Dimineaţa, decembrie 1936 (Anul 32, nr. 10756-10784)

1936-12-01 / nr. 10756

4 ~C­, Anul 32 No. 10.756 CEREŢI GRATUIT la depozitari, chip­cari de ziare şi debilanţi primele două fascicole din roman de mare actualitate — 14 PAGINI Director politic I MIHAIL SADOVEANU Fondată In 1904 de CONST. MILLE 11 3 Lei l1 Bucureşti, Str. Const. Mille (fostă Sărindar) 5­ 7­ 9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.53 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Marţi 1­oiembrie 1938 RECOMANDAM Colecția cea mai bună cea mai eftină ROMANELE CAPTIVANTE 15 Lei.... 260 pagini SPANIA IUBEŞTE I­ n Germania face mare economie la cereale ! —• BERLIN 28 (Rador). — D. Wal­ter Darre, ministrul Agriculturii, a interzis întrebuinţarea secarei şi grâului pentru fabricarea rachiului. Această măsură s’a luat în scopul de a se face cea mai mare econo­mie în ce priveşte consumul cerea­lelor. V­t­ a 4 -4­r­­- Asistenta de iarnă Ne lipseşte până azi o monogra­fie, un studiu, în care să găsim o viziune de ansamblu asupra „servi­ciului social“ al oraşelor şi muni­cipiilor noastre, adică asupra ace­lui serviciu destinat a alina mize­ria, pauperismul, a le combate şi a le înlătura. In ţările din apusul Eu­ropei 50 ale Americii asemenea stu­dii se găsesc, şi fie­care îşi poate da seama de uriaşa operă de asis­tenţă socială şi filantropie ce se îndeplineşte acolo. In lipsa lor, avem în schimb spectacole care ne lămuresc asupra stărilor de la noi. Acum câteva zile bucureştenii au asistat la defilarea pe străzile Capitalei a unui corte­giu de femei îmbrăcate în zdrenţe, şi vinete la faţă de frig, îndreptân­­du-se spre ministerul sănătăţii. Nu erau nici „sufragete“, nici „femi­niste“, nici cercetase sau sportive. Erau pur şi simplu... VĂDUVE DE RĂZBOI, care cerşeau autorităţi­lor câte o căruţă de lemne pentru vremea de iarnă. Inima simţitoare a ministrului sănătăţii a vibrat de­sigur impresionată de acest spec­tacol unic, şi d. dr. Costinescu a promis. Dar acest cortegiu s-a pu­tut forma fiindcă categoria aceasta de văduve este conştientă că aue un drept la recunoştinţa din partea Statului şi a Societăţii româneşti. Bărbaţii lor au fost dintre acei cari şi-au jertfit viaţa pentru existenţa acestui Stat şi a acestei societăţi. Dar afară de această categorie de văduve mai există în Capitala ţării mii de văduve şi mii de orfani care fără a fi de... război, mor de frig şi de foame în grelele zile de iarnă. _ Zeci de mii de „dependenţi so­ciali", adică dintre acei care din munca lor, sau din... şomajul lor, nu pot scoate mijloacele de exis­tenţă, întind zadarnic manile du­pă un ajutor care întârzie să se a­­rate. Toi*î nm în r»i o „A­­­ti nnnl ^»1 iv» i mu vtvii ux v mu h|/vi «w „Societăţii amicilor fetelor tinere" în care se­ cerea publicului să tri­­meată haide de iarnă, între altele, pentru tinerele fete sărace, care ieşind din spitale, în convalescen­ţă, fără o haină ceva mai groasă, contractează boli (pneumonii) o­­morîtoare. Acest apel ne dovede­ște că spitalele noastre nu au încă acel „serviciu social“ al spitalelor, pe care de ani de zile cerem să se formeze, adică acel serviciu de pa­tronaj, în care — cum vedem în străinătate — femei nobile, boga­te, constituite în societăţi, se ocu­pă exclusiv cu ajutorarea nenoro­ciţilor pauperi eliberaţi din spitale. Asistenţa noastră socială e încă­­o ficţiune, un haos. Nu e nici o cooperare între asis­tenţa oficială a municipiilor şi so­cietăţile particulare filantropice. Nu există un organ central care să dea impuls, să declanşeze organi­zarea de societăţi de asistenţă par­ticulară. In această privinţă găsim intere­santă o informaţie din ziarele de la Cernăuţi. „In cursul acestei săptămâni va avea loc o şedinţă a comisiei inte­rimare, cu care prilej se va lua în discuţie propunerile biuroului de a­­sistenţă socială. Intre altele se va hotărî o cât mai strânsă colabora­re a primăriei cu diferitele societăţi caritabile din oraş, ca acţiunea de asistenţă să dea roadele cele mai satisfăcătoare“. Credem că asemenea hotărîri ar trebui să fie imitate de toate ora­șele din țară. Doctorul Ygrec Grav accident de autobuz RIO DE JANEIRO 28 (Rador). — In urma ruperei unui pod, un auto­bus în care se aflau treizeci de stu­denţi escursionişti, a căzut in râul Carándhy din provinicia Minas Ge­­raes. Şapte studenţi s’au înecat. IARNA LA ȚARĂ Fecioru meu trebue să vie azi cu dană a început să ningă, n’o să trenu ■ ■■ mai vie trenu». se întâlneşte în analele criminali­stice, — a fost descoperit, întâmplă­tor aseară, în Capitală, în str. Abrud No. 50. Iată împrejurările în cari s’a pu­tut face această lugubră descoperire care a îngrozit chiar pe reprezen­tanţii autorităţilor, veniţi să facă ancheta preliminară: UN PĂRINTE GRIJULIU In str. Abrud No. 57 (cartierul Fi­lantropia), se află un imobil-parter, construcţie veche, cumpărat acum câteva luni de un slujbaş ceferist, controlor la căile ferate, om în vâr­stă de 54 ani. Bătrânul funcţionar locuia acolo împreună cu soţia sa Eufrosina Constantinescu, în vârstă de 50 ani şi cu fiul lor, tanarra Va­sile Constantinescu, în etate de 24 ani, student la fizico-chimice, în ul­timul an, al facultăţii de ştiinţe, de pe lângă Universitatea din Bucu­reşti. În afară de imobilul principal, lo­cuit de proprietar, mai sunt în fur­­dul curţii două odăiţe şi o bucătă­­rio­ară, închiriate unei familii nevo­iaşe. Can­e­le caim­­iiILScx a­uivoipe illettem chimice, precum şi câteva cărţi de studiu, ce conţin formulele prepa­rării diferitelor chimicale. Capacele cazanelor erau prinse în buloane de fier, cu piuliţe­ cu şurub.­­ Desfăcâindu-se piuliţele şi dân­­du-se capacele la o parte, fiori de groază au simţit cei de faţă, când au constatat că, într-unul din caza­ce se afla cadavrul ciopârţit în jucaţi al bătrânului controlor cefe­rist iar în celalt, cadavrul soţiei sale, tăiat de asemeni în bucăţi. Peste ambele cadavre fusese tur­nat atât var stins cât şi alte chi­micale, cari trebuiau să contribue la macerarea lor completă până când n’ar mai fi rămas decât oa­sele. PRIMELE CERCETĂRI In urma acestei înfiorătoare des­coperiri, au fost anunţate imediat, telefonic, autorităţile şi, la locul o­­dioasei îndoite crime, au venit du­pă scurtă vreme d-nii: maior Gh. Bunescu, chestorul poliţiei judicia­re, procuror Dumitriu­ Gh. Stă­­nescu, chestorul sectorului IV (ver­de), inspector Clonţa, sub-şeful Si­guranţei Capitalei şi comisarul-şef Scarlat Haralamb, din Siguranţa Capitalei. Din primele cercetări şi investiga­ţii făcute la faţa locului, ancheta­torii au ajuns la concluzia că, cei doi nefericiţi soţi, au fost ucişi, cu o ferocitate bestială, — pe când dor­meau, probabil, — de către propriul lor fiu. Ei au fost ucişi cu lovituri de cuţit şi tezlă, târâţi apoi in piv­niţă şi sfârtecaţi în bucăţi. După uciderea lor s’a gândit să împiedice putrefacţia cadavrelor, pentru ca nu cumva mirosul urât ce l-ar fi împrăştiat să-l trădeze. Şi-a instalat o lampă electrică în pivniţă şi-a procurat apoi tabla de fier şi niturile cazanelor pe care, cum re­zultă din declaraţia chiriaşei din fundul­ curţii el singur le-a confec­ţionat în pivniţă. Iar pentru ca zgo­motul produs de baterea niturilor, — operaţiune ce o executa în cursul zilei, — să nu fie prea bine auzit, punea aparatul de radio să cânte în permanenţă. Odată cazanele confecţionate, a băgat în ele bucăţile cadavrelor ciopârţite şi a turnat apoi varul stins şi celelalte chimicale. woenvl nantw rifmovlPAn d­ d — V, y~ — testarea cât mai grabnică a fiarei cu chip de om, care cu această cru­zime de neînchipuit şi-a ucis ambii părinţi. I. LEFTER unui student Un bătrân slujbaş ceferist şi soţia sa ciopârţiţi sălbatic de propriul lor fiu Dispariţia bătrânilor Acum o lună de zile, chiriaşa in­trigată că nu-i mai vede de ioc pe bătrâni, apărând prin curte, l-a în­trebat pe fiul lor, ce fac, o între­bare la care acesta a răspuns foarte calm că, sunt plecaţi la nişte rude, la Craiova, unde vor să rămână timp mai îndelungat. In lipsa părinţilor, tânărul Vasile Constantinescu venea acasă, înso­ţit de diferite femei cu cari petre­cea până în zori, aducând băutură, mâncăruri şi punând să le cânte a­­paratul de radio, de curând cumpă­rat cu suma de 12.000 lei, pentru ca in ritmul muzicei, să se distreze, dansând. Iată însă că, de aproape o săptă­mână, tânărul Constantinescu n’a mai apărut nici el pe acasă. Lugubra descoperire ori, după amiază, aproape de în­serat, câţiva colegi de ai bătrânului controlor ceferist, intrigaţi că, de ALEXANDRU CONSTANTINESCU o lună de zile Alexandru Constanti­nescu n’a mai dat pe la serviciu şi nici n’a trimis vre-o comunicare, au venit la el acasă, să se intereseze de soarta lui. Găsind pretutindeni uşile Închise şi cum la bătăile lor repetate n’au primit nici-un răspuns, bănuind că ceva ciudat trebue să se fi întâm­plat, s’au dus de au făcut cunoscut cazul, comisarului Umberto Dezide­­ratu, şeful circumscripţiei 35 poli­ţieneşti, care a venit la faţa locului însoţit atât de reclamanţi cât şi de un lăcătuş. Pătrunzând în casă, au putut ve­dea lucrurile din încăperi, răvăşite. Când au ajuns în camera învecinată cu bucătăria, au observat urm© de sânge pe jos, precum şi nişte haine însângerate. Trecând din această cameră, —­ ale cărei uşi le-au găsit încuiate, — în bucătărie, au ridicat capacul şi au coborât în pivniţa de sub bucă­tărie. Ceea ce le-a fost dat să vadă aci, e aproape inimaginabil. In această pivniţă au dat peste două cazane, de mărimea omului, confecţionate în mod special din tablă groasă de fer, prinsă în nituri. Lângă cazane, jos pe pământ, se afla un cuţit mare de bucătărie şi o tezlă dulgherească, însângerate. Mai erau alături nişte găleţi de fier în care fusese stins var, nişte bor. Criminalul şi-a şi jefuit părinţii In ce priveşte motivul mizerabilei sale fapte, este cert a fi următorul: bătrânii, deşi cumpăraseră de curând această casa, e probabil că mai dis­puneau de vre­o sumă importantă de bani, sumă ce, de­sigur, o ţineau la ei. Ca să poată ajunge mai repede în posesia acestor bani, cu ajutorul că­rora să chefuiască şi să-şi facă de cap cu diferite femei cu cari venea în contact, n’a găsit altă soluţie de­cât aceea de a-şi suprima părinţii în chip atât de sălbatec. Din ordinul reprezentantului Par­chetului, cadavrele nenorociţilor soţi Constantinescu, au fost ridicate şi transportate la Institutul medico-le­gal iar locuinţa sigilată. Pe de altă parte poliţia a luat in- Vas sovietic reţinut de bastimentele rebelilor MOSCOVA, 28. (Rador).— Agen­ţia Tass anunţă că vaporul sovietic „Ciubăr“, care a fost oprit şi contro­lat de vapoarele de războiu ale gu­vernului Franco în ziua de 25 Noem­­brie, în Mediterană, şi escortat apoi de două vapoare de războiu ale gu­vernului Franco în golful Alma din insula Majorca. Agenția Tass arată că vaporul „Ciubăr“ venea din Rotterdam, în­dreptându-se spre Livorno, având pe bord o cantitate de 5600 tone cărbu­ni germani destinați Italiei. Contrabandă de aur la frontiera franco­spaniolă PARIS, 28 (Rador). — Grănicerii francezi de la punctul de frontieră francospaniolă Perthus au confis­cat 28 kilograme aur in baie si în monele, reprezentând un total de 700.000 franci. Aurul a fost confiscat în momen­tul în care un automobil rechiziţio­nat de generalitatea Cataloniei şi condus de proprietarul lui, membru al Federaţiei anarchiste iberice, so­sea in Franţa, venind din Barcelona, cu acest preţios transport. Grănicerii şi funcţionarii vamali francezi se pregăteau să cerceteze automobilul şi bagajele, când unul din ocupanţi a fugit, ascunzăndu-se la un brutar din Perthus. Peste câ­teva clipe, brutarul a părăsit prăvă­lia ducând un coş­in care, ascunse sub pâini, au fost găsite d­e funcţio­narii francezi două kilograme aur. La percheziţia care s’a făcut la bru­tar s’au mai găsit câteva bare de au­r şi monele, ascunse in aluat. Aurul a fost consemnat la Banca Franţei, iar spaniolii cari au încercat să-l introducă in Franţa fără autori­zaţie au fost daţi în judecată. Ei au declarat că suma era destinată plăţii alimentelor cumpărate în Franţa de guvernul catalan. Perfectă unitate de vederi între Polonia şi România Declaraţiile făcute de d. Victor Antonescu* reprezentanţilor p­resei, la Varşovia VARŞOVIA, 28. (Rador). — D. Victor Antonescu, ministrul aface­rilor străine al României, a primit astăzi pe reprezentanţii presei po­lone şi străine şi a făcut următoa­rele declaraţii: Sunt deosebit de fericit de a fi putut avea un contact direct cu reprezentanţii presei pentru a le spune cât de recunoscător sunt gu­vernului şi naţiunii polone pentru primirea atât de amabilă şi atât de călduroasă pe care mi-au rezer­vat-o. CONTACTUL DIRECT INTRE STA­TELE ALIATE ŞI AMICE Călătoria mea la Varşovia face parte din vizitele mele către statele aliate, căci consider că orice minis­tru al afacerilor străine are datoria de a se prezenta şefilor statelor a­­m­ice şi de a intra în contact cu conducătorii acestor state pentru a examina cu ei situaţia internaţio­nală, precum ş i aplicarea principii­lor diriguitoare ale politicii lor co­mune. XIC UbC­ CU^t U/Ul/tC UC CUCI CIOVI u. V­niţele pe care le-am făcut la Fraga — unde am avut cinstea să însoţesc pe M. S. Regele — şi la Belgrad, cum şi vizitele pe care am intenţia să le fac la Paris şi la Londra, ca şi la Ankara şi Atena, unde voi merge în Februarie, cu prilejul reuniunii consiliului permanent al Inţelegerei Balcanice. Am prezentat omagiile mele respectuoase. Excelenţei Sale preşedintelui Republicei polone, a cărui primire atât de amabilă m’a onorat şi,m’a mişcat adânc, SCHIMBUL DE VEDERI ROMANO­­POLON .Am avut mulţumirea de a cunoaş­te pe mareşalul Smigly Ridz şi de a avea o convorbire, din care păstrez cea mai vie amintire, cu marele şef militar, demn urmaş al primului mareşal al Poloniei. Am putut continua­ aci cu emi­nentul şi afabilul vostru ministru al afacerilor străine, d. Beck, con­versaţiile începute la Geneva,­ sub semnul prieteniei şi al încrederii reciproce. Aceste conversaţii ne-au permis să constatăm perfecta uni­tate a vederilor noastre atât in ce priveşte acţiunea politică a celor două ţări ale noastre — prietene şi aliate — cât şi în ce priveşte dife­ritele chestiuni referitoare la rela­ţiile de tot felul între Polonia şi România. ÎNGRIJORĂRI N’am putut să ne ascundem în­grijorările ce ne cauzează anumite aspecte ale situaţiei internaţionale actuale, dar suntem convinşi că do­rinţa de pace care însufleţeşte pe oamenii responsabili din toate ţări­le, va sfârşi, desigur, prin a trium­fa asupra tuturor primejdiilor. A­­ceastă dorinţă de pace nicio naţiu­ne nu o resimte mai mult decât Polonia şi România, care nu cer decât să ducă la bun sfârşit, calm şi în linişte, opera de organizare şi de perfecţionare internă. Alianţa polono-română constitue în consecinţă, unul din elementele esenţiale ale organizării păcii în a­­ceastă parte a lumii. Dându-i de­nime d­­e?-IO?.re TU! P.**1 T,,!^AîT «imi­­na pe nimeni, căci tot ce poate con­solida şi asigura pacea foloseşte de­­asemeni celorlalte naţiuni. Amiciţia încrezătoare ce leagă. România şi Polonia permit celor două ţări să cultive prieteniile care le sunt scumpe, căci legăturile pe care fiecare şi le-a putut stabili cu alţii sporesc garanţiile de securitate şi de pace. Cu o profundă satisfacţie constat că vizita mea la Varşovia a fost marcată de două acte care servesc atât de util interesele ţărilor noa­stre. Schimbul instrumentelor de ratificare ale protocolului final de delimitare a frontierei polono-ro­­mâne şi convenţiei relative la con­servarea bornelor de frontieră are o valoare simbolică, deoarece con­sacră linia geografică ce ne separă unindu-ne totodată pe vecie. Acord un interes special conven­ţiei polono-române relativă la cola­borarea intelectuală, care constitue un element preţios şi necesar al a­­lianţei noastre politice, căci apro­pierea elitelor noastre literare, ar­tistice şi ştiinţifice adaugă o forţă morală acordurilor noastre politice. Scriitorii noştri, artiştii şi savanţii noştri vor fi mândri şi fericiţi să colaboreze cu reprezentanţii uneia din culturile cele mai vechi şi mai solide din Europa, care a îmbogăţit comoara civilizaţiei cu atâtea capo­dopere. Nu mă îndoesc că opera de cola­borare intelectuală va face să se răspândească efectele sale binefăcă­toare în toate domeniile, după cum sunt sigur deasemeni că protocolul adiţional, relativ la colaborarea or­ganizaţiilor însărcinate cu educaţia tineretului, va contribui să întă­rească bazele alianţei noastre, pre­gătind tinerele noastre generaţii să se înţeleagă, să se iubească şi să se sprijine matutal. Numeroasele recepţii la care am avut cinstea să fiu invitat, convor­birile pe care le-am avut cu emi­nenţii oameni de stat ai Poloniei, mi-au luat cea mai mare parte din timp şi nu am avut decât puţine clipe pentru a admira frumuseţie Varşoviei şi Cracoviei, atât de boga­te în tezaure artistice şi istorice. Emoţia mea a fost profundă Jac Wawel, atunci când m’am recules la mormântul animatorului reînvie­rii polone, primul mareşal al Polo­niei, Josef Pilsudski. Majestatea Sa Regele, guvernul şi armata română au ţinut să aducă, un pios omagiu memoriei aceluia care a făcut atât de mult pentru a crea şi strânge legăturile dintre ţările noastre. Respectul pe care îl datorăm Ma­relui Polonez, admiraţia pe care o purtăm operei sale nepieritoare, ne comandă să menţinem şi să pă­străm intactă şi în plină valoare moştenirea sacră ,pe care ne-a lă­sat-o: alianța polono-română. Criminalul Vasile Constantinescu și prietena sa

Next