Dimineaţa, septembrie 1935 (Anul 31, nr. 10303-10332)

1935-09-01 / nr. 10303

Anul 31 No. 10.303 NOPŢI DIN SHANGAI TRISTEŢEA DANCINGURILOR PASIUNEA JOCULUI v Fondată în 1904 de CONST. MILLE 3 Lei 14 PAGINIDuminică 1 Septembrie 1935 G. BOENARU cântă la cea mai frumoasă grădină ■ a Bucureştilor ' | Bucureşti, Str. Const. Mille (Sărindar) 5-7-9 ||TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.53 ______Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Taxice 31—2. Tramvai 3 Grătar renumit— Preţuri moderate In „Realitatea Ilustrată“ apărută azî cu senzaţionale fotografii şi repor­taje din toată lumea MOARTEA REGINEI BELGIEI Moartea aceasta, pricinuită prin­­tr’un accident de automobil, amin­teşte moartea regelui Albert al Bel­giei, survenită acum un an, tot în urma unui accident. In vremurile vechi s’ar fi spus că Destinul se în­verşunează în contra familiei regale a Belgiei. Cele două morţi, întâm­plate la un interval de timp foarte scurt şi care se datorează, amân­două, unor cauze întâmplătoare, unor accidente, (regele Albert, care era un alpinist desăvârşit, a căzut victimă unei ascensiuni) vor izbi de­sigur imaginaţiunile. Tragedia este dintre acele care impresionează mulţimea. Este vorba de suverani, de oameni cari sunt pe cea mai înaltă treaptă a societăţii şi cari, în ochii poporului, întrupează maximul de putere, de glorie şi de strălucire. Ceea ce se întâmplă suveranilor iese însă pentru mulţi din comun. Accidentele care se întâmplă oame­nilor de rând sunt simple accidente. Cele care ating familiile suverane sunt puse pe alt plan. Ele provoacă o emoţie profundă. Drama apare re­dutabilă, copleşitoare, iar fatalitatea care a permis nenorocirea ia un ca­racter de mister teribil. Din Bruxel­les se anunţa, că ştirea despre ca­tastrofa de la Lucerna, care a costat viaţa tinerii regine, a produs un efect de consternare absolut inima­ginabil. Un sentiment de stupefac­ţie şi de adâncă întristare a cuprins poporul belgian. Sentimentul acesta este explica­bil însă nu numai pen­tru ca în cauză sunt suveranii, ci şi fiindcă membrii familiei domnitoare belgiene se bu­­­­cură, ca oameni, de simpatiile po­porului belgian. Dinastia belgiană a dat regi remarcabili, adevăraţi oa­meni de stat. Ei au luat ca model pe regii Angliei. Ca şi aceştia, regii­­ Belgiei au respectat scrupulos Con­stituţia şi libertăţile poporului. De altfel, poporul belgian, deprins prin lupte seculare să facă să i se res­pecte drepturile, n’ar fi admis alt regim decât cel al libertăţilor. Regii Belgiei au înţeles aceasta şi, în marginea puterilor lor, s’au consa­crat operei de înaintare economică şi­ culturală a poporului. Regele Leopold al II-lea a dat Belgiei un imperiu colonial. Se cunoaşte rolul regelui Albert în război. Membrii dinastiei belgiene s-au distins totdeauna prin simplicitatea vieţii lor. Despre ei se poate spune că se consideră nu ca suverani cu drepturi divine, ci ca primii cetă­ţeni ai ţării. Regina Astrid, care a murit în accidentul dela Lucerna, a căutat şi dânsa, în timpul cât a fost prinţesă moştenitoare şi în anul cât a fost pe tron, să menţie tradiţiu­­nile dinastiei. Prinţesă suedeză, ve­nită adică din nordul atât de înain­tat al Europei, dintr-o Curte cu aceiaşi situaţie ca cea a Belgiei, tradiţiile acesteia din urmă nu i-au fost grele. Soarta acestei regine, care lasă în urma ei doi copii, va fi desigur, din simplul punct de vedere ome­nesc, deplânsă de lumea întreagă. Este un doliu pe care-l va împărtăși oricine. Dim. Tratativele dela Paris — De ce o fi venit fi. Rădulescu dela Paris? — Fiindcă a tratat două luni, a venit să se od­ii­nească și pe urmă o să trateze iar. .................... im uium——a—ţ AFACEREA WEBER Ziaristul expulzat pregătea o lovitură de stat Cazul „ziaristului” german Fre­deric Weber ia din zi în zi un as­pect mai senzaţional. Rezultatele la care a ajuns siguranţa generală a statului au surprins pe toată lumea. Activitatea lui Frederic Weber nu s’a mărginit numai la imixtiunea în chestiunile de politică internă — a cărei manifestaţie evidentă a fost cu ocazia demonstraţiei dela Chişi­nău — ci Weber a organizat in ţară o vastă reţea de propagandă hitle­­ristă şi de agitaţie, minând astfel liniştea internă. Agenţii germani au pătruns în colţurile cele mai intime ale organi­zaţiei sociale ţezând o pânză de păianjen extrem de dăunătoare. ACTIVITATEA LUI WEBER Evident că organele autorizate au cercetat mai întâi activitatea aşa zis ziaristică a lui Weber. Evident că din prima clipă anchetatorii şi-au dat seama că este vorba numai de o mistificare. Frederic Weber se dădea drept a­­taşatul de presă al legaţiei germane, iar relaţiile lui dese cu misiunea di­plomatică hitleristă de la noi făcea pe unii să ia drept bună această a­­firmaţie. In orice caz Weber era co­respondentul oficial al ziarului „Voelkischer Beobachter”, oficiosul lui Hitler, căruia ii trimitea articole asupra politicii interne și externe a României. In jurul lui Weber se a­flau o serie întreagă de secretari particulari cari redactau de fapt ar­ticolele apărute în „Voelkischer Beobachter”. Weber nu făcea decât să dea indicaţiile generale. Articolele apărute în „Voelkischer Beobachter” sunt extrem de violen­te. Tonul lor brutal n’a fost luat insă in seamă deoarece urbanitatea de expresie a presei hitleriste este unanim cunoscută. Astăzi s’a stabilit cu precizie că Weber s’a folosit de cartea de cores­pondent numai spre a-şi masca ac­tivitatea sa de propagandist şi orga­nizator hitlerist. PARTIDELE POLITICE ŞI PRO­PAGANDA LUI WEBER O a doua chestiune care a cău­tat să fie elucidată de siguranţă este aceea a raporturilor existen­te între Frederic Weber şi diver­sele grupări politice dela noi. Nu încape îndoială că în acea­stă materie nu poate fi vorba de dovezi scrise deoarece nici una din părţi n’a făcut imprudenţa să, facă vre-un schimb de scri­sori. Tratativele s’au dus pe cale orală iar locurile de întâlnire au fost astfel alese încât să fie fe­rite de orice ochiu indiscret. Cu toate acestea sunt o serie de prezumpţiuni grave cari indică legăturile dintre precizarea de a­­titudine a diverselor grupări po­litice de la noi şi prezenţa in ţară a unor dintre agenţii hitlerişti mai de seamă. Se afirmă că în dosarul cazului Frederic Weber s’ar găsi unele rapoarte ale agenţilor poliţieneşti prin care se relatează întrevede­rile şi convorbirile dintre Weber şi diferite persoane. In caz că aceste documente există, publicarea lor se impune de la sine. In orice caz autorităţile sunt datoare să dea cel puţin un comunicat lămuritor. UCRAINIENI1 SKOROPATZKIŞTI In cercurile bine informate cir­culă ştirea că Frederic Weber ar fi avut în ţară o activitate dea dreptul extraordinară. Se susţine că el ar fi fost trimis de guvernul naţional­­socialist pentru a organiza acţiunea ucrainienilor albi de sub conducerea hatmanului Skoropatzky. Este ştiut că refugiaţii ucrainieni sunt împărţiţi în două tabere rivale. Una din ele şi anume aceea condusă de hatmanul Skoropatzky are o acti­vitate anti-sovietică şi este în di­rectă legătură cu cercurile conducă­toare de la Berlin. La venirea la putere a naţional­­socialiştilor, când politica de expan­siune a fost orientată spre răsărit, conform directivelor d-lui Rosen­berg, şeful secţiunii de politică ex­ternă a partidului nazist, hatmanul Skoropatzky şi aderenţii lui au de­venit elemente însemnate pentru propaganda germană din sudul Ru­siei. Cum în România există foarte mulţi refugiaţi ucrainieni, guvernul german l-a trimis pe Frederic Weber spre a-i organiza astfel că în cazul izbucnirii unei revoluţii albe în Ucraina, aceste nuclee să poată in­terveni eficace. Guvernul hitlerist a dat lui Weber bani şi indicaţiuni speciale pentru reuşita acestei acţiuni. Se afirmă că Weber primea numeroşi curieri ucrainieni cari transportau material de propagandă şi făceau serviciul de legătură şi informaţii. Activitatea lui Weber in legătură cu ucrainienii skoropatzkişti este extrem de gravă avându-se mai a­les în vedere faptul că ea s’a petre­cut pe teritoriul românesc, fapt care este cu totul contrar intereselor şi ordinei noastre interne. Prin acea­sta se explică măsurile ce s’au luat şi care se vor mai lua. Faptele de mai sus care par să fi fost descoperite de autorităţile noa­stre în ultimele zile, trebuesc înre­gistrate totuşi cu rezervă, fiindcă an­cheta este încă în curs. Un lucru se desprinde însă clar din rezultatele obţinute până acum şi anume că agenţii hitlerişti au avut în România o activitate extrem de gravă, lucru care îndritueşte atitu­dinea energică şi măsurile urgente luate de autorităţile româneşti. Grgac (Iugoslavia) a câștigat etapa a cincea (Arad-Orade­a 121 km.) De la trimisul austru speial ORADEA, 30. (Prin lefon). — An­ la ora 12 și 31 minute a sosit în loca­­litate primul concurent al fotului ciclist din „Turul României". Etapa a cincea: Arad- Oradea a revenit iugosla­vului Grgac, care a par­curs cei 121 de km, în tim­pul de 4 ore 31 minute 40 de secunde. Au sosit apoi in ordine: 2) Tudose Constantin (România); 3) Panii­inger (Iugosla­via); 4) Trinko; 5) Hrenciuc (România); 6. Dinu Ștefan (Româ­nia); 7) Nicol­a Ion (Româ­nia). Echipa bulgara, în urma rănire! lui Marin Nîco­­loff, s-a retras din corupe*­fiţiune. Mâine, Sâmbătă 31 Au­gust se aleargă a şasea e­­tapă, Oradea-Cluj. «wwmw Hamu­mmgmmmm Concursul automobilistic de la Braşov BRAŞOV, 30. — Principele Ni­­colae a trimis azi primăriei locale taxa de participare la concursul de automobile care are loc Dumi­nică 1 Septembrie. Antrenamentele in vederea ace­stui concurs au început de eri. Ele se fac intre 5-7 dimineața când se oprește circulația. Scarlatina şi tifos exantematic în judeţul Dolj La Maglavit, cazuri suspecte CALAFAT, 30. — D. George Beloiu prim pretorul plăşii Calafat a făcut câteva inspecţii în plasa sa cu care prilej a constatat că starea sanitară deplorabilă. In comuna Pi­scu Vechi s’au des­coperit 30 de cazuri de scarlatina dintre care 10 mortale. In comuna Maglavit s’au produs mai multe cazuri de tifos exante­matic şi sunt si câţiva bolnavi des­pre care nu se ştie precis ce au. Până acum serviciul sanitar n’a luat nici o măsură pentru întâmpi­narea epidemiilor. Avionul român a aterizat la Tel-Aviv Formalităţile din cele doua escale au intarziat sosirea Miercuri, in zorii zilei, d-nii locot. Pavană si căpitanul Popiş­­teanu au decolat de pe aerodromul Pipera, cu un avion I. A. R. pentru a ateriza in seara aceleiaşi zile la Tel-Aviv. La ora 7 si 5 minute, aviatorii noştri au ajuns la Istambul. După aproape două ore pierdere cu for­malităţile, ei au plecat mai departe la ora 8 şi 55. La 1 şi 20 echipajul românesc a aterizat la Adana, un­de a pierdut iarăşi o oră şi jumăta­te. A plecat apoi la 2 şi 50 şi seara a aterizat la Tel-Aviv. Aci li s-a făcut o primire gran­dioasă. Pe aeroport se afla un pu­blic numeros, în frunte cu d. Che­­louch­e, preşedintele Camerei ro­­măno-palestinene din Tel-Aviv. ÎNTOARCEREA echipajului LT. PAP­AN­A—CĂP. POPIŞTEANU Echipajul lt. Papană-căpitan Popişteanu, care după cum se ştie a executat raidul București-Tel Aviv, se întoarce astăzi înapoi in țară. Cei doi aviatori vor ateriza la ora 6 pe aeroportul Pipera. O dramă in mijlocul Patru exploratori, blocaţi pri­ntre gheţari, aşteaptă ajutor COPENHAGA, 30. ■*­ Patru oa­meni, dintre cari un operator de cinema, un telegrafist şi doi vână­tori de foci, se află blocaţi intr’o mică barcă automobil, pe coasta de nord-vest a Groenlandei. Lipsiţi de hrană şi cu aparatul de telegrafie fără fir defectat, ei aş­teaptă izolaţi in mijlocul gheţa­rilor. Şalupa norvegiană „Besco“ a reuşit să se apropie până la 15 mile de naufragiaţi. Vasul era pe punctul de a atinge barca blocată, când a primit un semnal telegrafic, care i-a obligat să se întoarcă din drum pentru a veni in ajutorul altui vas norvegian „Veneskari“, care fusese lovit de gheţuri în apropiere de in­sula Sadin. Intre timp, vasul „Goothaab”, care se afla blocat şi el, a anunţat că a reuşit să iasă din gheţurile care-l blocau şi că va trimite avio­nul său la capul Berlin, unde cei pa­tru nefericiţi aşteaptă să fie salvaţi. Pe de altă parte, căpitanul Ras­mussen a plecat din Copenhaga in­­tr’un avion, însoţit de doi voluntari pentru a lansa provizii celor patru, exploratori. Avionul a atins islanda în cursul nopţii, dar se crede că nu va putea ajunge la capul Berlin de­cât peste o zi. Opera de salvare a exploratorilor a fost organizată pe o vreme foarte agitată. In toată regiunea sunt fur­tuni de zăpadă, iar în locul unde se află naufragiaţii, ceaţa face ca vizibilitatea să fie foarte dificilă. Toată Danemarca urmăreşte cu încordare peripețiile acestei drame din mijlocul ghețurilor. MOARTEA LUI HENRi BARBUSSE Din Moscova vine ştirea încetării din viaţă a marelui romancier fran­cez Henri Barbusse. Cartea care l-a consacrat pe Barbusse ca pe unul din marii scriitori ai timpului a fost romanul „Le feu“ (Focul), apărut în plin război. In „Le feu“, Barbusse, care a luat parte la război in pri­mele tranşee, descrie atrocităţile văzute. Descrierea, de o extraordi­nară forţă de sugestiune, este lipsită de orice emfază. Soldaţii, acolo, nu se laudă cu isprăvile lor; ei vor­besc, în termeni simpli, de viaţa din tranşee. Romanul, cu care s’a inaugurat literatura de război, este li îi deci.,,Li­i poate fi comparat cu cele mai bune cărţi au apărut în urmă, cum de e­­xemplu „Nimic nou pe frontul de vest“ al lui Remarque sau altul. Credem chiar că „Le feu“ le în­trece. întors bolnav de la război, Henri Barbusse a început să lucreze pen­tru ideile pacifiste. In curând, el evolua spre convingeri de extrema stângă şi acum câţiva ani intră în rândurile partidului comunist. Defunctul a fost o fire militantă. El a luptat mult pentru ideile sale. Tot ce a scris de la război încoace, — şi a scris mult: romane, studii, bro­şuri, etc. — a fost în direcţiunea convingerilor sale. La Paris el con­ducea de câţiva ani o revistă săp­tămânală intitulată „Le Monde“ (Lumea). Acum câţiva ani a fost şi la noi în ţară in ceea ce ziarele noastre de dreapta, cari s-au ata­cat cu înverşunare, au numit în mod ironic „misiune umanitaristă". HENRI BARBUSSE Pentru Barbusse misiunea a și fost astfel. Moartea l-a surprins la Moscova unde venise de vre­o două săptă­mâni. Doliul la legoju­i "eolgiei din București

Next