Dobrogea Nouă, decembrie 1957 (Anul 10, nr. 2910-2936)
1957-12-01 / nr. 2910
Tineret, să-ți fie dragă cartea! De curînd asistam la o oră de literatură a clasei a Xl-a B de la liceul seral. In prima parte a orei, numeroși examinați au încercat să reconstituie povestea Vitoriei Lipan din una din creațiile nepieritoare ale maestrului Sadoveanu. Răspunsurile mult prea școlărești, simpliste și cu exprimări greoaie nu ne-au satisfăcut și, mai ales, că veneau din partea unor elevi în ultimul an al unei școli medii. Se vedea de departe că lecția fusese pregătită puțin înainte de intrarea profesorului în clasă. Spre sfîrșitul orei, cînd profesorul citea fragmente ■ din „Baltagul“ al lui M. Sadoveanu, în clasă se șușotea iar după aceea elevii au ajuns să se „tîrguiască“ cu profesorul care le recomanda pentru acasă lecturarea acestei creații sadoveniene de o rară frumusețe. Sînt elevi din clasa a Xl-a care în curînd se vor prezenta la examenul de maturitate... Această scurtă introducere poate nu este destul de edificatoare pentru felul în care privesc numeroși tineri lecturarea literaturii clasice romane și universale. De unde atîta sfidare a literaturii noastre din partea unor elevi ? Iată o problemă care ar trebui să stea în atenția tuturor acelora care lucrează la modelarea tineretului pentru formarea unor oameni cu o morală sănătoasă, comunistă. Superficialitatea este o boală care urmărește pe om de-a lungul tinereții și-și găsește victime în rîndurile celor care adoră maculatura polițistă și dulcegăriile „romanelor de dragoste“ ce abundă în vulgarități. Nu ! Nu aceasta este literatura pe care Gorki o numea hrana minții și a inimii, nu maculatura de duzină, ci cartea care arată adevărata față a realității, care te ajută, care-ți deschide ochii asupra lumii ce te-nconjoară. Cazul elevilor din clasa a XI-a , nu este o excepție și are, alături de alte numeroase exemple care se pot da în această direcție, aceeași nefericită sursă — lipsa de preocupare a celor ce trebuie să facă educația tineretului pentru care cartea, așa cum spunea același mare scriitor sovietic, să fie cea mai apropiată prietenă. Tinerețea, caracterizată prin exuberanță, nesecat entuziasm (din nefericire de multe ori canalizat spre huliganism, bulevardism și alte „izme“ rău-mirositoare), este ca o muchie de cuțit. Dacă știi să-ți echilibrezi pregătirea de specialitate și cea de cultură generală cu distracțiile (fără de care nu se poate concepe tinerețea), atunci vei reuși să pășești cu dreptul în rîndurile societății mature. Altă cale nu există : ori devii un om demn, ori te transformi dintr-un tînăr exuberant într-un om îmbătrînit înainte de vreme, blazat, o povară a societății. Tineret, departe de noi intenția de a utiliza un ton didact. In schimb, aceste rînduri trebuie să le luați ca un sever avertisment pe care vi-l dă viața. Societatea are nevoie de oameni bine pregătiți și de aceea munciți să satisfaceți acest imperativ al vremii. Iubiți cartea, căci ea vă va lumina pașii în viață ! Acțiuni culturale » In cadrul Lunii culturii în orașul și regiuniea Constanța va avea loc o serie de manifestări. Dintre acestea amintim doar cîteva: • Echipa de teatru a cooperativei „Energia“ pregătește să dea în cadrul manifestărilor piesa lui I. L. Caragiale ,,Năpasta“. Repetițiile făcute pînă acum au arătat că în curînd artiștii amatori de la sus-amintita cooperativă vor putea să se prezinte în fața publicului cu piesa bine pregătită. • Săptămâna cărții, ce va fi organizată după prima jumătate a lunii decembrie, va prilejui apariția de noi lucrări din literatura noastră și contemporană, clasică De asemenea, se vor organiza în cadrul bibliotecilor sătești recenzii, iarr la căminele culturale se vor ține conferințe, se vor organiza standuri de cărți etc. In această perioadă, în oraș, vor avea loc deschideri festive ale Săptămânii cărții, în cadrul cărora se va deschide un bazar de cărți la librăria „Cartea Rusă“. Corul ruso-ucrainean din Tulcea pregătește să dea în cadrul Lunii culturii o serie de spectacole în regiune după ce apoi va pleca la București unde va prezenta un spectacol de gală. Luna culturii va fi sărbătorită și la sate. Echipele artistice ale căminelor se pregătesc de pe acum pentru a prezenta cu această ocazie noi programe artistice. Dintre acestea amintim echipele din 0ltina, Adamclisi și Ostrov. Joi 28 noiembrie, la ședința de creație a Cercului literar „Filimon Sîrbu“ din Constanța, a ținut să ia parte scriitorul Mihail Davidoglu, laureat al Premiului de Stat, care se află în vizită de documentare în regiunea noastră. In prezența unui număr de 20 de tineri scriitori, tov. Catingii Elena a citit poeziile : „Unde-au rămas“ și „Și cînd voi fi“. Au luat parte la discuții tov: Gh. Munteanu, directorul Casei regionale a creației populare, Dem. Diaconescu, Marin Porumbescu, A. Secăreanu, Chiriță Ernest, Ion Cordun, I. Rădulescu, E. Jeancă, Constantin Pastor și Grigore Sălceanu. Tov. M. Davidoglu, în concluzie, a fost plăcut surprins de valoarea poeziilor și discuțiilor care au fost duse la un înalt nivel critic. Totuși, o sfătuiește pe tînăra poetă să-și îndrepte sensibilitatea și imaginația creatoare nu spre un oarecare manierism, ci spre teme majore, să se ancoreze de viața actuală, pentru a fi un adevărat mesager al zilelor noastre. In continuare tov. C. Pastor a citit schița „Două leacuri“. Lucrarea nu a avut succesul scontat de către autor, datorită faptului că acesta nu are o concepție de viață bine stabilită, nu transmite mesaj, iar personajul principal nu e bine conturat. Faptul că s-a prezentat o lucrare nerealizată încă, în discuția cercului literar, se datorește în special lipsei biroului cercului literar, care nu studiase în prealabil schița și a acceptat să se citească în plină ședință publică. Tov. Mihail Davidoglu a vorbit apoi tinerilor condeieri despre orientarea în tematica actuală a literaturii, pînă la urmă canalizînd discuția la probleme de dramaturgie. Ședința s-a desfășurat într-o caldă atmosferă, iar tov. Sălceanu Gr., în numele membrilor cercului, mulțumit tov. M. Davidoglu pentru a sprijinul și îndrumarea dată. Preocupări literare Scriitori care sprijină pe tinerii condeieri Prețuiesc adevăratele comori Satul Lunca aparține de comuna Ceamurlia de Jos. Aici, colectiviștii muncesc cu mult spor pentru a-și îndestula viața, pentru a-și face cît mai prosper căminul. Dar în afară de aceasta, colectiviștii din Lunca mai au și alte preocupări. Ei îndrăgesc monumentele arheologice din vecinătatea satului, concreți vă vom Pentru a fi mai relata un fapt destul de semnificativ. Iai&1. Nu cu mult în urmă cînd colectiviștii de aici zoreau arăturile de toamnă, o sarcină importantă pentru belșugul anului viitor, un tractorist colectivist a semnalat în brazdă o piatră destul de mare. Oprind tractorul și scoțînd de sub brazdă piatra, tractoristul cît și colectiviștii ce se aflau în preajma acestuia, au văzut o piesă arheologică de dimensiuni mari. Deîndată aici a venit și președintele gospodăriei. Discutînd cu cei de față președintele a hotărît scoaterea acestei piese arheologice. Cu trudă și migală, după cîteva ceasuri de muncă, colectiviștii au scos la lumină un vas în formă sferică de proveniență romană sau greacă, (dolia) avînd o capacitate de aproape 300 litri.Piesa despre care vorbim o puteți vedea, în clișeul de mai jos). După aceasta colectiviștii din Lunca, prețuitori ai comorilor arheologice, au transportat trofeul găsit în perimetrul gospodăriei, la sediul G.A.C.-ului din centrul satului. Aici s-au așezat la loc de cinste spre a putea fi văzut de toți cei din sat, bucurîndu-se totodată de o îndreptățită mîndrie. Și tare fericiți și mîndri sînt colectiviștii de această prețioasă descoperire. Nu există drumeț, vizitator căruia trecînd prin sat, să nu-i vorbească despre comoara lor. Iată prețuitorii adevăratelor comori, prețuitori ai monumentelor arheologice. * De curînd poposind în comuna Corbu de Jos am avut plăcuta surpriză de a afla despre preocupările arheologice ale cadrelor didactice de aici. Aceasta s-a materializat prin cuvintele tovarășului Boia Gheorghe, directorul școlii de 7 ani de aici, și mai ales prin interesanta piatră funerară descoperită în comună și găzduită la loc de cinste în vitrina curiozităților de științe ale naturii din cadrul școlii. Discutînd mai îndelung, tov. director Boia Gheorghe ne-a încunoștiințat că fiecare cadru didactic împreună cu elevii este preocupat îndeaproape de depistarea și strînsul oricărei piese arheologice găsite în comună cît și în vecinătate. Un gest, o pildă demnă de urmat și de alte cadre didactice, a fost inițiativa tovarășului Boia Gheorghe de a dona interesanta piatră funerară cercului arheologic de amatori din Constanța. In momentul de față piesa arheologică găsită la Corbu de Jos a intrat în posesia cercului arheologic de amatori din Constanța care o va studia și apoi o va dona Muzeului regional. To amilii dobrogeana Și-anină stepa aurari în gene Și-și pune strai tomnatic de belșug, In zvon de alăute dobrogene Și-n jucăușe licăriri de rug. La cramă, sus, acolo-n colectivă Simți toamna-n miresmări de Murfatlar, Și-aici cinstind ulcele, deopotrivă, Ai să-ntîlnești dorind român, tătar. Vezi, toamna asta cu aurori în gene Și jucăușe licăriri de rug, Adusu-ne-a în plaiuri dobrogene Și vatră de-nfrățire și belșug. RADU VIFOR t De la cercul literar „Filimon Sîrbu** Joi 5 decembrie la orele 18, la sediul cercului literar „Filimon Sîrbu“ din str. Mării nr. 1, va avea loc o ședință de consultație literară, cînd membrii cercului și toți amatorii de literatură din orașul nostru pot prezenta lucrări pentru a primi sprijin și îndrumare directă din partea biroului cercului. DOBROGEANOUS Nr. 2910 Micuțul meu prieten, Ninel, a fost dus de mină de nenea (semnatarul acestor rînduri) la Teatrul de păpuși și de atunci nenea n-a mai putut scăpa de nenumăratele întrebări dintre care multe (cum doar copiii știu să le pună) cer o mare atenție în formularea răspunsului, pe măsura cunoștințelor simpaticului meu prieten. Una din întrebări ,,Cum se face păpușile să meargă și să vorbească ?”—am amînat-o pentru un timp, pregătindu-mă să-i dau un răspuns cât mai documentat. Tovarăș de „documentare“ am găsit în persoana fotoreporterului nostru (are și el o fetiță simpatică și nu peste multă vreme ,,va vrea și ea să vadă păpușile’’) și am plecat la drum , el înarmat cu aparatul de fotografiat iar eu cu notesul și cu creionul. Am urcat cîteva scări, am trecut prin holuri, culoare și într-un sfîrșit am ajuns la locul care era sursă nesecată de întrebări ce-l frămîntau pe Ninel: „Pescărușul“. Nu era spectacol, în schimb avea loc o interesantă repetiție. In intîmpinare ne-a ieșit cunoscuta noastră gazdă, regizorul artistic Claudia Cristescu. In cîteva cuvinte i-am explicat scopul vizitei noastre care a avut darul să-l provoace la lungi și interesante explicații privind activitatatea artistică de aci. Colectivul artistic și cel tehnic muncește cu intensitate în acest timp la pregătirea spectacolului cu piesa ,,Scufița Roșie“, care va fi a doua premieră a stagiunii fiind programată pentru 15 decembrie. In plus, ne-a mărturisit, zâmbind cu modestie, despre spectacolul de păpuși care va fi alcătuit din text, muzică și punere in scenă proprie și pe care ar vrea s-o prezinte în cadrul concursului internațional al păpușarilor, care va avea loc în luna mai la București. Colectivul tehnic se ocupă cu confecționarea a două truse de păpuși, pe care în preajma celei de a X-a aniversări a Republicii noastre le vor trimite cadou Casei Pionierilor din Durres (R. P. Albania). Abia într-un tîrziu, convorbirea a ajuns acolo unde l-ar fi interesat pe Ninel. Am pornit prin atelierele teatrului, acolo unde sub mina harnicilor tehnicieni iau naștere păpușile. In aceeași încăpere, „Scufița Roșie“ era împodobită în frumoase veșminte, prinzînd sub miinile îndemînatice a pictor-scenografei Lucia Cristescu (clișeul din stingă sus) asemănarea fizică cu fetița din povestea cu lupul cel hain și bunica cea blîndă. N-am întrebat-o cum se simte la Constanța (nu din nepolitețe) dar la premieră cînd cineva dintre minuitori îi va da grai, atunci împreună cu Ninel îi voi solicita o declarație deosebită. Cînd a început să se lase inserarea, copiii au venit la teatru cu mamele sau cu tații lor. In acea seară se juca frumoasa piesă ,, Motanul încălțat’’, în care motanul reușea de-a lungul celor 12 tablouri să-și bată joc de mai marii unei cetăți, ajutînd o tînără pereche să înceapă o viață luminoasă. Obiectivul aparatului a surprins o imagine (clișeul din mijloc) din tabloul 10 ’al spectacolului. In sfîrșit am ajuns la întrebarea cu care Ninel, cu voie sau fără voie încercase să mă pună în încurcătură. Ninel are acum un răspuns... fotografic (clișeul din stînga de jos). Aci printre mînuitorii din piesa ,,Motanul încălțat“ se află și Ion Stănică (istețul Motan încălțat), Coca Moțoc (frumoasa Cenușăreasă), Nuți Forna (simpaticul Prostuț), Iustin Defta (regele cel nehotărît) și alții. Seara, tîrziu, am părăsit teatrul cu o dublă satisfacție: am văzut un spectacol frumos și am pregătit un răspuns documentat lui Ninel cît și celor de o seamă cu el. Foto: GH. CIOROBEA Text: ALB VARTAN In lumea păpușilor care cuvîntă minuscula dar cu gust aranjata sală a Teatrului de păpuși „O NOAPTE Epocile cruciale din viața unui popor au o mare calitate. In asemenea epoci ies la iveală energii nebănuite pînă atunci, se separă fără putință de tăgadă cei puternici de cei slabi, cei consecvenți de cei șovăielnici, cei fideli de trădători, curajoșii de lași, prietenii de dușmani. O astfel de epocă s-a dovedit a fi pentru popoarele sovietice Marele Război pentru Apărarea Patriei. In clipele de groaznică încleștare cu fiara fascistă, oamenii sovietici și-au dezvăluit în mod pregnant caracterele și curățind fără șovăire ,,griul de neghină” în propriile lor rînduri, au creat premisele unei observații atente asupra marii capacități creatoare a maselor, a uriașei lor forțe, a eroismului lor. Iată de ce și astăzi, după mai bine de un deceniu de la încheierea războiului, în literatură, dramaturgie, cinematografie și plastică, continuă să apară opere inspirate de această măreață epocă. Piesa regretatului scriitor sovietic Boris Gorbatov, ,,O noapte“, prezintă spectatorilor un crâmpei din viața și lupta poporului său în acea perioadă de grele încercări. Subiectul o reluare a romanului „Neînfrânții”, ar putea fi înfățișat pe scurt în felul următor : în casa bătrînului maistru Maxim Andreevici Bogătîriov se află adunați în momentul în care nemții se apropie de oraș, prin cine știe ce capriciu al întâmplării, oameni cu preocupării și ocupații din cele mai diferite. Se ivește la un moment dat pericolul ca orașul să fie ocupat de fasciști. Din acest moment prin manifestările diferențiate ale fiecărui personaj înțelegem poziția sa față de puterea sovietică, față de cuceririle revoluționare ale poporului. In acest moment își arată puritatea sufletească și își exprimă întreaga sa adeziune la cuceririle revoluției bătrânul Bogătîriov și întreaga sa familie. Dar tot în acest moment își arată adevărata lor față și dușmanii ascunși sub diverse măști, începând cu el picurianul Krivohațkii și terminând cu jalnica figură a hoțului Novojilov. Fiecare replică, fiecare gest, fiecare grimasă nu va face din acest moment decît să separe în chip net pe cei fideli puterii sovietice, de dușmanii ei, nu va face decît să sape o prăpastie de netrecut între aceștia. Și iată că se ajunge la momentul hotărîtor: se răspândește zvonul că nemții au ocupat orașul. Krivobațkii și acoliții săi se pregătesc cu o grabă înfrigurată să le iasă în întâmpinare „învingătorilor“ cu pîine și sare. Dar speranțele lor se arată a fi deșarte. In casă apar ostașii armatei sovietice care vestesc victoria repurtată asupra nemților în apropierea orașului. La difuzor se aude din nou glasul cald al crainicului de la postul de radio Moscova care rostește cuvintele pline de semnificație : ,,Bună dimineața tovarăși!“, vrînd parcă să pună capăt unei nopți de coșmar. Oamenii adunați în casa bătrînului Bogătîriov își vor relua ocupațiile cotidiene. Dar vor face aceasta numai după ce vor izgoni plini de scîrbă pe paraziții și dușmanii ce se ascundeau în propria lor casă Noaptea prin care au trecut, noapte în care fiecare și-a dezvăluit adevăratul său caracter îi va ajuta să se cunoască și să se înțeleagă mai bine, îi va timp să identifice ajuta în același mai ușor pe dușman sub orice mască s-ar ascunde acesta. Viitorul le surîde luminos, iar ei sunt conștienți că acest viitor le aparține. Spuneam că subiectul este o reluare a romanului „Neînfrânții”. Intr-adevăr și aci apare figura bătrînului muncitor preocupat de soarta patriei sale, copleșit de gîndul că orașul său drag construit cu trudă și lacrimi va cădea în mâinile dușmanului, și aci apare figura fiului care într-un moment de lașitate și-a părăsit unitatea militară pentru a-și găsi adăpost în casa părintească, și aci apar figurile tinerilor comsomoliști care se pregătesc pentru lupta de partizani în spatele frontului dușman. Acest fapt ne aduce la presupunerea că autorul a fost inspirat în elaborarea celor două lucrări de genuri diferite de aceleași fapte și întâmplări. Conduced abil intriga, autorul reușește să scoată în evidență caracterele și să le diferențieze treptat, să pună față în față personaje purtătoare a două ideologii complet opuse și să le facă să se înfrunte. Dînd apoi, prin însăși desfășurarea acțiunii, cîștig de cauză personajelor purtătoare ale mesajului noului și înfierînd în același timp personajele purtătoare ale vechii concepții despre lume și viață, autorul își exprimă propria sa poziție, propria sa adeziune la nou. Din disputa ideologică care are loc pe scenă spectatorul reușește să înțeleagă cît de abil și periculos este dușmanul, cît de multe și variate sînt măștile sub care se ascunde. In momentul în care cortina cade, el va ști să-l înfrunte în orice împrejurare s-ar găsi, va ști să-i smulgă masca și să-l arate cu adevărata lui față, plină de ticăloșie. Autorul reușește de asemenea să-i demaște pe șovăielnici, să-i supună judecății spectatorului făcând astfel ca acesta să înțeleagă cît de periculoși sînt ei în unele momente. In felul acesta piesa capătă o valoare educativă deosebită. Ceea ce este însă și mai valoros este faptul că _________ concluziile trase de spectatori, nu se impun pe un ton de predică. Simplitatea piesei și faptul că autorul și mai mult decît el regia, recurge la procedee clasice (și ne referim aci în special la unitatea de timp, loc și acțiune) ne-ar putea duce la concluzia că realizarea unui asemenea spectacol prezintă dificultăți minime, că montarea lui ar decurge fără greutăți și poate avea succes deplin. Trebuie spus că privind astfel lucrurile am ignora o serie întreagă de factori care stau în calea unei reușite a spectacolului. Ne referim în primul rînd la slaba căutare a unor mijloace noi și variate de expresie din partea colectivului artistic care realizează spectacolul. Nu vom face aprecieri personale în acest sens. Dar suntem convinși că forțele actoricești ale scenei constănțene ar fi permis realizarea unui spectacol de o mai înaltă factură artistică. Și, totuși, trebuie să remarcăm că în cea mai mare măsură mesajul ideologic al piesei ne-a fost transmis întreg și nealterat. Ca ținută artistică deosebită ținem să remarcăm pe aceea a artistului emerit Constantin Morțun care a reușit printr-un joc gradat, de la sobrietate pînă la ținută mefistofelică, și apoi la șarjă, să întruchipeze întreaga gamă de oribile fațete ale periculosului Krivohațkii. Totodată, se remarcă jocul plin de vigoare al lui Petre Ștefănescu, în rolul bătrînului și neînfricatului Maxim Andreevici Bogătîriov, care reușește de la un capăt la altul al spectacolului să pună în evidență figura simplă dar atît de umană a acestui demn tip de om sovietic. Distribuită într-un rol minor, artista emerită Maria Antonova reușește să-i dea consistență și face ca figura bătrînei Larisa Danilovna să iasă în evidență cu pregnanță în întreaga sa ticăloșie trecută și prezentă. Se face de asemenea remarcat jocul Valentinei Sambra care reușește să facă față rolului dificil al visătoarei și comodei Liusea care pînă la urmă se va smulge din lumea visurilor ei și cu ajutorul celorlalți va începe o viață nouă. Și dacă aceste roluri au fost bine conturate nu mai putem spune acest lucru despre cele interpretate de Coca Dumitriu (Polina), Marieta Mihalcea (Varia), Radu Sorin Grigorescu (Novojilov) și Longin Mărtoiu (Vitenka), care nu reușesc să-și impună prezența în scenă, sau printr-o șarjă accentuată a jocului denaturează esența rolului. Cu aceste remarci și cu menționarea originalității decorului (Tatiana Manolescu- Uteu) ținem să dețnă faptul că scoatem în evispectacolul ,,O noapte“, realizat după concepția regizorală a maestrului emerit al artei Val Mugur, reușește în cea mai largă măsură să transmită spectatorului constănțean mesajul patosului revoluționar, care a animat și animă lupta marelui popor sovietic pentru realizarea treptei celei mai înalte a desăvîrșirii geniului uman — comunismul. A. HAIMOVICI A CRONICA TEATRALA