Dimineaţa, decembrie 1936 (Anul 32, nr. 10756-10784)
1936-12-01 / nr. 10756
4 ~C, Anul 32 No. 10.756 CEREŢI GRATUIT la depozitari, chipcari de ziare şi debilanţi primele două fascicole din roman de mare actualitate — 14 PAGINI Director politic I MIHAIL SADOVEANU Fondată In 1904 de CONST. MILLE 11 3 Lei l1 Bucureşti, Str. Const. Mille (fostă Sărindar) 5 7 9 TELEF.: Direcţia şi Redacţia 3.84.30; Adiţia 3.63.53 Provincia 3.84.31; Străinătatea 3.84.33 Marţi 1oiembrie 1938 RECOMANDAM Colecția cea mai bună cea mai eftină ROMANELE CAPTIVANTE 15 Lei.... 260 pagini SPANIA IUBEŞTE I n Germania face mare economie la cereale ! —• BERLIN 28 (Rador). — D. Walter Darre, ministrul Agriculturii, a interzis întrebuinţarea secarei şi grâului pentru fabricarea rachiului. Această măsură s’a luat în scopul de a se face cea mai mare economie în ce priveşte consumul cerealelor. Vt a 4 -4r- Asistenta de iarnă Ne lipseşte până azi o monografie, un studiu, în care să găsim o viziune de ansamblu asupra „serviciului social“ al oraşelor şi municipiilor noastre, adică asupra acelui serviciu destinat a alina mizeria, pauperismul, a le combate şi a le înlătura. In ţările din apusul Europei 50 ale Americii asemenea studii se găsesc, şi fiecare îşi poate da seama de uriaşa operă de asistenţă socială şi filantropie ce se îndeplineşte acolo. In lipsa lor, avem în schimb spectacole care ne lămuresc asupra stărilor de la noi. Acum câteva zile bucureştenii au asistat la defilarea pe străzile Capitalei a unui cortegiu de femei îmbrăcate în zdrenţe, şi vinete la faţă de frig, îndreptându-se spre ministerul sănătăţii. Nu erau nici „sufragete“, nici „feministe“, nici cercetase sau sportive. Erau pur şi simplu... VĂDUVE DE RĂZBOI, care cerşeau autorităţilor câte o căruţă de lemne pentru vremea de iarnă. Inima simţitoare a ministrului sănătăţii a vibrat desigur impresionată de acest spectacol unic, şi d. dr. Costinescu a promis. Dar acest cortegiu s-a putut forma fiindcă categoria aceasta de văduve este conştientă că aue un drept la recunoştinţa din partea Statului şi a Societăţii româneşti. Bărbaţii lor au fost dintre acei cari şi-au jertfit viaţa pentru existenţa acestui Stat şi a acestei societăţi. Dar afară de această categorie de văduve mai există în Capitala ţării mii de văduve şi mii de orfani care fără a fi de... război, mor de frig şi de foame în grelele zile de iarnă. _ Zeci de mii de „dependenţi sociali", adică dintre acei care din munca lor, sau din... şomajul lor, nu pot scoate mijloacele de existenţă, întind zadarnic manile după un ajutor care întârzie să se arate. Toi*î nm în r»i o „Ati nnnl ^»1 iv» i mu vtvii ux v mu h|/vi «w „Societăţii amicilor fetelor tinere" în care se cerea publicului să trimeată haide de iarnă, între altele, pentru tinerele fete sărace, care ieşind din spitale, în convalescenţă, fără o haină ceva mai groasă, contractează boli (pneumonii) omorîtoare. Acest apel ne dovedește că spitalele noastre nu au încă acel „serviciu social“ al spitalelor, pe care de ani de zile cerem să se formeze, adică acel serviciu de patronaj, în care — cum vedem în străinătate — femei nobile, bogate, constituite în societăţi, se ocupă exclusiv cu ajutorarea nenorociţilor pauperi eliberaţi din spitale. Asistenţa noastră socială e încăo ficţiune, un haos. Nu e nici o cooperare între asistenţa oficială a municipiilor şi societăţile particulare filantropice. Nu există un organ central care să dea impuls, să declanşeze organizarea de societăţi de asistenţă particulară. In această privinţă găsim interesantă o informaţie din ziarele de la Cernăuţi. „In cursul acestei săptămâni va avea loc o şedinţă a comisiei interimare, cu care prilej se va lua în discuţie propunerile biuroului de asistenţă socială. Intre altele se va hotărî o cât mai strânsă colaborare a primăriei cu diferitele societăţi caritabile din oraş, ca acţiunea de asistenţă să dea roadele cele mai satisfăcătoare“. Credem că asemenea hotărîri ar trebui să fie imitate de toate orașele din țară. Doctorul Ygrec Grav accident de autobuz RIO DE JANEIRO 28 (Rador). — In urma ruperei unui pod, un autobus în care se aflau treizeci de studenţi escursionişti, a căzut in râul Carándhy din provinicia Minas Geraes. Şapte studenţi s’au înecat. IARNA LA ȚARĂ Fecioru meu trebue să vie azi cu dană a început să ningă, n’o să trenu ■ ■■ mai vie trenu». se întâlneşte în analele criminalistice, — a fost descoperit, întâmplător aseară, în Capitală, în str. Abrud No. 50. Iată împrejurările în cari s’a putut face această lugubră descoperire care a îngrozit chiar pe reprezentanţii autorităţilor, veniţi să facă ancheta preliminară: UN PĂRINTE GRIJULIU In str. Abrud No. 57 (cartierul Filantropia), se află un imobil-parter, construcţie veche, cumpărat acum câteva luni de un slujbaş ceferist, controlor la căile ferate, om în vârstă de 54 ani. Bătrânul funcţionar locuia acolo împreună cu soţia sa Eufrosina Constantinescu, în vârstă de 50 ani şi cu fiul lor, tanarra Vasile Constantinescu, în etate de 24 ani, student la fizico-chimice, în ultimul an, al facultăţii de ştiinţe, de pe lângă Universitatea din Bucureşti. În afară de imobilul principal, locuit de proprietar, mai sunt în furdul curţii două odăiţe şi o bucătărioară, închiriate unei familii nevoiaşe. Canele caimiiILScx auivoipe illettem chimice, precum şi câteva cărţi de studiu, ce conţin formulele preparării diferitelor chimicale. Capacele cazanelor erau prinse în buloane de fier, cu piuliţe cu şurub. Desfăcâindu-se piuliţele şi dându-se capacele la o parte, fiori de groază au simţit cei de faţă, când au constatat că, într-unul din cazace se afla cadavrul ciopârţit în jucaţi al bătrânului controlor ceferist iar în celalt, cadavrul soţiei sale, tăiat de asemeni în bucăţi. Peste ambele cadavre fusese turnat atât var stins cât şi alte chimicale, cari trebuiau să contribue la macerarea lor completă până când n’ar mai fi rămas decât oasele. PRIMELE CERCETĂRI In urma acestei înfiorătoare descoperiri, au fost anunţate imediat, telefonic, autorităţile şi, la locul odioasei îndoite crime, au venit după scurtă vreme d-nii: maior Gh. Bunescu, chestorul poliţiei judiciare, procuror Dumitriu Gh. Stănescu, chestorul sectorului IV (verde), inspector Clonţa, sub-şeful Siguranţei Capitalei şi comisarul-şef Scarlat Haralamb, din Siguranţa Capitalei. Din primele cercetări şi investigaţii făcute la faţa locului, anchetatorii au ajuns la concluzia că, cei doi nefericiţi soţi, au fost ucişi, cu o ferocitate bestială, — pe când dormeau, probabil, — de către propriul lor fiu. Ei au fost ucişi cu lovituri de cuţit şi tezlă, târâţi apoi in pivniţă şi sfârtecaţi în bucăţi. După uciderea lor s’a gândit să împiedice putrefacţia cadavrelor, pentru ca nu cumva mirosul urât ce l-ar fi împrăştiat să-l trădeze. Şi-a instalat o lampă electrică în pivniţă şi-a procurat apoi tabla de fier şi niturile cazanelor pe care, cum rezultă din declaraţia chiriaşei din fundul curţii el singur le-a confecţionat în pivniţă. Iar pentru ca zgomotul produs de baterea niturilor, — operaţiune ce o executa în cursul zilei, — să nu fie prea bine auzit, punea aparatul de radio să cânte în permanenţă. Odată cazanele confecţionate, a băgat în ele bucăţile cadavrelor ciopârţite şi a turnat apoi varul stins şi celelalte chimicale. woenvl nantw rifmovlPAn d d — V, y~ — testarea cât mai grabnică a fiarei cu chip de om, care cu această cruzime de neînchipuit şi-a ucis ambii părinţi. I. LEFTER unui student Un bătrân slujbaş ceferist şi soţia sa ciopârţiţi sălbatic de propriul lor fiu Dispariţia bătrânilor Acum o lună de zile, chiriaşa intrigată că nu-i mai vede de ioc pe bătrâni, apărând prin curte, l-a întrebat pe fiul lor, ce fac, o întrebare la care acesta a răspuns foarte calm că, sunt plecaţi la nişte rude, la Craiova, unde vor să rămână timp mai îndelungat. In lipsa părinţilor, tânărul Vasile Constantinescu venea acasă, însoţit de diferite femei cu cari petrecea până în zori, aducând băutură, mâncăruri şi punând să le cânte aparatul de radio, de curând cumpărat cu suma de 12.000 lei, pentru ca in ritmul muzicei, să se distreze, dansând. Iată însă că, de aproape o săptămână, tânărul Constantinescu n’a mai apărut nici el pe acasă. Lugubra descoperire ori, după amiază, aproape de înserat, câţiva colegi de ai bătrânului controlor ceferist, intrigaţi că, de ALEXANDRU CONSTANTINESCU o lună de zile Alexandru Constantinescu n’a mai dat pe la serviciu şi nici n’a trimis vre-o comunicare, au venit la el acasă, să se intereseze de soarta lui. Găsind pretutindeni uşile Închise şi cum la bătăile lor repetate n’au primit nici-un răspuns, bănuind că ceva ciudat trebue să se fi întâmplat, s’au dus de au făcut cunoscut cazul, comisarului Umberto Dezideratu, şeful circumscripţiei 35 poliţieneşti, care a venit la faţa locului însoţit atât de reclamanţi cât şi de un lăcătuş. Pătrunzând în casă, au putut vedea lucrurile din încăperi, răvăşite. Când au ajuns în camera învecinată cu bucătăria, au observat urm© de sânge pe jos, precum şi nişte haine însângerate. Trecând din această cameră, — ale cărei uşi le-au găsit încuiate, — în bucătărie, au ridicat capacul şi au coborât în pivniţa de sub bucătărie. Ceea ce le-a fost dat să vadă aci, e aproape inimaginabil. In această pivniţă au dat peste două cazane, de mărimea omului, confecţionate în mod special din tablă groasă de fer, prinsă în nituri. Lângă cazane, jos pe pământ, se afla un cuţit mare de bucătărie şi o tezlă dulgherească, însângerate. Mai erau alături nişte găleţi de fier în care fusese stins var, nişte bor. Criminalul şi-a şi jefuit părinţii In ce priveşte motivul mizerabilei sale fapte, este cert a fi următorul: bătrânii, deşi cumpăraseră de curând această casa, e probabil că mai dispuneau de vreo sumă importantă de bani, sumă ce, desigur, o ţineau la ei. Ca să poată ajunge mai repede în posesia acestor bani, cu ajutorul cărora să chefuiască şi să-şi facă de cap cu diferite femei cu cari venea în contact, n’a găsit altă soluţie decât aceea de a-şi suprima părinţii în chip atât de sălbatec. Din ordinul reprezentantului Parchetului, cadavrele nenorociţilor soţi Constantinescu, au fost ridicate şi transportate la Institutul medico-legal iar locuinţa sigilată. Pe de altă parte poliţia a luat in- Vas sovietic reţinut de bastimentele rebelilor MOSCOVA, 28. (Rador).— Agenţia Tass anunţă că vaporul sovietic „Ciubăr“, care a fost oprit şi controlat de vapoarele de războiu ale guvernului Franco în ziua de 25 Noembrie, în Mediterană, şi escortat apoi de două vapoare de războiu ale guvernului Franco în golful Alma din insula Majorca. Agenția Tass arată că vaporul „Ciubăr“ venea din Rotterdam, îndreptându-se spre Livorno, având pe bord o cantitate de 5600 tone cărbuni germani destinați Italiei. Contrabandă de aur la frontiera francospaniolă PARIS, 28 (Rador). — Grănicerii francezi de la punctul de frontieră francospaniolă Perthus au confiscat 28 kilograme aur in baie si în monele, reprezentând un total de 700.000 franci. Aurul a fost confiscat în momentul în care un automobil rechiziţionat de generalitatea Cataloniei şi condus de proprietarul lui, membru al Federaţiei anarchiste iberice, sosea in Franţa, venind din Barcelona, cu acest preţios transport. Grănicerii şi funcţionarii vamali francezi se pregăteau să cerceteze automobilul şi bagajele, când unul din ocupanţi a fugit, ascunzăndu-se la un brutar din Perthus. Peste câteva clipe, brutarul a părăsit prăvălia ducând un coşin care, ascunse sub pâini, au fost găsite de funcţionarii francezi două kilograme aur. La percheziţia care s’a făcut la brutar s’au mai găsit câteva bare de aur şi monele, ascunse in aluat. Aurul a fost consemnat la Banca Franţei, iar spaniolii cari au încercat să-l introducă in Franţa fără autorizaţie au fost daţi în judecată. Ei au declarat că suma era destinată plăţii alimentelor cumpărate în Franţa de guvernul catalan. Perfectă unitate de vederi între Polonia şi România Declaraţiile făcute de d. Victor Antonescu* reprezentanţilor presei, la Varşovia VARŞOVIA, 28. (Rador). — D. Victor Antonescu, ministrul afacerilor străine al României, a primit astăzi pe reprezentanţii presei polone şi străine şi a făcut următoarele declaraţii: Sunt deosebit de fericit de a fi putut avea un contact direct cu reprezentanţii presei pentru a le spune cât de recunoscător sunt guvernului şi naţiunii polone pentru primirea atât de amabilă şi atât de călduroasă pe care mi-au rezervat-o. CONTACTUL DIRECT INTRE STATELE ALIATE ŞI AMICE Călătoria mea la Varşovia face parte din vizitele mele către statele aliate, căci consider că orice ministru al afacerilor străine are datoria de a se prezenta şefilor statelor amice şi de a intra în contact cu conducătorii acestor state pentru a examina cu ei situaţia internaţională, precum ş i aplicarea principiilor diriguitoare ale politicii lor comune. XIC UbC CU^t U/Ul/tC UC CUCI CIOVI u. Vniţele pe care le-am făcut la Fraga — unde am avut cinstea să însoţesc pe M. S. Regele — şi la Belgrad, cum şi vizitele pe care am intenţia să le fac la Paris şi la Londra, ca şi la Ankara şi Atena, unde voi merge în Februarie, cu prilejul reuniunii consiliului permanent al Inţelegerei Balcanice. Am prezentat omagiile mele respectuoase. Excelenţei Sale preşedintelui Republicei polone, a cărui primire atât de amabilă m’a onorat şi,m’a mişcat adânc, SCHIMBUL DE VEDERI ROMANOPOLON .Am avut mulţumirea de a cunoaşte pe mareşalul Smigly Ridz şi de a avea o convorbire, din care păstrez cea mai vie amintire, cu marele şef militar, demn urmaş al primului mareşal al Poloniei. Am putut continua aci cu eminentul şi afabilul vostru ministru al afacerilor străine, d. Beck, conversaţiile începute la Geneva, sub semnul prieteniei şi al încrederii reciproce. Aceste conversaţii ne-au permis să constatăm perfecta unitate a vederilor noastre atât in ce priveşte acţiunea politică a celor două ţări ale noastre — prietene şi aliate — cât şi în ce priveşte diferitele chestiuni referitoare la relaţiile de tot felul între Polonia şi România. ÎNGRIJORĂRI N’am putut să ne ascundem îngrijorările ce ne cauzează anumite aspecte ale situaţiei internaţionale actuale, dar suntem convinşi că dorinţa de pace care însufleţeşte pe oamenii responsabili din toate ţările, va sfârşi, desigur, prin a triumfa asupra tuturor primejdiilor. Această dorinţă de pace nicio naţiune nu o resimte mai mult decât Polonia şi România, care nu cer decât să ducă la bun sfârşit, calm şi în linişte, opera de organizare şi de perfecţionare internă. Alianţa polono-română constitue în consecinţă, unul din elementele esenţiale ale organizării păcii în această parte a lumii. Dându-i denime de?-IO?.re TU! P.**1 T,,!^AîT «imina pe nimeni, căci tot ce poate consolida şi asigura pacea foloseşte deasemeni celorlalte naţiuni. Amiciţia încrezătoare ce leagă. România şi Polonia permit celor două ţări să cultive prieteniile care le sunt scumpe, căci legăturile pe care fiecare şi le-a putut stabili cu alţii sporesc garanţiile de securitate şi de pace. Cu o profundă satisfacţie constat că vizita mea la Varşovia a fost marcată de două acte care servesc atât de util interesele ţărilor noastre. Schimbul instrumentelor de ratificare ale protocolului final de delimitare a frontierei polono-române şi convenţiei relative la conservarea bornelor de frontieră are o valoare simbolică, deoarece consacră linia geografică ce ne separă unindu-ne totodată pe vecie. Acord un interes special convenţiei polono-române relativă la colaborarea intelectuală, care constitue un element preţios şi necesar al alianţei noastre politice, căci apropierea elitelor noastre literare, artistice şi ştiinţifice adaugă o forţă morală acordurilor noastre politice. Scriitorii noştri, artiştii şi savanţii noştri vor fi mândri şi fericiţi să colaboreze cu reprezentanţii uneia din culturile cele mai vechi şi mai solide din Europa, care a îmbogăţit comoara civilizaţiei cu atâtea capodopere. Nu mă îndoesc că opera de colaborare intelectuală va face să se răspândească efectele sale binefăcătoare în toate domeniile, după cum sunt sigur deasemeni că protocolul adiţional, relativ la colaborarea organizaţiilor însărcinate cu educaţia tineretului, va contribui să întărească bazele alianţei noastre, pregătind tinerele noastre generaţii să se înţeleagă, să se iubească şi să se sprijine matutal. Numeroasele recepţii la care am avut cinstea să fiu invitat, convorbirile pe care le-am avut cu eminenţii oameni de stat ai Poloniei, mi-au luat cea mai mare parte din timp şi nu am avut decât puţine clipe pentru a admira frumuseţie Varşoviei şi Cracoviei, atât de bogate în tezaure artistice şi istorice. Emoţia mea a fost profundă Jac Wawel, atunci când m’am recules la mormântul animatorului reînvierii polone, primul mareşal al Poloniei, Josef Pilsudski. Majestatea Sa Regele, guvernul şi armata română au ţinut să aducă, un pios omagiu memoriei aceluia care a făcut atât de mult pentru a crea şi strânge legăturile dintre ţările noastre. Respectul pe care îl datorăm Marelui Polonez, admiraţia pe care o purtăm operei sale nepieritoare, ne comandă să menţinem şi să păstrăm intactă şi în plină valoare moştenirea sacră ,pe care ne-a lăsat-o: alianța polono-română. Criminalul Vasile Constantinescu și prietena sa