Dobrogea Nouă, martie 1970 (Anul 23, nr. 6700-6725)

1970-03-01 / nr. 6700

y ■A* > N PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA­­ Organ al Comitetului județean Constanța al P.C.R. și al Consiliului popular județean ANUL XXIII, nr. 6700 Duminica, 1 martie 1970 4 pagini, 30 bani La C.E.I.L. Constanța 8 ORE DE PROGRAM NU Înseamnă totdeauna 480 MINUTE DE LUCRU ? ■ S-au luat unele măsuri, dar insuficiente . Pentru mulți salariați lucrul începe cu 30 de minute mai tîrziu . Absențele afectează nivelul disciplinei, al acti­vității productive Perfecționarea continuă a activității de producție în întreprinderile industriale, ca urmare a măsurilor tehnico-organizatorice adoptate în fiecare unitate, a permis ridicarea continuă a gradului de eficiență, a muncii depuse de colectivele acestora, concretizată în sporurile de productivitate și de producție obținute. Totuși, destule fapte atestă că în unele întreprinderi și combinate, orei, minutului de lucru nu i se conferă întreaga valoare, că se pierde încă destul de mult din timpul afectat pro­ducției. Așa cum reiese din evidențele C.E.I.L. Constanța, indicele de folosire a fon­dului de timp de lucru al combinatului a fost în 1969 de 95,4 la sută, ceea ce în­seamnă că unitățile acestuia mai dispun încă de serioase rezerve care așteaptă să fie valorificate în vederea sporirii productivității muncii. Și acestea stau tocmai în înlăturarea cauzelor care au generat și generează pierderi de timp. Așa cum am a­­flat din discuțiile purtate, cauzele acestor pierderi sunt multiple,. Este­,adevărat că in acest alt indicele­­ de folosire a timpului de lucru a înregistrat o creștere față de 1969, dar absențele nemotivate, învoirile au și în prezent o pondere îngrijorătoare. Numai in­ lima ianuarie, la fa­brica de mobilă s-au înregistrat 206 om-zile absente nemotivate și învoiri, ceea ce echivalează, de fapt, cu lipsa permanentă de la lucru a 8 salariați. Avînd în ve­dere norma de timp de lucru necesară producerii unei garnituri de mobilă tip „Mugur“ (sorti­mentul de bază din produsele fa­bricii), în urma unui calcul sim­plu reiese că în acest timp s-ar fi produs 25 asemenea garnituri. Aceasta înseamnă că, numai in­tr-o lună, fabrica a fost privată de o producție în valoare de a­­proximativ 100.000 lei. Dacă a­­­dăugăm că și în luna februarie s-a menținut aceeași situație (nu­mai numărul absențelor nemoti­vate s-a ridicat la 139 om-zile), înseamnă că socotelile de mai sus își păstrează, în continuare, valabilitatea. „Totodată — așa cum ne spu­nea inginerul Marcel Stroescu, șeful fabricii de mobilă — pier­deri excesive de timp se produc și datorită întîrzierilor la pro­gram, în fiecare zi de lucru, a­­proximativ 30 la sută din mun­citori întîrzie 25—30 minute“. In scopul reglementării acestei stări de fapt, aflăm de la tova­rășul Gheorghe Moise, președin­tele comitetului sindicatului, că au fost luate unele măsuri menite să ducă la întărirea disciplinei în muncă, să răspundă spiritului proiectului de lege a organizării și disciplinei muncii care pre­vede, printre altele, respectarea programului de lucru și folosirea integrală a timpului de muncă pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu. Astfel, tovarășul Nicolae OL­­TEANU, șeful serviciului salari­­zare-normare, ne relata că în a­­cest sens au fost propuse condu­cerii combinatului unele modifi­cări ale programului de lucru. Și anume, de la X martie, mun­citorii din cadrul atelierului me­canic, personalul tehnico-admi­­nistrativ și cel auxiliar vor în­cepe lucrul la ora 8,00. De ase­menea, ținînd cont de faptul că în urma unor fotografieri a tim­pului de lucru, s-a constatat că pauza de masă era, de cele mai multe ori, prelungită peste cele 15 minute reglementare, pierzîn­­du-se astfel nejustificat din tim­pul afectat producției, ea a fost stabilită la 30 de minute. O altă îmbunătățire vizează pontajul, care, cu un control sporit, se face, atît la începutul, cit și la sfîrși­­tul programului. Se așteaptă ca in urma măsurilor amintite să se diminueze întârzierile și plecările înainte de sfîrșitul programului ce produc mari dificultăți la pre­luarea schimbului și la asigura­rea condițiilor normale desfășu­rării procesului de producție. De asemenea, in scopul eliminării plimbărilor nejustificate de la o secție la alta, a întăririi discipli­nei de muncă, s-a introdus un sistem de mărci cu ajutorul că­ruia sunt depistați toți salariații care părăsesc locul de muncă fără știrea maistrului. Dar, pe lingă cauzele enume­rate până acum, mai există și al­tele care împiedică folosirea inte­grală a timpului de lucru și a for­ței de muncă. Una dintre acestea este (ne)aprovizionarea produc­ției cu materii prime și materiale la timp și în structura corespun­zătoare. Așa, de exemplu, lipsa, la sfîrșitul lunii ianuarie, a di­feritelor sortimente de cherestea de fag, a unor lacuri pentru mo­bilă, stofe etc., a produs mari greutăți desfășurării normale a producției în luuna februarie. „Multitudinea fazelor și opera­țiilor specifice activității într-o fabrică de mobilă — ne spunea tovarășul ing. M. Stroescu — a permis folosirea tuturor munci­torilor și deci, ocuparea aproape completă a timpului lor de lu­cru“. Dar, aceasta nu înseamnă totul. Important este ca munci­torii să fie judicios folosiți, in sensul de a fi puși să execute lu­crări a căror complexitate cores­punde gradului lor de calificare. Astfel este afectată productivita­tea muncii, eficiența acesteia. Consecințele aprovizionării nerit­mice nu s-au rezumat numai la atuz. A avut de suferit, totodată, ritmicitatea producției din cauza lipsei unor materii prime produ­­ctndu-se o prea mare devansare a fazelor de fabricație și crem­­ M. RADOVANU (Continuare in pag. a II-a) La Unitatea inte­grată de lînă însemnate sporuri de producție Colectivul de muncă al Unității integrate de lină, din Combinatul textil, prin­­tr-o mai bună utilizare mijloacelor tehnice a reali­a­zat, comparativ cu anul ca­re a trecut, însemnate spo­ruri de producție. In pri­mele 25 de zile ale lunii februarie, secția țesătorie, prin reducerea­ staționării utilajelor și creșterea indi­celui de utilizare a mașini­lor, a obținut o producție suplimentară de 18.401 ml țesături finite, față de ace­eași perioadă din ultima lună a anului trecut. De la Fabrica „Munca“ Noi livrări la export la in luna care a trecut, de Fabrica „Munca“ au continuat să pornească spre beneficiarii externi impor­tante cantități de conserve. In Austria a plecat un nou transport de compoturi, iar cu destinația Franța a fost livrat un lot de cutii cu pastă de tomate. Se preli­­mină ca, pină la sfîrșitul primului trimestru, planul livrărilor la export să fie Îndeplinit și chiar depășit. Vizita in România a echipajului navei spațiale „Apollo-12“ La sosirea oaspeților pe Aeroportul Otopeni Astronauții americani Charles Conrad, Richard Gordon și Alan Bean, membrii echipajului navei spațiale „Apollo-13“, împreună cu soțiile, sunt, începînd de sâm­bătă la amiază, oaspeții Capitalei României. Avionul special cu care călăto­resc cosmonauții în turneul pe care îl întreprind în mai multe țări din America Latină, Europa, Asia și Africa a aterizat la ora 13:15 pe Aeroportul internațional Otopeni, sărbătorește pavoazal cu drapelele de stat ale României și Statelor Unite ale Americii Aici se aflau numeroși cetățeni veniți să-i salute cu tradiționala ospita­litate românească pe temerarii astronauți care au străbătut iti­­nerariul Pămînt-Lună-Pămînt pe nava spațială „Apollo­ 12“. In intîmpinarea oaspeților au venit prof. Gheorghe Buzdugan, președintele Consiliului Națio­nal al Cercetării Științifice, acad. Miron Nicolescu, președintele A­­cademiei Republicii Socialiste România, prof. Mihnea Gheor­­ghiu, prim-vicepreședinte al In­stitutului român pentru relațiile culturale cu străinătatea, acad. Elie Carafoli, președintele Fede­rației Internaționale de nautică și alte personalități Astre­­ale vieții științifice și culturale din țara noastră. Erau prezenți Leonard Meeker, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, și membri ai ambasadei. La coborârea din avion, astro­nauții Charles Conrad, Richard Gordon și Alan Bean sunt salutați cordial de președintele Consiliu­lui Național al Cercetării Științi­fice, prof. univ. Gheorghe Buzdu­gan, care, rostind un cuvînt de bun venit pe pământul țării ro­mânești, a exprimat sper­anț­a că ajungerea oamenilor pe lună va constitui nu numai un pas înain­te în era cuceririi Cosmosului de către om, ci și un impuls în dez­voltarea relațiilor de cooperare între popoare, servind cauzei pă­cii și progresului social, îngăduiți-mi ca, in numele oa­menilor de știință din țara noas­tră, să vă adresez sincere felici­tări și urarea de a obține noi succese, a spus vorbitorul. Sperăm că scurta vizită­ pe ca­re o începeți vă va oferi dumnea­voastră, astronauților, soțiilor dumneavoastră , și celorlalte per­soane care vă însoțesc, posibili­tatea de a vă forma o imagine despre țara noastră, de a cunoaș­te oameni de știință români preocupările lor și că va contri­bi­bui, în același timp, la dezvolta­rea prieteniei dintre poporul ro­mân și poporul american. Mulțumind pentru primirea călduroasă, in numele echipaju­lui navei spațiale „Apollo­ 12“, astronautul Charles Conrad menționat că cea mai mare Plă­n­cere după ce se întreprinde o a­­semenea călătorie in spațiul cos­mic este ca după întoarcere să se poată împărtăși întregii ome­niri experiențele acumulate. El a amintit că președintele Statelor Unite i-a rugat să întreprindă a­­ceastă călătorie în mai multe țări din lume, printre care și Româ­nia. Imediat după sosire, astronau­ții americani au început vizita in Capitală. Prima „escală“ a echi­pajului „Apollo­ 12“ a fost la Pa­latul pionierilor din Dealul Co­­trocenilor. La intrarea in Palat, temerarii sunt salutați cuceritori ai Legenei de Virgiliu Radu­­lian, președintele Consiliului Na­țional al Organizației Pionierilor. Un grup de pionieri oferă astro­nauților însemnele caracteristice organizației lor — insigna și fla­mura purpurie. După ce eleva Cristina Ciobotaru, de la Liceul nr. 30, rostește în limbile română și engleză mesajul de salut al pionierilor municipiului Bucu­rești, oaspeții sunt invitați să vi­ziteze citeva din cercurile practi­ce și vizita noastră în țara dv. este scurtă — a spus vorbitorul — sperăm sa cunoaștem cu­ mai mulți oameni și în cadrul întâlni­rilor cu oamenii de știință să îm­părtășim din experiența pe care am acumulat-o în timpul zboru­lui nostru. Un grup de tinere fete, îmbră­cate in costume naționale, oferă­ astronauților și soțiilor lor bu­chete de flori. După ceremonialul primirii, ceii trei cosmonauți americani lau loc intr-o mașină deschisă, escortată de motocicliști, îndreptindu-se spre Capitală. De-a lungul tra­seului se aflau numeroși cetățeni veniți să salute pe cei care în no­iembrie 1969 au înscris o pagină glorioasă în marea epopee a pă­trunderii omului în spațiul cos­mic. Pe străzile Capitalei, astronau­ții americani sunt întîmpinați cu aceeași căldură, ca semn al pre­țuirii pe care poporul nostru o a­­cordă faptelor curajoase, închina­te progresului științific al între­gii omeniri dornice de pace, pe care funcționează in Incinta Palatului. Ansamblul artistic „Româna­­șul“, al Palatului pionierilor, pre­zintă apoi oaspeților un reușit program de cântece și dansuri populare românești. In încheierea viatei, astronau­ții Conrad, Gordon și Bean au primit cea mai înaltă distincție a Consiliului Național al Organiza­ției Pionierilor — Medalia „Cute­zătorii“ — ce se conferă pentru acte de inaltă bravură. (Continuare în pag. a IV-a) Vizita în Capitală Intilnire de lucru la Comitetul județean de partid Sâmbătă a avut loc la sediul Comitetului județean de partid Constanța o intilnire a secretariatului Comitetului județean de partid cu conducători, regizori, actori și soliști ai teatrelor din municipiul Constanța. La intilnire, la care a luat parte tovarășul Petre IONESCU, prim-secretar al Comitetului județean de partid Constanța, au fost abordate o serie de probleme legate de activitatea celor trei teatre, de conținutul de idei al repertoriilor, precum și de contactul acestora cu masele. In încheierea întâlnirii a luat cuvântul tovarășul Petre IONESCU, care a scos în relief rezultatele bune obținute pină acum de către teatrele constănțene. In același timp a subliniat și cîteva dintre multiplele sarcini ale instituțiilor de artă pe linia educării oamenilor muncii și a formării tineretului. Intîlnirea, care a stârnit un deosebit interes in rândurile celor prezenți, a fost foarte fructuoasă. Conversații cu cititorii La ultima noastră „intim­ire“, am discutat despre legile ne­scrise, dar mereu actuale ale omeniei, dar și despre opusul ei, despre implicațiile lipsei de omenie. Promiteam atunci că vom reveni cu alte exemple, cu alte comentarii. Un asemenea motiv ni-l oferă pensionarul Constantin Istrate din Manga­lia, strada Vânători 26, fost în­vățător la Școala generală din comuna Limanu. Cititorul nos­tru ne relatează că, având ne­voie de niște acte, necesare În­tocmirii dos­arului de pensionare, a răsfoit, în prezența directoru­lui N. Bițan, un dosar al școlii amintite. Și ce constată ? Cazul este dintre cele mai rare și me­rită să ne rețină atenția, să ză­bovim asupra lui. „la dosarul respectiv — ne relatează mai departe tovarășul C. Istrate — observ o corespondență adresa­tă mie, emisă de fostul sfat popular al fostului raion Negru Vodă, prin care aflu — rețineți — după 5 ani de zile, că, înce­pând cu 1 septembrie 1964, mi se mărea salariul de la 1.100 lei la 1.300 lei. Rămân stupefiat. Eu nu am știut de această decizie și nu am primit, până la pensionarea mea, nici un leu diferență...“ Stupefiați rămânem și noi, tovarășe Istrate. Citeam decizia (nr. 11.032 din 26 septembrie 1964 — dosar­uI B 63, cu sem­năturile de rigoare) trimisă no­uă în copie și nu ne venea să credem cum de a fost posibil ca cineva, fie el director sau se­cretar al școlii, să diorească a­­cest act oficial, să vă lipsească de un drept al dv., pe care urma să-l primiți, nu prin bunăvoința unui vis, ci ca urmare a măsu­rilor luate de statul nostru pri­vind creșterea nivelului de trai al acestui important detașament de intelectuali ai țării. Aveam alăturat și legalizarea prin no­tariat a copiei trimise. Auten­ticitatea nu mai putea fi pusă la îndoială și totuși... Cerem ex­plicații Inspectoratului școlar județean (reformulînd apelul și nedumerirea dv.), de la care aflăm : „Am cercetat, la Școala generală din comuna Limanu, dacă adresa cu nr. 11.032 din 26 septembrie 1964 a fost înregis­trată și am constatat că nu apa­re, ca operată, in registrul de intrări și ieșiri, întrucât a fost adresată direct celui interesat și acesta avea obligația să o pre­zinte directorului școlii pentru a fi înscrisă in statul de salarii“. Lectura acestui răspuns ne obligă, sînteți de acord, la câteva observații. Mai sutii că in legă­tură cu asemenea decizie este anunțată școala, ca instituție, și apoi cetățeanul, în al doilea rînd, nu putem admite, refuzăm să credem, că învățătorul res­pectiv avea motive să uite „o­­bligațîa“ sa (a se citi dreptul său) de a duce actul cu pricina celui care umna să opereze cu­venita modificare în statul de salarii. Nedumerirea stăruie și după ce aflăm că „este ade­vărat, s-a verificat, C. Istrate a obținut majorarea salariului și urmează să primească o dife­rență de 2.500 lei și să ceară re­calcularea pensiei“. De aceea, întrebăm : vinovatul, vinovatul din cauza căruia acest om a așteptat 5 ani pentru a intra (întâmplător) în posesia unui drept al său, unde se ascunde ? Cum îi cheamă ? Ce explicații poate da opiniei publice ? Apreciem operativitatea cu care Inspectoratul școlar jude­țean a urmărit acest caz și fap­tul că a obținut „creditele bu­getare necesare pentru supli­mentarea fondului de salarii și achitarea acestor drepturi peti­ționarului“. Ancheta, însă, tre­buie dusă, totuși, pină la capăt. O cere spiritul nostru de justi­ție, de principialitate, nevoia de Petre ZARNESCU (Continuare în pag. a II-a) „ZIC CA El SI FAC CA MINE MAGAZIN Retrospectivă spațial-filatelică la „Apollo­ 12“ O viață în luminile rampei t ASTA LA VISTA, IAS PALMAS! Ce minunată senzație încerci la ivirea sub gene de zări a pământului după zile și nopți de alunecare haotică pe un o­­cean furibund, cu turmele va­lurilor hăituite de furtună! Se zăresc stânci cenușii și severe. E insula Lanzarotti, pămintul cel mai de nord al arhipelagului Canarelor. Nu intenționăm să apelăm la găzduirea ei, schim­ ÎNSEMNĂRI DE CĂLĂTORIE dăm ruta către Las Palmas, unde urmează să ne completăm rezervele de combustibil și de apă potabilă, asemenea tuturor navelor pornite spre Capul Bu­nei Speranțe. Dar apropierea ie­șindurilor cenușii, tăioase, din verdele vegetației, tronînd auto­ritar plajele întinse lin spre săratul verde al Atlanticului, ne amintește de controversata le­gendă a continentului dispărut, Atlantida. Și dacă e să admitem ipoteza celor ce susțin că enig­maticul continent a existat in­tr-adevăr, dispărind intr-un ca­taclism necunoscut, de proporții Serban GHEORGHIU !Continuare in pag. a IV-a)

Next