­ce mijloace, fără considerare de partid. TIPOGRAFIILE MILITARE D. IOSIF JUMANCA (soc. dem­): Am onoarea a întreba pe d. minis­tru al armatei dacă are cunoştinţă de faptul că la Bucureşti, la Timi­şoara, Sibiu, Sf. Gheorghe şi în di­ferite alte localităţi din ţară func­ţionează o serie întreagă de tipogra­fii militare, cari pe lângă lucrările de tipografie necesare armatei exe­cută sistematic şi în permanenţă im­primate particulare, cărţi didactice, ziare, etc.? In baza cărei legi funcţionează a­­ceste tipografii, cari fac o concuren­ţă idoială industriei grafice particu­lare şi cari, folosindu-se de mâna de lucru a soldaţilor, contribue la in­tensificarea tot mai pronunţată şomajului din această industrie? Cum este admisibil ca soldaţii în­rolaţi în vederea instrucţiei militare, să fie întrebuinţaţi la lucrări cari nu au absolut nici o legătură cu a­­ceastă instrucţie? Cum sunt administrate aceste ti­pografii, cine dispune asupra lor şi cui revine în special beneficiul rea­lizat din executarea lucrărilor par­ticulare ? De răspunsul ce-l voi primi de­pinde dacă îmi voi transforma a­­ceastă întrebare într-o interpelare. D. general CIHOSCHI, ministrul armatei, răspunde că tipografiile militare nu sunt sortite să adune capital, nici să concureze tipogra­fiile particulare, că ele au menirea de a executa imprimatele necesare armatei, cu scopul de a uşura, ast­fel bugetul ei. D. IOSIF JUMANCA, în replică, se declară mulţumit de răspunsul d-lui ministru al armatei, cu con­diţia ca, măcar de acum încolo, ti­pografiile militare să nu execute de­cât imprimatele de care are nevoe armata. OFENSIVA AVERESCANA D. N. ŞEITAN (maj.) întreabă gu­vernul dacă nu crede că este folosi­tor să lumineze poporul asupra mă­surilor legale cu care să răspundă la ofensiva „în afară de lege“ cu care ameninţă d. general Averescu. IN JURUL BĂTĂII DE LA POLIŢIE D. POPESCU-ZORICA (maj) în numele a 41 parlamentari, anunţă următoarea interpelare: Pentru ca opinia publică românea­scă şi cea de peste hotare să cunoas­că întregul adevăr în chestiunea aşa zisei „bătăi de la poliţie“, avem o­­noare să anunţăm desvoltarea unei interpelări în această chestiune şi rugăm onorata Cameră să binevo­iască a dispune conexarea acestor interpelări cu aceea anunţată de d. deputat dr. Lotar Rădăceanu pen­tru ziua ce va fi destinată desvoltă­­rii lor. Rugăm în acelaş timp pe d. preşe­dinte să binevoiască a interveni ca dosarul acestei chestiuni, care se găseşte la ministerul de interne, co­misia de disciplină, să ne fie pus la dispoziție, pentru a-l cerceta. "(Urmează 41 de semnături). D. dr. ILIE RADULESCU (maj.): Am onoare a adresa d-lui ministru de interne următoarea interpelare: îndrăzneala câtorva agitatori, spe­culând aspectele grave ale crizei și nevoile populaţiei, merge atât de departe încât periclitează autorita­tea şi prestigiul autorităţii constitu­ite.In toate părţile ţării se produc turburări, în cari agitatorii nu se sfiesc de a lovi pe agenţii forţei publice, asupra cărora s’a tras chiar focuri de armă. Mai mult chiar zilele trecute, în Capitală tulburătorii ordinei au bă­tut grav pe un comisar în exerci­ţiul funcţiunii şi în însăşi local­u­ crica inscripţiei, care până la urmă a şi fost complect devastat. ___ Pentru a pune în toată lumina a­­ceste agitaţiuni, interpelez pe d. mi­nistru de interne şi rog onorata Ca­meră să aprobe conexarea acestei interpelări cu acele anunţate pe chestiunea aşa zisei bătăi de la po­liţie. Rog în acelaş timp pe d. preşe­dinte să binevoiască a interveni pen­­tru ca anchetele făcute în acest sens de poliţie şi de parchet, să-mi fie neîntârziat puse la dispoziţie. Se naşte un incident între d­nii I. MIRESCU (soc. dem.) şi POMPI­­LIU IONIŢESCU.­­ POMPILIU IONIŢESCU cere social-democraţilor să iasă din echi­voc: „Ori sunteţi social-democraţi ori comunişti!“. D. I. MIRESCU: Noi suntem so­­cial-democraţi. In schimb, pe comu­nişti i-aţi susţinut dv. în opoziţie. D POMPILIU IONIŢESCU: Nu e­­xistă mişcare social-democrată în ţa­ră cu bază serioasă. Nu uita, d-le Mirescu, că eşti ales pe listele noas­tre. (Aceste apostrofe şi altele, cari nu s’au auzit s’au produs în mijlocul unui mare tumult). O INTERPELARE ADRESATA MI­­NISTRULUI INSTRUCTIUNII D. BOZDOG (maj.) anunţă o inter­pelare asupra situaţiei ce o are la ministerul instrucţiei d. Petre Ghi­­ţescu director general al învăţămân­tului primar. Spune că este aproa­pe un an de când a anunţat această interpelare fără ca să i se fi fixat o dată, ca s’o dezvolte. Cere urgenţa D. V. V. HANEŞ se asociază inter­pelării d-lui Bozdog şi cere şi d-sa să se admită urgenţa. Cum însă — a­daugă — sunt prea multe interpelă­rile anunţate, cu caracter de urgen­ţă, rog pe d. preşedinte să fixeze special o zi pentru dezvoltarea aces­tei interpelări a­turnă succesul producţiunilor inte­lectuale şi o bună salarizare a func­ţionarilor. Aceasta se explică din neîncrede­rea conducătorilor politici din tre­cut în ţărănime şi din slabele le­gături pe care le aveau cu ea. Parti­dul naţional ţărănesc, în actuala lui formă, a fost creat sub impulsul stăruitor al ţărănimii care cerea şi naţionalilor şi ţărăniştilor să se unească. Din încrederea atât de mare a ţă­­rănimei în noul guvern a rezultat şi o transformare a relaţiunilor din­tre autoritate şi contribuabil. Ace­ştia acceptă actuala guvernare nu de frică, ci din încredere. Ei au pri­mit chiar mărirea impozitelor, dându și seama că dacă s'ar fi pu­tut altfel, guvernul n’ar fi recurs la mărire de impozite. In acelaş timp insă guvernul şi parlamentul au fă­cut legi pentru o apărare mai si­gură a avutului public şi au trans­format marile i­nstitutiuni ca : po­şta calea ferata şi altele în regii autonome, ca să­ nu mai recurgă la bugetul Statului şi deci la punga contribu­abilului. PENTRU ŞCOALA ŞI AGRICUL­TURA Oratorul cere ca partidul naţio­­nal-ţărănesc să aibă grijă de inte­lectuali, de presă, de corpul didac­tic, acestea fiind elementele cari au creeat şi­­răspândit ideile de simpa­tie pentru ţărăni­me şi au impus-o în felul acesta ca factor politic. Şcoala trebue sprijinită înaintea ar­matei şi a magistraturii, fiindcă o­ri ce am face, fără un învăţământ mo­dern nu vom putea aidea o armată modernă, nu ca o magistratură mo­dernă. Chiar partea lumii, care fora­meazâ astăzi Vraticatul principal de discuţie, pretutuiridani nu poate realiza decât d­arcă generaţiile de astăzi vor fi capactsate în a­cst spirit în şcoală. 7 Cuvântarea d-lu­i Pom­­piliu Boniţescu D. POMPILIU­­IONNI­ŢESCU (naţ.­­ţăr.): Mă miră cit nioi, în Mesaj, nici în răspunsul la­­Adresă nu se pomeneşte nimic desj­­re regretatul regent George Buzdugan. Nu trebue să se uit­e că timp de zece ani ţami şi-a aţ­ătat încredere în noi, fără ca să se, fi ţinut seamă de această voinţă a,­ei. Regenţa a fost acrirea care a făcut gestul cel cuminte.­­ Din regenţă fă­cea parte şi defunctul Buzdugan. Aceasta însemneelză că ţara poate­­ ■să aibă nădejde cf± va fi ferită“WS orice frământări şi va fi bine con­dusă, pe tot timpi­i, minoratului re­gelui Mihai. Cu a­csizia aceasta, tre­bue să pomenim cu­ recunoştinţă me­moria fostului re­g­ent Buzdugan, care a fost un ad­evărat democrat, un om întreg, de mare caracter. MOŞTENIRI­­A LIBERALA Nu trebue, nu poate să se uite moştenirea dezastruoasă pe care a primit-o actualul guvern. Oricât de mult s’ar strădui, guvernul, el se izbeşte pretutindeni de relele gu­vernărilor trecute- Cu toate acestea, opera realizată de el într'un singur an este însemnată şi marchează străduinţa ca de va pune ţara pe a­­devăratul făgaş­ al progresului. Po­porul ştie aceasta. De aceia, ori de câte ori are prilejul, îi reînoeşte în­crederea. In continuare, oratorul trece în revistă activitatea d-lor Mihai Po­­povici şi Virgil Madgearu, la depar­tamentul finamţelor cât şi a celor­lalţi miniştri.­ Ora fiind înaintată, d. Em. Haţie­­gan, care prezidează, ridică şedinţa. COMUNICĂRI Destinul tragic al unor dansatoare Sfârşitul tragic al talentatei dan­satoare Lena Amsel, care a­cum câteva zile a ars de vie într’o ex­cursie cu automobilul în împrejuri­mile Parisului, ne face să ne gân­dim la moartea bruscă pr­in acci­dente triste a câtorva dansatoare celebre. . Noi vrem şi nu putem cerceta co­­heziunile, dar e cert că agonia şi moartea sunt ades. reprezentate in coreografie şi că pe de altă parte moartea­ şi-a ales pe neaşteptate atâ­tea victime printre dansatoare. Printre stelele dansului, care au fost smulse brusc din­ viaţă de un destin inexorabil, figurează în pri­mul rând Isadora Duncan, celebră prin inovaţiile­ sale în arta Terpsi­­horei. De fapt, Isadora Duncan a intro­dus dansul de caracter. jŞcoala co­munistă de dans din Moscova, înfiin­ţată de ea, a stârnit senzaţie. A murit la 13 Septembrie 1927, în urma unui accident ciudat. Capetele unui şal lung, ce­­ înfășură gâtul, prin­­zându-se în roata unei mașini, ar­tista a fost zugrumată. Lucy Kieselhausen, o foarte apre­ciată dansatoare, berlineză, a murit în 1927, inspirând in neștire, aburi de benzină, produse îi­­­camera de bac în urma unei explozii. Eridi­­a­n Mogouî, frumoasa dansa­toare pariziană muri într'un acci­dent de automobil lângă Milano. Jenny Colder, poreclită Massary din Paris, muri în plină glorie, o­­trăvită. Fără să mai vorbim de steluțele mai mici ce străluceau odinioară pe cerul coreografie, și cari s au stins fără veste. ­ Câteva anecdote din viaţa lui Clemenceau CLEMENCEAU ŞI FUNCŢIONARII Gând Clemeceau ajunse la 1900 la cârma statului, se gândi să intro­ducă oarecare disciplină pe la mi­nistere, înainte de toate voia să convingă pe funcţionari că exacti­tudinea este o datorie. Din ordinul lui, au fost, deci, introduse liste de prezenţă pe care funcţionarii să le semneze. Or, un mare elector din Var, pri­marul unei comune importante, îi făcu o vizită primului ministru care îl invită la dejun. Apoi Clemenceau zise invitatului său: — Vreau să-ți arăt o curiozitate, din minister unde fiecare funcţio­nar este la postul său, exact la orele 2. Ambii intrară în birourile minis­terului de pe piaţa Beauvau. La pri­mul etaj —­ pustiu. La al doilea etaj — de asemenea. La al treilea etaj — exact acelaş lucru. — Curios, — zise primul ministru surprins de „exactitatea“ funcţiona­rilor săi. Pe când se pregăteau să coboare scările, atenția lor a fost trezită de un sforăit care venea din dosul unui paravan. Era un servitor care dormea. — Vezi, — zise Clemenceau, — tot e cineva la minister. Primarul indignat, vroia să-l scu­­ ture pe servitor. Dar Clemenceau în zise: — Lasă-l, dacă îl trezești, e în stare să plece... ca şi ceilalţi. SORA LUI CLEMENCEAU Clemenceau a avut mai multe surori. Una din ele, Sophie Cle­menceau, decedată la 1922 la vârsta de 70 de ani, fusese măritată cu un ziarist austriac, destul de cu­noscut la Paris, cu numele de Bryndza (Brânză?). Bryndza era un om de o statură herculană care îşi petrecea zilele într-un cerc din b-dul des Capuci­­nes unde îşi redacta coresponden­ţele pariziene destinate pentru di­ferite ziare din Viena şi Budapesta. Bryndza era un mare amator de femei, iar soţia lui era extrem de geloasă. De aici o dramă care a costat viața ziaristului. Intr’o seară, d-na Bryndza l’a surprins pe soţul ei pe când ţinea în braţe bucătă­reasa. Nebună de furie, ea l’a ucis cu un foc de revolver. Sora lui Clemenceau n’a fost urmărită, — afirmă ziarul „Oeuvre“ — căci drama s’a petrecut înainte de votarea legei Naquet care intro­duse divorţul şi justiţia considera, pe atunci, aproape scuzabil ucide­rea soţului prins în flagrant delict de adulter la domiciliul conjugal. Cer de marinari copii, pe un vapor Jiletca miraculoasă Nu este adevărat că în lumea noastră prozaică nu se mai întâmplă mira­c­ole. Se întâmplă, iată o dovadă. Un învăţător suedez, cam stângaci de felul lui, corecta noaptea tezele şcolarilor. O mişcare nenorocită şi călimara îşi vărsă conţinutul ţie vesta lui, încercarea soţiei sale de a curăţa haina a rămas zadarnică. Sărmanul învăţător se văzu nevoit să-şi cumpere o altă vestă. Pentru aceasta bugetul era prea sărac şi de aceia hotărî să se ducă să-şi cum­pere o vestă veche. Intr'adevăr găsi ceea ce îi trebuia pentru un preţ con­venabil.. Vesta aparţinuse unui co­merciant care murise de curând. A doua zi când îmbrăcă vesta, sim­ţi că la spate îl jenează un obiect tare. Mirat, o chemă pe nevastă-sa să vadă ce e. Intr’adevăr, în căptuşeala jilectei se afla un obiect străin. Au desfăcut căptuşeala şi au găsit un plic, iar în plic 12.CKX) de coroane suedeze. Bani frumoşi pentru un om sărac, dar... hotărîră să întrebe pe un a­­vocat. Omul legii îi sfătui să-i pre­dea lui această chestiune. Avocatul se puse în legătură cu moştenitorii negustorului şi obţinu de la ei 4000 de coroane drept recompensă pentru cinstitul învăţător. Şi se mai spune că nu se întâmplă minuni... ÎMPĂCAREA Pe timpul când în Franța erau încă la modă duelurile, Clemen­ceau a avut o întâlnire cu un tâ­năr ofițer cu numele de M. de Pouzargues. Contrar obiceiului, n’au fost schimbate focuri fără rezultat: d. de Pouzargues fu rănit la coapsă și a păstrat glontele până la moar­tea sa. Pe timpul războiului, pe când era prim ministru, Tigrul află că un ofițer din armata franceză poartă numele vechiului său adver­sar. Clemenceau convocă pe loco­tenentul Pouzargues la ministerul de război, întrevedere mișcătoare, care permise lui Clemenceau să amintească de vechiul duel şi de rana inutilă... După terminarea întrevederei — o strângere de mână amicală, Ti­grul se împăcase cu vechiul său adversar, strângând mâna fiului acestuia. ZIUA ARMISTIŢIULUI Imediat după semnarea armisti­ţiului, miniştrii şi subsecretarii de stat s’au întrunit pentru a prezenta felicitările lor lui Clemenceau. Introduşi in cabinetul lui, i-au exprimat bucuria lor şi a Franţei cu prilejul încetărei ostilităţilor. Aproape un sfert de oră, i-a fost imposibil Tigrului să le răspundă. Şedea cu capul între mâini şi plângea ca un copil. BOTEZUL LUI CLEMENCEAU Georges Clemenceau, n’a fost bo­tezat, pentru că aşa a vrut tatăl său. Se povesteşte însă că a fost totuşi botezat fără ştirea şi contra voinţei părintelui său. Georges Clemenceau, a fost cres­cut de doica sa din satul Mouilleb­ron-en-Pareds. Clemenceau ţinea foarte mult la această femeie bă­trână, pe care o vizita din când în când. Intr’o zi ea i-a spus: — Treime să ști, copilul meu, că eu te-am botezat. Pe când era numai de câteva luni, Georges Clemenceau se îmbol­năvi și era în primejdie de moarte. Doica crezând că trebue să-i sal­veze sufletul, chemă un preot şi-l boteză. Un cântăreţ de stradă, dresând un canar Gura Lumii O femeie a vorbit în parlamentul englez. Dacă a vorbit şi ea? Ce-aţi găsit să vă uimească? La femeie, treaba grea Ar fi fost... să nu vorbească. F. LOBODA Longevitatea la animale S'a constatat că dintre toate, ani­malele carnivorele au viaţa cea mai scurtă. O pisică moartă la 22 ani, este considerată ca un fenomen. Deasemenea se pomeneşte de un câine care a trăit 28 de ani în Sta­­tele­ Unite. Rumegătoarele nu trec în general de 25 de ani. Legenda cu o oaie care a trăit 21 de ani nu prea pare dem­nă fie crezut. La New-York un cal de povară a lucrat până la 38 de ani. Se mai cu­noaşte altul care mai muncea la 31 de ani, gras şi voinic. In grajdul d-nei de Pompadour un cal a trăit până la 50 de ani. Americanii mai citează cazul unui cal care a trăit până la 72 de ai La Philadelphia se vorbește des­pre un catâr care a murit în vârstă de 42 de ani. Recordul este bătut de măgar. Se cunoaște unul care a murit la 106 ani, în localitatea Cranarty tot în Statele­ Unite. Primul automobil cu radio Un taxico din Paris a introdus o cutie de radio cu un haut-parleur. Clienţii care se servesc de acest au­tomobil, sunt surprinşi auzind deo­dată cursurile de Bursă, sau o arie de la Opera din Paris. Şoferul a declarat că introducerea aparatului de radio în automobilul său, reprezintă pentru el un câştig, căci adesea clienţii lui plecau mult mai departe decât intenţionau, ca să poată săă asculte până la capăt o bucată muzicală. Căsnicie modernă Aubrey Roselle şi tovarăşa sa de căsnicie Iosefina Haldemann, cari au contractat o căsătorie de probă, au serbat deunăzi al doilea an de feri­cire casnică. Serbarea a decurs în prezenţa a­­micilor cari au părăsit pe cei doi camarazi cu convingerea că proba a reuşit şi că în curând vor pe­cetlui căsnicia lor la oficiul de stare civilă. Cel mai vechi porţelan din lume Muzeul din Drezda şi-a procurat cea mai veche statue de porţelan, cu­noscută până acum, şi a expus-o în sala cheramicei chineze Figura re­prezintă pe Buda şi a fost fabricată pe timpul împăratului Song, adică acum trei mii de ani. Oştiţi LECTURA“ DIMINEAȚA O chestie de regulament D. ŞTEFAN CICIO POPP susţine că numai ziua de Joi este sortită in­terpelărilor şi că nu se poate abate de la litera regulamentului. D. V. V. HANEŞ, susţinut de o parte a majorităţii: Regulamentul Adunării prevede că, în cazul când ziua de Joi nu este suficientă să se adauge o zi, în mod special, pentru epuizarea interpelărilor care poartă urgenţa. VOCI: Să se pună la vot! Admi­tem urgenţa. D. preşedinte ŞTEFAN CICIO POPP citeşte articolul din regula­ment, care fixează o singură zi pen­tru interpelări, cu adaosul că, nu­mai când ordinea de zi n’a fost e-Galaţi e­puizată, să se admită o zi în plus, în acest scop. In consecinţă, interpelarea d-lui Bozdog va fi înscrisă pe listă, ală­turi de celelalte şi va fi desvoltată când îi va verni rândul. D. I. G. PARDOS (maj.) adresează o interpelare d-lor miniştri de in­terne şi instrucţie publică asupra felului cum este administrat cămi­nul studenţesc prahovean. Cere o serie de acte necesare. UN DIRECTORAT LA GALAŢI D. VLAD DIMITRIU (maj.) de­pune un proect de lege din iniţia­tivă parlamentară pentru înfiinţa­rea unui directorat administrativ la Discuţia la mesaj Cuvântarea”d-lui V. V. Tilea D. V. V.TILEA (maj.) regretă ab­senţa opoziţiei liberale şi averea­­cane, care a strămutat lupta politi­că în afară de parlament. Lupta o­­poziţiei nu va avea însă suces, în­trucât nu are temelia morală ne­cesară. Intrând în discuţia mesa­jului regal, relevă programul de lucru atât de bogat, pe care-l anun­ţă. Oratorul insistă mai ales asupra politicii noastre externe, pronunţat pacifică şi remarcă alăturarea noa­stră Ligii Naţiunilor, marele for al păcii universale. Aduce laude mo­dului strălucit cum d-nii Mirones­­cu şi Titulescu ne-au reprezentat la Liga Naţiunilor. D. Tilea face apoi o incursiune in mult desbătuta chestiune a mi­norităţilor şi se situiază în rânduri­le acelora cari socot că se impune votarea cât mai grabnică a legii minorităţilor. D-sa se întreabă apoi, în altă or­dine de idei, dacă cei cari au pro­testat contra bătăilor dela poliţie n’aveau datoria să se ridice şi Îm­potriva atentatului la viaţa d-lui Vaida Vorbind de proectele d-lui mini­stru al justiţiei, d. Tilea stărue a­­supra necesităţii de a se primeni corpul judecătoresc şi a se da satis­facţie opiniei publice, prin scoaterea elementelor compromise din magi­stratură. In continuare, oratorul observă că datoria guvernului este să ridice a­­gricultura şi să creeze Creditul A­­gricol. D. Tilea închee, declarând că va vota mesajul, fiind convins că gu­vernul şi Parlamentul vor lucra şi mai departe pentru binele naţiunii. Cuvântarea d-lui Petre Haneş D. P. V. HANEŞ (majoritar) aduce omagii regelui şi familiei regale. Deasemenea celor morţi pentru În­făptuirea României şi cu acest pri­lej face apel la guvern pentru în­grijirea orfanilor de război. Polemizează apoi cu deputaţii mi­noritari cari l-au precedat la cu­vânt şi cari îşi arătaseră nemulţu­mirea pentru tratamentul minori­tăţilor. Oratorul spune că un a­­cord desăvârşit între populaţiunea majoritară şi cele minoritare nu se poate realiza aşa de repede din cauza trecutului şi a lipsei comune de pregătire sufletească. Dar nici minoritarii nu-şi dau destulă silinţă în acest scop. Chiar cei trei oratori precedenţi deşi vorbeau la Mesaj s-au ocupat numai de chestiunea minoritară ca şi cum alte chestiuni n’ar mai fi nici alte greutăţi. Apropierea politică dintre majo­ritate şi minorităţi trebue pregătită întâi prin literatură şi artă. Oratorul explică de ce social-de­­mocraţii nu vor putea ajunge la conducerea ţării atât de repede cum afirma reprezentantul lor,­­ pen­­tru că un asemenea eveniment poli­tic nu este încă pregătit nici de li­teratură nici de artă, nici de ştiinţă. D-sa aminteşte cazul revoluţiei fran­ceze care a fost pregătită mai bine de 50 ani de cugetători, filozofi şi enciclopedişti Domnia sa face apoi o lungă in­cursiune în mişcarea de idei româ­nească dintre 1820 şi 1928 arătând cum literatura, pictura, muzica, fi­lologia şi etnografia au făcut sim­patică ţărănimea în faţa păturei conducătoare şi n’a fost nevoie de­cât de război pentru ca această ţă­rănime să fie găsită capabilă de a conduce ţara prin reprezentanţii săi. ŢĂRĂNISM ŞI NAŢIONALISM Oratorul arată apoi că după cum în lumea ideilor ţărănism şi naţio­nalism au însem­nat acelaş lucru tot aşa şi în politică. De aceea aşa de uşor s'a întocmit partidul­ na­ţional ţărănesc. D. P. Haneş citează apoi numă­rul de alegători obţinut de parti­dele politice la ultimele alegeri generale, ca să scoată în evidenţă că partidul naţional-ţărănesc le-a în­trecut cu aproape două milioane de voturi şi arată că în 18 judeţe na­ţional-ţărăniştii au luat în fiecare între 85 la sută şi 96 la sută din voturi. Citează un fragment din Mesajul Regal de anul trecut unde se constată că din cauza acestei popularităţi guvernul a căpătat o puternică autoritate înăuntru şi în afară. LEGIFERAREA NAŢIONAL-ŢARA­­NISTA Guvernul şi parlamentul — spune d. Haneş — au corespuns acestei în­crederi largi a ţărănimii, votând, între legile principale, zece pentru agricultură în special şi pentru ţă­rănime în general. Arată cât de rău a urmat în tre­cut din faptul că nu s’a dat cuve­nita atenţiune agriculturii, pe care se bazează în chip firesc comerţul, industria şi de instărirea căreia a­ Pagina Cum se mărită fetele Sălbatecii Europei nu sunt sălbateci (O poveste despre laponi) O oră in studio­ul lui Henry Baudin GROPARUL o ancheta prin fintirime Drumurile omenirii. — Cum îşi făceau egiptenii culorile lor. Copilăria artistei Norma Talmadge Cinematograf. — Sfaturi pentru menţinerea frumuseţii. — Curioz,tă)2. Nuvele. —Romane. — Glume. — Jocuri distractive, etc. peste ÎOO clişee, au apărut în REALITATEA 52 pagini Ilustrata 5 culori Preţul 10 lei

Next