Dimineaţa, aprilie 1935 (Anul 31, nr. 10152-10179)

1935-04-01 / nr. 10152

I NOUI DRUMURI ITALIENE V.—Perugia Drurnul de la Florenţa la Peru- in amintirea admirativă a seco­gia se strecoară prin întorto­­chieri brusce şi îndrăzneţe să­rituri sub dealurile de vii şi măs­lini deasupra cărora nemilos plouă, adăugind la umezeala ca­re se ridică până sus la fereşti­­le caselor rare. In locul roşului şi verdelui veşmintelor obişnuite la Sud de Roma, aici, sub imen­sele umbrele colorate, un albas­tru sever e preferat de femeile, în genere frumoase, care se gră­besc să-şi facă dru­mul pe şosea­ua netedă a constructorilor mo­derni. Un ceas şi jumătate până la Arezzo, care-şi înscrie pe muchia înălţimii zidurile brune, de o puternică alcătuire. Apoi în dreapta lacul Trasimen apare o imensă întindere de palid albas­tru, pustiu, fără luntri, dar dea­supra­ căruia pescăruşii albi se zbat căutându-şi prada. gabbia­­nii cu aripi care se rotunjesc larg ca nişte pânze de corabie. Ierburi, capcane pentru peşti îi mărgenesc ţermul jos. O insulă arată întărituri de castel şi mă­năstire. Nu se deosebeşte lungul şir de case, întregi grupe orăşe­neşti, care numai noaptea apare îndelung. Înconjurând cu­ foc marea­ întindere de­ un alburiu şters. La capăt, trebuind să fie luată în piept de trăsurile care-şi incoardă puterile, Perugia se de­scopere pe încetul în desfăşura­rea serpentinelor. Etruscă e şi nobila cetate care se mândreşte cu numele unuia din cei mai mari pictori ai ar­moniei italiene, Perugino, dar şi aici lupta între misterul asiatic, sublimat prin creştinism, şi sim­plicitatea, claritatea latină cu­prinde elementele unei intere­sante drame sufleteşti. Zidurile, arcele, porţile, „pu­ţurile” sepulcrale, poate, fântâ­nile, vin de la întemeetori, oa­meni­ ctitoriilor tainice şi ai ri­turilor sacre. Ceea ce se numeşte azi „Maiestatea Bolţilor” (Maes­­t'ă della volte) e opera lor. Peste o epocă romană, răma­să fără alte urme decât biseri­cuţa Sant’Angelo, se ridică un strălucitor ev mediu, care nu şi-a­ săvârşit catedrala, dar a făcut din Palatul Comunei,imensă clădire masivă cu turn, crenele, trei registre de fereşti, dintre care cele de sus de un triumfant gotic, una din cele mai echilibra­te vechi clădiri publice ale Ita­liei, şi frumuseţea sălilor de sfă­­tuire e impunătoare. Alte palate, al Tribunalului, cu portalul aşa de elegant prin finele lui sculp­turi, ale schimbului negustorilor de pe vremuri au acelaş puternic caracter. Unele străzi, ca a „Bi­volului” (del Buffalo) prezintă aceleaşi bolţi, aceleaşi scări în­tinse până departe, aceleaşi fun­duri obscure ca Viterbo, pe când Orvieto se întinde în linii drepte fără ascunzători şi locuri de pândă. Trepte roase de paşii ge­neraţiilor se ridică între negre ziduri moarte. Din acest mediu, pregătit prin eterice scene sacre şi îngereşti, sau legende ale sfinţilor ca aceia care, de mâna lui Fiorenzo di Lo­renzo­­), in legătură cu vizi­ta împăratului bizantin loan al VIII-lea, mergând la Sinodul de la Florenţa, cu bătrânul pa­triarh Iosif, prezintă la colţul u­­nei minuni a Sfântului Bernar­­din, pe oaspeţii greci, se ridică Pietro Vannucci care păstrează lelor epitetul care-l leagă de ce­tatea naşterei sale. El nu e nu­mai pictorul Madonei pe care a dus-o mai departe ucenicul său . Din acelaş timp, Bonigli şi au­torul unor fresce, ca aceia­, de mare valoare, care reprezintă asediul Perugiei, Boccaţi şi Caporali, de prof. N. Iorgat Rafael, ci şi înfăţişătorul între­gii legende sacre a Mântuitoru­lui, de la iesle până la Drumul Crucii, unde el apare cu lacrimi de sânge in ochi, dar d­e faţa ce­lui ce îndură senin pentru a se împlini voia­ tatălui său. Miracolul lui S. Bernardino de Fiorenzo di Lorenzo (Pinacoteca din Perugia) h Luni I Aprilie 1935 Construirea a două contra-torpiloare poloneze VARȘOVIA, 30 (Rador). — Gu­vernul a semnat un contract cu șantierele navale Samuel White din Cowes (Anglia), pentru construirea a două contra-torpiloare destinate marinei polone. Fiecare dintre cele două contra-torpiloare va avea câ­te 2.000 tone. Orice carte franceză literară, ştiinţifică, medi­cală, de drept etc., ce nu găsiţi în librărie se procură urgent prin Librăria A.R. Hachette Str. Lipscani 26, Bucureşti Pentru informaţii mărci pentru răspuns Curiozităţi Pentru distracţia animalelor O doamnă din America are o me­serie ciudată: e „umoristă” in sco­pul de a dispune animalele. Bine­înţeles animalele de lux, câini, pa­pagali sau canari din palatele mi­liardarilor, uşor neurastenizaţi, fă­ră poftă, de mâncare. Umoristă e chemată să le amelioreze dispoziţia prin fel de fel de giumbuşlucuri muzică sau alte trucuri. De curând ea­­ a fost consultată in următorul caz: un negustor de animale constată cu neplăcere că un superb pui de leopard, un­ exem­plar preţios, pe care-1 asigurase in caz de deces, se arăta extran­ de apatic. Deşi medicii nu puteau con­stata nici un fel de boală la­ el, a­­nimalul zăcea nemişcat in cuşca lui zile întregi. Negustorul aştepta pentru ziua următoare vizita unui client care se interesa de leopard. Dar o fiară prost dispusă şi melancolică avea puţine şanse de reuşită pe lângă a­­mator. De aceea negustorul se ho­­tări să consulte pe umoristă, care după o­­şedinţă de patru ore, reuşi să înveselească leopardul, din lumea largă Primăvara, — pe calea Victoriei Vaticanul modernizat Vaticanul s’a modernizat foarte mult in cursul ultimilor ani­ S’a in­stalat un ascensor, telefon, radio, s’g, făcut gară proprie şi in curând va avea şi un aerodrom. Deocam­dată posedă un avion oferit din partea, misionarilor. Papa l-a exa­minat şi a felicitat pe pilot. E vorba ca Vaticanul să aibă peste puţin un avion al cetăţii sfinte. Cum se exploatează o statistică La adunarea generală a Agirului s’au tras concluzii false dintr’o statistică a inginerilor după origina etnică Asociaţia Generală a inginerilor români (Agir) a ţinut şedinţă, Du­minica trecută, şi a discutat ches­tiunea proporţionalităţii in meseria inginerească. Cum. se potriveşte pen­tru această profesiune, raportorii au. prezentat ,cifre, şi table,, arătând, situaţia din punctul de vedere al ce­tăţeniei, şi al origonei etnice. FC traz&. .acestor­­cifre, după paro­la lansată in ultimul timp, s’a cerut proporţionalitatea. Iar ziarele favo­rabile ideii au scris comentarii, a­­probănd cererea și afirmând că din acele tabele, reese necesitatea im­perioasă de a se „restabili”­ echili­brul. Asemenea vorbe le auzim de mult. Dar bazate pe impresii, nu pe cifre. Acuma se repetă cererea, ba­zată de astă dată pe tabele. SITUAŢIA LA C. F. R. Spre uimirea noastră, vedem însă că tabelele prezentate la adunarea generală a Agirului duc la conclu­zii exact contrare. Iată, de pildă, tabela privind pe inginerii de la C. F. R.: In posturile superioare, 24 mino­ritari din 160, adică 18 la sută. In posturile mijlocii, 103 minori­tari din 271, adică 38 la sută. In posturile mici, 108 minoritari din 275, adică 39 la sută. In total 235 din 706, adică 33 şi ju­mătate la sută. La celelate instituţii, depinzând de Ministerul Comunicaţiilor, 105 minoritari din 297, adică 34 la sută, Ge însemnează aceste cifre? După părerea, partizanilor numărului pro­porţional, ele arată că statul, prin­­tr’o nepăsare vinovată, a tolerat să se ajungă la această situaţie gravă pentru elementul românesc. Dar ca­re este realitatea? DIN­ 1919 PANA AZI Ca să ştiu unde a ajuns cineva sau ceva, treb­ue­ să ştiu ,de unde a pornit. In­ cazul de faţă, in 1919, i­­mediat, după Unire, aveam 3000 de km. de cale ferată in vechiul Regat­, cu un personal exclusiv românesc şi am luat in­­stăpânire 8000 de km. de cale ferată în nouile provincii, cu un personal aproape exclusiv mino­ritar. In total se aflau atunci la C. F. R. aproximativ­­70 la sută ingi­neri minoritari şi 30 la sută români de baştină. Noi am fi putut decide, atunci, închiderea celor mai multe linii de cale ferată, ca să nu primim pe a­­ceşti minoritari. Dar am preferat să menţinem căile ferate şi deci şi personalul tehnic pe care-1 avem. Prin urmare, In 1919, aveam in România Mare 70 la sută ingineri, minoritari. In 1934, numărul lor A SCĂZUT la 33 şi jumătate la sută. Pe ce cale? Printr’o toleranţă ex­cesivă a forurilor conducătoare, cari au admis năvala minoritarilor in slujbe, aşa cum se spune? Sau din contra, printr’o înlăturare aproa­pe absolută a minoritarilor la noui­le numiri? Noi nu avem la dispoziţie tabele ca d. ing. I. Du­mitres­cu, spre a con­trola exact situaţia. Dar am publica bucuros, dacă d-sa ne-ar pune la dispoziţie, tabele arătând situaţia din cinci in cinci ani, dela Unire pâ­nă azi. Şi astfel s’ar vedea dacă pro­centul minoritarilor e in creştere sau in scădere. Judecând numai cu logica, noi spunem­ că durata serviciului unui funcţionar fiind de 30—35. de . ani in cei 16 ani dela 1919 la 193Litre-1 -bug sa fi părăsit serviciul prin moar-­­ te, pensionare, etc., cam jumătate din numărul celor ce se aflau, in serviciu in 1919. Si vedem din ci­frele d-lui ing. Dumitrescu că, ac­tualmente, se află in serviciu 33—34 la sută minoritari, adică numai ju­mătate din numărul ceferiștilor din 1919. Ceea ce dovedeşte că in acest interval nu­­ s’au mai numit minori­­­tari, decât intrăm număr cu ,totul neînsemnat. Şi m­ai înseamnă că, dacă se conti­nuă cu acest sistem, Încă un an, cel mult doi, se va atinge idealul parti­zanilor proporţionalităţii, adică vom avea 39 la sută minoritari. Prin Cum se vede, contrar afirmaţiilor curente, locurile de comandă sânt rezervate aproape exclusiv români­lor de baştină: din 15 ingineri in­spectori generali, numai unul este minoritar, de­sigur dintre cei ră­maşi in­­funcţie din 1919 şi care, de pe atunci, era inspector­­general. E­­lementul românesc a fost protejat la avansări, sărind câte două şi trei clase peste minoritari, spre a ocupa locurile de comandă rămase vacan­te, urmare, peste un an sau doi, cine va cere în mod sincer proporţionali­­tatea, va trebui să pretindă schim­barea sistemului de numire, dar in sens invers, decât cel cerut de „va­­lachişti”, va trebui înmulţit numă­­rul minoritarilor nou numiţi, pentru că altfel el ar scădea sub pr­oporţio­nala cerută. SITUAŢIA LA CELELAL­TE SERVICII Mai complect este tabloul pe care d. in­ Dumitrescu ni-l dă asupra inginerilor la celelalte servicii publi­ce. lată-l: Deasemenea reese din tabela că nouile numiri se fac aproape exclu­siv dintre românii de baştină. Acea­sta o dovedeşte faptul că, in contin­gentele cele mai­ tinere,­­stagiari şi ingineri ordinari ci III, printre cari aproape numai sânt funcţionari ră­maşi din 1919) avem din 134 numai 24 minoritari, adică­ numai­ 19 la su­tă doi total, deci sub proporţionali­­tatea cerută de d. Vaida. Gradul şi clasa Total Români Minoritari ■ Procentul minoritarilor ing. insp, g-ral I2 . 2 . ' ing. insp. g-ral 11 13 121 896 ing. şefi cl. I 189 9 50% ing, şefi cl. II 44 24 20 15.5% ing. ordinar ci. 1 73 33 40 54.7% . ; ing. ordinar cl. II 73 49 24 34% ing. ordinar cl- III 124 102 22 18% ing stagiar 108 2 20% Total 357 239 118 In mediu 33% De ce fac cei acuzaţi? Pentru ce relevăm aceste lucruri? Pentru că ele arată o situaţia din cele mai curioase. In adevăr, de la unire încoace toa­te guvernele au urmat aceiaşi poli­tică, şi anume restrângerea numă­rului minoritarilor din funcţiile po­litice, restrângere care a mers,d­in majoritatea, cazurilor, până la În­lăturarea absolută a. minoritarilor la. 'nouile numiri. Rezultatul a fost că, după 16 ani, chiar in acele institu­ţii unde, la unire, numărul minori­tarilor era covârşitor, azi să avem proporţia aproape normală. Cu toate acestea,, s’au găsit poli­ticieni, ca d. Goga acum doi ani şi d. Vaida astăzi, came să afirme că, intenţionat sau din nepăsare, guver­nele au admis ca minoritarii să ocu­pe locurile românilor. Multe ziare le ţin hangul. Şi, curios este că miniştrii din gu­vernele trecute, în loc să protesteze şi să arăte realitatea, acceptă ata­curile ce li se aduc. Ba unii contri­­bue chiar la ele. De pildă, d. Mirto, care a fost ministru al comunicaţii­lor, aderă la acţiunea d-lui Vaida, ca protest contra d-sale insuşi că in trecut ar fi numit minoritari, ceea ce nu-i adevărat. Sau d. D. R. loaniţescu: Nu-i nici o lună de când scria că, prin cuvân­tul „străini", nu se poate înţelege de cât cetăţenii altor state. Iar azi, nici crap la proţap cu mujdei de ustu­­roiu n’a mâncat, nici gura nu-i mi­roase, şi insultă guvernele trecute pentrucă n’au făcut nimic spre a proteja munca naţională. D-sa trece de partea d-lui Vaida, pentru, ca, cel puţin pe viitor, să cuprindă şi pe minoritari printre cei ce trebuesc a­­lungaţi peste graniţe, căci numiri de minoritari nu făcuse nici d-sa. N’a fost nevoe nici de d. Goga, nici — ___ ... de d. Vaida, nici de ziarele şovine, pentru, ca să se ia măsuri făcute împotriva numărului mare de mino­ritari in funcţiile publice. Dar cei ce le-au luat şi azi se văd insultaţi, pentru cât nu le-ar fi luat, cel puţin să protesteze. Dacă din considerente practice tac din gură, arătăm noi in locul lor adevărata situaţie. CÂŢI ARHITECŢI ARE COMUNA BUCUREŞTI O ultimă observaţie. La întrunirea „Agirului" s'a spus că, in Bucureşti, din 552 arhitecţi, 188 sânt minoritari şi evrei; din 334 ingineri conducăto­ri, 208 sânt minoritari şi evrei; din 783 constructori sânt 297 minoritari şi 44 evrei. Este şi natural ca, atunci când minoritarii nu sunt primiţi in func­ţiile publice, să se aglomereze in profesiile libere. S’a afirmat insă că e vorba de funcţionari ai munici­piului. Am zâmbit, intrebându-ne dacă se va găsit un singur cititor care să creadă că Municipiul Bucu­reşti are 552 arhitecţi. Nici New- Yorkul, cu 11 milioane de locuitori, nu poate avea un număr atât de mare. Dar credulitatea este mare. Au fost ziare cari au repetat foarte serios aceste cifre, crezându-se că in adevăr municipiul Bucureşti are in cadrele sale de funcţionari 552 arhi­tecţi, 334 de ingineri conducători de construcţii şi 783 constructori... G. GAMA CATAR AL APARATULUI DIGESTIV In activitatea medicală se între­buințează cu mare succes apa na­­turală­ purgativă. .TRAN­S - IOSEF”, U bărbaţi, femei cjjfru lg, cpPU, ••­ T .a T Revolta negrilor din Harlem In ultimul timp s’au întâmplat dese cazuri de linşare a negrilor in sta­­­tele din sudul Americii, ceea ce a stârnit pe de o parte revolta negri­lor. pe de altă parte a contribuit la unirea numeroaselor grupări de ne­gri, care se dușmăneau intre ei. In orașul lor, Harlem, cartierul negrilor din New-York, s’au ţinut o serie de întruniri sub deviza­ împo­triva brutalităţii albilor. In­­ această atmosferă de încordare a survenit zvonul despre uciderea unui­ negru de 16 ani de către nişte funcţionari comerciali albi. In prăvălia in care intrase tânărul pentru o târguiala ii dispăru unui vânzător un briceag. Vânzătorul învinui pe negru, dar in realitate briceagul căzuse sub o tej­ghea si a fost regăsit in curând. A avut loc un schimb violent de cu­vinte, urmat de o inederare in cursul căreia­ negrul a fost, trântit­.,la pă­mânt de patru albi. O negresă, ca­re i-a sărit li ajutor,­­a fost Şi ea ,maltratată. Negrii au suferit insă, numai, leziuni uşoare.­­Pentru populaţia neagră acest in­cident, cu­­zvonul de ucidere, a fost semnalul de alarmă pentru o revoltă cum n’a mai văzut New-Yorkul. Cu o repeziciune uimitoare, care sfida orice măsuri ale poliţiei, s’a format un cortegiu demonstrativ uriaş, cu steaguri roşii in frunte. Mii de negri, urmaţi şi de grupuri de muncitori albi, au colindat străzile, cântând Internaţionala. Pe afişe uriaşe se puteau citi inscripţiile: Răzbunare pentru linşările negrilor, vrem ega­litate. S’au devastat prăvălii ai căror pa­troni erau socotiţi duşmani­ ai negri­lor, ca şi restaurantele in care ne­grii nu au acces şi hotelurile in care negrii fuseseră bruscaţi. O armată de 2000 poliţişti a căutat, să se opuie demonstranţilor, care insă­­nu s-au lăsat descurajaţi nici de gaze lacri­mogene, nici de focuri de armă. Au fost răniţi câteva sute de negri, din­tre cari şase foarte grav. La rândul lor negrii au ripostat cu aceleaşi măsuri, trăgând focuri de armă în poliţişti de pe acoperişurile, caselor din Avenue 125. Printre de­monstranţii se află şi câţiva munci­tori albi. Revolta dela Harlem a avut re­percusiuni şi in statele dela sud un­de, s’a format o ligă a negrilor cu deviza: „Să se pună capăt linşări­lor". Un comitet compus din perso­nalităţi marcante albe şi negre stu­diază posibilităţile de echivalare şi egalizare de drepturi in societate ale negrilor pe cale paşnică, de­ frica al­tor incidente similare sau chiar mai grave. Prima femee poliţistă in Orient La Istanbul femeile au cucerit şi posturile de agenţi de circulaţie. Când s’a văzut pentru prima oară o femeie la răscrucea unor­­străzi din bentru foarte frecventate, pietonii se îngrămădeau s’o privească cu ui­mire. Poliţistă a auzit şi cuvinte de laudă şi­ admiraţie, dar şi altele de batjocură. Energică, femeia s-a în­tors odată, apucând de guler pe unul dim mulţime care făcea ceri mai mare gălăgie, şi ii adresa ironii şi chiar înjurături, şi l-a dus la­ un coleg poliţist, care la rândul lui il escortă la comisariat. Fusese o situaţie critică, dar pri­ma­ fem­eie­ poliţistă din Istambul o biruise. Din clipa aceea ea s’a bu­curat, şi se bucură de respectul şi stima universală. Scrisoarea cu bucluc Un cunoscut avocat parizian s’a căsătorit la o dată anumită, să zi-' cem 19 Martie, şi invită la nuntă, numeroşi colegi intre care şi­ pe un avocat a cărui alegere ca decan al baroului o susţinuse, cu mult zel cu Câtăva vreme inainte. Acesta se scuză prin următoarea scrisoare: * .Regret­ din suflet, dragă colega şi prietene. Până in ultima­ clipă am sperat să-ţi pot strânge mană, du­­mitale şi încântătoarei d-tale soţii şi să-ţi exprim verbal felicitările mele. Dar o chestiune urgentă, pe care n’o puteam prevede, mă sileşte in ultimul moment să renunţ la a­­ceasta plăcere deosebită”. Scrisoarea era datată din 19 Mar­tie. Adresantul o primi insă în ziua de 13, căci fusese dictată secretarei in ziua de 12, iar secretara o pusese imediat la poştă, din eroare. Candidatul la însurătoare spuse, zâmbind: se cunoaşte că colegul meu nu mai candidează anul aces­ta la barou. Pagina 3-a Un sport străvechi Unul din sporturile care are cel mai mare succes in public este ho­­ckey-ul pe ghiaţă. Dar nu e un sport nou. El a luat fiinţă in seco­lul al XV-lea, in Ţările de Jos, de unde a fost introdus in Anglia. A­­colo a fost botezat „bandy“. Abia in 1860 hockey-ul pe ghiaţă a fost in­trodus în Canada, unde e sportul cel mai popular, care se poate practica pe 500 piste artificiale, fără a mai socoti pe cele naturale. In 1908, hockey-ul canadian a luat definitiv locul bandy-ului în Euro­pa. Atunci a fost fondată la Paris Federaţia internaţională a hockey­­ului pe ghiaţă. Cel mai sănătos băiat din America La acest concurs n’au putut can­dida decât băeţi americani, intre 14 şi 18 ani. Ei au fost examinaţi de către 35 de medici specialişti. Dintre cei 11­ 000 candidaţi a ieşit biruitor un tânăr de 16 ani Leland Monas­­mith. El a căpătat un premiu de 5000 dolari şi a semnat un contract cu o firmă de reclame, care ii dă un frumos venit lunar pentru drep­tul de a utiliza fotografia şi nume­le lui in scop de reclamă, ca de pil­dă. „Cel mai sănătos băiat din Ame­rica consumă exclusiv preparatele cutare. O femee salvează trei sute de câini Municipiul oraşului Zurich a spo­rit anul acesta taxa, pe câini cu su­tă la sută. Acest impozit fiind prea greu pentru mulţi proprietari să­raci de câini, ei s’au decis — cu inima sângerândă — să se despar­tă de tovarăşii patrupezi şi să-i o­­trăvească. Recent a apărut insă in ziarele elveţiene un anunţ, prin care toţi­ proprietarii de câini in imposibili­tate de a plăti impozitul sunt soli­citaţi să-şi dea adresele. Anunţul a fost dat de o doamnă bătrână din elită, care a făcut personal anchete la domiciliu şi a plătit impozitele, salvând astfel viaţa, a trei sute de câini. Doamna a ţinut să rămână anonimă şi a refuzat toate onoru­rile oferite de S. P. A. elveţian. i Boi­­oratri

Next