Dobrogea Nouă, octombrie 1956 (Anul 9, nr. 2549-2574)

1956-10-02 / nr. 2549

DOBROGEA NOUA Nr. 2549 Pentru promovarea experienței pozitive din activitatea cadrelor didactice în pedagogia științifică marxist­­leninistă experiența cadrelor fruntașe are un rol deosebit in promovarea unei științe pedagogice. Pedagogia științifică nu se bazează pe știința de cabinet, ruptă de viața școlii; ea merge pe drumul pedagogului rus Ușinski, după care experiența peda­gogică înseamnă nu practică empi­rică, ci practică plus gîndire asupra practicii. Experiența culeasă de jos, direct de la cadrele ce lucrează în școală, valorificată de forurile supe­rioare din munca științifică este în­ceputul și temelia științei pedago­­gice. Lecturile pedagogice sunt toc­mai o formă de legătură dintre foru­­rile superioare de muncă științifică în domeniul pedagogiei și teren. Fiind legate strîns de sesiunile științifice ale Institutului de științe pedagogice, ele apar ca o primă treaptă de valo­rificare științifică a experienței peda­gogice. Lecturile pedagogice sunt expuneri sau lecturi pe care cadre didactice sau alte persoane ce se ocupă de educație le fac în fața altor persoane cu preocupări asemănătoare, urmate de discuții ridicate de expunerile fă­cute. Ținîndu-se în fiecare an, pe re­giuni, ele sunt lucrate conform unei tematici bogate, variate și cuprinză­toare, din care însă e necesar să se aleagă în special acele teme care sînt mai actuale, care necesită o re­zolvare imediată. Lecturi pedagogice s-au ținut recent și în orașul Con­stanța. Abordînd o tematică cuprin­zătoare și în general bine tratată, lecturile pedagogice ce s-au ținut în orașul nostru și la care au fost invi­tate cadrele didactice din regiune au reușit să scoată la iveală, într-o oare­care măsură, experiența pozitivă din activitatea unor cadre didactice, să ridice probleme pe marginea ei și să se ajungă la concluzii care să îmbu­nătățească activitatea multor cadre didactice în viitor. Mai mult, unele din referatele prezentate, ca, de pil­dă, „Din experiența mea de dirigintă în munca pentru închegarea colecti­vului de clasă“ prezentat de tov. pro­fesoară Caludi Anastasia, „Lupta pentru o vorbire îngrijită a elevilor“ prezentat de tov. prof. Banu Maria sau referatele prezentate de tovară­șele profesoare Guliano Ecaterina și Viorica Dinescu, despre activitatea cercurilor literare, sînt menite să fie discutate în sesiunile Institutului de științe pedagogice, răspîndind astfel experiența pozitivă a cadrelor didac­tice din regiunea noastră și făcînd ca lecturile pedagogice din orașul nostru să-și ajungă scopul. Referatele prezentate în lecturile pedagogice au dezvăluit nu numai o muncă entuziastă, desfășurată pe tărîm pedagogic, dar, mai ales, folo­sirea în munca de instruire și educa­ție a elevilor de metode și procedee interesante, legate de viața școlii, născute din cerințele școlii, capabile să contribuie la punerea temeliei u­­nei științe pedagogice romînești. Tov, învățător Tutunaru Vladimir din sa­tul Buliga, raionul Fetești, a prezen­tat în referatul său munca sa de lu­minător al satului, depusă în slujba înființării și întăririi gospodăriei co­lective, problemă interesantă pentru cadrele didactice de la sate. Atașa­mentul învățătorului față de țăranii muncitori din sat, dezvăluirea prin exemple concrete a perspectivei ce o au cei ce intră în gospodăria colec­tivă, vizitele organizate de el cu ță­ranii muncitori în alte gospodării co­lective din apropiere sunt metode fo­losite de tov. învățător Tutunaru pen­tru întărirea G.A.C.-ului din satul său. Discuțiile purtate au apreciat activitatea dusă de tov. învățător pe acest tărîm, dar au arătat și lipsa ce o prezintă referatul, prin faptul că nu oglindește munca cultural-artistică ce ar fi putut s-o ducă în același scop și care ar fi ajutat nu numai la lămurirea țăranilor muncitori de a intra în colectivă, dar ar fi dus și la ridicarea nivelului lor cultural, mi­siune de seamă a cadrelor didactice de la sate. Aceasta a mai ridicat o problemă interesantă și foarte nece­sară și anume pregătirea din punct de vedere artistic a învățătorilor și profesorilor de la sate pentru a putea astfel, calificat, să contribuie la de­săvârșirea revoluției culturale din pa­tria noastră; aceeași problemă a fost ridicată și de discuțiile purtate pe marginea referatului prezentat de to­varășa Vartanesian Maria, cu privire la munca dirigintelui pentru realiza­rea educației estetice. Interesante și vii discuții au stîrnit referatul tovarășului Ciobanu Ion, metodist al cabinetului pedagogic re­gional, despre „Folosirea mijloacelor locale pentru realizarea unor ele­mente de învățămînt politehnic“ care deschide o problemă importantă în acest an școlar, și anume încercarea unor școli din regiunea noastră de a introduce elemente de învățămînt politehnic prin folosirea întreprinde­rilor și unităților socialiste din apro­pierea școlilor sau a atelierelor pro­prii și a loturilor experimentale. Ba­zat pe experiența încercată de școala medie din Fetești, tovarășul a arătat posibilitatea ce stă în fața școlilor noastre de a încerca cu curaj intro­ducerea treptată a unor elemente de învățămînt politehnic, menită să ducă la însușirea mai temeinică a cunoștin­țelor și în același timp la dezvolta­rea dragostei față de muncă. Refera­tele prezentate de tov. Dinescu și Guliano au arătat ca metode pentru cunoașterea temeinică a materiei la limba și literatura romînă și în spe­cial pentru realizarea unei exprimări clare și corecte a elevilor munca în cercurile literare. Buna organizare a cercurilor literare, tematica intere­santă abordată în cercuri, concur­suri de versuri inițiate în cadrul cercurilor au dat rezultate minunate și în mod deosebit la școala pedago­gică tătară unde există elevi care se exprimă clar și corect romînește. Discuțiile purtate de tovarăși ca Ste­lara (C­ța), Crîlov (Tulcea), Bonjug (Tulcea), Teodorescu (Măgura), Po­­pescu (Fetești), Pandele (C-ța) și alții au făcut să crească valoarea lecturilor pedagogice, să dovedească necesitatea lor. Și într-adevăr, deși a lipsit o bună organizare din partea secției regionale de învățămînt și cea orășenească și chiar o mai temeinică popularizare a acestor lecturi din partea Institutului de științe pedago­gice, neacordîndu-li-se suficientă a­­tenție atît de cadrele de conducere cît și de prof. și învățători, totuși valoarea lor a ieșit în evidență prin înseși problemele abordate și discu­tate. Numărul mic de participanți la lecturile pedagogice organizate pen­tru prima oară în orașul nostru a în­țeles pe deplin rolul și importanța lor atît pentru munca lor de zi cu zi cît și pentru punerea bazelor unei pedagogii romînești, legată de viață, bazată pe experiența cadrelor didac­tice ce lucrează direct în școli. Ei au datoria, în viitor, să antreneze cît mai multe cadre didactice în activi­tatea ce se va desfășura la lecturile pedagogice. O realizare importantă în regiunea noastră Alimentarea cu apă potabilă a sta­țiunilor balneare de pe litoral a fost una din problemele cele mai impor­tante de rezolvat și care a frînat foarte mult dezvoltarea stațiunilor balneare de pe malul Mării Negre. Locuitorii au săpat puțuri — unele adinei de peste 30 m. — însă fără rezultat. Apa de băut se aducea în vagoane cisternă de la Constanța și se distribuia apoi cu sacaua. Abia după preluarea puterii de către regi­mul democrat-popular, problema își capătă adevărata ei importanță. Se hotărăște prospectarea subsolului cu sonde de adîncime mare și în 1948, o sondă de cca. 400 m. adîncime dă de un strat de apă arteziană la Va­sile Roaită. Debitul de apă era însă insuficient pentru nevoile stațiunii; apa era caldă și sulfuroasă. Pentru a o face bună de băut, se montează o stație de desu­lfurizare. Calitatea apei se ameliorează, dar rămîne to­tuși cu gust pronunțat de sulf. Prospecțiunile continuă. Sondele fo­rate la Eforie și Techirghiol dau și ele apă la aceeași adîncime. Pen­tru a face față necesarului de apă po­tabilă, se hotărăște în 1955 construi­rea unei conducte, care leagă stațiu­nile Techirghiol, Eforie și Vasile Roaită. Termenul de dare în folo­sință a acestei conducte era 31 de­cembrie 1955. Printr-un efort susți­nut, întreprinderea 1001 prin Șantie­rul Constanța dă în exploatare con­ducta în iunie 1955, adică cu 6 luni înainte de termen. Calitatea apei ră­mîne însă aceeași. Faptul că avea un gust pronunțat de sulf și nu era rece, o făcea neplăcută la băut. A­­ceasta nu era decît o situație provi­zorie, deoarece conducta urma să fie racordată la o altă conductă proiec­tată să se construiască între uzina de apă din Constanța și Eforie. Lucrarea prezenta dificultăți. Cea mai mare parte a conductei trebuia construită din tuburi de tolă sudate, protejată de o invelitoare de beton armat. Lucrările au fost încredințate pen­tru execuție tot Întreprinderii 1001. Șantierul 04 Constanța începe lucră­rile în februarie 1955. Cu toate difi­cultățile întîlnite, șantierul reușește să-și îndeplinească și să-și depă­șească planul. In aprilie 1956, se ho­tărăște accelerarea lucrărilor pentru ca să se termine construirea conduc­tei la 1 iulie a.c. Trebuia executat în 3 luni ceea ce se planificase să se execute în 9 luni. Pentru realizarea acestei lucrări trebuia transportate și introduse în operă peste 1.000 va­goane de materiale. Montarea con­ductei necesita peste 6.000 m.l. su­dură ; trebuia turnat 4.000 m.c. be­ton armat. Lucrarea mai comporta în plus și mărirea stației de pompare din Constanța și amenajări impor­tante la stația de la Caragea-Dermen. Colectivul de muncitori și tehnicieni al șantierului 04 de construcții a în­țeles necesitatea și importanța termi­nării lucrărilor înainte de termen. Lucrările se execută cu o intensifi­care mereu sporită. Normele sunt de­pășite cu regularitate. Echipele de săpători conduse de Marica și Du­minecă și echipele de sudori conduse de Barbu, Toncu și Neagu își depă­șesc normele cu peste 100 la sută. Paralel cu întreprinderea 1001, Trustul 21 execută montarea conduc­tei de fontă din orașul Constanța, modificări la stația de pompare Că­lărași și Caragea-Dermen. Se iveau continuu dificultăți care erau învinse prin voința și ingeniozitatea construc­torilor. Secția L . C.F.R. Constanța a executat lucrările într-un timp re­cord. La 20 iunie — cu 10 zile înainte de noul termen­ fixat — lucrarea a fost găti și pricifii îl problele și spălarea conductei. O dată cu aceasta ieșiră la iveală unele defecțiuni. Cele mai multe din ele se iveau pe porțiunea conductei de asbociment de lângă Eforie, pe o distanță de cca. 1,5 km. Se produceau spargeri și deplasarea mufelor. Conducerea șantierului hotărît înființarea unor echipe per­a­manente de intervenție de zi și de noapte. A fost o muncă grea, care a dus la lichidarea completă a de­fecțiunilor la începutul lunii august. Alimentarea cu apă a litoralului a fost astfel rezolvată. Oamenii muncii de pe litoralul Mării Negre primesc după așteptare de atîtea zeci de ani apă potabilă rece și bună la gust. Dacă realizarea acestei lucrări con­stituie o reală mîndrie pentru con­structori, nu se poate spune că nu s-au comis și greșeli. Din aceste gre­șeli, trebuie trase învățăminte. Con­ducta de asbociment trebuia probată tub cu tub, cu cea mai mare atenție înainte de a fi montată. Această con­ductă trebuia așezată pe un strat de nisip perfect plan, mufele trebuia ci­mentate, ceea ce nu s-a făcut. Nu trebuia așteptat ca întreaga conductă să fie terminată pentru a începe pro­bele. Acestea trebuia făcute pe par­curs, pe distanțe reduse de 1—2 km., lucru ce ar fi asigurat luarea măsu­rilor operative necesare și ar fi re­dus cheltuielile de montare și demon­tare a ei asigurînd în același timp darea ei în exploatare mult mai de­vreme. Conducta de rolă trebuia cu­rățată și spălată înainte de montare. Tuburile de fontă trebuia de aseme­nea probate înainte de montare. Apoi, constructorii nu au acordat o mai mare atenție mecanizării lucrărilor. De exemplu, lucrările de săpături pu­teau fi mecanizate în proporție de cel puțin 80 la sută, lucru care ar fi dus nu numai la grăbirea executării lucrării, dar și la reducerea prețului ei de cost. De asemenea, neexistînd un plan de acțiune temeinic întocmit, șantierul ducea uneori lipsă de anu­mite mașini și utilaje, iar uneori a­­vea peste nevoi. Aceasta și din cauză că se mergea pe linia de a se băga cît mai multe mașini pentru terminarea lucrărilor într-un termen mai scurt, iar pe de altă parte unii oameni de pe șantier nu au știut să folosească și să întrețină în modul cel mai bun utilajele, fapt ce ducea la defectarea lor, ceea ce ne­cesita noi cheltuieli pentru repunerea în funcțiune. Aceste situații ca și în­grămădirea de utilaje peste nevoi în unele sectoare de muncă, care n-au putut fi folosite decît cu numai o parte din capacitatea lor, dovedesc că constructorii noștri nu au văzut problema prețului de cost în lumina sarcinilor fixate de Directivele celui de-al II-lea Congres al partidului. Așa se explică faptul că în trimestrul II, de exemplu, prețul de cost în loc să fie redus cu 1,10 la sută a crescut cu 7,74 la sută. Dacă constructorii șantierului 04 ar fi acordat și acestor probleme atenția cuvenită, meritele lor ar fi fost mult mai mari. Avînd drept imbold succesele de pînă acum și străduindu-se să tragă învățăminte necesare din propriile lor greșeli, constructorii pot fi si­guri că vor obține succese și mai mari, vrednice de lauda noastră, a tuturor. I. SFRIJAN OAMENII VIITORULUI Nu știe precis cum de a arun­cat-o întîmplarea la Galați, la spi­tal, își amintește foarte vag de acest lucru. Nu că memoria i-ar fi slăbit la vîrsta de 45 de ani. Dimpotrivă, se poate afirma, așa cum reușește să-și însușească materia la școală, că dă dovadă de o memorie destul de bună. Dar în viață sunt cîteodată momente cînd succesiunea evenimentelor se face cu atîta repeziciune încît nu-ți mai poți da seama ce se în­­tîm­plă cu tine, nu mai poți per­cepe fenomenele din jur. Asta nu înseamnă nicidecum că omul este sclavul împrejurărilor, ci că sunt momente și momente în viață, că în fond fiecare din întîmplările vieții acționează mai mult sau mai puțin asupra omului. Cercetînd trecutul lui Stoianov Matroana, acum elevă a școlii de Cruce Roșie din Constanța vă veți da seama că așa stau lu­crurile. Ea s-a născut și a cres­cut o parte din viață în mijlocu unei familii sărace, undeva în­tr-un sat din Moldova. La o vîrstă destul de fragedă își pier­de tatăl și apoi mama. Buchetul de copii rămași fără nici un fel de ocrotire s-a împrăștiat în toa­te direcțiile ca fu­lgii de păpădie pe care vîntul îi poartă pe aripa sa la voia întîmplării. A străbă­tut sate, orașe, a bătut la unii și la alții cu stare, la porțile lor. In felul acesta s-ar putea spune întîlnit cu viața, cu viața că s-a dură care a ridicat pe unii și a zdrobit pe alții. Acum a făcut cunoștință cu traiul la stăpîn și i-a simțit nu o dată greutatea loviturilor. Cînd nu a mai putut răbda și-a purtat pașii mai departe din loc în loc, de la stăpîn la stăpîn, pî­nă cînd într-o zi a ajuns să bată la poarta spitalului din Galați. Era prin anul 1933, anul marilor curbe de sacrificiu cînd rînduri­­le șomerilor se îngroșau tot mai mult. Nici ea nu știe prin ce în­­tîmplare a fost angajată ca fe­meie de serviciu la spital. Aici a stat multă vreme și tot aici a îndrăgit munca de spital. Cînd se făcea cîte o intervenție chirurgi­cală, ea aștepta înfrigurată la ușă și urmărea imaginar tot procesul acesta de salvare a unei vieți omenești, de parcă ar fi partici­pat ea însăși. Se bucura ori de cîte ori doctorul ieșea senin din sala de operații și se întrista atunci cînd pe fata lui citea în­frigurarea. Stoianov ar fi vrut să-l ajute în acele momente mă­car cu o vorbă, sau cu un gest dar se oprea. Ea, o femeie care nu avea decît doar vreo 3 clase primare învățate numai ea știe cum, și se temea că nu are nici darul vorbirii și nici al mîngîie­rii. Tăcea și se retrăgea într-un colț făurind în minte cine știe ce idealuri. Poate își blestema soar­ta sau încerca să privească cu încredere în viitor. Nimeni n-a știut niciodată ce s-a petrecut cu ea în acele momente. Așa s-au scurs anii, unul după altul, pînă într-o zi cînd a luat iar drumul pribegiei. A ajuns în Constanța. A încercat să intre din nou la stăpîn, dar și-a dat seama că îi place munca de spital, că o îndrăgește. S-a angajat la spitalul din Con­stanța. Aici au prins-o evenimen­tele lui 1944, de aici a asistat ea la marile prefaceri. Cînd a văzut toate cîte s-au petrecut în țara asta, în mintea ei a început să încolțească o idee nemărturisită. A mai trecut un an și încă u­­nul. A venit într-una din zile la dînsa o tovarășă de la Crucea Roșie. Au discutat nu știu ce și apoi Stoianov a încheiat: — Vă mulțumesc foarte mult. Nimeni nu și-a dat seama pen­tru ce anume a mulțumit Stoia­nov. In orice caz după toate pro­babilitățile era vorba de ceva in­teresant, căci prea se bucura. Era prin luna lui noiembrie. Stoianov Matroana și-a luat cî­­teva caiete sub braț și a plecat grăbită după terminarea servi­ciului. Colegele ei o priveau cu­rioase. Abia la vreo săptămînă au aflat că Matroana urmează cursu­rile școlii de surori de Cruce Ro­șie din orașul Constanța. Ii era teamă și oarecum rușine că la bătrînețe s-a apucat să învețe. Ba chiar în prima zi de școală cînd a luat loc în bancă alături de Costea Niculina, o fată de 14 ani, s-a simțit cam stingheră. Ii era teamă că nu va putea ține pasul cu celelalte la învățătură. Dar nu s-a întîmplat așa, dovadă că la foarte multe materii a obt nota 4 și chiar 5. Trebuie să recunoască că a primit u­nios ajutor din partea lect și colegelor de școală. S-a minunat cu colegele ei, cu că erau de vîrstă și ocupa ferite. Unele erau casnice, funcționare, iar altele au sex pe la diferite spitale. Aici ar menționat că școala (directo Cîrligeanu) are meritul de reușit să închege un adevărat lectiv. Acest lucru este și un merituos, cu cît vom ține sea de faptul că vîrsta și ocupații elevelor sînt diferite. Vasu An Butoianu Luxita, Done Elisabet și altele sînt casnice, în timp Șerbănescu Elena a fost funcți­oară la cinematograful D.R.N.M dar urmează școala pentru c este „îndrăgostită“ de știința me­dicală. Și are și pentru ce. Ce este mai nobil oare în epoca noastră de­cît omul în slujba vieții, omul în slujba omului ? Mîine, cînd vor părăsi școala și vor fi repartizate la spitale vor îndruma și pe altele să vină să urmeze această școală. Aici au de învățat destule căci se pre­dau materii interesante ca far­macologie, anatomie, boli interne igienă etc. Lectorii care țin cursu­rile sînt recrutați din rîndurile doctorilor buni și cu experiență După fiecare lecție se fac aplica­ții practice. Au destule de învă­țat. Și apoi, ce frumos este să în­veți despre viață, să știi că toate eforturile tale sunt îndreptate în folosul celui mai prețios capital — omul, învață Stoianov! Ai posibilita­te să înveți, să-ți pui în valoare toate cunoștințele tale, să-ți în­­făptuiești visul tău! K. G. COROD ^­ToponixTCTnncK^rnnnrkTmrB îr?r Vizitînd un sat la întîmplare de pe cuprinsul regiunii noastre, afli bunăoară de la localnici, că școala aceea nouă, cu clase spa­țioase, în care învață acum copiii lor, a fost terminată pe primăva­ră, că localul căminului cultural de asemenea s-a terminat de cu­­rînd etc. că In general, în toate satele, da­construcțiile unor asemenea obiective de interes obștesc nu sunt gata în adevăratul sens al cu­­vi­ntulu­i, aceasta se datorește fap­tului că ele au fost începute abia anul acesta. Și numărul construc­­țiilor începute din autoimpunere e destul de mare. Oamenii muncii de pe­­ ogoare au trecut sub în­drumarea sfaturilor populare să ridice în satele lor localuri noi de școli, de cămine, dispensare și alte asemenea construcții des­pre care înainte nici că se pu­tea aminti. Autoimpunerea a dat posibilita­tea să se schimbe înfățișarea sa­telor noastre. Să luăm de exem­plu un­ singur raion. O călătorie, de pildă, în satele raionului Ne­gru Vodă îți oferă cel mai real tablou al avîntului cu care oame­nii muncii au pornit să-și îmbu­nătățească nu numai traiul, dar și nivelul cultural. . Fără să amintim de anii trecuți, în care s-au ridicat în acest ra­ion multe construcții din autoim­punere destinate școlilor, cămine­lor culturale, dispensarelor, case­lor de naștere, numai anul acesta s-a terminat o școală în comuna „23 August“, un cămin în comuna Darabani. La 8 școli au fost fă­cute reparații generale, iar loca­lul școlii elementare din Chirno­­geni a fost dat în folosință. Co­muna Topraisar a fost electrifica­tă și tot aici, prin autoimpunere și prin muncă voluntară, s-a a­­menajat un parc. In 7 comune din raion, printre care Viroaga, Vîr­­top, Pecineaga, Osmancea, au fost începute construcții de noi cămine culturale. De asemenea, țăranii muncitori din comunele General Scărișoreanu, Albești, Limanu și Băraganu construiesc prin muncă voluntară și din autoimpunere noi localuri pentru școli. Amploarea pe care au luat-o construcțiile din autoimpunere în raionul Negru Vodă se explică și prin aceea că sfaturile populare au căutat să lămurească oameni­lor importanța achitării la timp a sumelor ce le revin și să-i mo­­bili­zeze totodată la muncă volun­tară. Forța maselor este incalcu­labilă, atunci cînd acestea sunt organizate și îndrumate cu com­petență către îndeplinirea unui obiectiv prezis. Se poate spune cu tot temeiul că unele comitete exe­cutive comunale din raion au reu­șit să-și grupeze toate forțele de care dispun comunele respective, să lămurească masele de impor­tanța acestor lucrări și să obțină în felul acesta rezultate despre care de altfel am amintit la înce­put. Avînd permanent în atenție lucrările propuse în adunările ge­nerale, sfaturile populare Viroa­ga, Comana și Agigea au desfă­șurat o continuă muncă de lămu­rire pe circumscripții cu ajutorul deputaților în vederea încasării tuturor sumelor stabilite. Deputa­ții din aceste comune, pe lîngă sarcinile pe care le aveau în fie­care campanie, erau sfătuiți să lămurească alegătorii și pentru a-și achita autoimpunerea. Sfatul popular din Comana, la propune­rea deputaților, a făcut un panou unde erau popularizați periodic țăranii muncitori care-și achitau autoimpunerea. In prezent, în co­munele amintite, sumele stabilite au fost încasate sută la sută. Dar, cum fiecare pădure își are uscăturile ei, și raionul Negru Vodă își are... comunele sale care au lăsat-o mai ușor cu preocupa­rea pentru încasarea sumelor din autoimpunere. Printre acestea pot fi date ca „exemple“ comunele Filimon Sîrbu cu încasări de nu­mai 33 la sută, Cumpăna cu 30 la sută, Independența și Plopeni cu încasări sub 30 la sută. Mai pot fi amintite aci co­munele Cotu Văii și Albești, care mai au de încasat importante su­me încă din anii trecuți. S-ar cu­veni să fie amintite bunăoară și numele cîtorva tovarăși care răs­pund pe plan local de această stare de lucruri. Vom aminti nu­mele tovarășilor Ungureanu Ion, președintele sfatului Cum­­­ina, Florea Dumitru, președintele sta­tului de la Independența și Gîr­­tone Constantin din Plopeni, care se angajează în numeroase cazuri că vor lua măsuri să lichideze cu unele lipsuri din comunele res­pective, dar fără nici un rezultat practic. Ar fi bine dacă acești toți președinți s-ar preocupa mai mult de conducerea cu competență economiei locale, de organizarea­­ și atragerea maselor la înfăptui­rea diverselor lucrări de folos ob­ștesc care se cer în comunele lor. După cîte se constată, în comune­le acestea formele organizatorice de legătură cu masele au fost ne­glijate. Deputații nu sînt antre­nați să ia parte la numeroasele acțiuni pe care le au de îndepli­nit sfatul popular și mai ales co­misiile de femei, care par a fi constituite doar așa, să fie. In cadrul circumscripțiilor electorale, deputații nu țin consfătuiri cu ale­gătorii, nu se întîlnesc cu aceștia înainte și după fiecare sesiune, pentru a le comunica hotărîrile și sarcinile ce stau în fata comu­nei. Iată deci, în linii mari, cauza principală pentru care în aceste comune multe din obiectivele pe care le au sfaturile populare, nu sînt îndeplinite cu succes. Comi­tetul executiv al sfatului popular raional ar trebui să studieze și să cunoască aceste lipsuri pentru a putea lua măsuri de îndrumare operativă. Succesele frumoase ob­ținute pe linia ridicării de noi și noi construcții prin autoimpune­re în cuprinsul raionului dovedesc incontestabil dorința maselor de a-și îmbogăți nivelul de trai, cul­tural, dovedesc dragostea cu care acestea trec voluntar la construc­ția unor lucrări importante de fo­los obștesc. Sfaturile comunale trebuie îndrumate să organizeze acest avînt al maselor, să-l cana­lizeze spre realizarea hotărîrilor adoptate în adunările populare, înfăptuirea acestor hotărîri depin­de însă în mare măsură și de fe­lul cum și în ce termen sînt înca­sate sumele stabilite. Comitetele executive comunale trebuie să desfășoare o muncă mai susținută în rîndul țăranilor muncitori ară­­tîndu-le necesitatea achitării din timp a sumelor la care sînt im­puși. Experiența cîtorva sfaturi comunale dovedește că e posibilă încasarea tuturor sumelor încă din prima jumătate a anului și începerea imediată a construcției propuse. Deși timpul este destul de înaintat, vremea care se mai menține favorabilă poate fi folo­sită la maximum pentru urgenta­rea lucrărilor începute prin auto­impunere. Comitetele executive comunale să folosească mai mult sprijinul deputaților, al comisiilor de femei în vederea mobilizării tuturor țăranilor muncitori la ter­minarea lucrărilor începute îna­inte de începerea ploilor. V CHIURTU Din activitatea sfaturilor populare SĂ URGENTĂM CONSTRUCȚIILE.DIN AUTOIMPUNERE Din satul Izvorul Mare Pe lîngă celelalte munci efec­tuate, membrii gospodăriei agri­cole colective din satul Izvoru Mare, raionul Medgidia, s-au preocupat îndeaproape și de asi­gurarea unei recolte îmbelșugate în anul viitor. In acest scop, după ce au cu­rățit și tratat cantitatea de 75.550 kg. grîu și peste 3.000 kg. orz, au început lucrările de însămîn­­țare. Pînă la 22 septembrie ei au reușit să însămînțeze 60 ha. ra­­piță, 150 ha. grîu și 30 ha. orz de toamnă. Totodată, s-au efec­tuat și arături de toamnă pe su­prafața de peste 1.000 hectare te­ren. Au muncit cu însuflețire, obțî­­nînd rezultatele cele mai frumoa­se, colectiviștii Valentina Vizan, Tudor Mîrza, Dumitru Frece, Cosor Ion, Nicolae Sîrbu și mulți alții. Atît la însămînțări cît și la ală­turi colectiviștii au primit din plin sprijinul a două brigăzi de tractoare de la S.M. T. Remus Opreanu, brigăzi din care fac par­te comunistul Văleanu Ilie, trac­torist, Zachet Reșit, Vizan Aurel. Pașca Aurel, Aurel Brînză și Ioni­ț Gheorghiu. NUREDIN REȘIT și L. LUCA, cor es p. Aprovizionarea oamenilor muncii Populația orașului Medgidia a avut de suferit într-o vreme din pricina slabei aprovizionări cu cele necesare a magazinelor O.C.L. „Aprozar“. Aprovizionarea nesatisfăcătoare și cu produse de calitate inferioară aduse spre des­facere aici, a dat de gîndit orga­nizației comerciale locale și ast­fel prima măsură tehnico-organi­­zatorică luată, a fost îmbunătăți­rea în mod simțitor a aprovizio­nării unităților „Aprozar“ cu mar­fă suficientă și de calitate. Și a­­cest lucru se poate observa din felul cum își realizează fiecare magazin în parte sarcinile de plan. De pildă, la magazinul nr I „Aprozar", care este condus de Slătineanu David, prin felul cum s-a aprovizionat cu legume și zarzavaturi de sezon și printr-o atitudine civilizată față de consu­matori, în ultimele două luni, sar­cinile de plan la desfacere au fost depășite cu aproape 80 la sută. Nu la fel se poate vorbi despre colectivul tarabei nr. 1 „Aprozar“ din piață al cărei responsabil este Polizu Ion. Deoarece acesta are o atitudine necorespunzătoare, răspunde urît și practică obiceiul de a nu prea da restul cumpără­torului, unitatea nu-și poate rea­liza sarcinile trasate. Prin piața liberă de un efect important în sistemul aprovizionare al oamenilor muncii cu cele necesare îl are și piața liberă, neorganizată. Așezați la tarabele special con­struite de către sfatul popular al orașului Medgidia, producătorii din acest raion vin în număr tot mai mare pentru a-și desface pro­dusele lor pe piața liberă. Iat-o pe țăranca muncitoare Anicuța Șerban din comuna Mircea Vodă, care a venit cu o căruță de stru­guri și mai multe produse să le vîndă pe piața neorganizată. Ală­turi de ea, țăranul individual Du­mitru Cecildău, din comuna Co­­cntr­eni, cîntărește niște fasole unui cumpărător. Colectiva „9 Mai“ din satul Siminoc desface peste 1000 kilograme de roșii Piața este plină care, cu produsele de producători­lor, satisfac cerințele populației consumatoare, încît aceasta poate găsi în orice zi, tot ce dorește și la un preț destul de ieftin. De pildă, strugurii se vînd între 3 și 4 lei kg., 2 lei kg. de fasole, 0,70 lei ouăle etc. Avînd pe piață tot ce doresc bun cetățenii din Medgidia au posibi­litatea să se aprovizioneze de iar­nă cu produse ieftine și de calitate. Prin hala de carne iată-ne și-n hala de carne, punct de vedere al aprovizi cu carne, populația acestui nu prea a avut a se plînge, se găsește din belșug în f zi. Carne de vită și de oaie, în privința igienei, nu are pe deplin mulțumiți. In rînd, condițiunile în care se portă carnea fac pe mulți părători să se lipsească mai cumpăra. De la abator, carnea est­­ă într-o căruță obișnuită coperită­. Adesea poți pulpe de carne atîrnînd di­rută pînă aproape de pămînt sfîrșit, de închizi ochii și treci vederea acest spectacol urît mergi totuși să cumperi 1 kg. carne și nimerești la unitatea 89, unde deservește Buculea Iancu, e bine, înseamnă că ai norocul să fii servit așa cum se cuvine. De nimerești cumva alături, la unitatea 88, unde ești servit de Dumitru Constantin, ai ocazia să regreți. Pe lîngă faptul că ești repezit la moment, te mai și ciu­pește cu cîteva grame la cîntar Aceste lipsuri ce știrbesc din prestigiul comerțului nostru de stat, trebuie complet și imediat lichidate. Această sarcină revine secțiunii comerciale a sfatului popular al orașului Medgidia, ca­re, împreună cu organele respec­tive, trebuie să ia măsurile nece­sare pentru lichidarea lipsurilor pentru o cît mai bună deservire a publicului consumator. S. ANA A APĂRUT B S KURDIMAN Turnare de precizie 172 pag., lei 3,90 Editura Tehnică Cartea cuprinde descrierea, în ordi­nea succesiunii tehnologice, a proce­selor de fabricație a pieselor turnate de precizie. Totodată se prezintă utilajele și materiile prime folosite, exemple de elaborare a aliajelor refractare, cal­culul încărcăturii, precum și noțiuni asupra organizării producției de­se turnate de precizie. Se acordă, asemenea, o mare atenție proble­­calității pieselor turnate, descri defectelor frecvente, cauzelor ap­ției lor și măsurile de combatere defectelor pentru evitarea rebuturi Lucrarea este destinată ridicării rificării muncitorilor din secțiile atelierele de turnare de precizie tehnicienilor care vor să se speci­­zeze în această ramură a­le moderne.

Next