Dimineaţa, februarie 1932 (Anul 28, nr. 9016-9044)

1932-02-01 / nr. 9016

Pagina 8-a O tragedie în America Film de Joseph von Sternberg 3) PARTEA I Fetele nebune Roberta nu Înțelese tâlcul ascuns din cuvintele iubitului ei. Naivă, ea li ripostă: — Ai dreptate. O să am nevoe de o haină mai groasă. Clyde se făcu că nu pricepe răs­punsul ei. Dorințele pe care i le răs­coliseră sărutările Robertei, cereau o împlinire mai trainică. Şi el vorbi deadreptul, mergând la ținta inten­ţiilor sale: — Nu ne-am putea duce la tine acasă ? — Poate să ne vadă cineva, şi ne pierdem posturile. — Astea sunt fleacuri! izbucni el. Roberta lăsă ochii In pământ. — Clyde... n’ar fi frumos.... Un rânjet schimonosi fața lui Cly­de. Argumentul fetei îl amuza dea­­binelea. Vedea că n'o va putea urni din atitudinea ei. își schimbă a­­tunci brusc tactica. Se pregăti să se despartă de ea. Roberta, care încă nu-i înțelesese intențiunile ascunse, se speria. Pen­tru nimic în lume n’ar fi voit să se despartă în felul acesta de iubi­tul ei. Şi după o luptă interioară de câteva secunde, primi să meargă cu dânsul la ea acasă. Cu mii de precauţiuni descuiă u­­şa cămăruţei ei sărace, rugându-l şi pe Clyde să umble în vârful pi­cioarelor. Dar Clyde o şi cuprinsese în brațele sale încleştătoare. Roberta simţi un fior ciudat stră­­bătându-i tot trupul. Simți cum puterile o lasă în îmbrățişarea de­finitivă a acestei clipe. — Promite-mi că nu mă vei pă­răsi niciodată! fură primele ei cu­vinte, după îmbătarea care-i ţinuse pe amândoi înlănțuiți clipe fără de sfârșit. — Niciodată ! jură Clyde, mân­­gâindu-i cu duioșie trupul aproape gol- COCHETA Seara aceasta nu fu unică­­și nu rămase un simplu episod In poves­tea de dragoste a Robertei și a lui Clyde. întocmai cum înainte își plimbaseră amorul pe străzile înop­­tate, acum se regăseau înfiorați, u­­nul in brațele celuilalt, in cămăruţa Robertei. Roberta era fericită. Clyde o pără­sea după câteva ore, spre a răsufla aer curat. Intr’o asemena seară, plimbându­­se pe o stradă din cele mai elegan­te, fu abordat subit de o tânără doamnă, care tocmai voia să se suie In mașina ei. — La plimbare ? Clyde rămase locului, în fața ti­nerei femei. Era o brunetă de o frumusețe uimitoare, într'o toaletă care mai mult ii desvelea farme­cele trupului șerpuitor. Deabia acum, necunoscuta se ui­tă mai bine la tânărul pe care-1 a­­costase în semi-întunerecul străzii. Și-și recunoscu eroarea: —­ Pardon ! Crezusem că e altci­neva. V-am semuit. Clyde se descoperi: — Așa trebue să fie, domnișoară Finchery. Eu sunt Clyde Griffiths. Frumoasa femee, care pusese un picior pe scara mașinii, se opri uluită, când îl auzi pe necunoscut rostindu-i numele. — Dar de unde știi cum mă chia­­mă? îl întrebă ea intrigată. — V'am văzut de atâtea ori foto­grafia în cronicile mondene... D-ra Finchley zâmbi. Omagiul a­­cestui necunoscut o flata. A fi re­cunoscută numai după clișeele din ziare i se părea mai mult decât cel mai ingenios compliment. Și cu multă gratie îi mulțumi tâ­nărului. Apoi, cu o uşoară cochetă­rie, ca și cum l’ar fi cunoscut de cine știe când, ii zise: — Dar acum nu vreau să te mai rețin. Te duci probabil la o femee... Clyde, amețit de frumusețea cu adevărat tulburătoare mintă: — N'am nici una. Sandra Finchley zâmbi cu subîn­țelesuri: — Serios ?... Dar asta se poate remedia. Vii cu mine ? Și suindu-se în mașină, îi lăsă ușa deschisă, spre a se sui și el.­. O SCRISOARE AMEȚITOARE „Dragă d-le Griffiths, „Dacă nu ești prea ocupat, treci pe la mine. Cred că n’o să te plic­tisești. „Sondra" Clyde citi cu emoție aceste râm duri. I se împlinea unul din cele mai cutezătoare visuri. Superba fe­­mee, a cărei cunoștință 0 făcuse în chip atât de neobișnuit îl chemă la ea. Dintr'odată, tânărul pătrundea într’o lume, la care aproape că nici nu mai îndrăsnea să năzuiască, deşi cu toate fibrele ființei sale do­rea s’o frecventeze. Primirea care i se făcu in casa Sondrei, depăși totuși așteptările sale cele mai optimiste. — Iţi place aici ? il întrebă Son­dra, luându-1 cu dânsa intr’un colt mai retras. — Niciodată nu m’am simtit mai bine ! Ii lipseau cuvintele spre a-şi ex­prima entuziasmul, şi abia mai târ­ziu găsi vorbele potrvite: — îmi place totul aci... muzica, dansul... tot acest fel de viaţă... Sandra se rezemă cu cochetărie în pernele de mătase de pe cana­peaua pe cear şedea, şi întrebă cu ochii o jumătate închişi: (Va urma) Escroc arestat Un şomer înşeală căile ferate la ramburse Ion Boroş în vârstă de 40 ani, de fel din comuna Ţuţcani (judeţul Covurlui) a fost mai multa vreme în serviciul fabricei de cerneală din şoseaua Pantelimon, ale cărei bi­rouri se află în str. Campineanu. Acum câtăva vreme Boroş insă — care locuia în str. Filoftea Ghe­­orghiu No. 9 —— 3 a fost concod­icit din serviciu, probabil din motive de e­­conomie. Devenit şomer, lipsit deci de mo­destul salariu ce-1 câştiga lunar, a căutat în dreapta şi’n stânga ceva de lucru dar in zadar, toate uşile la cari a bătut rămâneau închise pen­tru el Cum stomacul nu-i da răgaz nici o clipă s’a gândit că, fie pe orice cale, chiar şi necinstită, trebuia sa-şi procure măcar cât de cât zilnic, cel puţin pentru ale gurii. După o matura chibzuinţă greaua problemă a existenţii zilnice fu re­zolvată. S’a dus la gară şi s’a interesat cum se expediază în provincie dife­ritele colete cu rambursuri şi a con­statat că, de obicei, căile ferate, de­bursează spesele de transport cari a­­poi sunt plătite de către destinatar la ridicarea coletului. S’a dus deci la magazia de mică viteză din staţia B. M. unde a ex­pediat în trei rânduri, în provin­cie, trei lăzi in greutate de aproxi­mativ 60-70 kilograme, încasând de fiecare dată, la predarea coletului câte 300 lei, în total 900 lei. Colete grele ce purtau menţiunea că conţin diverse piese de alamă sau aramă accesorii electrice, etc. Bine inţeles, atât adresa expedi­torului cât şi aceea a destinatarului era fictive. După cum se obişnueşte când co­­letele ajung la staţia de sosire, dacă destinatarul nu se prezintă să le ri­dice in termen de 10 zile sunt des­făcute iar conţinutul lor vândut la licitaţie diferiţilor amatori. Aşa s’a întâmplat şi cu lăzile ex­pediate de Boroş, numai că atunci când s’a procedat la desfacerea lor s’a constatat că in locul pieselor menţionate in facturi nu conţineau decât bolovani de piatră. Cum s’a văzut că erau expediate din Bucu­reşti, cazul a fost adus la cunoştinţa poliţiei cu cercetarea lui fiind dele­gat comisarul Săvescu, de la circum­scripţia 36 poliţienească. In urma măsurilor de veghe, luate. - - - ’ ” de poliţist, Boroş a fost surprins a­seară in timp ce voia să expedieze un nou asemenea colet pentru care da drept expeditor firma „Pincas" din str. Smârdan No. 29. Cum era şi firesc „ingeniosul” şo­­meur a fost îndată arestat şi condus la prefectura poliţiei unde urmează a fi anchetat. Un istoric al cinema­tografului in România Sub titlul: „începuturile şi evolu­ţia cinematografului în România“, revista „Cinema“ a publicat de cu­rând o schiţă istorică a activităţii cinematografice la noi. Bine­înţeles, in cadrul în care a fost publicat, a­­cest articol nu putea conţine toate datele. Staţiuni C. F. R. vacante Tribunalele militare CONDAMNAȚI PENTRU TARE DEZER­­I DI­ WT*3£ä7A PALATUL_JUSTIŢIEI Frauda de la „Banca Comercială din Buzău“ Arestarea directorului Atanasiu —­i Parchetul de Buzău, faţă cu reclama­­nai, se mai aduc o serie de acuzaţiuni I fii t-V-l ili-l ITYIIlî i. ^ , 4-3 • T * , .. . ’ ţiunile unui însemnat număr de acţio De aceia, in ultimul sau număr, a­­nali ai „Băncii Comerciale din Buzău” părut azi, revista „Cinema“ reia pro-­­cari arătau că Consiliul de adminis­­­lema şi adaugă numeroase infor-­traţie a refuzat convocarea unei adu­­maţii, care vor fi de cea mai mare nări generale extraordinare, cu toate valoare pentru cel care se va hotărî,­­că era vorba de acuzări grave aduse la un moment dat să scrie o istorie c­are ajunsese a-şi a cinematografului, puternicului pe vremuri director al Băncii Comerciale din Buzău. Spre a-şi ajunge scopul de a putea frauda banca, Atanasiu a mai săvârşit alte manopere, ca de pildă: Măsluia re­gistrele spre a da aparenţa -- tot in scop de a induce in eroare pe acţionari şi pe eventualii deponenţi — că există disponibil de milioane şi că deci capi­talul băncii se află in stare de lichidi­tate putând face faţă ori­căror cerinţe. A plătit unuia care nu mai era cen­zor al băncii, 34.000 lei drept tantieme, iar plata a mascat-o in registre sub conturi de dobânzi. A ridicat sume de bani de la Banca Mizilului profitând de confuzia de si­tuatien­ ce avea la ambele bănci, ridi­cări pe cari apoi le-a pus in sarcina Băncii din Buzău. A deschis conturi fictive debitoare pe seama agenţiei soc. „Dacia Româ­nia’’ şi a sucursalei Băncii Salariaţilor, încasând in realitate dânsul suma de 200.000 lei ridicată din cassa Băncii Comerciale sub forma de ’împrumut a­­cordat celor două sucursale. A trecut in registrele băncii Comer­ciale sume mai mici de­cât cele dato­rate în realitate de către aceasta către două mari bănci din Bucureşti, iar di­ferenţa intre sumele datorate şi cea trecută în registre — diferenţă repre­zentând 435.000 lei, şi-a insuşit-o. Judecătorul de instrucţie respectiv a procedat la arestarea lui Atanasiu, in interesul cercetărilor şi pe temeiul gra­vităţii faptelor descoperite până acum. Mandatul de arestare a fost confir­mat de tribunalul Buzău. Arestatul a făcut apel la Camera de acuzare din Bucureşti contra jurnalului tribunalului prin care se confirmase mandatul. Camera, prezidată de d. consilier Pi­sau, a respins ieri apelul, menţinând confirmarea, pierde creditul până intr’atât în cât se făcuse şi o cerere de declarare contra ei­, — parchetul de Buzâu s’a sesizat de plângerile acţionarilor şi a orânduit cercetări in gestiunea din ultimii ani ai acestei întreprinderi care ajunsese la o mare desvoltare, având un capi­tal social „deplin vărsat” de 20 mili-Direcţiunea generală a Regiei au­tonome cfr. a declarat vacante ur-toane ler­­mătoarele staţiuni:­­ Cercetările au dus la descoperiri sdro-Piatra Olt,­ Câmpina, Bazai'gic, I lttoare pentru directorul „technic” al Ilia, Fieni, Teleajen, Asău, Bâlca, E-1 NlCulai Atanasiu, care de fapt remis Griam­escu Culmea Sihlea I inducea întreprinderea şi care, prin S i PortS Cotofeni Leorda situatia de seamă ce ?i-° creia£e n­ °' BiDeşti, Portar esti, noţoieni, neoreta­­­raşul sâ­j obţinuse şi reprezentanţa sa-Arciz. s­ocietăţii de asigurare „Dacia România” Cei ce vor sa preia conducerea a-I şi conducerea sucursalei din Buzău a cestor staţiuni, vor trebui să se­­ Băncii Salariaţilor din Bucureşti, mai conformeze dispoziţiunilor publicate­­ figura, şi in consiliul de administraţie în foaia oficială cfr. No. 569, al Băncii Mizilului, etc. (toate aceste calităţi i-au servit în opera de frau­dare a Băncii Comerciale din Buzău). Manoperile s’au dovedit a fi început încă din 1926. La fiecare nouă sporire de Capital, Atanasiu făcea să se treacă in bilanţ că vechile acţiuni (din trecuta emisiune) erau complect achitate prin vărsâminte efective, — de­şi in reali- Secţia Il-a a consiliului de răz-1 tate lucrurile nu steteau astfel. Prin boiu al arapului 2 armată prezidată aceste manopere, dânsul denatura ade­­de d. col. Mărgăritescu Polihron. a-­v^^^s^acă, drep^ade**­sistat de d. comisar lega .'nal°r scop de a atrage noul subscripții pen- Konya Eduard a condamnat In 5°-­ tru marirea capitalului cum şi depozite dința de eri pe soldatul Latanescu spre fructificare, iar pe de altă parte Gheorghe la 6 luni închisoare şi pe ca să poată incasa tantieme grase şi soldatul Ştefanov Ion la un an Inchi- dividende mari, soare ambii vinovaţi de dezertare. I In afară de această operaţiune, cali- APnziTir pisprosn ficată de parchetul Buzău drept escro­pruzi-M*. RUM-INISA _ Icherle, încadrată in art. 264 cod comer- Aceiași secţie a judecat şi opozi-jciai combinat cu art. 332 si 333 cod pe­­ia făcută de soldatul Mircioiu Ioni damnat in lipsă la 2 ani Închisoare ! Zaharia rămâne arestat pentru dezertare şi risipire de e­fecte. In urma concluziunilor puse ! Este vorba de unul din membrii fa­ • împotriva arestării sale, Zaharia de d. comisar regal lt. col. Pruteanu Imiliei Zaharia de la Feteşti (Ialomiţa),a reacţionat pe două căi: in prim rând Radu care a cerut respingerea opo-1 care şi-a creiat o faimă bine meritată, ziţiei, opozantul nu s’a prezentat Fostul primar al Feteştilor, Tase Za­­nici de această dată în faţa instan- m­umi­ei, consiliul­ a respins opoziţia­, con-­măriei) a fost arestat de parchet si damnarea ramanand definitiva. |pus sub inculpare de ultraj cu lovire. ALŢI CONDAMNAŢI | Judecătorul de instrucţie de la Cala­ Au mai fost condamnaţi pentru refuzând să emită mandat de a , .1­0 a­­­restare contra Inculpatului, parchetul dezertare, soldatul Petre A. Grigore I făcu opoziție la tribunal — și fiindcă la 2 luni închisoare 51 Gh.­­01cu la I ^ tribunalul a refuzat arestarea, — s’a luni închisoare. | adresat cu apel la Camera de acuzare O RATA CU BUCLUC... din București. Tot secfia II*a a avut eri sa ju~ I Camera a admis apelul și a ordonat Tu rată' PH “inocularea acestor deriziuni date neste dela o afacere cu o rata... I temeiul art 94 ^ penală­ _ par_ Lucrurile stau astfel. I chetul general a emis mandat de ares-Intorcandu-se dintr o permisie, pe |­tare împotriva lui Tase Zaharia, care care o prelungise cu o zi peste ter­ n’a putut fi găsit şi arestat de câr­menul îngrădit, soldatul Voicu I, după ce Instrucţia afacerii se termi- Tudor din reg. 4 roşiori se gândeşte, naşe iar procesul de fond ajunsese în c’ar fi bine să-şi îmblânzească ma-i faţa tribunalului a făcut opoziţie înaintea tribunalului fondului, contra mandatului de ares­tare, cerând anularea pe mai multe motive, opoziția fu respinsă de tribu­nal ,,ca inadmisibilă” iar in contra a­­cestei hotăriri a tribunalului, Zaharia făcu apel... la Camera de acuzare. In al doilea rând a introdus un fir de contestaţie directă la Camera de acuzare împotriva mandatului de ares­tare, pe care-l arăta ca nefiind emis în Concordanţă cu prevederile legii. Camera de acuzare cercetând ieri cele două opoziţii (sau apeluri, sau contestaţii),­­ le-a respins ca nead­misibile, cea de la tribunal, fiindcă în contra jurnalulu dat ca instanţă de fond, nu se poate face apel la Cameră, cea directă, pe motiv că din moment ce instrucţia afaceri s’a terminat, Ca­mera este dezinvestită şi dânsa şi nu mai are căderea să se ocupe de preven-­­­ţia inculpatului. Zis şi făcut.” Porneşte la drum cu I Chemarea în faliment al d-rului Gheorghian ploconul, însă ghinionul facerea vii­­eri avea a se judece in continuare, ultraj cu lovire adus comisarului Para­­comuna Inoteşti, sa-i oprească soţia I la trib comercial Ilfov cererea de che­­şelului de post care îl întrebă dacă n­iare de declarare in stare de faliment are pasărea de vânzare, la d-lui dr. Gheorghian, fost primar a* La răspunsul său că duce ploco-1 Capitalei, nul cuiva la Bucureşti, „madam şef Date fiind peripeţiile care au prece­de post“, sugerează soţului ideea că dat cererea de declarare, procesul era rata ar fi de furat Soldatul e ares. aşteptat cu interes. Controversa ce se e.,areiJdesbate este aceasta: printre diferitele tat, ţinut la post cateva zile şi de indeletniciri ale d.Bale d dr Gheor­unde întârziase numai o zi la înce­ ghlan poate fi considerat ca negustor? put acum iată-1 considerat ^dezertori in caz afirmativ declararea este po­­la unitate şi pus sub urmărire. I sibilă, in caz contrar legea se opune După concluziile puse de d. co-lla declarare, misar regal căp. Ţinţu Ion şi d. avo- _D. Gheorghian a susţinut şi susţine cat Mihail Plătăreanu care a arătat I n’a f°st comerciant, că adică n’a in amănunţime cum s’au petrecut­­ , lucrurile, în împrejurări destul de dovadă împotriva debitorului, chestiu­­comice, facand pe soldat sa intar-­ nea cinematografului „Odeon”. Fie fără voia sa, consiliul a dat un­­ verdict de achitare. Acest cinematograf construit în 1926 de d. M. Alca­lay pe un teren închiriat pe 10 ani de la d-na dr. Gheorghian, s-a deschis în Februarie 1927 ca fiind proprietatea d-lor Alcalay şi Ştefânes­­cu (d. Ştefănescu-Griviţa intrase ca asociat aducând un aport in bani de 7 milioane şi jumătate cu cari s’a putut termina construcţia localului).. După jumătate de an, d. Ştefănescu Griviţa şi apoi, neobservat, se strecura de a vându partea sa d-lui dr. Gheorghian­­ului de justiţie d. Zenovie Popescu cu prilejul tulburării şedinţelor tribunalu­lui de notariat , femeea Dumitra Flo­­rea zisă Haidadeu, a fost condamnată de judecătoria Ocol. 7, la o lună în­chisoare. Condamnata făcu apel care s'a des­­bătut ieri înaintea trib. Ilfov s. n. com. (care judecă toate afacerile de mic parchet). In urma concluziilor puse de d. pro­curor Tretinescu, tribunalul a respins apelul, menţinând condamnarea dată, acum câteva zile cu o prietenă a ei. IGheorghian ca procurator (in realitate Aceasta spre a se răzbună,­­ a pus­­ ca proprietar)­ă încheiat un act de pe concubinul ei sandu Mandea Şi­­tranzacţie, autentificat de tribunal, cu fratele acestuia Ştefan Mandea ş’u d-na dr. Gheorghian, prin care i-o pândească aseară când a eşit delab­edat soţiei toate drepturile asupra ei­­lucru şi în timp ce trecea pe str. I­nematografului. In această tranzacţie Apolodor au tăbărât asupra ei, şi au|se prevede ca suma de 5 milioane să bătut­ o crunt­ă fie plătită d-lui M. Alcalay, iar pentru A fost condusă la sediul „Sal-Kf a primit poliţe de la d. varii“ unde i s’au dat îngrijirile ne- poliţele suu s,’au achitat­ iar din cele cesare fiind recomandata apoi spi- i arătate, partea reclamantă vrea să­tatului. I tragă concluzia că procura din partea Agresorii, după săvârşirea acestei d-lui ştefănescu nefiind reală, d. Ghe­isprăvi, s’au făcut nevăzuţi. Orghian a fost de fapt coproprietarul cinematografului şi deci comerciant. Desbaterile ce se anunţau interesante n’au putut însă avea loc ieri, de­oare­ce tribunalul a fost solicitat să acorde o amânare a procesului, din cauză de boală a avocatului d-lui dr. Gheor-­ ghian. Procesul a fost amânat la 11 Martie. Condamnată pentru ultraj Trimisă arestată in judecată pentru Diverse Parchetul a trimis in stare de arest, sub inculparea de escrocherie, la cabe, 4 instrucţie, pe Matei Puică, Alexandra Bogdan Piteşti şi Virgil Platon. După luarea Interogatoriilor inculpa­ţilor, d. judecător de instrucţie Rosno­­vanu a emis mandate de arestare con­tra celor de sex masculin, iar pe cea de sex femenin a pus-o in libertate ne­fiind necesară deţinerea ei în prevenţie. — Tribunalul a confirmat mandatul de arestare emis de judecătorul cab. 2 instrucţie Contra lui Nic. Drăgoi, pro­prietarul unei „agenţii" de afaceri in bulev. Elisabeta şi care a escrocat mai multe postulante luându-le garanţii de zeci de mii de lei cu asigurarea inşe­­lătoare că le va angaja in posturi bine retribuite.­­ Camera de acuzare a respins ape­lul parchetului de Buzău Contra infir­mării de către acest tribunal, a man­datului de arestare emis contra lui Ludovic Szekeli sub învinuirea de com­plicitate la delapidarea casierului I. Muşetescu de la divizia XII C. F. R. CITIŢII­­ ÎNTREBAREA LUI Un suflet ales, pus în chinui­­torul impas între comandamentele prieteniei, sincerităţei şi dragostei de E. haushofer­merk ITA LECTURA“ — Floarea literaturilor străine — Lei 5. Scrierea compleetă. La chioşcuri şi librari CAPITALA Incăerare In cârciuma lui Dobre Ion din ca­lea Dudeşti 200, a fost noaptea tre­cută o încherare cu urmări grave între clienţi La o masă petreceau mai mulţi ti­neri printre cari erau şi zidarul Tă­­nase Păun Ghiţă din strada Labora­tor 82 şi parlagiul Ion Alexandrescu. Spre sfârşitul chefului, tinerii au început să se certe şi s’a născut o inc­­er­are în toată puterea cuvântu­lui. HarţăgovŞii clienţi au spart sti­clele, paharele, au răsturnat mesele şi­ abia cu multă greutate a reuşit cârciumarul să-i despartă. Tănase Păun şi Alexandrescu au fost răniţi grav şi au fost internaţi la spitalul Brîncovenesc. Ceilalţi scandalagh au dispărut. Accident de tramvai Săteanul Sf. Corabie din comuna Colibaşi-Ufov trecea cu căruţa pe splaiul Unirei. Traversând linia tramvaiului, că­ruţa s’a ciocnit cu un vagon. Săteanul a fost aruncat din căru­ţă şi s’a ales cu câteva coaste rupte. A fost internat la spitalul Brîn­covenesc. Lovit de cal Bătrânul Ion Şerban, de 52 ani, servitor la grajdurile comunale, pe când făcea curăţenie în grajd a fost lovit cu copita peste braţul stâng, de către un cal nărăvaş. „Salvarea“ l-a internat la spitalul Brâncovenesc. Păţania unui hoţ la Muncitorul Gh. M. Pascu, în etate de 20 ani, domiciliat în şoseaua Ol­teniţei, găsise mijlocul de a’şi pro­cura carne fără parale: se introdu­cea pe ’nserate în Abatorul comunal I acolo cu câte o bucată cât mai vo­luminoasă. Nenorocul lui să fie observat a-i seară de portarul abatorului pândindu-l la observat în momen­tul când voia să fugă cu... prada.­­ Cum la somaţiunea portarului, do­pe preţ de 7 milioane şi jum., însă vân­zarea se efectua — cu consimţământul d-lui Gheorghian — pe numele d-lui M I Alcalay. Vânzarea este apoi cedată’, prin act sub semnătura privată, neau­tentificat, d-lui dr. Gheorghian. D. Ştefănescu-Griviţa deşi vânduse la acea dată d-lui Alcalay — recte d-lui ul drept răspuns se pregătea să es-­ dr. Gheorghian — toate drepturile sale, caladeze poarta, portarul a tras a-la primit ca, de comun acord cu d-sa­supra lui un foc de revolver, glen- cinematograful „Odeon” să funcţioneze tele lovindu-l în cap deasupra u-i ma­i departe, ca şi până atunci, pe uu­­rechii drepte unde s’a şi oprit. Alcalay şi M. Ştefânescu-Gu-In stare Brava a fost apoi inter- tea de fapt a d_lui dr Gheorghian, d. nat de „Salvare Ia spitalul Branco-1 ștefănescu — care încetase a mai ii venesc. I proprietar, a dat d-lui dr. Gheorghian _ ,o procură generală. AgI*GSîUm© J După doi ani de funcţionare a cine-I matografului in acest fel, — timp in Tânăra Elena Topală de 21 ani,­­ care d. dr. Gheorghian era proprietar lucrătoare la fabrica „Meta“ din str. I și procurator al propriului său imobil, Bateriilor, domiciliată în str. Cără-1­i­d-sa a cumpărat de la d. Alcalay midarii de jos No. 9 A. s’a certat toate drepturile acestuia, pentru suma de 8 milioane și 300 mii lei. Apoi d. I CONFERINŢA MICII ÎNŢELEGERI GENEVA, 29 (Rador). — Mi­niştrii de externe ai statelor Micii înţelegeri se vor întâlni Lanî la amiază la Montreux. Lust! ! Februarie 1 S32 CE FEL DE OM ESTE ACESTA? VIAŢA ATENTATORULUI MATUSKA Fugea încoace şi înco­lo, fără nici o ţintă; trecea prin locuri oprite, să­rind îngrădituri şi şanţuri; se ’nvâr­­tea mereu căutând un loc anume al liniei ferate, un loc care i se înti­părise in minte. A fugit aşa ore de-a rândul, până l-au părăsit puterile. Se duse apoi la hotel, se trânti în pat, fără să fi mâncat nimic, fără să fi băut nimic, şi dormi până a doua zi. Când se sculă, îşi luă cheia franceză şi se duse în goană în a­­celaşi loc al liniei ferate. Pe locul unde se învârtise cu o zi înainte, se găseşte un parapet, clă­dit ca să păzească linia ferată in timpul iernii de noianurile de zăpa­dă. Matușka se ascunse îndărătul acestui parapet și-și pironi ochii spre linie. Dintr’o săritură trecu peste pa­rapet. Se asigură că nu-i nimeni in apropiere și începu să scoată șuru­burile unei șine. Vreme de o jumă­tate de ceas se căzni apoi să o des­prindă cu totul de pe traverse. Nu izbuti insă şi renunţă la gândul ăsta, mulţumindu-se să strângă toa­te şuruburile pe marginea terasa meritului. Se aşeză după aceea pe o piatră kilometrică, scoase o hârtie şi scrise un bilet. Matuşka arăta că a comis atenta­tul ca să atragă atenţia lumii asu­pra clasei oprimate. Puse scrisoarea pe parapet şi, în momentul în care luă o piatră ca s-o fixeze, se auzi uruitul unui tren. Trenul trecu peste linia deşuru­­bată şi nu se întâmplă nimic. Dezolat şi frânt de oboseală, Ma­tușka se prăvăl la pământ şi adormi pe ploaie, lângă terasamentul liniei ferate. Se trezi abia în mijlocul nop­ţii, când sosi un alt tren. Şi acesta trecu nevătămat. Matuşka şi-aduse aminte că a lă­sat o scrisoare pe parapet. O luă de-acolo şi o vârî în buzunar. Apoi fugi prin pădure. Rătăci o bucată de vreme, până ce dădu de o potecă. Matuşka ni­meri drumul cel bun şi se îndreptă spre hotel. In hall-ul hotelului, lumea îl în­tâmpină urându-i „la mulţi ani" Era noaptea anului­ nou. Intră în odaia lui şi se trânti în pat. In ziua următoare, Matuşka plecă spre Viena. De-acasă, el dă nevestei sale o telegramă. Irene Matuşka Csantaver. Aranjat toate afacerile. Te aştept Miercuri accelerat. Expediat bani şi scrisoare. Imbră­­ţțişări. MATUŞKA Doamna Matuşka soseşte cu fata la Viena şi e întâmpinată la gară de soţul ei. Trece exact o lună, şi Matuşka pune la cale al doilea atentat. Cu câteva zile înainte, el se duce la Budapesta, hotărât să comită un atentat care să nu mai dea greş. Intră la un negustor de haine vechi şi îşi cumpără de-acolo o pe­reche de pantaloni legaţi jos cu şi­returi, o bluză, o pereche de cizme, o bonetă soldăţească şi o pereche de ochelari. Boneta e atât de largă, că-i cade peste urechi, îşi împache­tează toate lucrurile şi le lasă în gara de Est la depoul de bagaje. Trage la unul din cele mai luxoa­se hoteluri, Hotelul Ritz, şi-şi ia ceaiul în mijlocul unei societăţi ele­gante, având înfăţişarea unui foarte distins pasager. In timpul nopţii, îşi ia pachetul din gară şi se urcă in trenul de Viena. Când ajunge la Viena, trece in­tr’o cabină de toaletă şi-şi schimbă hainele. E de nerecunoscut. îşi strânge hainele lui într’o valiză, iese în stradă şi opreşte un taxime­tru. Se duce in oraş şi cumpără de la o fierărie un drug de fier, două răngi şi o frânghie. Ii dă drumul şoferului, spunându-i să vie după masă să-l ia. Intră intr’un restau­rant, ia masa, apoi îşi cumpără pro­vizii de la o băcănie. La ora hotărâtă, vine şoferul şi-l duce, cu toaă fierăria şi cu toate pachetele, până aproape de Anz­­bach. Matuşka aruncă tot ce are cu el intr’un şanţ al şoselei, îi plăteşte şoferului şi-i dă drumul. Printre copacii pădurii se zăreşte terasamentul liniei ferate. Matuş­­a leagă drugul de fier cu frânghia şi-l tâ­răşte până aproape de linie. Se întoarce iar, şi-şi ia răngile. Le pune toate intr’un loc mai ferit şi le acoperă cu crăci şi frunze uscate. Se inserează. Când se întunecă de-a binelea, Matuşka îşi ia drugul de fier şi-l duce târâş, cu frânghia, pană de­asupra şinelor. Apoi fuge, îşi scoate din buzunar scrisoarea ce-o făcuse cu o liotă mai înainte la Anzbach şi o pune în apropiere sub o piatră. Abia îşi isprăveşte lucrul, şi se aude uruitul trenului. Matuşka se culcă la pământ şi pândeşte. Ochii lui sunt ţintiţi asu­pra locului unde are să se producă nenorocirea, încă puţin, şi Matuşka va fi în culmea fericirii. Şi se ză­resc farurile locomotivei. Dar nici de data asta nu i-a mers. Trenul îşi micşorează din ce în ce viteza. In bezna nopţi se aud strigăte. Farurile locomotivei se îndreaptă către piedica ce i s’a aşezat in cale. In lumina lunii, mecanicul trenu­lui a zărit că ceva zace de-a latul liniei şi a putut opri locomotiva la timp. Matuşka îşi ia biletul şi fuge cât poate.­ Se duce la un han, îşi scoate hai­­nele şi le vâră în foc. In timpul cercetărilor, poliţia a mai găsit în soba hanului resturile hainelor. In cursul lunilor Februarie şi Martie, Matuşka îşi petrece vremea cu escapade a căror ţintă şi al că­ror scop nu-l cunoaşte nimeni. Nici el nu-şi mai aduce aminte pe unde a rătăcit. In Aprilie, ia o nouă hotărâre, îşi strânge toţi banii pe care-i mai are şi se duce la gară. Pe peron se află expresul de Ber­lin. Silvester Matuşka n’a mai fost niciodată la Berlin. Fără să stea mult pe gânduri, îşi cumpără un bilet. Trenul aleargă prin întunerec spre arc­ul ademe­nitor. In zorii zilei, Matuşka stă la fereastra compartimentului şi pri­veşte linia ameţitoare. In dreptul unei staţii, îi frapează numele „Jueterbog”. E singur în compartiment. Des­chide fereastra şi-şi scoate capul a­­fară. S-a luminat de-a binelea. Ma­tuşka observă că gara Jueterbog e înconjurată de pădure, o pădure deasă în mijlocul cărei poţi face tot ce-ţi trăzneşte prin cap, fără să te vadă nimeni. Expresul se opreşte în gara An­halt. Matuşka se dă jos din tren. In apropierea gării e un hotel. Matuşka angajează o cameră, işi lasă lucrurile acolo şi se duce prin oraş. Se opreşte în faţa unei prăvălii, în vitrina căreia sunt expuse tot felul de articole tehnice. Matuşka intră în magazin şi cere un aparat autogen pentru tăiatul şinelor. îşi mai cumpără o bicicletă, îşi ia apoi valiza de la hotel şi o porneşte din nou spre gară. Acum ia trenul care-l duce la Jüterbog. Ajungând la Jüteborg, Matuşka trage mai întâi la hotel, îşi ia bici­cleta şi aparatul de tăiat şi se în­­dreaptă spre pădurea de lângă gară. Pe drum găseşte o bucată de tablă şi începe să facă experienţe cu apa­ratul. Intenţia lui e să taie în aşa chip, încât trenul care o trece pe-acolo să nu mai scape nevătămat, ci să se rostogolească. încercarea cu bucata de tablă a izbutit numai pe jumătate, şi Ma­tuşka se întoarce la hotel. In timpul nopţii, aleargă iarăşi spre linia ferată şi scoate dintr’un tufiş uneltele ascunse. îşi pune in funcţie aparatul şi începe să taie o şină. Nu are însă succes. Se apropie un tren. Matuşka se dă îndărăt, apoi revine. Mai face o încercare, dar nici de data asta nu izbuteşte. E atât de neindemânatec, încât îşi arde picioarele la flacăra aparatului. Cuprins de desnădejde, el renunţă să-şi pună acum planul în aplicare şi amână executarea pentru altădată, când va reveni cu mijloace mai sigure, îşi împachetea­ză toate lucrurile şi, împreună cu bicicleta, le dă ca bagaj pentru tre­nul de Berlin, îşi ia apoi un bilet şi se urcă şi el în tren. Ajungând la Berlin, Matuşka se plimbă cu bicicleta, fără să se mai oprească nicăeri. Are impresia că, descoperindu-se încercarea, de la Jüterbog, e urmărit şi că ar putea, fi prins. Se duce la gară şi depune apara­tul autogen la birroul de bagaje. Trece apoi la o prăvălie şi-şi vinde bicicleta. îşi petrece noaptea intr’un hotel de rând, iar a doua zi îşi ia aparatul de tăiat dela depozitul de bagaje şi-l vinde aceluiaşi negu­stor dela care il cumpărase. Hoinăreşte pe străzile Berlinului, acostează în Friedrichstrasse o fată, merge cu ea până în colţul străzii, ii dă trei mărci, o lasă singură şi fuge. Acelaşi lucru se repetă şi cu altele, până când Matuşka se vede urmărit de o ceată de femei, care parcă ar goni vânatul. Ca să scape de ele, se urcă in­tr’un taxi cu care umblă prin tot o­­raşul. Se hotărăşte apoi să se ducă la gară şi să se’ntoarcă la Viena. In momentul in care ajunge pe peron, Matuşka mai are vreme să apuce trenul care tocmai se pusese în mişcare. „Voiam să mă văd odată acasă,— a declarat Matuşka în timpul inte­rogatorului. Mă săturasem de toate astea. Și, drept vorbind, nici nu-mi dădeam seama ce mă îndeamnă să plec la Berlin și apoi la Jüterbog, încercările mele de a comite un a­­tentat îmi apăreau ca ceva petrecut în vis. Nu-mi venea să cred că eu smt acela care pusese la cale ase­menea crimă. .Deodată mi-am adus aminte de nevastă şi de copil. Atunci m’am gândit să le trimit prin mandat te­legrafic 500 de şilingi. Mi-am dat seama că rămăsese acasă fără nici un ban. Tot atunci le-am dat şi o telegramă: „Vă iubesc mult”. Şi­ in­tr’adevăr îmi erau atât de dragi­­ şi nevasta și copilul — în clipa în care trenul mă ducea spre casă! (Va urma) * Premierele TEATRUL „REGINA MARIA“, „Sybtil” de Perthowee Roland. O piesă de aventuri şi de dragoste într’un cadru în care climatul torid influenţează asupra fierbinţelii dra­gostei. D-nii Tony Bulandra, G Storin şi d-na Maria Antonov au fost eroii aplaudaţi ai spectacolului, care prin nota lui senzaţională va atrage pu­­blic şi deci va ţine afisul

Next