Dobrogea Nouă, octombrie 1956 (Anul 9, nr. 2549-2574)
1956-10-02 / nr. 2549
DOBROGEA NOUA Nr. 2549 Pentru promovarea experienței pozitive din activitatea cadrelor didactice în pedagogia științifică marxistleninistă experiența cadrelor fruntașe are un rol deosebit in promovarea unei științe pedagogice. Pedagogia științifică nu se bazează pe știința de cabinet, ruptă de viața școlii; ea merge pe drumul pedagogului rus Ușinski, după care experiența pedagogică înseamnă nu practică empirică, ci practică plus gîndire asupra practicii. Experiența culeasă de jos, direct de la cadrele ce lucrează în școală, valorificată de forurile superioare din munca științifică este începutul și temelia științei pedagogice. Lecturile pedagogice sunt tocmai o formă de legătură dintre forurile superioare de muncă științifică în domeniul pedagogiei și teren. Fiind legate strîns de sesiunile științifice ale Institutului de științe pedagogice, ele apar ca o primă treaptă de valorificare științifică a experienței pedagogice. Lecturile pedagogice sunt expuneri sau lecturi pe care cadre didactice sau alte persoane ce se ocupă de educație le fac în fața altor persoane cu preocupări asemănătoare, urmate de discuții ridicate de expunerile făcute. Ținîndu-se în fiecare an, pe regiuni, ele sunt lucrate conform unei tematici bogate, variate și cuprinzătoare, din care însă e necesar să se aleagă în special acele teme care sînt mai actuale, care necesită o rezolvare imediată. Lecturi pedagogice s-au ținut recent și în orașul Constanța. Abordînd o tematică cuprinzătoare și în general bine tratată, lecturile pedagogice ce s-au ținut în orașul nostru și la care au fost invitate cadrele didactice din regiune au reușit să scoată la iveală, într-o oarecare măsură, experiența pozitivă din activitatea unor cadre didactice, să ridice probleme pe marginea ei și să se ajungă la concluzii care să îmbunătățească activitatea multor cadre didactice în viitor. Mai mult, unele din referatele prezentate, ca, de pildă, „Din experiența mea de dirigintă în munca pentru închegarea colectivului de clasă“ prezentat de tov. profesoară Caludi Anastasia, „Lupta pentru o vorbire îngrijită a elevilor“ prezentat de tov. prof. Banu Maria sau referatele prezentate de tovarășele profesoare Guliano Ecaterina și Viorica Dinescu, despre activitatea cercurilor literare, sînt menite să fie discutate în sesiunile Institutului de științe pedagogice, răspîndind astfel experiența pozitivă a cadrelor didactice din regiunea noastră și făcînd ca lecturile pedagogice din orașul nostru să-și ajungă scopul. Referatele prezentate în lecturile pedagogice au dezvăluit nu numai o muncă entuziastă, desfășurată pe tărîm pedagogic, dar, mai ales, folosirea în munca de instruire și educație a elevilor de metode și procedee interesante, legate de viața școlii, născute din cerințele școlii, capabile să contribuie la punerea temeliei unei științe pedagogice romînești. Tov, învățător Tutunaru Vladimir din satul Buliga, raionul Fetești, a prezentat în referatul său munca sa de luminător al satului, depusă în slujba înființării și întăririi gospodăriei colective, problemă interesantă pentru cadrele didactice de la sate. Atașamentul învățătorului față de țăranii muncitori din sat, dezvăluirea prin exemple concrete a perspectivei ce o au cei ce intră în gospodăria colectivă, vizitele organizate de el cu țăranii muncitori în alte gospodării colective din apropiere sunt metode folosite de tov. învățător Tutunaru pentru întărirea G.A.C.-ului din satul său. Discuțiile purtate au apreciat activitatea dusă de tov. învățător pe acest tărîm, dar au arătat și lipsa ce o prezintă referatul, prin faptul că nu oglindește munca cultural-artistică ce ar fi putut s-o ducă în același scop și care ar fi ajutat nu numai la lămurirea țăranilor muncitori de a intra în colectivă, dar ar fi dus și la ridicarea nivelului lor cultural, misiune de seamă a cadrelor didactice de la sate. Aceasta a mai ridicat o problemă interesantă și foarte necesară și anume pregătirea din punct de vedere artistic a învățătorilor și profesorilor de la sate pentru a putea astfel, calificat, să contribuie la desăvârșirea revoluției culturale din patria noastră; aceeași problemă a fost ridicată și de discuțiile purtate pe marginea referatului prezentat de tovarășa Vartanesian Maria, cu privire la munca dirigintelui pentru realizarea educației estetice. Interesante și vii discuții au stîrnit referatul tovarășului Ciobanu Ion, metodist al cabinetului pedagogic regional, despre „Folosirea mijloacelor locale pentru realizarea unor elemente de învățămînt politehnic“ care deschide o problemă importantă în acest an școlar, și anume încercarea unor școli din regiunea noastră de a introduce elemente de învățămînt politehnic prin folosirea întreprinderilor și unităților socialiste din apropierea școlilor sau a atelierelor proprii și a loturilor experimentale. Bazat pe experiența încercată de școala medie din Fetești, tovarășul a arătat posibilitatea ce stă în fața școlilor noastre de a încerca cu curaj introducerea treptată a unor elemente de învățămînt politehnic, menită să ducă la însușirea mai temeinică a cunoștințelor și în același timp la dezvoltarea dragostei față de muncă. Referatele prezentate de tov. Dinescu și Guliano au arătat ca metode pentru cunoașterea temeinică a materiei la limba și literatura romînă și în special pentru realizarea unei exprimări clare și corecte a elevilor munca în cercurile literare. Buna organizare a cercurilor literare, tematica interesantă abordată în cercuri, concursuri de versuri inițiate în cadrul cercurilor au dat rezultate minunate și în mod deosebit la școala pedagogică tătară unde există elevi care se exprimă clar și corect romînește. Discuțiile purtate de tovarăși ca Stelara (Cța), Crîlov (Tulcea), Bonjug (Tulcea), Teodorescu (Măgura), Popescu (Fetești), Pandele (C-ța) și alții au făcut să crească valoarea lecturilor pedagogice, să dovedească necesitatea lor. Și într-adevăr, deși a lipsit o bună organizare din partea secției regionale de învățămînt și cea orășenească și chiar o mai temeinică popularizare a acestor lecturi din partea Institutului de științe pedagogice, neacordîndu-li-se suficientă atenție atît de cadrele de conducere cît și de prof. și învățători, totuși valoarea lor a ieșit în evidență prin înseși problemele abordate și discutate. Numărul mic de participanți la lecturile pedagogice organizate pentru prima oară în orașul nostru a înțeles pe deplin rolul și importanța lor atît pentru munca lor de zi cu zi cît și pentru punerea bazelor unei pedagogii romînești, legată de viață, bazată pe experiența cadrelor didactice ce lucrează direct în școli. Ei au datoria, în viitor, să antreneze cît mai multe cadre didactice în activitatea ce se va desfășura la lecturile pedagogice. O realizare importantă în regiunea noastră Alimentarea cu apă potabilă a stațiunilor balneare de pe litoral a fost una din problemele cele mai importante de rezolvat și care a frînat foarte mult dezvoltarea stațiunilor balneare de pe malul Mării Negre. Locuitorii au săpat puțuri — unele adinei de peste 30 m. — însă fără rezultat. Apa de băut se aducea în vagoane cisternă de la Constanța și se distribuia apoi cu sacaua. Abia după preluarea puterii de către regimul democrat-popular, problema își capătă adevărata ei importanță. Se hotărăște prospectarea subsolului cu sonde de adîncime mare și în 1948, o sondă de cca. 400 m. adîncime dă de un strat de apă arteziană la Vasile Roaită. Debitul de apă era însă insuficient pentru nevoile stațiunii; apa era caldă și sulfuroasă. Pentru a o face bună de băut, se montează o stație de desulfurizare. Calitatea apei se ameliorează, dar rămîne totuși cu gust pronunțat de sulf. Prospecțiunile continuă. Sondele forate la Eforie și Techirghiol dau și ele apă la aceeași adîncime. Pentru a face față necesarului de apă potabilă, se hotărăște în 1955 construirea unei conducte, care leagă stațiunile Techirghiol, Eforie și Vasile Roaită. Termenul de dare în folosință a acestei conducte era 31 decembrie 1955. Printr-un efort susținut, întreprinderea 1001 prin Șantierul Constanța dă în exploatare conducta în iunie 1955, adică cu 6 luni înainte de termen. Calitatea apei rămîne însă aceeași. Faptul că avea un gust pronunțat de sulf și nu era rece, o făcea neplăcută la băut. Aceasta nu era decît o situație provizorie, deoarece conducta urma să fie racordată la o altă conductă proiectată să se construiască între uzina de apă din Constanța și Eforie. Lucrarea prezenta dificultăți. Cea mai mare parte a conductei trebuia construită din tuburi de tolă sudate, protejată de o invelitoare de beton armat. Lucrările au fost încredințate pentru execuție tot Întreprinderii 1001. Șantierul 04 Constanța începe lucrările în februarie 1955. Cu toate dificultățile întîlnite, șantierul reușește să-și îndeplinească și să-și depășească planul. In aprilie 1956, se hotărăște accelerarea lucrărilor pentru ca să se termine construirea conductei la 1 iulie a.c. Trebuia executat în 3 luni ceea ce se planificase să se execute în 9 luni. Pentru realizarea acestei lucrări trebuia transportate și introduse în operă peste 1.000 vagoane de materiale. Montarea conductei necesita peste 6.000 m.l. sudură ; trebuia turnat 4.000 m.c. beton armat. Lucrarea mai comporta în plus și mărirea stației de pompare din Constanța și amenajări importante la stația de la Caragea-Dermen. Colectivul de muncitori și tehnicieni al șantierului 04 de construcții a înțeles necesitatea și importanța terminării lucrărilor înainte de termen. Lucrările se execută cu o intensificare mereu sporită. Normele sunt depășite cu regularitate. Echipele de săpători conduse de Marica și Duminecă și echipele de sudori conduse de Barbu, Toncu și Neagu își depășesc normele cu peste 100 la sută. Paralel cu întreprinderea 1001, Trustul 21 execută montarea conductei de fontă din orașul Constanța, modificări la stația de pompare Călărași și Caragea-Dermen. Se iveau continuu dificultăți care erau învinse prin voința și ingeniozitatea constructorilor. Secția L . C.F.R. Constanța a executat lucrările într-un timp record. La 20 iunie — cu 10 zile înainte de noul termen fixat — lucrarea a fost găti și pricifii îl problele și spălarea conductei. O dată cu aceasta ieșiră la iveală unele defecțiuni. Cele mai multe din ele se iveau pe porțiunea conductei de asbociment de lângă Eforie, pe o distanță de cca. 1,5 km. Se produceau spargeri și deplasarea mufelor. Conducerea șantierului hotărît înființarea unor echipe peramanente de intervenție de zi și de noapte. A fost o muncă grea, care a dus la lichidarea completă a defecțiunilor la începutul lunii august. Alimentarea cu apă a litoralului a fost astfel rezolvată. Oamenii muncii de pe litoralul Mării Negre primesc după așteptare de atîtea zeci de ani apă potabilă rece și bună la gust. Dacă realizarea acestei lucrări constituie o reală mîndrie pentru constructori, nu se poate spune că nu s-au comis și greșeli. Din aceste greșeli, trebuie trase învățăminte. Conducta de asbociment trebuia probată tub cu tub, cu cea mai mare atenție înainte de a fi montată. Această conductă trebuia așezată pe un strat de nisip perfect plan, mufele trebuia cimentate, ceea ce nu s-a făcut. Nu trebuia așteptat ca întreaga conductă să fie terminată pentru a începe probele. Acestea trebuia făcute pe parcurs, pe distanțe reduse de 1—2 km., lucru ce ar fi asigurat luarea măsurilor operative necesare și ar fi redus cheltuielile de montare și demontare a ei asigurînd în același timp darea ei în exploatare mult mai devreme. Conducta de rolă trebuia curățată și spălată înainte de montare. Tuburile de fontă trebuia de asemenea probate înainte de montare. Apoi, constructorii nu au acordat o mai mare atenție mecanizării lucrărilor. De exemplu, lucrările de săpături puteau fi mecanizate în proporție de cel puțin 80 la sută, lucru care ar fi dus nu numai la grăbirea executării lucrării, dar și la reducerea prețului ei de cost. De asemenea, neexistînd un plan de acțiune temeinic întocmit, șantierul ducea uneori lipsă de anumite mașini și utilaje, iar uneori avea peste nevoi. Aceasta și din cauză că se mergea pe linia de a se băga cît mai multe mașini pentru terminarea lucrărilor într-un termen mai scurt, iar pe de altă parte unii oameni de pe șantier nu au știut să folosească și să întrețină în modul cel mai bun utilajele, fapt ce ducea la defectarea lor, ceea ce necesita noi cheltuieli pentru repunerea în funcțiune. Aceste situații ca și îngrămădirea de utilaje peste nevoi în unele sectoare de muncă, care n-au putut fi folosite decît cu numai o parte din capacitatea lor, dovedesc că constructorii noștri nu au văzut problema prețului de cost în lumina sarcinilor fixate de Directivele celui de-al II-lea Congres al partidului. Așa se explică faptul că în trimestrul II, de exemplu, prețul de cost în loc să fie redus cu 1,10 la sută a crescut cu 7,74 la sută. Dacă constructorii șantierului 04 ar fi acordat și acestor probleme atenția cuvenită, meritele lor ar fi fost mult mai mari. Avînd drept imbold succesele de pînă acum și străduindu-se să tragă învățăminte necesare din propriile lor greșeli, constructorii pot fi siguri că vor obține succese și mai mari, vrednice de lauda noastră, a tuturor. I. SFRIJAN OAMENII VIITORULUI Nu știe precis cum de a aruncat-o întîmplarea la Galați, la spital, își amintește foarte vag de acest lucru. Nu că memoria i-ar fi slăbit la vîrsta de 45 de ani. Dimpotrivă, se poate afirma, așa cum reușește să-și însușească materia la școală, că dă dovadă de o memorie destul de bună. Dar în viață sunt cîteodată momente cînd succesiunea evenimentelor se face cu atîta repeziciune încît nu-ți mai poți da seama ce se întîmplă cu tine, nu mai poți percepe fenomenele din jur. Asta nu înseamnă nicidecum că omul este sclavul împrejurărilor, ci că sunt momente și momente în viață, că în fond fiecare din întîmplările vieții acționează mai mult sau mai puțin asupra omului. Cercetînd trecutul lui Stoianov Matroana, acum elevă a școlii de Cruce Roșie din Constanța vă veți da seama că așa stau lucrurile. Ea s-a născut și a crescut o parte din viață în mijlocu unei familii sărace, undeva într-un sat din Moldova. La o vîrstă destul de fragedă își pierde tatăl și apoi mama. Buchetul de copii rămași fără nici un fel de ocrotire s-a împrăștiat în toate direcțiile ca fulgii de păpădie pe care vîntul îi poartă pe aripa sa la voia întîmplării. A străbătut sate, orașe, a bătut la unii și la alții cu stare, la porțile lor. In felul acesta s-ar putea spune întîlnit cu viața, cu viața că s-a dură care a ridicat pe unii și a zdrobit pe alții. Acum a făcut cunoștință cu traiul la stăpîn și i-a simțit nu o dată greutatea loviturilor. Cînd nu a mai putut răbda și-a purtat pașii mai departe din loc în loc, de la stăpîn la stăpîn, pînă cînd într-o zi a ajuns să bată la poarta spitalului din Galați. Era prin anul 1933, anul marilor curbe de sacrificiu cînd rîndurile șomerilor se îngroșau tot mai mult. Nici ea nu știe prin ce întîmplare a fost angajată ca femeie de serviciu la spital. Aici a stat multă vreme și tot aici a îndrăgit munca de spital. Cînd se făcea cîte o intervenție chirurgicală, ea aștepta înfrigurată la ușă și urmărea imaginar tot procesul acesta de salvare a unei vieți omenești, de parcă ar fi participat ea însăși. Se bucura ori de cîte ori doctorul ieșea senin din sala de operații și se întrista atunci cînd pe fata lui citea înfrigurarea. Stoianov ar fi vrut să-l ajute în acele momente măcar cu o vorbă, sau cu un gest dar se oprea. Ea, o femeie care nu avea decît doar vreo 3 clase primare învățate numai ea știe cum, și se temea că nu are nici darul vorbirii și nici al mîngîierii. Tăcea și se retrăgea într-un colț făurind în minte cine știe ce idealuri. Poate își blestema soarta sau încerca să privească cu încredere în viitor. Nimeni n-a știut niciodată ce s-a petrecut cu ea în acele momente. Așa s-au scurs anii, unul după altul, pînă într-o zi cînd a luat iar drumul pribegiei. A ajuns în Constanța. A încercat să intre din nou la stăpîn, dar și-a dat seama că îi place munca de spital, că o îndrăgește. S-a angajat la spitalul din Constanța. Aici au prins-o evenimentele lui 1944, de aici a asistat ea la marile prefaceri. Cînd a văzut toate cîte s-au petrecut în țara asta, în mintea ei a început să încolțească o idee nemărturisită. A mai trecut un an și încă unul. A venit într-una din zile la dînsa o tovarășă de la Crucea Roșie. Au discutat nu știu ce și apoi Stoianov a încheiat: — Vă mulțumesc foarte mult. Nimeni nu și-a dat seama pentru ce anume a mulțumit Stoianov. In orice caz după toate probabilitățile era vorba de ceva interesant, căci prea se bucura. Era prin luna lui noiembrie. Stoianov Matroana și-a luat cîteva caiete sub braț și a plecat grăbită după terminarea serviciului. Colegele ei o priveau curioase. Abia la vreo săptămînă au aflat că Matroana urmează cursurile școlii de surori de Cruce Roșie din orașul Constanța. Ii era teamă și oarecum rușine că la bătrînețe s-a apucat să învețe. Ba chiar în prima zi de școală cînd a luat loc în bancă alături de Costea Niculina, o fată de 14 ani, s-a simțit cam stingheră. Ii era teamă că nu va putea ține pasul cu celelalte la învățătură. Dar nu s-a întîmplat așa, dovadă că la foarte multe materii a obt nota 4 și chiar 5. Trebuie să recunoască că a primit unios ajutor din partea lect și colegelor de școală. S-a minunat cu colegele ei, cu că erau de vîrstă și ocupa ferite. Unele erau casnice, funcționare, iar altele au sex pe la diferite spitale. Aici ar menționat că școala (directo Cîrligeanu) are meritul de reușit să închege un adevărat lectiv. Acest lucru este și un merituos, cu cît vom ține sea de faptul că vîrsta și ocupații elevelor sînt diferite. Vasu An Butoianu Luxita, Done Elisabet și altele sînt casnice, în timp Șerbănescu Elena a fost funcțioară la cinematograful D.R.N.M dar urmează școala pentru c este „îndrăgostită“ de știința medicală. Și are și pentru ce. Ce este mai nobil oare în epoca noastră decît omul în slujba vieții, omul în slujba omului ? Mîine, cînd vor părăsi școala și vor fi repartizate la spitale vor îndruma și pe altele să vină să urmeze această școală. Aici au de învățat destule căci se predau materii interesante ca farmacologie, anatomie, boli interne igienă etc. Lectorii care țin cursurile sînt recrutați din rîndurile doctorilor buni și cu experiență După fiecare lecție se fac aplicații practice. Au destule de învățat. Și apoi, ce frumos este să înveți despre viață, să știi că toate eforturile tale sunt îndreptate în folosul celui mai prețios capital — omul, învață Stoianov! Ai posibilitate să înveți, să-ți pui în valoare toate cunoștințele tale, să-ți înfăptuiești visul tău! K. G. COROD ^ToponixTCTnncK^rnnnrkTmrB îr?r Vizitînd un sat la întîmplare de pe cuprinsul regiunii noastre, afli bunăoară de la localnici, că școala aceea nouă, cu clase spațioase, în care învață acum copiii lor, a fost terminată pe primăvară, că localul căminului cultural de asemenea s-a terminat de curînd etc. că In general, în toate satele, daconstrucțiile unor asemenea obiective de interes obștesc nu sunt gata în adevăratul sens al cuvintului, aceasta se datorește faptului că ele au fost începute abia anul acesta. Și numărul construcțiilor începute din autoimpunere e destul de mare. Oamenii muncii de pe ogoare au trecut sub îndrumarea sfaturilor populare să ridice în satele lor localuri noi de școli, de cămine, dispensare și alte asemenea construcții despre care înainte nici că se putea aminti. Autoimpunerea a dat posibilitatea să se schimbe înfățișarea satelor noastre. Să luăm de exemplu un singur raion. O călătorie, de pildă, în satele raionului Negru Vodă îți oferă cel mai real tablou al avîntului cu care oamenii muncii au pornit să-și îmbunătățească nu numai traiul, dar și nivelul cultural. . Fără să amintim de anii trecuți, în care s-au ridicat în acest raion multe construcții din autoimpunere destinate școlilor, căminelor culturale, dispensarelor, caselor de naștere, numai anul acesta s-a terminat o școală în comuna „23 August“, un cămin în comuna Darabani. La 8 școli au fost făcute reparații generale, iar localul școlii elementare din Chirnogeni a fost dat în folosință. Comuna Topraisar a fost electrificată și tot aici, prin autoimpunere și prin muncă voluntară, s-a amenajat un parc. In 7 comune din raion, printre care Viroaga, Vîrtop, Pecineaga, Osmancea, au fost începute construcții de noi cămine culturale. De asemenea, țăranii muncitori din comunele General Scărișoreanu, Albești, Limanu și Băraganu construiesc prin muncă voluntară și din autoimpunere noi localuri pentru școli. Amploarea pe care au luat-o construcțiile din autoimpunere în raionul Negru Vodă se explică și prin aceea că sfaturile populare au căutat să lămurească oamenilor importanța achitării la timp a sumelor ce le revin și să-i mobilizeze totodată la muncă voluntară. Forța maselor este incalculabilă, atunci cînd acestea sunt organizate și îndrumate cu competență către îndeplinirea unui obiectiv prezis. Se poate spune cu tot temeiul că unele comitete executive comunale din raion au reușit să-și grupeze toate forțele de care dispun comunele respective, să lămurească masele de importanța acestor lucrări și să obțină în felul acesta rezultate despre care de altfel am amintit la început. Avînd permanent în atenție lucrările propuse în adunările generale, sfaturile populare Viroaga, Comana și Agigea au desfășurat o continuă muncă de lămurire pe circumscripții cu ajutorul deputaților în vederea încasării tuturor sumelor stabilite. Deputații din aceste comune, pe lîngă sarcinile pe care le aveau în fiecare campanie, erau sfătuiți să lămurească alegătorii și pentru a-și achita autoimpunerea. Sfatul popular din Comana, la propunerea deputaților, a făcut un panou unde erau popularizați periodic țăranii muncitori care-și achitau autoimpunerea. In prezent, în comunele amintite, sumele stabilite au fost încasate sută la sută. Dar, cum fiecare pădure își are uscăturile ei, și raionul Negru Vodă își are... comunele sale care au lăsat-o mai ușor cu preocuparea pentru încasarea sumelor din autoimpunere. Printre acestea pot fi date ca „exemple“ comunele Filimon Sîrbu cu încasări de numai 33 la sută, Cumpăna cu 30 la sută, Independența și Plopeni cu încasări sub 30 la sută. Mai pot fi amintite aci comunele Cotu Văii și Albești, care mai au de încasat importante sume încă din anii trecuți. S-ar cuveni să fie amintite bunăoară și numele cîtorva tovarăși care răspund pe plan local de această stare de lucruri. Vom aminti numele tovarășilor Ungureanu Ion, președintele sfatului Cumina, Florea Dumitru, președintele statului de la Independența și Gîrtone Constantin din Plopeni, care se angajează în numeroase cazuri că vor lua măsuri să lichideze cu unele lipsuri din comunele respective, dar fără nici un rezultat practic. Ar fi bine dacă acești toți președinți s-ar preocupa mai mult de conducerea cu competență economiei locale, de organizarea și atragerea maselor la înfăptuirea diverselor lucrări de folos obștesc care se cer în comunele lor. După cîte se constată, în comunele acestea formele organizatorice de legătură cu masele au fost neglijate. Deputații nu sînt antrenați să ia parte la numeroasele acțiuni pe care le au de îndeplinit sfatul popular și mai ales comisiile de femei, care par a fi constituite doar așa, să fie. In cadrul circumscripțiilor electorale, deputații nu țin consfătuiri cu alegătorii, nu se întîlnesc cu aceștia înainte și după fiecare sesiune, pentru a le comunica hotărîrile și sarcinile ce stau în fata comunei. Iată deci, în linii mari, cauza principală pentru care în aceste comune multe din obiectivele pe care le au sfaturile populare, nu sînt îndeplinite cu succes. Comitetul executiv al sfatului popular raional ar trebui să studieze și să cunoască aceste lipsuri pentru a putea lua măsuri de îndrumare operativă. Succesele frumoase obținute pe linia ridicării de noi și noi construcții prin autoimpunere în cuprinsul raionului dovedesc incontestabil dorința maselor de a-și îmbogăți nivelul de trai, cultural, dovedesc dragostea cu care acestea trec voluntar la construcția unor lucrări importante de folos obștesc. Sfaturile comunale trebuie îndrumate să organizeze acest avînt al maselor, să-l canalizeze spre realizarea hotărîrilor adoptate în adunările populare, înfăptuirea acestor hotărîri depinde însă în mare măsură și de felul cum și în ce termen sînt încasate sumele stabilite. Comitetele executive comunale trebuie să desfășoare o muncă mai susținută în rîndul țăranilor muncitori arătîndu-le necesitatea achitării din timp a sumelor la care sînt impuși. Experiența cîtorva sfaturi comunale dovedește că e posibilă încasarea tuturor sumelor încă din prima jumătate a anului și începerea imediată a construcției propuse. Deși timpul este destul de înaintat, vremea care se mai menține favorabilă poate fi folosită la maximum pentru urgentarea lucrărilor începute prin autoimpunere. Comitetele executive comunale să folosească mai mult sprijinul deputaților, al comisiilor de femei în vederea mobilizării tuturor țăranilor muncitori la terminarea lucrărilor începute înainte de începerea ploilor. V CHIURTU Din activitatea sfaturilor populare SĂ URGENTĂM CONSTRUCȚIILE.DIN AUTOIMPUNERE Din satul Izvorul Mare Pe lîngă celelalte munci efectuate, membrii gospodăriei agricole colective din satul Izvoru Mare, raionul Medgidia, s-au preocupat îndeaproape și de asigurarea unei recolte îmbelșugate în anul viitor. In acest scop, după ce au curățit și tratat cantitatea de 75.550 kg. grîu și peste 3.000 kg. orz, au început lucrările de însămînțare. Pînă la 22 septembrie ei au reușit să însămînțeze 60 ha. rapiță, 150 ha. grîu și 30 ha. orz de toamnă. Totodată, s-au efectuat și arături de toamnă pe suprafața de peste 1.000 hectare teren. Au muncit cu însuflețire, obțînînd rezultatele cele mai frumoase, colectiviștii Valentina Vizan, Tudor Mîrza, Dumitru Frece, Cosor Ion, Nicolae Sîrbu și mulți alții. Atît la însămînțări cît și la alături colectiviștii au primit din plin sprijinul a două brigăzi de tractoare de la S.M. T. Remus Opreanu, brigăzi din care fac parte comunistul Văleanu Ilie, tractorist, Zachet Reșit, Vizan Aurel. Pașca Aurel, Aurel Brînză și Ioniț Gheorghiu. NUREDIN REȘIT și L. LUCA, cor es p. Aprovizionarea oamenilor muncii Populația orașului Medgidia a avut de suferit într-o vreme din pricina slabei aprovizionări cu cele necesare a magazinelor O.C.L. „Aprozar“. Aprovizionarea nesatisfăcătoare și cu produse de calitate inferioară aduse spre desfacere aici, a dat de gîndit organizației comerciale locale și astfel prima măsură tehnico-organizatorică luată, a fost îmbunătățirea în mod simțitor a aprovizionării unităților „Aprozar“ cu marfă suficientă și de calitate. Și acest lucru se poate observa din felul cum își realizează fiecare magazin în parte sarcinile de plan. De pildă, la magazinul nr I „Aprozar", care este condus de Slătineanu David, prin felul cum s-a aprovizionat cu legume și zarzavaturi de sezon și printr-o atitudine civilizată față de consumatori, în ultimele două luni, sarcinile de plan la desfacere au fost depășite cu aproape 80 la sută. Nu la fel se poate vorbi despre colectivul tarabei nr. 1 „Aprozar“ din piață al cărei responsabil este Polizu Ion. Deoarece acesta are o atitudine necorespunzătoare, răspunde urît și practică obiceiul de a nu prea da restul cumpărătorului, unitatea nu-și poate realiza sarcinile trasate. Prin piața liberă de un efect important în sistemul aprovizionare al oamenilor muncii cu cele necesare îl are și piața liberă, neorganizată. Așezați la tarabele special construite de către sfatul popular al orașului Medgidia, producătorii din acest raion vin în număr tot mai mare pentru a-și desface produsele lor pe piața liberă. Iat-o pe țăranca muncitoare Anicuța Șerban din comuna Mircea Vodă, care a venit cu o căruță de struguri și mai multe produse să le vîndă pe piața neorganizată. Alături de ea, țăranul individual Dumitru Cecildău, din comuna Cocntreni, cîntărește niște fasole unui cumpărător. Colectiva „9 Mai“ din satul Siminoc desface peste 1000 kilograme de roșii Piața este plină care, cu produsele de producătorilor, satisfac cerințele populației consumatoare, încît aceasta poate găsi în orice zi, tot ce dorește și la un preț destul de ieftin. De pildă, strugurii se vînd între 3 și 4 lei kg., 2 lei kg. de fasole, 0,70 lei ouăle etc. Avînd pe piață tot ce doresc bun cetățenii din Medgidia au posibilitatea să se aprovizioneze de iarnă cu produse ieftine și de calitate. Prin hala de carne iată-ne și-n hala de carne, punct de vedere al aprovizi cu carne, populația acestui nu prea a avut a se plînge, se găsește din belșug în f zi. Carne de vită și de oaie, în privința igienei, nu are pe deplin mulțumiți. In rînd, condițiunile în care se portă carnea fac pe mulți părători să se lipsească mai cumpăra. De la abator, carnea estă într-o căruță obișnuită coperită. Adesea poți pulpe de carne atîrnînd dirută pînă aproape de pămînt sfîrșit, de închizi ochii și treci vederea acest spectacol urît mergi totuși să cumperi 1 kg. carne și nimerești la unitatea 89, unde deservește Buculea Iancu, e bine, înseamnă că ai norocul să fii servit așa cum se cuvine. De nimerești cumva alături, la unitatea 88, unde ești servit de Dumitru Constantin, ai ocazia să regreți. Pe lîngă faptul că ești repezit la moment, te mai și ciupește cu cîteva grame la cîntar Aceste lipsuri ce știrbesc din prestigiul comerțului nostru de stat, trebuie complet și imediat lichidate. Această sarcină revine secțiunii comerciale a sfatului popular al orașului Medgidia, care, împreună cu organele respective, trebuie să ia măsurile necesare pentru lichidarea lipsurilor pentru o cît mai bună deservire a publicului consumator. S. ANA A APĂRUT B S KURDIMAN Turnare de precizie 172 pag., lei 3,90 Editura Tehnică Cartea cuprinde descrierea, în ordinea succesiunii tehnologice, a proceselor de fabricație a pieselor turnate de precizie. Totodată se prezintă utilajele și materiile prime folosite, exemple de elaborare a aliajelor refractare, calculul încărcăturii, precum și noțiuni asupra organizării producției dese turnate de precizie. Se acordă, asemenea, o mare atenție problecalității pieselor turnate, descri defectelor frecvente, cauzelor apției lor și măsurile de combatere defectelor pentru evitarea rebuturi Lucrarea este destinată ridicării rificării muncitorilor din secțiile atelierele de turnare de precizie tehnicienilor care vor să se specizeze în această ramură ale moderne.