Dobrogea Nouă, mai 1967 (Anul 20, nr. 5823-5847)

1967-05-03 / nr. 5823

Pag. a 2-a SUB SEMIMUL Demonstrația oamenilor muncii din orașul Constanta (Urmare din pag. I) ■ ' ....»■■■■' I..'ll • ■■■■■■ .........' % DUMITRU DUMITRIU, VEXA IONESCU, IOAN POPESCU, ION IUGA, ION C. PETRE, CORNE­­LIU UNGUREANU, ION AN­­DRONACHE, CONSTANTIN CA­RATA, DAN ȘERBU, CON­STANTIN MARIN ?i NICOLAE ZEICU» membri și membri su­pleanți ai biroului Comitetului regional de partid, vice-amiralul GRIGORE MARTEȘ, generalul­­maior DUMITRU GAFENCU, membri de partid cu stagiu din ilegalitate. La tribună iau loc, de asemenea, fruntași în întrecerea socialistă, activiști de partid, de stat și ai organizațiilor de masă, ofițeri ai forțelor armate, invi­tați. Mitingul oamenilor muncii este deschis de tovarășul Ion VEI­IȘ­­CU, prim-secretar al Comitetului orășenesc Constanta al P.C.R. Fanfara, instalată pe podiumul din fața tribunei oficiale, into­nează Imnul de Stat al Republi­cii Socialiste România. Tovarășul Oprea VICOL, se­cretar al Comitetului regional Dobrogea al P.C.R., a vorbit des­pre însemnătatea zilei de 1 Mai. Cuvîntarea a fost subliniată în repetate rînduri de puternice u­­rale ale participanților.­­După miting, a urmat demon­strația oamenilor muncii din o­­rașul Constanța. Ea a prilejuit o puternică manifestare a dragos­tei față de partid, față de Comi­tetul său Central, a hotărîrii oa­menilor muncii din orașul Con­stanța de a obține noi și însem­nate succese în înfăptuirea isto­ricelor hotăriri ale celui de-al IX-lea Congres al partidului. Participanții la demonstrație și-au exprimat, totodată, atașa­mentul profund pentru cauza pă­cii, a solidarității și prieteniei în­tre­ popoare. Intonarea „Internaționalei" de către participanți a marcat sfîr­­șitul demonstrației. Trei generații întîiul de mai al acestui an. Sub uriașa cupolă de un albas­tru marin, drapată în razele unui soare dogoritor, orașul îmbrăcat sărbătorește pulsează nerăbdător, anticipînd tradiționala demon­strație a oamenilor muncii. In tribuna oficială zărim și cîțiva bătrîni cu tîmplele ninse. Modești, cu ochii în licărul cîtor­­va mărgăritare de lacrimi, prin vese pădurea fremătătoare de steaguri și oameni. Vor să fie tari și pe furiș își zvîntă genele în­rourate. Sînt luptătorii de odi­nioară, cei care în anii negri ai ilegalității au ținut sus, neîntinat, steagul partidului. Și privirile lor se opresc în faldurile purpurii ale steagurilor. La ce oare s-o gîndi bătrînul comunist Gavrilă Ur­­daș ? încerc să-i citesc gîndul. Și se pare că reușesc. Pentru certi­tudine îl întreb, totuși: — La ce vă gîndiți ? — Mă gîndesc că în anii aceia trebuia să manifestăm cu stea­gurile ascunse în inimă. Voi le puteți azi avînta și flutura în voie, sub un cer al libertății și­ pe pămîntul patriei, astăzi al po­porului, dintr-un hotar în altul. In fața tribunei­­ cu steaguri roșii și tricolore deschid sărbăto­reasca demonstrație cei mai des­toinici muncitori, mîndria fabri­cilor și uzinelor constănțene. Sînt reprezentanții prezentului lumi­nos, cei care dau viață hotărîrilor partidului și guvernului, cei care cu demnitate sînt îndreptățiți să fluture și să avînte steagurile dragi, steagurile sub care s-a în­chegat unitatea de monolit a par­tidului, a întregului popor Pe piepturile lor, mărturie a vredni­ciei de care sunt animați, strălu­cesc ordine și medalii ■^steluțele de fruntași în întrecerea socialis­tă. Pe piepturile unora surîd cite 4 și 5 steluțe. Muncitorul Ion Bă­lan de la P.T.T.R. este purtăto­rul a 4 steluțe. Legăm cu el ci­ DOBROGEA NOUĂ nr. 5823 CERUL­I PE MAI teva cuvinte. Ne răspunde cu Vigoarea celor aproape 35 de ani, din care mai bine de 20 dăruiți muncii. — Mai am față de mine, de conștiința mea, un angajament pe care sper că-l îndeplinesc în­tru totul. Sunt în clasa a Xl-a la seral și vreau să obțin bacalau­reatul cu foarte bine. Pentru mai tirziu, poate o facultate. Și citi din coloana stegarilor nu vor fi oare animați de aceeași dorință ca cea a lui Ion Bălan ? Stegarilor le urmează apoi un fluviu multicolor — coloana pio­nierilor. 14 micuți trompetiști le vestește apropierea de tribună. In frunte, steagurile de unități fruntașe, 200 de trompeți și to­boșari și pe un­ fundal de flori de măr unduitoarea pajiște a cravatelor­­ roșii. Și clinchetul gingașelor grăscioare scandează : Slavă tării românești Scump partid să ne trăiești­ ca apoi, ca un ecou fremătător, întreaga coloană să cuvinte : Mulțumim partid iubit Pentru traiul fericit! Și coloana vlăstarelor patriei pare de nesfîrșit. Fluturînd bu­chetele de flori, cifrele decu­pate de 9 și 10, desenînd cu trupșoa­­rele lor fragede inițialele dragi de care se leagă destinul lor fe­ricit —­ inițialele Partidului Co­munist Român și ale Republicii Socialiste România, încingînd în­focate hore, urcînd la tribună și oferind frumoase buchete de flori, fondul uman de aur al patriei noastre demonstrează în această zi sărbătorească de mai, dîndu-ne certitudinea unui viguros și pro­mițător viitor. Instanta­neu industrial Bulevardul Tomis e neîncăpă­­­tor pentru șuvoiul de oameni ca­re înaintează frenetic spre tri­bună. Neîncăpătoare este­ ziua aceasta pentru entuziasmul ne­măsurat din inimile zecilor de mii de muncitori ce au venit să-și exprime mîndria și bucuria faptelor lor adunate din hărni­cie în viitoarea întrecerii socia­liste. Neîncăpătoare este închi­puirea pentru a cuprinde culorile flamurilor și florilor ce tălăzuiesc deasupra­ fluviului viu în imnuri de slavă. Neîncăpătoare sunt și cuvintele scandate în ritmuri muzical-cadentate pentru a cu­prinde toată dragostea față de cel ce ne poartă din victorie în victorie, pe suișurile cincinale ale socialismului și comunismului — Partidul Comunist Român. Și, ca un simbol al biruinței muncii, pe azurul nemărginit al cerului, se înalță tot mai sus, purtate de buchete ușoare de baloane multi­colore, seceri și ciocane, prinse în înfrățirea lor trainică, de clasă. E în marș Dobrogea industria­lă. Forță și avînt, hărnicie și in­teligență, trecîndu-le care înnobilează — prin catalizatorul muncii — piatra și fierul, lemnul pădurilor, bobul griului și lina merinoșilor, transformîndu-le în valori și frumuseți care sînt dă­ruite omului. Sunt în coloane navigatorii flo­tei noastre maritime comerciale, aproape inexistentă în trecut, ca­re și-a mărit capacitatea de transport de 11 ori față de anul 1959, docherii portului Constanța, care nu-și mai îndoaie spinările sub poveri, ci mînuiesc cu pri­cepere brațele macaralelor și caii putere ai tractoarelor, transpor­toarelor, autostivuitoarelor. Sunt navaliștii Șantierului naval, cei care dau tinerețe nouă navelor, pentru a înfrunta mările și ocea­nele lumii, constructorii atîtor uzine și fabrici care au convertit peisajul rustic, sărăcăcios, al Dobrogei de acum un sfert de veac, în peisaj industrial, care au prins, de-a lungul litoralului, și­raguri de perle strălucitoare făurite din beton, sticlă și bun gust, cei care au înălțat noile cvartale de blocuri la Constanța și la Medgidia, la Tulcea și Hîr­­șova, care au zidit pentru Dobro­gea de azi și de mîine noi școli și locașe de cultură. Sînt reprezentanții noilor in­dustrii dobrogene : industria chi­mică, textilă, energetică, con­strucții de mașini. Oameni, oa­meni ai Dobrogei de azi, bărbați și femei, cu fețele luminate de zîmbet și bucurie, cu inimile în­cinse de entuziasm, crescuți sub semnul cutezanței pe care o ci­tești în fiecare privire. în fieca­re gest, o descoperi în sclipirile însemnelor de onoare care le îm­podobesc piepturile — ordine și medalii, steluțe purpurii de frun­tași ai întrecerii socialiste. Sunt oameni care, zi de zi, plămădesc belșugul și frumusețile viitorului desenat cu precizie științifică în planurile alcătuite de clarvăzăto­rul nostru conducător — partidul —­ de întregul nostru popor și care, în această zi de sărbătoare a muncii, raportează cu mîndrie că faptele de muncă li-s mai spornice, mai îmbelșugate, că tă­riilor și frumuseților României socialiste ei le adaugă noi tării și noi frumuseți, mai mari decit cum ni le-am visat. Despre cutezanță, despre îm­pliniri noi, despre dragostea ne­mărginită pentru scumpul nos­tru partid, pentru harnicul nos­tru popor, despre năzuința fier­binte de pace și progres social ne-au vorbit zeci de oameni pre­zenți la marea demonstrație în­chinată zilei de 1 Mai. IORDAN DUMITRU, mecanic constructor din cadrul întreprinderii nr. 12 construcții, este unul dintre a­­ceștia. — Am venit la această demon­strație împreună cu soția și cei doi copii. Gîndurile noastre în această zi, dorințele noastre sînt să muncim mai bine, să învă­țăm mai bine, să dăm țării noas­tre toată puterea brațului și a minții pentru prosperitate și pro­gres, într-o lume de pace și bu­nă înțelegere între popoare. Vorbele sunt întărite de dova­da faptelor. El poartă pe piept Ordinul Muncii cl. III, Medalia Muncii și patru steluțe purpurii de fruntaș al întrecerii socialiste. Și mai trebuie adăugat că nici la școală — este elev în clasa a X-a — nu s-a lăsat mai prejos. Soția, care lucrează în cadrul a­­celeiași întreprinderi, e decorată pentru hărnicie cu Medalia Mun­cii, iar cei doi copii ai lor n-au note mai mici de 9 și 10. MOLDOVEANU ION de la Termocentrala Ovid­iu folosește prilejul discuției pentru a-și ex­prima recunoștința fată de parti­dul nostru drag, care ne-a des­chis porțile unui viitor tot mai luminos. El este într-un fel con­tinuatorul unei tradiții de fami­lie. Tatăl său a fost electrician instalator. Fiul e tot în ramura electrică, dar inginer, pe o nouă treaptă a progresului general în care se înscrie fiecare biografie contemporană. • . „N-am avut de prea multe ori prilejul să particip la o astfel de demonstrație, fiind cel mai ades plecat departe, pe mări și oceane, așa că vă închipuiți cât de mare e bucuria cu care o fac astăzi“, ne-a declarat DUMITRU CHI­­ROIU, șef electrician pe nava maritimă comercială „Victoria“, fruntaș în întrecerea socialistă. — Am venit la acest 1 Mai — spunea ceferistul DUMITRU DUMBRAVĂ, a cărui hărnicie e simbolizată prin cele patru ste­luțe purpurii care-i împodobesc pieptul, cu bucuria nețărmurită pentru toate succesele poporului nostru, să-mi exprim dragostea pentru scumpul nostru partid conducător. Cu aceleași gînduri entuziaste, cu aceleași dorințe arzătoare, cu aceeași bucurie au venit la mă­reața, demonstrație căpitanul de remorcher Dragu Dobre, tînărul Constantinescu Titu, șeful unei echipe de muncitori din port, ce­feristul Olteanu Mircea, telegra­fistul Cocoșel Dumitru de la P.T.T.R. și toți ceilalți oameni care dau astăzi adevărata măre­ție a acestei sărbători , a întâiului de Mai. Poți oare să cuprinzi în cuvintele unui instantaneu in­dustrial toate înaltele simțiri ca­re pornesc din inimile lor, care se înscriu ca semne ale bucuriei pe chipuri, care se transformă în zîmbete și urale, în cîntece jocuri, grăind prin nesfîrșite ro­și pote de aplauze și prin liniile graficelor de producție? — In timp ce consemnam cele de mai sus, telefonista ne-a anunțat că suntem­ chemați de Tulcea. Așadar, la telefon. — Aici Tulcea. — Redacta, da ! — Aici Tulcea, vă rog scrieți . Demonstrația oamenilor muncii tulceni este deschisă de un grup de stegari. Cu pasul dîrz și hotărît, ei poartă în mină sigură steaguri pur­purii și tricolore. In fluviul uriaș al marii demon­strații consacrată zilei de 1 Mai, cu inimile pline de bucuria zilelor în­sorite pe care ni le-a dăruit parti­dul, trec lucrătorii de la T.A.VI. Ei raportează la sfîrșitul secerișului din iarna acestui an rezultate deose­bite în muncă: 2.190 tone stuf peste plan și 1.794.000 lei economii la pre­țul de cost. Din sute de piepturi se înalță, în aceste clipe, către albastrul strălucitor al cerului, un imn de sla­va pentru eroica noastră clasă mun­citoare. Raportind succese la fel de sem­nificative, se revarsă prin fața tri­bunei, în ritmul marșului muncito­resc, nesfîrșite coloane de muncitori de la I.P. Tulcea, I.M.D. Somova, Șantierul naval și I.R.G.C.T. Pretu­tindeni citim pe pancarte ca și pe fețele oamenilor angajamentul și ho­­tărîrea fermă de­ a înfăptui și in viitor realizări de seamă pe linia traducerii în viață a Directivelor celui de-al IX-lea Congres al P­C­R. Demonstrația oamenilor muncii din orașul Tulcea, a prilejuit o nouă și puternică manifestare a dragostei fa­ță de partid, a hotărîrii oamenilor muncii din orașul și raionul Tulcea de a obține noi și însemnate succese în muncă. Vîrsta pămîntului Nu ne-am gîndit la vîrsta geolo­gică a acestui pămînt dintre Dună­re și Mare, ci la anii de cînd oamenii, sfătuiți de înțeleptul nostru partid să se unească în marea familie a coo­perativei agricole, i-au descătușat pă­mîntului sterp și neroditor, baterile belșugului. Privind coloana celor ce-i reprezintă pe meșterii ogoarelor, că o adevărată cascadă vie a optimis­mului și încrederii, am avut senti­mentul că cei ce-o alcătuiau au a­­dus cu ei, în afară de palmele lor bătătorite, aburul ademenitor al pi­nii coapte,­ parfumul fructelor de la Medgidia, Lipnița ori de la Isaccea, buchetul vinurilor de Niculițel, Mur­­fatlar ori Saligny. S-au împlinit 5 ani de la coopera­tivizarea agriculturii întregii țări și se vor împlini în curînd 10 de cînd, de la poarta dinspre mare a patriei socialiste, pornea vestea că aproape 100.000 de familii s-au unit, la în­demnul partidului, într­-o singură și mare familie — cooperativa agri­colă. — Partidul să ne trăiască — Re­publica să-nflorească — strigă cine­va, iar ropotele de aplauze nu con­tenesc minute în șir. — Trăiască scumpa noastră patrie — Republica Socialistă România — se aude o lozincă, iar uralele izbuc­nesc ca niște talazuri din zeci și sute de piepturi. Sunt oameni de vîrste diferite, iar acestea se contopesc într-una singură — vîrsta exuberanței și a voioșiei, vîrsta tinereții pline de năzuințe și înfăptuiri, vîrsta bilanțurilor la cel de-al 23-lea 1 Mai al libertății. Pă­trundem în coloane și oamenii ne vorbesc tot de vîrstele succeselor lor prezente, de treptele viitoare ale ur­cușului. Le dăm cuvîntul în ordinea trecerii prin fața tribunei. GHEORGHE MILCOV, lăcătuș la Uzina de reparații Năvodari, fruntaș de mai mulți ani în întrece­rea socialistă: „Graficul uzinei noas­tre este graficul mecanizării neînce­tate a agriculturii din Dobrogea. Cu cîțiva ani în urmă reparam cîteva sute, acum pregătim, pentru brazdele ogoarelor nesfîrșite ale Dobrogei so­cialiste, aproape 8.000 de tractoare. Ne prezentăm în această primăvară, în această zi frumoasă de mai cu toți indicatorii de plan îndepliniți. Prin munca noastră ne vom spori și în vii­tor contribuția la bătălia de pe ogoa­re a hergheliilor tot mai mari de cai putere". VASILESCU TRAIAN, președin­tele Uniunii orășenești Constanța a cooperativelor agricole de producție: „Suntem­ fericiți că floarea-soarelui și porumbul au început să răsară, că griul este ca un covor verde. Vom obține producții bogate, la nivelul sarcinilor trasate de Congresul al IX-lea al P.C.R." " Oameni, flori, entuziasm. Purtătorii flamurilor românești peste mări și oceane, plutesc, de data aceasta, într-o mare de flori. * VASILE HUREZEANU, inginer mecanic la Trustul gostat Constanța: „Anul acesta se împlinesc 15 ani de cînd muncesc în agricultură și am fost martorul tuturor prefacerilor în­făptuite în acest important domeniu al economiei naționale. Recenta ho­­tărîre a partidului privind îmbunătă­țirea conducerii, planificării, finan­țării și organizării G.A.S.-unlor va da posibilitatea ridicări pe o treaptă nouă, superioară, a agriculturii socia­liste de stat. In trustul nostru s-au organizat o întreprindere viticolă de stat — etalon — la Murfatlar și o întreprindere avicolă la Agigea. Toți specialiștii din celelalte unități au fost repartizați să răspundă direct de câte un sector de producție. Există o garanție sigură că în acest an vom da produse mai multe și mai ieftine, că vor crește beneficiile agriculturii socialiste de stat. ION BADIU, șef de șantier la Dorobanțu, al Trustului de construc­ții și îmbunătățiri funciare — Do­brogea. „A început bătălia pentru a­­menajarea celor 170.000 ha ale Do­brogei, conform planului de irigații Carasu, pentru care statul­­ va chel­tui peste 2,5 miliarde lei. Șantierul nostru, cel de la Neptun, condus de comunistul Marcu Cornel, și altele și-au îndeplinit și depășit sarcinile de plan în cinstea zilei de 1 Mai. Prin­tre fruntași se numără strungarul Gheorghe Chenaru, Valentin Popa și mulți alții". Trec oameni de vîrste diferite, dar întrunind aceeași unanimă vîrstă a primăverii și optimismului, a încrede­rii în viitorul din ce în ce mai feri­cit pe care ni-l clădim sub conduce­rea înțeleaptă a încercatului nostru partid. Spre el, iubit părinte, se în­­dreaptă gîndurile celor din coloane, lui ii sînt închinate victoriile pre­zente și viitoare, pentru el se ovațio­nează minute în șir. Oameni și înălțimi De aici, de unde fluviile mulți­mii se reunesc pentru o clipă, pentru ca apoi să se despartă iarăși și să inunde orașul cu en­tuziasm, se profilează piscul unei clădiri căreia nu i s-a eliberat încă certificatul de naștere, dar care, atunci cînd vrem să o iden­tificăm, o găsim la capitolul gri­ja față de om. în vorbirea cu­rentă, ea este denumită simplu — spitalul nou. Așa i s-a spus dintr-un început și așa a rămas. Cu silueta ei zveltă, împodobită încă cu schele, domină o bună parte din oraș. Și poate din a­­ceastă cauză, cînd am întrebat pe doctora Bîrcă Laurențiu cu ce se prezintă la demonstrație, mi-a arătat cu un gest larg piscul clă­dirii și mi-a spus simplu : — Cu respect față de grija pe care partidul și statul o poartă omului. Orice alte răspunsuri erau inu­tile. Era un răspuns cit se poate de concludent și cu siguranță că l-aș fi putut căpăta și de la alți medici prezenți în coloana de­monstranților sau de la cei care, în acele clipe, vegheau la căpă­­tîiul bolnavilor. Și, fără îndoială, că mi-ar fi argumentat cu noile unități sanitare, cu aparatura modernă cu care sînt dotate. Ar­gumente găsești pretutindeni, în­­cepînd de la cea mai mică cir­cumscripție sanitară și terminînd cu impunătoarea clădire ce do­mină cartierul Tomis I, căci mai presus de orice înălțime este omul... Am mers ca să discut cu me­dicii, acolo unde torentul de oa­meni se împrăștie. Dar, tocmai cînd să mă apropii de medicul Dima, am surprins o discuție. — Iți mai amintești de cînd mi-erai elev ? M-am oprit o clipă locului. Un bătrîn profesor, cu tîmpla coli­lie, se întîlnise cu un elev, as­tăzi om matur. Și, în acea clipă, mi-au venit în minte imaginile acestor oameni, care, cu migală, ne-au învățat să descifrăm pri­mele semne și apoi ne-au urcat pe rampa vieții de unde ne-am luat zborul. Mi-a fost greu să-i întrerup din discuție, dar, cu si­guranță, că putea să fie cineva ca inginerul Crăciun Nicolae de la S.N.C., fost mecanic, sau altul ca Vlad Niculae, care urcă spre înalturi, păstrînd, însă, în minte , imaginea profesorului sau învă­țătorului din anii de școală. Și cu siguranță că din această cauză aplauzele s-au înmulțit la trecerea coloanei cadrelor didac­tice. Foștii sau actualii elevi iși aplaudă profesorii. O fărîmă de recunoștință dăruită în acest mod și alăturată unui zîmbet cald, că­­ruia îi răspund în același fel și Maria Ghiurcă, și Valentina Stă­­nescu, și George Anastasescu, și Liuba Dragomir și toti cei care trec prin fața tribunei. Și fie că aplauzele vin de la e­­levul Ion Bota, de la Liceul eco­nomic, fie de la seralistul Victor Drogeanu, fie de la un medic sau inginer, care astăzi aplică cunoș­tințele acumulate în anii aceia de școală. Și chiar dacă noțiunile căpătate atunci sunt numai punc­tul de plecare, au meritul de a te fi plasat pe orbita științei de unde începe urcușul neîntrerupt și fără zăbavă, căci viața o cere. Ritmul ei trepidant impune, indi­ferent în ce sector lucrezi, căci drumul nu se oprește atunci cînd ai parcurs ca Nicolae Crăciun distanța dintre mecanic și ingi­ner sau dintre tipograf și actor. Viața este ea însăși o permanentă ascensiune conștientă.­­ A ne opri la un punct înseamnă a ieși din anumit ca­dență. Trăim o epocă în care școala este pretutindeni, nu nu­mai între cei patru pereți ai unui local unde descifrăm bu­chiile. Marea universitate este viața și nu-i este nimănui permis să n-o urmeze dacă vrea să fie declarat demn de epoca noastră. Aceste cuvinte ni le-a spus ac­torul Alexandru Mereuță, prezent și el la demonstrație. Nu este nevoie de alte argu­mente pentru a demonstra că așa stau lucrurile... Dar plecasem cu gîndul să dis­cut cu medicii și i-am pierdut în mulțime. Nu-i nimic, date des­pre oameni se pot lua de oriunde. Indiferent de profesie sau de vîrstă, căci într-un fel sau altul fiecare intră în circuitul vieții clocotitoare... Oameni și înălțimi, înălțimi și oameni și toate la un loc for­mează ceea ce numim în mod obișnuit viața... Cîntec, joc și voie bună. 1 Momente 162 de sportivi au scris, în fața tri­bunei, cu trupurile lor, P.C.R. Era în acest gest, nu numai recunoștința, ci și convingerea că izvorul tăriei de aici pornește, de la părintele drag, partidul, acela care a legat o strînsă­ prietenie între tineret și sport. Iată pentru ce momentul înscrierii iniția­lelor partidului ni s-a părut atît de solemn. Era un moment, dacă vreți, închi­nat faptului că și în Dobrogea a în­florit sportul, că și de pe aceste me­leaguri au apărut tineri care fac par­te din echipele naționale. Era mo­mentul în care ne-am reamintit că din această masă de sportivi care se pregătea să treacă prin fața tribu­nei s-au afirmat: maestrul sportului Ion Dinu, cel care a urcat în box treptele ierarhiei sportive pînă la ti­tlul de campion, Florica Biru, care ani de-a rîndul a dominat întrece­rile de popice și alții. ...Și după acest preludiu a început demonstrația sportivilor. Au trecut reprezentanți ai tuturor disciplinelor sportive. Am văzut în coloană pe ti­nerele eleve voleibaliste, care au cu­cerit recent titlul de campioane șco­lare, am văzut pe Elisabeta Goloșie, Anghel Ada și pe alte voleibaliste de la echipa Farul, care apără în între­ceri prestigiul orașului, am văzut pe reprezentanții sporturilor nautice și ne-am amintit de succesele lor nu numai pe plan național, ci și interna­țional, am văzut... dar cite nu au fost de văzut în acele momente ale demonstrației tinereții sportului, a viritei îndrăznelilor, cînd visele prind aripi. , Ce a plăcut mai mult? E greu de precizat. Poate gimnastica ritmică a școlilor din oraș, poate demonstrația de forță a halteraf­ililor, poate fru­musețea jocului de baschet în minia­tură de pe terenul mobil sau poate toate la un loc. Precizări nu se pot face și delimi­tări cu atît mai puțin. Dar, o con­cluzie generală se poate trage: a fost o demonstrație pe măsura entu­ziasmului tineresc, a acelora care știu să fie un fel de buni, atît la sport și_ kA învățătură, cit și în producție, căci între toate există o strînsă inter­­dependență, 4

Next