Dobrogea Nouă, decembrie 1957 (Anul 10, nr. 2910-2936)

1957-12-01 / nr. 2910

Tineret, să-ți fie dragă cartea! De curînd asistam la o oră de li­teratură a clasei a Xl-a B de la li­ceul seral. In prima parte a orei, numeroși examinați au încercat să reconstituie povestea Vitoriei Li­pan din una din creațiile nepieritoa­re ale maestrului Sadoveanu. Răs­punsurile mult prea școlărești, sim­pliste și cu exprimări greoaie nu ne-au satisfăcut și, mai ales, că ve­neau din partea unor elevi în ul­timul an al unei școli medii. Se ve­dea de departe că lecția fusese pre­gătită puțin înainte de intrarea pro­fesorului în clasă. Spre sfîrșitul o­­rei, cînd profesorul citea fragmente ■ din „Baltagul“ al lui M. Sadoveanu, în clasă se șușotea iar după aceea elevii au ajuns să se „tîrguiască“ cu profesorul care le recomanda pentru acasă lecturarea acestei crea­ții sadoveniene de o rară frumuse­țe. Sînt elevi din clasa a Xl-a care în curînd se vor prezenta la exame­nul de maturitate... Această scurtă introducere poate nu este destul de edificatoare pen­tru felul în care privesc numeroși tineri lecturarea literaturii clasice romane și universale. De unde atîta sfidare a literaturii noastre din par­tea unor elevi ? Iată o problemă ca­re ar trebui să stea în atenția tutu­ror acelora care lucrează la mode­larea tineretului pentru formarea unor oameni cu o morală sănătoa­să, comunistă. Superficialitatea este o boală care urmărește pe om de-a lungul tinereții și-și găsește victime în rîndurile celor care adoră macu­latura polițistă și dulcegăriile „ro­manelor de dragoste“ ce abundă în vulgarități. Nu ! Nu aceasta este li­teratura pe care Gorki o numea hrana minții și a inimii, nu macula­tura de duzină, ci cartea care ara­tă adevărata față a realității, care te ajută, care-ți deschide ochii asu­pra lumii ce te-nconjoară. Cazul e­­levilor din clasa a XI-a , nu este o excepție și are, alături de alte numeroase exemple care se pot da în această direcție, aceeași neferici­tă sursă — lipsa de preocupare a celor ce trebuie să facă educația tineretului pentru care cartea, așa cum spunea același mare scriitor sovietic, să fie cea mai apropiată prietenă. Tinerețea, caracterizată prin exuberanță, nesecat entuziasm (din nefericire de multe ori cana­lizat spre huliganism, bulevardism și alte „izme“ rău-mirositoare), este ca o muchie de cuțit. Dacă știi să-ți echilibrezi pregătirea de specialitate și cea de cultură generală cu dis­tracțiile (fără de care nu se poate concepe tinerețea), atunci vei reuși să pășești cu dreptul în rîndurile societății mature. Altă cale nu exis­tă : ori devii un om demn, ori te transformi dintr-un tînăr exuberant într-un om îmbătrînit înainte de vreme, blazat, o povară a societății. Tineret, departe de noi intenția de a utiliza un ton didact. In schimb, aceste rînduri trebuie să le luați ca un sever avertisment pe care vi-l dă viața. Societatea are nevoie de oameni bine pregătiți și de aceea munciți să satisfaceți acest impera­tiv al vremii. Iubiți cartea, căci ea vă va lu­mina pașii în viață ! Acțiuni culturale » In cadrul Lunii culturii în orașul și regiuniea Constanța va avea loc o serie de manifestări. Dintre a­­cestea amintim doar cîteva: • Echipa de teatru a cooperativei „Ener­gia“ pregătește să dea în cadrul manifestări­lor piesa lui I. L. Ca­­ragiale ,,Năpasta“. Re­petițiile făcute pînă a­­cum au arătat că în curînd artiștii amatori de la sus-amintita coo­perativă vor putea să se prezinte în fața pu­blicului cu piesa bine pregătită. • Săptămâna cărții, ce va fi organizată după prima jumătate a lunii decembrie, va prilejui apariția de noi lucrări din litera­tura noastră și contemporană, clasică De asemenea, se vor orga­niza în cadrul biblio­tecilor­­ sătești recenzii, iarr la căminele cul­turale se vor ține con­ferințe, se vor orga­niza standuri de cărți etc. In această perioa­dă, în oraș, vor avea loc deschideri festive ale Săptămânii cărții, în cadrul cărora se va deschide un bazar de cărți la librăria „Car­tea Rusă“.­­ Corul ruso-ucrai­­nean din Tulcea pre­gătește să dea în ca­drul Lunii culturii o serie de spectacole în regiune după ce­ apoi va pleca la București unde va prezenta un spectacol de gală.­­ Luna culturii va fi sărbătorită și la sate. Echipele artistice ale căminelor se pre­gătesc de pe acum pentru a prezenta cu această ocazie noi programe artistice. Dintre acestea amin­tim echipele din 0l­­tina, Adamclisi și Os­trov. Joi 28 noiembrie, la ședința de creație a Cercului literar „Filimon Sîrbu“ din Constanța, a ținut să ia parte scriitorul Mihail Davidoglu, laureat al Premiului de Stat, care se află în vizită de documentare în re­giunea noastră. In prezența unui număr de 20 de tineri scriitori, tov. Catingii Elena a citit poeziile : „Unde-au rămas“ și „Și cînd voi fi“. Au luat parte la discuții tov: Gh. Munteanu, directo­rul Casei regionale a creației popu­­lare, Dem. Diaconescu, Marin Po­rumbescu, A. Secăreanu, Chiriță Er­nest, Ion Cordun, I. Rădulescu, E. Jeancă, Constantin Pastor și Grigo­­re Sălceanu. Tov. M. Davidoglu, în concluzie, a fost plăcut surprins de valoarea poeziilor și discuțiilor care au fost duse la un înalt nivel critic. To­tuși, o sfătuiește pe tînăra poetă să-și îndrepte sensibilitatea și ima­ginația creatoare nu spre un oare­care manierism, ci spre teme majo­re, să se ancoreze de viața actua­lă, pentru a fi un adevărat mesager al zilelor noastre. In continuare tov. C. Pastor a ci­tit schița „Două leacuri“. Lucrarea nu a avut succesul scontat de către autor, datorită faptului că acesta nu are o concepție de viață bine sta­bilită, nu transmite mesaj, iar per­sonajul principal nu e bine contu­rat. Faptul că s-a prezentat o lu­crare nerealizată încă, în discuția cercului literar, se datorește în spe­cial lipsei biroului cercului literar, care nu studiase în prealabil schița și a acceptat să se citească în pli­nă ședință publică. Tov. Mihail Davidoglu a vorbit apoi tinerilor condeieri despre o­­­rientarea în tematica actuală a lite­raturii, pînă la urmă canalizînd dis­cuția la probleme de dramaturgie. Ședința s-a desfășurat într-o cal­dă atmosferă, iar tov. Sălceanu Gr., în numele membrilor cercului, mulțumit tov. M. Davidoglu pentru a sprijinul și îndrumarea dată. Preocupări literare Scriitori care sprijină pe tinerii condeieri Prețuiesc adevăratele comori Satul Lunca aparține de co­muna Ceamurlia de Jos. Aici, co­lectiviștii muncesc cu mult spor pentru a-și îndestula viața, pentru a-și face cît mai prosper căminul. Dar în afară de aceasta, colecti­viștii din Lunca mai au și alte preocupări. Ei îndrăgesc monu­mentele arheologice din vecină­tatea satului, concreți vă vom Pentru a fi mai relata un fapt destul de semnificativ. Iai&­1. Nu cu mult în urmă cînd colectiviștii de aici zoreau arăturile de toamnă, o sarcină importantă pentru bel­șugul anului viitor, un tractorist colectivist a semnalat în brazdă o piatră destul de mare. Oprind tractorul și scoțînd de sub brazdă piatra, tractoristul cît și colecti­viștii ce se aflau în preajma a­­cestuia, au văzut o piesă arheolo­gică de dimensiuni mari. Deîn­­dată aici a venit și președintele gospodăriei. Discutînd cu cei de față președintele a hotărît scoate­rea acestei piese arheologice. Cu trudă și migală, după cîteva cea­suri de muncă, colectiviștii au scos la lumină un vas în formă sferică de proveniență romană sau greacă, (dolia) avînd o capa­citate de aproape 300 litri.­­Piesa despre care vorbim o puteți vedea, în clișeul de mai jos). După a­­ceasta colectiviștii din Lunca, pre­­țuitori ai comorilor arheologice, au transportat trofeul găsit în pe­rimetrul gospodăriei, la sediul G.A.C.-ului din centrul satului. Aici s-au așezat la loc de cinste spre a putea fi văzut de toți cei din sat, bucurîndu-se totodată de o îndreptățită mîndrie. Și tare fe­riciți și mîndri sînt colectiviștii de această prețioasă descoperire. Nu există drumeț, vizitator căruia trecînd prin sat, să nu-i vorbeas­că despre comoara lor. Iată pre­­țuitorii adevăratelor comori, pre­­țuitori ai monumentelor arheolo­gice. * De curînd poposind în comuna Corbu de Jos am avut plăcuta surpriză de a afla despre preocu­pările arheologice ale cadrelor di­dactice de aici. Aceasta s-a mate­rializat prin cuvintele tovarășului Boia Gheorghe, directorul școlii de 7 ani de aici, și mai ales prin interesanta piatră funerară desco­perită în comună și găzduită la loc de cinste în vitrina curiozități­lor de științe ale naturii din ca­drul școlii. Discutînd mai înde­lung, tov. director Boia Gheorghe ne-a încunoștiințat că fiecare ca­dru didactic împreună­ cu elevii este preocupat îndeaproape de de­pistarea și strînsul oricărei piese arheologice găsite în comună cît și în vecinătate. Un gest, o pildă demnă de urmat și de alte cadre didactice, a fost inițiativa tovară­șului Boia Gheorghe de a dona interesanta piatră funerară cercu­lui arheologic de amatori din Constanța. In momentul de față piesa arheologică găsită la Cor­bu de Jos a intrat în posesia cer­cului arheologic de amatori din Constanța care o va studia și a­­poi o va dona Muzeului regional. To amilii dobrogeana Și-anină stepa aurari în gene Și-și pune strai tomnatic de belșug, In zvon de alăute dobro­gene Și-n jucăușe licăriri de rug. La cramă, sus, acolo-n colectivă Simți toamna-n miresmări de Murfatlar, Și-aici cinstind ulcele, deopotrivă, Ai să-ntîlnești dorind român, tătar. Vezi, toamna asta cu­ a­u­rori în gene Și jucăușe licăriri de rug, Adusu-ne-a în plaiuri dobrogene Și vatră de-nfrățire și belșug. RADU VIFOR t De la cercul literar „Filimon Sîrbu** Joi 5 decembrie la orele 18, la se­diul cercului literar „Filimon Sîrbu“ din str. Mării nr. 1, va avea loc o ședință de consultație literară, cînd membrii cercului și toți amatorii de literatură din orașul nostru pot pre­zenta lucrări pentru a primi sprijin și îndrumare directă din partea bi­roului cercului. DOBROGEA­NOUS Nr. 2910 Micuțul meu prieten, Ninel, a fost dus de mină de nenea (sem­natarul acestor rînduri) la Tea­trul de păpuși și de atunci ne­nea n-a mai putut scăpa de ne­număratele întrebări dintre care multe (cum doar copiii știu să le pună) cer o mare atenție în formularea răspunsului, pe mă­sura cunoștințelor simpaticului meu prieten. Una din întrebări ,,Cum se face păpușile să mear­­gă și să vorbească ?”—am amî­­nat-o pentru un timp, pregătin­­du-mă să-i dau un răspuns cât mai documentat. Tovarăș de „documentare“ am găsit în persoana fotorepor­terului nostru (are și el o fetiță simpatică și nu peste multă vre­me ,,va vrea și ea să vadă pă­pușile’’) și am plecat la drum , el înarmat cu aparatul de foto­grafiat iar eu cu notesul și cu creionul. Am urcat cîteva scări, am trecut prin holuri, culoare și în­­tr-un sfîrșit am ajuns la locul care era sursă nesecată de în­trebări ce-l frămîntau pe Ninel: „Pescărușul“. Nu era spectacol, în schimb avea loc o interesan­tă repetiție. In intîmpinare ne-a ieșit cunoscuta noastră gazdă, regizorul artistic Claudia Cris­­tescu. In cîteva cuvinte i-am­ ex­plicat scopul vi­zitei noastre ca­re a avut darul să-l provoace la lungi și inte­resante explicații privind activita­­tatea artistică de aci. Colectivul artistic și cel tehnic muncește cu intensitate în acest timp la pregătirea spec­tacolului cu piesa ,,Scufița Ro­șie“, care va fi a doua premie­ră a stagiunii fiind progra­mată pentru 15 decembrie. In plus, ne-a măr­turisit, zâmbind cu modestie, despre specta­colul de pă­puși care va fi alcătuit din text, muzică și punere in­­ scenă proprie și pe care ar vrea s-o prezinte în cadrul con­cursului inter­național al pă­pușarilor, care va avea loc în luna mai la Bu­curești. Colectivul tehnic se o­­cupă cu confec­ționarea a două truse de păpuși, pe care în preaj­ma celei de a X-a aniversări a Republicii noas­tre le vor tri­mite cadou Ca­sei Pionierilor din Durres (R. P. Albania). Abia într-un tîrziu, convorbirea a a­­juns acolo unde l-ar fi interesat pe Ninel. Am pornit prin atelie­rele teatrului, a­­colo unde sub mina harnicilor tehnicieni iau naștere păpușile. In aceeași în­căpere, „Scufița Roșie“ era îm­podobită în frumoase veșminte, prinzînd sub miinile îndemîna­­tice a pictor-scenografei Lucia Cristescu (clișeul din stingă sus) asemănarea fizică cu fetița din povestea cu lupul cel hain și bunica cea blîndă. N-am în­trebat-o cum se simte la Con­stanța (nu din nepolitețe) dar la premieră cînd cineva dintre minuitori îi va da grai, atunci împreună cu Ninel îi voi soli­cita o declarație deosebită. Cînd a început să se lase in­serarea, copiii au venit la teatru cu mamele sau cu tații lor. In acea seară se juca frumoasa piesă ,, Motanul încălțat’’, în care motanul reușea de-a lungul celor 12 tablouri să-și bată joc de mai marii unei cetăți, aju­­tînd o tînără pereche să înceapă­­ o viață luminoasă. Obiectivul a­­paratului a surprins o imagine (clișeul din mijloc) din tabloul 10 ’al spectacolului. In sfîrșit am ajuns la între­barea cu care Ninel, cu voie sau fără voie încercase să mă pună în încurcătură. Ninel are acum un răspuns... fotografic (clișeul din stînga de jos). Aci printre mînuitorii din pie­sa ,,Motanul încălțat“ se află și Ion Stănică (istețul Motan în­călțat), Coca Moțoc (frumoasa Cenușăreasă), Nuți Forna (sim­paticul Prostuț), Iustin Defta (regele cel nehotărît) și alții. Seara, tîrziu, am părăsit tea­trul cu o dublă satisfacție: am văzut un spectacol frumos și am pregătit un răspuns docu­mentat lui Ninel cît și celor de o seamă cu el. Foto: GH. CIOROBEA Text: ALB VARTAN In lumea păpușilor care cuvîntă minuscula dar cu gust aranjata sală a Teatrului de păpuși „O NOAPTE Epocile cruciale din viața unui popor au o mare calitate. In ase­menea epoci ies la iveală energii nebănuite pînă atunci, se separă fără putință de tăgadă cei puter­nici de cei slabi, cei consecvenți de cei șovăielnici, cei fideli de tră­dători, curajoșii de lași, prietenii de dușmani. O astfel de epocă s-a dovedit a fi pentru popoarele so­vietice Marele Război pentru A­­părarea Patriei. In clipele de groaznică încleștare cu fiara fas­cistă, oamenii sovietici și-au dez­văluit în mod pregnant caracte­rele și curățind fără șovăire ,,griul de neghină” în propriile lor rînduri, au creat premisele unei observații atente asupra marii ca­pacități creatoare a maselor, a uriașei lor forțe, a eroismului lor. Iată de ce și astăzi, după mai bine de un deceniu de la încheierea războiului, în literatură, drama­turgie, cinematografie­­ și plastică, continuă să apară opere inspirate de această măreață epocă. Piesa regretatului scriitor so­vietic Boris Gorbatov, ,,O noap­te“, prezintă spectatorilor un crâmpei din viața și lupta popo­rului său în acea perioadă de grele încercări. Subiectul o reluare a romanului „Neînfrânții”, ar putea fi înfățișat pe scurt în felul următor : în casa bătrînului maistru Maxim Andre­­evici Bogătîriov se află adunați în momentul în care nemții se a­­propie de oraș, prin cine știe ce capriciu al întâmplării, oameni cu preocupării și ocupații din cele mai diferite. Se ivește la un mo­ment dat pericolul ca orașul să fie ocupat de fasciști. Din acest moment prin manifestările dife­rențiate ale fiecărui personaj înțe­legem poziția sa față de puterea sovietică, față de cuceririle revo­luționare ale poporului. In acest moment își arată puritatea sufle­tească și își exprimă întreaga sa adeziune la cuceririle revoluției bătrânul Bogătîriov și întreaga sa familie. Dar tot în acest moment își arată adevărata lor față și dușmanii ascunși s­ub diverse măști, începând cu e­­l picurianul Krivo­­hațkii și termi­nând cu jalnica fi­­­­gură a hoțului Novojilov. Fiecare replică, fiecare gest, fiecare gri­masă nu va face din acest mo­ment decît să separe în chip net pe cei fideli puterii sovietice, de dușmanii ei, nu va face decît să sape o prăpastie de netrecut între aceștia. Și iată că se ajunge la momentul hotărîtor: se răspân­dește zvonul că nemții au ocupat orașul. Krivobațkii și acoliții săi se pregătesc cu o grabă înfrigu­rată să le iasă în întâmpinare „în­vingătorilor“ cu pîine și sare. Dar speranțele lor se arată a fi de­șarte. In casă apar ostașii arma­tei sovietice care vestesc victoria repurtată asupra nemților în a­­propierea orașului. La difuzor se aude din nou glasul cald al crai­nicului de la postul de radio Mos­cova care rostește cuvintele pline de semnificație : ,,Bună dimineața tovarăși!“, vrînd parcă să pună capăt unei nopți de coșmar. Oa­menii adunați în casa bătrînului Bogătîriov își vor relua ocupațiile cotidiene. Dar vor face aceasta numai după ce vor izgoni plini de scîrbă pe paraziții și dușmanii ce se ascundeau în propria lor casă Noaptea prin care au trecut, noap­te în care fiecare și-a dezvăluit a­devăratul său ca­racter îi va ajuta să se cunoască și să se înțeleagă mai bine, îi va timp să identifice ajuta în același mai ușor pe dușman sub orice mască s-ar as­cunde acesta. Viitorul le surîde luminos, iar ei sunt conștienți că acest viitor le aparține. Spuneam că subiectul este o reluare a romanului „Neînfrânții”. In­tr-adevăr și aci apare figura bă­trînului muncitor preocupat de soarta patriei sale, copleșit de gîn­dul că orașul său drag construit cu trudă și lacrimi va cădea în mâinile dușmanului, și aci apare figura fiului care într-un moment de lașitate și-a părăsit unitatea militară pentru a-și găsi adăpost în casa părintească, și aci apar fi­gurile tinerilor comsomoliști care se pregătesc pentru lupta de par­tizani în spatele frontului duș­man. Acest fapt ne aduce la presu­punerea că autorul a fost inspirat în elaborarea celor două lucrări de genuri diferite de aceleași fap­te și întâmplări. Conduc­ed abil intriga, autorul reușește să scoată în evidență ca­racterele și să le diferențieze trep­tat, să pună față în față personaje purtătoare a două ideologii com­plet opuse și să le facă să se în­frunte. Dînd apo­i, prin însăși des­fășurarea acțiunii, cîștig de cauză personajelor purtătoare ale mesa­jului noului și înfierînd în ace­lași timp personajele purtătoare ale vechii concepții despre lume și viață, autorul își exprimă pro­pria sa poziție, propria sa adezi­une la nou. Din disputa ideologică care are loc pe scenă spectatorul reușește să înțeleagă cît de abil și periculos este dușmanul, cît de multe și variate sînt măștile sub care se ascunde. In momentul în care cortina cade, el va ști să-l în­frunte în orice împrejurare s-ar găsi, va ști să-i smulgă masca și să-l arate cu adevărata lui față, plină de ticăloșie. Autorul reușeș­te de asemenea să-i demaște pe șovăielnici, să-i supună judecății spectatorului făcând astfel ca a­­cesta să înțeleagă cît de pericu­loși sînt ei în unele momente. In felul acesta piesa capătă o valoare educativă deosebită. Ceea ce este însă și mai valoros este faptul că _________ concluziile trase de spectatori, nu se impun pe un ton de predică. Simplitatea piesei și faptul că autorul și mai mult decît el regia, recurge la procedee clasice (și ne referim aci în special la unita­tea de timp, loc și acțiune) ne-ar putea duce la­ concluzia că reali­zarea unui asemenea spectacol prezintă dificultăți minime, că montarea lui ar decurge fără greu­tăți și poate avea succes deplin. Trebuie spus că privind astfel lu­crurile am ignora o serie întreagă de factori care stau în calea unei reușite a spectacolului. Ne refe­rim în primul rînd la slaba cău­tare a unor mijloace noi și variate de expresie din partea colectivu­lui artistic care realizează spec­tacolul. Nu vom face aprecieri personale în acest sens. Dar sun­tem convinși că forțele actoricești a­le scenei constănțene ar fi per­mis realizarea unui spectacol de o mai înaltă factură artistică. Și, totuși, trebuie să remarcăm că în cea mai mare măsură mesajul i­­deologic al piesei ne-a fost trans­mis întreg și nealterat. Ca ținută artistică deosebită ținem să re­marcăm pe aceea a artistului eme­rit Constantin Morțun care a reu­șit printr-un joc gradat, de la so­brietate pînă la ținută mefistofe­­lică, și apoi la șarjă, să întruchi­­peze întreaga gamă de oribile fa­țete ale periculosului Krivohațkii. Totodată, se remarcă jocul plin de vigoare al lui Petre Ștefănescu, în rolul bătrînului și neînfricatu­lui Maxim Andreevici Bogătîriov, care reușește de la un capăt la altul al spectacolului să pună în evidență figura simplă dar atît de umană a acestui demn tip de om sovietic. Distribuită într-un rol minor, artista emerită Maria An­tonova reușește să-i dea consis­tență și face ca figura bătrînei Larisa Danilovna să iasă în evi­dență cu pregnanță în întreaga sa ticăloșie trecută și prezentă. Se face de asemenea remarcat jocul Valentinei Sambra care reușește să facă față rolului dificil al vi­­­sătoarei și comodei Liusea care pînă la urmă se va smulge din lumea visurilor ei și cu ajutorul celorlalți va începe o viață nouă. Și dacă aceste roluri au fost bine conturate nu mai putem spune a­­cest lucru despre cele interpre­tate de Coca Dumitriu (Polina), Marieta Mihalcea (Varia), Radu Sorin Grigorescu (Novojilov) și Longin Mărtoiu (Vitenka), care nu reușesc să-și impună pre­zența în scenă, sau printr-o șarjă accentuată a jocului denaturează esența rolului. Cu aceste remarci și cu menționarea originalității decorului (Tatiana Manolescu- Uteu) ținem să dețnă faptul că scoatem în evi­spectacolul ,,O noapte“, realizat după concepția regizorală a maestrului emerit al artei Val Mugur, reușește în cea mai largă măsură să transmită spectatorului constănțean mesajul patosului revoluționar, care a a­­­nimat și animă lupta marelui po­­­por sovietic pentru realizarea­ treptei celei mai înalte a desă­­­vîrșirii geniului uman — comu­nismul. A. HAIMO­VICI A CRONICA TEATRALA

Next