Dobrogea Nouă, mai 1967 (Anul 20, nr. 5823-5847)
1967-05-03 / nr. 5823
Pag. a 2-a SUB SEMIMUL Demonstrația oamenilor muncii din orașul Constanta (Urmare din pag. I) ■ ' ....»■■■■' I..'ll • ■■■■■■ .........' % DUMITRU DUMITRIU, VEXA IONESCU, IOAN POPESCU, ION IUGA, ION C. PETRE, CORNELIU UNGUREANU, ION ANDRONACHE, CONSTANTIN CARATA, DAN ȘERBU, CONSTANTIN MARIN ?i NICOLAE ZEICU» membri și membri supleanți ai biroului Comitetului regional de partid, vice-amiralul GRIGORE MARTEȘ, generalulmaior DUMITRU GAFENCU, membri de partid cu stagiu din ilegalitate. La tribună iau loc, de asemenea, fruntași în întrecerea socialistă, activiști de partid, de stat și ai organizațiilor de masă, ofițeri ai forțelor armate, invitați. Mitingul oamenilor muncii este deschis de tovarășul Ion VEIIȘCU, prim-secretar al Comitetului orășenesc Constanta al P.C.R. Fanfara, instalată pe podiumul din fața tribunei oficiale, intonează Imnul de Stat al Republicii Socialiste România. Tovarășul Oprea VICOL, secretar al Comitetului regional Dobrogea al P.C.R., a vorbit despre însemnătatea zilei de 1 Mai. Cuvîntarea a fost subliniată în repetate rînduri de puternice urale ale participanților.După miting, a urmat demonstrația oamenilor muncii din orașul Constanța. Ea a prilejuit o puternică manifestare a dragostei față de partid, față de Comitetul său Central, a hotărîrii oamenilor muncii din orașul Constanța de a obține noi și însemnate succese în înfăptuirea istoricelor hotăriri ale celui de-al IX-lea Congres al partidului. Participanții la demonstrație și-au exprimat, totodată, atașamentul profund pentru cauza păcii, a solidarității și prieteniei între popoare. Intonarea „Internaționalei" de către participanți a marcat sfîrșitul demonstrației. Trei generații întîiul de mai al acestui an. Sub uriașa cupolă de un albastru marin, drapată în razele unui soare dogoritor, orașul îmbrăcat sărbătorește pulsează nerăbdător, anticipînd tradiționala demonstrație a oamenilor muncii. In tribuna oficială zărim și cîțiva bătrîni cu tîmplele ninse. Modești, cu ochii în licărul cîtorva mărgăritare de lacrimi, prin vese pădurea fremătătoare de steaguri și oameni. Vor să fie tari și pe furiș își zvîntă genele înrourate. Sînt luptătorii de odinioară, cei care în anii negri ai ilegalității au ținut sus, neîntinat, steagul partidului. Și privirile lor se opresc în faldurile purpurii ale steagurilor. La ce oare s-o gîndi bătrînul comunist Gavrilă Urdaș ? încerc să-i citesc gîndul. Și se pare că reușesc. Pentru certitudine îl întreb, totuși: — La ce vă gîndiți ? — Mă gîndesc că în anii aceia trebuia să manifestăm cu steagurile ascunse în inimă. Voi le puteți azi avînta și flutura în voie, sub un cer al libertății și pe pămîntul patriei, astăzi al poporului, dintr-un hotar în altul. In fața tribunei cu steaguri roșii și tricolore deschid sărbătoreasca demonstrație cei mai destoinici muncitori, mîndria fabricilor și uzinelor constănțene. Sînt reprezentanții prezentului luminos, cei care dau viață hotărîrilor partidului și guvernului, cei care cu demnitate sînt îndreptățiți să fluture și să avînte steagurile dragi, steagurile sub care s-a închegat unitatea de monolit a partidului, a întregului popor Pe piepturile lor, mărturie a vredniciei de care sunt animați, strălucesc ordine și medalii ■^steluțele de fruntași în întrecerea socialistă. Pe piepturile unora surîd cite 4 și 5 steluțe. Muncitorul Ion Bălan de la P.T.T.R. este purtătorul a 4 steluțe. Legăm cu el ci DOBROGEA NOUĂ nr. 5823 CERULI PE MAI teva cuvinte. Ne răspunde cu Vigoarea celor aproape 35 de ani, din care mai bine de 20 dăruiți muncii. — Mai am față de mine, de conștiința mea, un angajament pe care sper că-l îndeplinesc întru totul. Sunt în clasa a Xl-a la seral și vreau să obțin bacalaureatul cu foarte bine. Pentru mai tirziu, poate o facultate. Și citi din coloana stegarilor nu vor fi oare animați de aceeași dorință ca cea a lui Ion Bălan ? Stegarilor le urmează apoi un fluviu multicolor — coloana pionierilor. 14 micuți trompetiști le vestește apropierea de tribună. In frunte, steagurile de unități fruntașe, 200 de trompeți și toboșari și pe un fundal de flori de măr unduitoarea pajiște a cravatelor roșii. Și clinchetul gingașelor grăscioare scandează : Slavă tării românești Scump partid să ne trăiești ca apoi, ca un ecou fremătător, întreaga coloană să cuvinte : Mulțumim partid iubit Pentru traiul fericit! Și coloana vlăstarelor patriei pare de nesfîrșit. Fluturînd buchetele de flori, cifrele decupate de 9 și 10, desenînd cu trupșoarele lor fragede inițialele dragi de care se leagă destinul lor fericit — inițialele Partidului Comunist Român și ale Republicii Socialiste România, încingînd înfocate hore, urcînd la tribună și oferind frumoase buchete de flori, fondul uman de aur al patriei noastre demonstrează în această zi sărbătorească de mai, dîndu-ne certitudinea unui viguros și promițător viitor. Instantaneu industrial Bulevardul Tomis e neîncăpător pentru șuvoiul de oameni care înaintează frenetic spre tribună. Neîncăpătoare este ziua aceasta pentru entuziasmul nemăsurat din inimile zecilor de mii de muncitori ce au venit să-și exprime mîndria și bucuria faptelor lor adunate din hărnicie în viitoarea întrecerii socialiste. Neîncăpătoare este închipuirea pentru a cuprinde culorile flamurilor și florilor ce tălăzuiesc deasupra fluviului viu în imnuri de slavă. Neîncăpătoare sunt și cuvintele scandate în ritmuri muzical-cadentate pentru a cuprinde toată dragostea față de cel ce ne poartă din victorie în victorie, pe suișurile cincinale ale socialismului și comunismului — Partidul Comunist Român. Și, ca un simbol al biruinței muncii, pe azurul nemărginit al cerului, se înalță tot mai sus, purtate de buchete ușoare de baloane multicolore, seceri și ciocane, prinse în înfrățirea lor trainică, de clasă. E în marș Dobrogea industrială. Forță și avînt, hărnicie și inteligență, trecîndu-le care înnobilează — prin catalizatorul muncii — piatra și fierul, lemnul pădurilor, bobul griului și lina merinoșilor, transformîndu-le în valori și frumuseți care sînt dăruite omului. Sunt în coloane navigatorii flotei noastre maritime comerciale, aproape inexistentă în trecut, care și-a mărit capacitatea de transport de 11 ori față de anul 1959, docherii portului Constanța, care nu-și mai îndoaie spinările sub poveri, ci mînuiesc cu pricepere brațele macaralelor și caii putere ai tractoarelor, transportoarelor, autostivuitoarelor. Sunt navaliștii Șantierului naval, cei care dau tinerețe nouă navelor, pentru a înfrunta mările și oceanele lumii, constructorii atîtor uzine și fabrici care au convertit peisajul rustic, sărăcăcios, al Dobrogei de acum un sfert de veac, în peisaj industrial, care au prins, de-a lungul litoralului, șiraguri de perle strălucitoare făurite din beton, sticlă și bun gust, cei care au înălțat noile cvartale de blocuri la Constanța și la Medgidia, la Tulcea și Hîrșova, care au zidit pentru Dobrogea de azi și de mîine noi școli și locașe de cultură. Sînt reprezentanții noilor industrii dobrogene : industria chimică, textilă, energetică, construcții de mașini. Oameni, oameni ai Dobrogei de azi, bărbați și femei, cu fețele luminate de zîmbet și bucurie, cu inimile încinse de entuziasm, crescuți sub semnul cutezanței pe care o citești în fiecare privire. în fiecare gest, o descoperi în sclipirile însemnelor de onoare care le împodobesc piepturile — ordine și medalii, steluțe purpurii de fruntași ai întrecerii socialiste. Sunt oameni care, zi de zi, plămădesc belșugul și frumusețile viitorului desenat cu precizie științifică în planurile alcătuite de clarvăzătorul nostru conducător — partidul — de întregul nostru popor și care, în această zi de sărbătoare a muncii, raportează cu mîndrie că faptele de muncă li-s mai spornice, mai îmbelșugate, că tăriilor și frumuseților României socialiste ei le adaugă noi tării și noi frumuseți, mai mari decit cum ni le-am visat. Despre cutezanță, despre împliniri noi, despre dragostea nemărginită pentru scumpul nostru partid, pentru harnicul nostru popor, despre năzuința fierbinte de pace și progres social ne-au vorbit zeci de oameni prezenți la marea demonstrație închinată zilei de 1 Mai. IORDAN DUMITRU, mecanic constructor din cadrul întreprinderii nr. 12 construcții, este unul dintre aceștia. — Am venit la această demonstrație împreună cu soția și cei doi copii. Gîndurile noastre în această zi, dorințele noastre sînt să muncim mai bine, să învățăm mai bine, să dăm țării noastre toată puterea brațului și a minții pentru prosperitate și progres, într-o lume de pace și bună înțelegere între popoare. Vorbele sunt întărite de dovada faptelor. El poartă pe piept Ordinul Muncii cl. III, Medalia Muncii și patru steluțe purpurii de fruntaș al întrecerii socialiste. Și mai trebuie adăugat că nici la școală — este elev în clasa a X-a — nu s-a lăsat mai prejos. Soția, care lucrează în cadrul aceleiași întreprinderi, e decorată pentru hărnicie cu Medalia Muncii, iar cei doi copii ai lor n-au note mai mici de 9 și 10. MOLDOVEANU ION de la Termocentrala Ovidiu folosește prilejul discuției pentru a-și exprima recunoștința fată de partidul nostru drag, care ne-a deschis porțile unui viitor tot mai luminos. El este într-un fel continuatorul unei tradiții de familie. Tatăl său a fost electrician instalator. Fiul e tot în ramura electrică, dar inginer, pe o nouă treaptă a progresului general în care se înscrie fiecare biografie contemporană. • . „N-am avut de prea multe ori prilejul să particip la o astfel de demonstrație, fiind cel mai ades plecat departe, pe mări și oceane, așa că vă închipuiți cât de mare e bucuria cu care o fac astăzi“, ne-a declarat DUMITRU CHIROIU, șef electrician pe nava maritimă comercială „Victoria“, fruntaș în întrecerea socialistă. — Am venit la acest 1 Mai — spunea ceferistul DUMITRU DUMBRAVĂ, a cărui hărnicie e simbolizată prin cele patru steluțe purpurii care-i împodobesc pieptul, cu bucuria nețărmurită pentru toate succesele poporului nostru, să-mi exprim dragostea pentru scumpul nostru partid conducător. Cu aceleași gînduri entuziaste, cu aceleași dorințe arzătoare, cu aceeași bucurie au venit la măreața, demonstrație căpitanul de remorcher Dragu Dobre, tînărul Constantinescu Titu, șeful unei echipe de muncitori din port, ceferistul Olteanu Mircea, telegrafistul Cocoșel Dumitru de la P.T.T.R. și toți ceilalți oameni care dau astăzi adevărata măreție a acestei sărbători , a întâiului de Mai. Poți oare să cuprinzi în cuvintele unui instantaneu industrial toate înaltele simțiri care pornesc din inimile lor, care se înscriu ca semne ale bucuriei pe chipuri, care se transformă în zîmbete și urale, în cîntece jocuri, grăind prin nesfîrșite roși pote de aplauze și prin liniile graficelor de producție? — In timp ce consemnam cele de mai sus, telefonista ne-a anunțat că suntem chemați de Tulcea. Așadar, la telefon. — Aici Tulcea. — Redacta, da ! — Aici Tulcea, vă rog scrieți . Demonstrația oamenilor muncii tulceni este deschisă de un grup de stegari. Cu pasul dîrz și hotărît, ei poartă în mină sigură steaguri purpurii și tricolore. In fluviul uriaș al marii demonstrații consacrată zilei de 1 Mai, cu inimile pline de bucuria zilelor însorite pe care ni le-a dăruit partidul, trec lucrătorii de la T.A.VI. Ei raportează la sfîrșitul secerișului din iarna acestui an rezultate deosebite în muncă: 2.190 tone stuf peste plan și 1.794.000 lei economii la prețul de cost. Din sute de piepturi se înalță, în aceste clipe, către albastrul strălucitor al cerului, un imn de slava pentru eroica noastră clasă muncitoare. Raportind succese la fel de semnificative, se revarsă prin fața tribunei, în ritmul marșului muncitoresc, nesfîrșite coloane de muncitori de la I.P. Tulcea, I.M.D. Somova, Șantierul naval și I.R.G.C.T. Pretutindeni citim pe pancarte ca și pe fețele oamenilor angajamentul și hotărîrea fermă de a înfăptui și in viitor realizări de seamă pe linia traducerii în viață a Directivelor celui de-al IX-lea Congres al PCR. Demonstrația oamenilor muncii din orașul Tulcea, a prilejuit o nouă și puternică manifestare a dragostei față de partid, a hotărîrii oamenilor muncii din orașul și raionul Tulcea de a obține noi și însemnate succese în muncă. Vîrsta pămîntului Nu ne-am gîndit la vîrsta geologică a acestui pămînt dintre Dunăre și Mare, ci la anii de cînd oamenii, sfătuiți de înțeleptul nostru partid să se unească în marea familie a cooperativei agricole, i-au descătușat pămîntului sterp și neroditor, baterile belșugului. Privind coloana celor ce-i reprezintă pe meșterii ogoarelor, că o adevărată cascadă vie a optimismului și încrederii, am avut sentimentul că cei ce-o alcătuiau au adus cu ei, în afară de palmele lor bătătorite, aburul ademenitor al pinii coapte, parfumul fructelor de la Medgidia, Lipnița ori de la Isaccea, buchetul vinurilor de Niculițel, Murfatlar ori Saligny. S-au împlinit 5 ani de la cooperativizarea agriculturii întregii țări și se vor împlini în curînd 10 de cînd, de la poarta dinspre mare a patriei socialiste, pornea vestea că aproape 100.000 de familii s-au unit, la îndemnul partidului, într-o singură și mare familie — cooperativa agricolă. — Partidul să ne trăiască — Republica să-nflorească — strigă cineva, iar ropotele de aplauze nu contenesc minute în șir. — Trăiască scumpa noastră patrie — Republica Socialistă România — se aude o lozincă, iar uralele izbucnesc ca niște talazuri din zeci și sute de piepturi. Sunt oameni de vîrste diferite, iar acestea se contopesc într-una singură — vîrsta exuberanței și a voioșiei, vîrsta tinereții pline de năzuințe și înfăptuiri, vîrsta bilanțurilor la cel de-al 23-lea 1 Mai al libertății. Pătrundem în coloane și oamenii ne vorbesc tot de vîrstele succeselor lor prezente, de treptele viitoare ale urcușului. Le dăm cuvîntul în ordinea trecerii prin fața tribunei. GHEORGHE MILCOV, lăcătuș la Uzina de reparații Năvodari, fruntaș de mai mulți ani în întrecerea socialistă: „Graficul uzinei noastre este graficul mecanizării neîncetate a agriculturii din Dobrogea. Cu cîțiva ani în urmă reparam cîteva sute, acum pregătim, pentru brazdele ogoarelor nesfîrșite ale Dobrogei socialiste, aproape 8.000 de tractoare. Ne prezentăm în această primăvară, în această zi frumoasă de mai cu toți indicatorii de plan îndepliniți. Prin munca noastră ne vom spori și în viitor contribuția la bătălia de pe ogoare a hergheliilor tot mai mari de cai putere". VASILESCU TRAIAN, președintele Uniunii orășenești Constanța a cooperativelor agricole de producție: „Suntem fericiți că floarea-soarelui și porumbul au început să răsară, că griul este ca un covor verde. Vom obține producții bogate, la nivelul sarcinilor trasate de Congresul al IX-lea al P.C.R." " Oameni, flori, entuziasm. Purtătorii flamurilor românești peste mări și oceane, plutesc, de data aceasta, într-o mare de flori. * VASILE HUREZEANU, inginer mecanic la Trustul gostat Constanța: „Anul acesta se împlinesc 15 ani de cînd muncesc în agricultură și am fost martorul tuturor prefacerilor înfăptuite în acest important domeniu al economiei naționale. Recenta hotărîre a partidului privind îmbunătățirea conducerii, planificării, finanțării și organizării G.A.S.-unlor va da posibilitatea ridicări pe o treaptă nouă, superioară, a agriculturii socialiste de stat. In trustul nostru s-au organizat o întreprindere viticolă de stat — etalon — la Murfatlar și o întreprindere avicolă la Agigea. Toți specialiștii din celelalte unități au fost repartizați să răspundă direct de câte un sector de producție. Există o garanție sigură că în acest an vom da produse mai multe și mai ieftine, că vor crește beneficiile agriculturii socialiste de stat. ION BADIU, șef de șantier la Dorobanțu, al Trustului de construcții și îmbunătățiri funciare — Dobrogea. „A început bătălia pentru amenajarea celor 170.000 ha ale Dobrogei, conform planului de irigații Carasu, pentru care statul va cheltui peste 2,5 miliarde lei. Șantierul nostru, cel de la Neptun, condus de comunistul Marcu Cornel, și altele și-au îndeplinit și depășit sarcinile de plan în cinstea zilei de 1 Mai. Printre fruntași se numără strungarul Gheorghe Chenaru, Valentin Popa și mulți alții". Trec oameni de vîrste diferite, dar întrunind aceeași unanimă vîrstă a primăverii și optimismului, a încrederii în viitorul din ce în ce mai fericit pe care ni-l clădim sub conducerea înțeleaptă a încercatului nostru partid. Spre el, iubit părinte, se îndreaptă gîndurile celor din coloane, lui ii sînt închinate victoriile prezente și viitoare, pentru el se ovaționează minute în șir. Oameni și înălțimi De aici, de unde fluviile mulțimii se reunesc pentru o clipă, pentru ca apoi să se despartă iarăși și să inunde orașul cu entuziasm, se profilează piscul unei clădiri căreia nu i s-a eliberat încă certificatul de naștere, dar care, atunci cînd vrem să o identificăm, o găsim la capitolul grija față de om. în vorbirea curentă, ea este denumită simplu — spitalul nou. Așa i s-a spus dintr-un început și așa a rămas. Cu silueta ei zveltă, împodobită încă cu schele, domină o bună parte din oraș. Și poate din această cauză, cînd am întrebat pe doctora Bîrcă Laurențiu cu ce se prezintă la demonstrație, mi-a arătat cu un gest larg piscul clădirii și mi-a spus simplu : — Cu respect față de grija pe care partidul și statul o poartă omului. Orice alte răspunsuri erau inutile. Era un răspuns cit se poate de concludent și cu siguranță că l-aș fi putut căpăta și de la alți medici prezenți în coloana demonstranților sau de la cei care, în acele clipe, vegheau la căpătîiul bolnavilor. Și, fără îndoială, că mi-ar fi argumentat cu noile unități sanitare, cu aparatura modernă cu care sînt dotate. Argumente găsești pretutindeni, începînd de la cea mai mică circumscripție sanitară și terminînd cu impunătoarea clădire ce domină cartierul Tomis I, căci mai presus de orice înălțime este omul... Am mers ca să discut cu medicii, acolo unde torentul de oameni se împrăștie. Dar, tocmai cînd să mă apropii de medicul Dima, am surprins o discuție. — Iți mai amintești de cînd mi-erai elev ? M-am oprit o clipă locului. Un bătrîn profesor, cu tîmpla colilie, se întîlnise cu un elev, astăzi om matur. Și, în acea clipă, mi-au venit în minte imaginile acestor oameni, care, cu migală, ne-au învățat să descifrăm primele semne și apoi ne-au urcat pe rampa vieții de unde ne-am luat zborul. Mi-a fost greu să-i întrerup din discuție, dar, cu siguranță, că putea să fie cineva ca inginerul Crăciun Nicolae de la S.N.C., fost mecanic, sau altul ca Vlad Niculae, care urcă spre înalturi, păstrînd, însă, în minte , imaginea profesorului sau învățătorului din anii de școală. Și cu siguranță că din această cauză aplauzele s-au înmulțit la trecerea coloanei cadrelor didactice. Foștii sau actualii elevi iși aplaudă profesorii. O fărîmă de recunoștință dăruită în acest mod și alăturată unui zîmbet cald, căruia îi răspund în același fel și Maria Ghiurcă, și Valentina Stănescu, și George Anastasescu, și Liuba Dragomir și toti cei care trec prin fața tribunei. Și fie că aplauzele vin de la elevul Ion Bota, de la Liceul economic, fie de la seralistul Victor Drogeanu, fie de la un medic sau inginer, care astăzi aplică cunoștințele acumulate în anii aceia de școală. Și chiar dacă noțiunile căpătate atunci sunt numai punctul de plecare, au meritul de a te fi plasat pe orbita științei de unde începe urcușul neîntrerupt și fără zăbavă, căci viața o cere. Ritmul ei trepidant impune, indiferent în ce sector lucrezi, căci drumul nu se oprește atunci cînd ai parcurs ca Nicolae Crăciun distanța dintre mecanic și inginer sau dintre tipograf și actor. Viața este ea însăși o permanentă ascensiune conștientă. A ne opri la un punct înseamnă a ieși din anumit cadență. Trăim o epocă în care școala este pretutindeni, nu numai între cei patru pereți ai unui local unde descifrăm buchiile. Marea universitate este viața și nu-i este nimănui permis să n-o urmeze dacă vrea să fie declarat demn de epoca noastră. Aceste cuvinte ni le-a spus actorul Alexandru Mereuță, prezent și el la demonstrație. Nu este nevoie de alte argumente pentru a demonstra că așa stau lucrurile... Dar plecasem cu gîndul să discut cu medicii și i-am pierdut în mulțime. Nu-i nimic, date despre oameni se pot lua de oriunde. Indiferent de profesie sau de vîrstă, căci într-un fel sau altul fiecare intră în circuitul vieții clocotitoare... Oameni și înălțimi, înălțimi și oameni și toate la un loc formează ceea ce numim în mod obișnuit viața... Cîntec, joc și voie bună. 1 Momente 162 de sportivi au scris, în fața tribunei, cu trupurile lor, P.C.R. Era în acest gest, nu numai recunoștința, ci și convingerea că izvorul tăriei de aici pornește, de la părintele drag, partidul, acela care a legat o strînsă prietenie între tineret și sport. Iată pentru ce momentul înscrierii inițialelor partidului ni s-a părut atît de solemn. Era un moment, dacă vreți, închinat faptului că și în Dobrogea a înflorit sportul, că și de pe aceste meleaguri au apărut tineri care fac parte din echipele naționale. Era momentul în care ne-am reamintit că din această masă de sportivi care se pregătea să treacă prin fața tribunei s-au afirmat: maestrul sportului Ion Dinu, cel care a urcat în box treptele ierarhiei sportive pînă la titlul de campion, Florica Biru, care ani de-a rîndul a dominat întrecerile de popice și alții. ...Și după acest preludiu a început demonstrația sportivilor. Au trecut reprezentanți ai tuturor disciplinelor sportive. Am văzut în coloană pe tinerele eleve voleibaliste, care au cucerit recent titlul de campioane școlare, am văzut pe Elisabeta Goloșie, Anghel Ada și pe alte voleibaliste de la echipa Farul, care apără în întreceri prestigiul orașului, am văzut pe reprezentanții sporturilor nautice și ne-am amintit de succesele lor nu numai pe plan național, ci și internațional, am văzut... dar cite nu au fost de văzut în acele momente ale demonstrației tinereții sportului, a viritei îndrăznelilor, cînd visele prind aripi. , Ce a plăcut mai mult? E greu de precizat. Poate gimnastica ritmică a școlilor din oraș, poate demonstrația de forță a halterafililor, poate frumusețea jocului de baschet în miniatură de pe terenul mobil sau poate toate la un loc. Precizări nu se pot face și delimitări cu atît mai puțin. Dar, o concluzie generală se poate trage: a fost o demonstrație pe măsura entuziasmului tineresc, a acelora care știu să fie un fel de buni, atît la sport și_ kA învățătură, cit și în producție, căci între toate există o strînsă interdependență, 4