Dobrogea Nouă, decembrie 1968 (Anul 21, nr. 6315-6340)

1968-12-01 / nr. 6315

:v'"­ouâ -•W. SKílN^scu- PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA Anul XXI nr. 6315 Duminică, 1 decembrie 1968 4 pagini, 30 bani C­omitetele de direcție au parcurs o etapă destul de scurtă, dar suficientă pen­tru maturizarea necesară bunei desfășurări a acti­vității lor. Eficiența stilului de muncă pe care și l-au însușit se reflectă în competența cu care ele rezolvă sarcinile curente și de perspectivă, economice și tehni­ce, din întreprinderi. Privită din acest punct de ve­dere, ni se pare semnificativă des­fășurarea ultimei ședințe — din luna noiembrie — a comitetului de direcție de la Trustul de con­strucții locale Constanța, care s-a ocupat, printre altele, de aspecte­le negative ce concură la depă­șirea prețului de cost al con­strucțiilor. De la început, trebuie să preci­zăm că T.C.L.C.-U1 este una din puținele unități industriale din județ care folosește încă dotații bănești de la stat. Și, în loc să reducă pierderile planificate, atît trustul în totalitatea sa, cit și Grupul 1 de șantiere și Șantierul nr. 4 Constanța, a căror activita­te economico-financiară a fost analizată în ședința amintită, au înregistrat depășiri ale cheltuie­lilor, chiar și față de nivelul ad­mis. Pe scurt, Șantierul nr. 4 nu a respectat sarcina planificată de preț de cost la plata manoperei, la cheltuielile de transport și la chiria utilajelor, iar Grupul 1 — pe lângă cele de mai sus — a mai înregistrat și depășirea cheltuie­lilor la materialele de construcții și la așa-numitul capitol „chel­tuieli indirecte“, adică, la toate elementele care intră în alcătui­rea prețului de cost!... Cauzele? Așa cum a reieșit și in ședință, sunt generate și dăi­nuie de multă vreme. Ritmicita­tea producției suferă datorită ne­­primirii la timp a amplasamen­telor, datorită lipsei, în anumite momente, a documentației tehni­ce, forței de muncă sau materia­lelor. De asemenea, materialele sunt prost gospodărite, consumu­rile specifice nu sunt respectate (deși se vorbește de ani de zile despre aceasta, nu se lucrează încă după fișe-limită!?...), maiș­trii nu analizează documentația și devizele pentru a se încadra în costuri; se fac transporturi inutile de materiale; recepția cantitativă și calitativă a betoanelor, morta­rului și a altor produse este for­mală; utilajele sunt folosite neju­­dicios și „încărcarea“ lor e redu­să, deși se plătesc chirii foarte mari; multe echipe, chiar și de zidari (după care trustul umblă prin toată țara) au „timpi morți" în producție; se­ fac lucrări de proastă calitate care, pe lângă pierderile de materiale, necesită și remedieri etc., etc.­xistă certitudinea că, în urma ședinței comitetului de direcție, astfel de as­pecte negative vor dispă­rea din activitatea de pro­ducție și economică a șantierelor din cadrul T.C.L.C.-ului?... După părerea noastră nu!... Fiindcă, a­­ceste deficiențe au fost mai mult discutate (sub raport statistic, cum spunea inginerul V. Dobro­­volschi, de la Grupul de șantiere Medgidia) și mult mai puțin ana­lizate din punctul de vedere al cauzelor obiective sau subiective, în loc ca — ținând seamă de im­portanța problemei — să fi fost alcătuită din vreme o comi­sie de specialiști din cadrul trustului, care să analizeze, în a­­mănunțime fenomenul și să facă propuneri concrete, în vederea luării unor măsuri eficiente, în loc ca acest material să fie pus la îndemîna membrilor comitetu­lui de direcție in timp util pentru documentare, organul de co­ndu­­cer colectivă s-a mulțumit cu simple informări prezentate de Mihai MACARIE (Continuare in pag. a II-a) E STILUL DE MUNCA al comitetului de direcție, față-n față cu problemele PRODUCȚIEI La I.M.U.M., a fost montată și dată în producție, zilele acestea, o nouă presă de înaltă producti­vitate, destinată fabricării piese­lor din tablă groasă. PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂȘUL­­ NICOLAE CEAUȘESCU > A DELEGAȚIEI PARTIDULUI «MISE MEXICAN Sâmbătă dimineața, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar gene­ral al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarășul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secre­tar al C.C. al P.C.R., a primit de­legația P.C. Mexican formată din tovarășii Marta Borquez, membru al Prezidiului C.C. al P.C.M., și Enrique Semo, membru al C.C. al P.C. Mexican, care face o vizită în țara noastră. A participat tovarășa Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. In cadrul discuțiilor care au a­vut loc cu acest prilej, desfășura­te intr-o atmosferă tovărășească, de caldă prietenie, s-a efectuat in schimb de vederi privind une­le probleme ale mișcării comu­niste și muncitorești internațio­nale, precum și în legătură cu dezvoltarea în continuare a rela­țiilor frățești dintre cele două partide. ★ în cursul vizitei în țara noas­tră, delegația P.C. Mexican a a­­vut o întîlnire la C.C. al P.C.R. cu tovarășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secre­tar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass și Aldea Militaru­, membri ai C.C. al P.C.R., care a prilejuit o infor­mare reciprocă asupra activității și preocupărilor actuale ale celor două partide. Delegația a vizitat Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mișcării revoluționa­re și democratice din România, Fabrica de confecții și tricotaje București și s-a întâlnit cu repre­zentanți ai Academiei de științe social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R. și cu conducerea Consiliu­lui Național al Femeilor. „AVICOLA“ - o adevărată „fabrică“ de pui ÎNSEMNĂRI Nu-i cu nimic exagerat cînd am comparat fer­mele de păsări ce apar­țin I.A.S. „Avicola" Con­stanța, cu adevărate „fa­brici" de pui. Nu numai imensitatea construcții­lor, ce se întind pe zeci de hectare, dar însuși procesul tehnologic, in mare parte mecanizat, ca și cantitățile de pro­duse finite (zeci de mi­lioane de ouă și sute de mii de păsări) îți dau imaginea unei adevărate fabrici. La M. Kogălni­­ceanu, la Agigea, Man­galia, Topraisar sau în alte zone, unde sunt am­plasate asemenea „com­binate" întâlnești, in a­­ceste zile, aceeași acti­vitate febrilă care nu se întrerupe nici o clipă în tot timpul anului. ...Pătrundem într-una din halele combinatului de la M. Kogălniceanu, destinată producerii pui­lor. Două incubatoare gigant, dublate de alte două ecloziona­toare a cite 50.000 ouă fiecare, mânuite cu pricepere de oameni calificați, dau viață în fiecare an 108 serii de pui. Ing. So­la­ria Dangaliu, care răs­punde de acest sector, ne-a informat că aici, în lunile care s-au scurs din acest an, au fost ob­ținuți aproape 750.000 pui. în prezent au fost introduse ouăle din care se vor obține primii pui ce vor fi livrați în anul viitor. Ordinea și cură­țenia, activitatea irepro­șabilă a fiecărui schimb de lucru sunt factorii fără de care nu se poate concepe obținerea unui procent ridicat de eclo­ziune, de fapt indicato­rul sintetic al întregii munci. „Calitatea ouă­­lor, ca și permanentă , respectarea tuturor parametrilor de funcțio­nare a incubatoarelor — ne spunea ing. Dangaliu — ne-au permis să în­registrăm, în medie, pî­­nă acum, un procent ri­dicat de ecloziune — 78 la sută. Trebuie să recu­noaștem că avem con­diții să ridicăm și mai sus ștacheta“. ■ Ne continuăm vizita pe „fluxul tehnologic“. In fiecare hală ne în­tâmpină „gălăgia“ celor mai tineri locatari — 84.000 pui de la 3 la 30 zile. Deși afară termo­metrul coboară uneori sub zero grade, puilor nici nu le pasă. Aici au de toate : hrană, apă, căldură, ba unii care vor, pot face chiar plajă sub eveteozele electrice. Medicul veterinar Titus Martinescu, ca și îngri­ Șt. MIHAI (Continuare in pag. a II-a) Una din halele recent amenajate pentru creșterea puilor în baterii. La 78 da ani, alungai de toți copiii „.Un bătrîn, mult prea bătrân pentru cei 78 de ani ai săi, urcă cu greu, sprijinit în baston, scările redacției. E slab, cu fața suptă, speriată, abia își mai recapătă respirația, îi întindem un scaun și-l ajutăm să se așeze. Ce necaz î-a adus? îl îndemnăm să ne spu­nă. Două lacrimi i se rostogolesc pe obraji, tocmai cînd începuse să ne relateze că Gheorghe, fe­ciorul cel mijlociu, cel căruia i-au rămas casa, via și bruma de lu­cruri, l-a alungat, că nici celă­lalt, Ion, nu vrea să știe de el, că fetele, aflate la Constanța, i-au intins o mină de ajutor, dar că nici ele nu pot mai mult. Aflăm că s-a adresat în două rânduri tri­bunalului și că de fiecare dată fe­ciorii au fost obligați prin hotă­­rire să contribuie cu 75 și respec­tiv 50 lei pe lună, fiecare, la în­treținerea bătrînului, dar n-a pri­mit de la nici unul nimic. De fapt, el nu dorește altceva decit să fie lăsat într-o cameră, în casa făcu­tă de el. Il privim înmărmuriți și revol­tați pentru nedreptatea, care­­ se face. Cu această convingere ne-am deplasat la Topraisar, localitate unde se află casa bătrînului și cei doi feciori ai săi, Gheorghe și Ion Țiriloi. Casa, aflată într-o curte mare, este ocupată în exclusivi­tate de Gh. Ț. care, deși membru C.A.P., lucrează ca mic meseriaș pe unde găsește. Pe Gh. Ț. îl gă­sim acasă, dormind, la o oră cînd alți cooperatori lucrau de zor în strinsul recoltei, îl întrebăm fără ocol dacă știe unde se află tatăl lui. Știe, dar vrea mai toti­ să a­­fle de ce ne interesează că „la urma urmei“ el „are oameni“ și înșiră, ca un băcan, nume (și funcțiile lor) care, credem, nici nu-1 cunosc sau în orice caz se desolidarizează de purtarea lui. — Da, s-a mutat la, Constanța, la una din fiicele lui. Nu știu ce v-au spus... alea (se referă la cele trei surori) care vor să mă dea afară din casa mea, să vîndă to­tul și l-au pus să mă bată , a și încercat, tovarășe. (E un bărbat cu­ un munte, cum putea fi bătut de un moșneag?!) — Dar casa este a bătrînului, de ce nu-i lăsați să ocupe o ca­meră. Acolo, la fiică, nu are con­diții să stea și stat și alte nea­junsuri, pe care le știți. — Cum, să-l aduc, să-l aduc pe dracu’n casă? Sforăie noaptea, geme și-mi sperie nevasta. (Ne­vasta, aflată în sală, confirmă cu cea mai revoltătoare lașitate.) M-am judecat, tovarășe, uite­am și acte. S-a „judecat" cu tatăl lui, cu acte în regulă. Să le răsfoim. Do­sar 3464/66 și 4113/67. Din comu­nicările și copiile hotărîrilor tri­bunalului aflăm că au fost impli­cați, cu pretenții egale, toți cei cinci frați și că instanța i-a obli­gat la plata unei sume de între­ținere a bătrînului, cu o mențiu- Petre ZĂRNESCU (Continuare in pag. a II-a) / TELEGRAMA Excelenței Sale General JEAN-BEDEL BOKASSA, Președintele Republicii Africa Centrală BANGUI Cu prilejul celei de-a X-a aniversări a proclamării republicii, adresei Excelenței Voastre, în numele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, al poporului român și al meu personal, felicitări cordiale împreună cu cele mai bune urări de sănătate și fericire personală, de prosperitate și progres poporului Republicii Africa Centrală, , îmi exprim convingerea că relațiile dintre țările noastre se vor dezvolta continuu în interesul celor două popoare și al păcii în lume. NICOLAE CEAUȘESCU Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România B13TCIT CE URMĂRESC SERAUȘTII: Un „culcuș profesional“ sau O PREGĂTIRE INTELECTUALA? Trăim în epoca ciberneticii, a zborurilor cosmice, a unei civili­zații urcind vertiginos treptele desăvârșirii. Știința și tehnica își integrează substanțialul aport în sfera forțelor de producție. Prac­tica socială impune imperios fie­căruia, indiferent de domeniul în care lucrează, o considerabilă și continuă lărgire a cunoștințelor, act cu atît mai necesar în condi­țiile înălțării edificiului socialist —­ operă conștientă a oamenilor. Astăzi, automatizarea numeroase­lor procese tehnologice determi­nă un grad intensiv de împletire a muncii fizice cu cea intelectua­lă, cerind muncitorului o califi­care superioară... Iată numai cî­­teva din argumentele care justi­fică rațiunea participării a tot mai multor oameni la învățămân­tul liceal seral. Mulți absolvenți seraliști au de­venit sau devin maiștri, tehni­cieni, ingineri, profesori etc. — in funcție de aptitudinile ce le au, expresie a largilor posibilități de dezvoltare a personalității în o­­rinduirea noastră. Dar, de la o vreme, se observă la unii seraliști tendința exagerată și netemeinică de a părăsi munca nemijlocită în producție spre a lucra undeva, intr-un birou. Au existat cazuri cînd, imediat după obținerea di­plomei de bacalaureat, absolven­ții seraliști s-au prezentat condu­cerilor de întreprinderi, cărora le-au fluturat ostentativ sub pri­viri actul de studii, cerând schim­barea locului de muncă, ori din funcțiile deținute anterior, deși posturile rîvnite implicau o pre­gătire sau experiență anume. In această perioadă a-nceputului de an școlar, seraliștii asaltează con­ducerea liceelor respective, solici­tând eliberarea unor „adeverințe de studii" la aceleași scopuri deja semnalate. Ceea ce surprinde însă e faptul că solicitanții sînt, la general, ti­neri, și nu dintre cei cu rezultate frumoase la învățătură. Nu e greu de constatat că aceștia provin la parte din rîndul „nereușiților" la concursul de admitere în liceele teoretice, de specialitate, sau școli profesionale, ori dintre elevii re­trași de la cursurile de zi, din motive ușor de înțeles. Alții stnt dintre aceia care, după absolvi­rea ciclului elementar, au mai „studiat" străzile un an, doi, apoi, pentru a obține din cîmpul mun­cii adeverința necesară înscrierii la concursul de admitere (secția serală), s-au angajat în grota „oriunde“ și, cum cîteodată exi-Florin PIETREANU (Continuare la pag. a II-a) Intre cer și ape Sfidind proorocirile „Sfintului George“ Cînd am sosit la Belfast, la Irlanda de nord, toamna nu-și dăduse, încă, obștescul sfîrșit. Se îngîna numai cu iarna ca­­re-și trimitea, dinspre zona înghețului veșnic, rafalele as­pre de vînt, într-o lume de ceață grea ca un lințoliu. Dar, ca un făcut, în clipa în care cei de pe urmă sac cu făină de pește, din cele 1.460 de tone pe care le avusesem de încărcat, a ajuns la hamba­rele navei, stațiile meteorolo­gice și buletinele meteo ale Londrei și Dublinului ne-au adus vești proaste. Furtunoa­sa, de regulă, mare a Irlandei începuse să fiarbă. O furtună de forța­t răvășea, oblic, a­­pele, pornind de pe țărmurile Scoției și ieșind prin acea strîmtoare pe care hărțile de geografie o numesc, poate puțin cam impropriu, Cana­lul Sfântul George, la plin Atlantic. Proorocirea, de loc prielnică navigației, ne în­găduia să rămânem liniștiți în baia adăpostită a Bel­fas­tului, pînă la vremuri mai bune. Nimeni nu știa, însă, nimeni nu ne putea garanta cu precizie ci­ trebuie să aș­teptăm. Or, o așteptare de cîteva zile ar fi periclitat so­sirea noastră, la data stabi­lită, la țară și, implicit, an­gajarea în prevederile con­tractuale ale cursei următoa­re. Am hotărit, la consecin­ță, să ne asumăm riscul în­fruntării deschise. Nu era prima dată cînd făceam acest Liviu NEGUȚ, comandantul cargoului „Tîrgu-Mureș" Atlantic, 17 noiembrie (Continuare la pag. a IV-a) ANCHETA-CONCURS A ZIARULUI pgpimto PIU’ TQzVt fAfilLg timTIVA? -----,v V"J nose a nouă Orgii| il Cinstitulvl jujH.tm­ fcnüuti il f.M. |l li Consu­lilul populir judi|„n «ri«l­»ia­r Cei mai buni 10 sportivi ai anului 1968 In scopul popularizării și stimulării sportivilor din județul Con­stanța care au obținut în anul competițional 1968 rezultate remarcabile, redacția ziarului „Dobrogea nouă" organizează în rîndurile cititorilor o anchetă-concurs. Pentru a avea drept de participare, concu­renții vor trimite obligatoriu redacției, o dată cu răspunsurile lor, și toate „saloanele de con­curs" ce vor apărea în coloanele ziarului, în cursul lunii decembrie. # PARTICIPANȚII LA ACEASTA ANCHE­TA TREBUIE SA INDICE, ÎN ORDINEA VA­LORII, PE CEI MAI BUNI 10 SPORTIVI DIN JUDEȚ # CONCURSUL SE ÎNCHIDE LA DATA DE 25 DECEMBRIE. Clasamentul sportivilor va fi stabilit prin adiționarea voturilor concurenților. CÎȘTIGĂTORII CONCURSULUI, CEI CARE VOR INDICA ORDINEA EXACTĂ A CELOR 10 SPORTIVI FRUNTAȘI, VOR FI PREMIAȚI DE CĂTRE REDACȚIA ZIARULUI CU PREMII-SURPRIZĂ ȘI DE CĂTRE CONSI­LIUL JUDEȚEAN DE EDUCAȚIE FIZI­CA SI SPORT.­­ DE ASEMENEA, SPORTIVILOR CLASATI PE PRIMELE 10 LOCURI LI SE VOR DECERNA PREMII. Pentru a veni în sprijinul participanților la ancheta-concurs, redacția va publica, alături de „Salonul de participare" și scurte prezentări ale sportivilor care s-au evidențiat la acest an, în diferite discipline sportive. Rezultatele concursului vor fi date publicității.

Next