Dobrogea Nouă, ianuarie 1971 (Anul 24, nr. 6959-6983)

1971-01-22 / nr. 6975

I ) r * PROLETAR! DIN TOATE TARILE. UNITI­VA 1­4 pagini, 30 bani Etalonul activității economice in toate sectoarele in fiecare întreprindere și compartiment al producției materiale -M­ECA*N iJA" CONFECȚIONĂRII ARMATURILOR jijjig face „priză“ bună pe tot mai multe șantiere în etapa actuală, înlocuirea ele­mentelor de construcții în ritm as­cendent, cu elemente prefabricate și, mai ales, cu cele din beton armat atrage, totodată, și necesitatea re­zolvării unei alte probleme la fel de importante : realizarea mecani­zării confecționării armăturilor me­talice necesare turnării betoanelor armate pe șantierele de construcții. Pe plan local, această problemă a și fost realizată în cea mai mare parte dirncate la întreprinderea de preia­și materiale de construcții din Constanța. Răminea insă sub semnul incertitudinii, posibilitatea rezolvării ei și in cadrul întreprin­derii de construcții nr. 12, princi­pala unitate de acest fel din loca­litate, care are deschise șantiere pe teritoriul întregului județ. Cum se execută încă un mare volum de lucrări din elemente simple de con­strucții și cum înlocuirea completă a acestora cu prefabricate este încă o problemă ce se va realiza in viitor, este necesar ca pe toate șantierele de construcții ale întreprinderii 12, dar și ale altor unități economice, să se treacă neintirziat la mecani­zarea operațiilor de confecții a ar­măturilor metalice pentru beton armat. In anul 1970, șantierele întreprin­derii 12 construcții au utilizat pen­tru armături fier beton din mărcile O.L. 38 și P.C. 52 în volum de pes­te 5.100 tone, din care, la confecția armăturilor așa cum se realizează ea acum (in cea mai mare parte manual) s-a reușit să se economi­sească o cantitate de circa 50 tone. Împreună cu ing. Cornel Poenaru, șeful serviciului producție al Intre­prinderii 12 construcții și cu ing. Aurel Cămăroiu, șeful Șantierului 121, am vizitat punctul de lucru al acestui șantier, unde se execută ar­măturile metalice De altfel, e singurul din fier beton, punct de pe șantierele întreprinderii, unde exis­tă o ștanță electrică pentru tăierea la dimensiune a fierului beton. In rest, pe toate celelalte șantiere ale acestei întreprinderi și pe multe ale altor unități de construcții din județ, tăierea respectivă se face manual, îndoirea la fel, iar croirea — în funcție de necesitățile fiecărui șantier. Munca astfel făcută, solici­tă un mare efort fizic, ocupînd o mare suprafață de producție care in cele mai multe cazuri, pe timp de iarnă, nu poate fi executată de­cit in spatii cel mult acoperite și protejate din două părți. Varietatea redusă a necesităților fiecărui șan­tier nu poate permite nici croirea complexă care să asigure economi­sirea maxim posibilă a fierului be­ton, astfel că, la punctul respectiv, grămezi întregi de capete de dife­rite dimensiuni rămase din barele utilizate ruginesc roase de intemperii sub cerul liber, sau îngropate in solul șantierului de mijloacele de transport. Iată de ce, pledind pentru meca­nizarea executării armăturilor cu toate cauzele ce o impun am soli­citat și opiniile unor tovarășii din conducerea întreprinderii 12. Direct I. D. MATEI (Continuare in pag. a II-a) OAMENI, DESTINE, PASIUNI OAmenii l-au investit cu cea mai mare încredere Pe Nicolae Dinu, secretarul organi­zației de bază ca­­zangerie - lăcătușe­­rie din secția ate­liere a „Navrom“, D. N. M. l-am găsit migălind asu­pra unei lucrări despre care am a­­flat, ceva mai tir­­ziu, că reprezintă un adevărat exa­men pentru echipa de cazangii din ca­re face parte. S-a intîmplat, cu o lună in urmă, ca fleșa macaralei nr. 54, pusă în sarcină la parametrii înscriși in prospect să ce­deze, pur și simplu. Or, o macara fără fleșă este exact ca un om fără mîini. Aparent, exista singură soluție: să­­ se importe altă fle­șă. Asta ar fi în­semnat însă cel puțin două lucruri. Timp, valută. So­luție cu care, con­ducerea întreprin­derii n-a putut fi de acord și atunci s-a apelat, la echi­pa lui Ion Mușat. — Exista, oare­cum, un precedent, ne-a explicat Va­­leriu Moga, preșe­dintele comitetului sindicatului pe sec­ție. Echipa­ lui Mu­șat, băieți unul și unul, mai luase și altădată pieptiș, greutăți care unora li s-ar fi părut de netrecut. Poate că n-au fost probleme atât de complicate ca la execuția tre­­sei unei macarale de 10 tone, unde se cere o precizie deo­sebită, dar, oricum, Astă-toamnă, nava ..Moldova“ era a­­menințată să zacă multă vreme lipită de chei, pentru că i se defectase cal­­darina. S-au încer­cat felurite soluții, s-a bătut la multe porți pentru găsi­rea unui construc­tor specializat în a­­semenea Degeaba, lucrări, însă: „Să-ncercăm noi", și-au zis cei 7 din echipa de cazan­gii. Au încercat, vreme de 8 zile și 8 nopți cu­ nava s-a aflat sub opera­țiuni de incărcare­­descărcare, și au reușit. De aceea, astăzi, aceeași e­­chipă, în care un rol de vioară pri­mă îi revine sudo­rului Nicolae Dinu, a fost solicitată să construiască o fleșă nouă pentru ca o macara ciungă, să capete un braț. Se crede că-n 15 zile evenimentul va fi sărbătorit așa cum se cuvine. Din această pri­mă discuție, a în­ceput așadar, să se contureze portre­tul aceluia pe care 67 de comuniști din atelier l-au investit cu cea mai mare încredere. G. STOIOVICI (Continuare in pag. a II-a) t Două premiere Nava „Cugir în prima cursă La ora cinci apar aceste rân­­duri, mineralierul românesc „Cugir“, cu un deplasament de 12.500 tdw, al treilea de acest fel construit de Șantierele na­vale Galați, se află în largul Mării Negre, îndreptându-se spre nordul continentului. „Cugirul“ a încărcat în a­­ceastă primă cursă a sa 11.000 tone laminate din porturile Galați și Constanța pentru Hamburg, Rotterdam și An­vers, urmind ca la înapoiere să aducă din Annaba minereu de fier pentru furnalele com­binatului siderurgic gălățean. Semnalind plecarea in cursă a primei nave românești din actualul cincinal, urăm echi­pajului tradiționala urare ma­rinărească „Vint bun“ ! ti Cel mai tînăr trader La danele antrepozitului fri­gorific din Tulcea a ancorat u­­nul din cele mai tinere trau­­lere ale flotei noastre de pes­cuit oceanic — „Negoiul“. în primul său voiaj de producție, „Negoiul“ a realizat două per­formanțe. El a navigat în a­­propiere de coastele Insulei Urșilor, din Marea Barents și a Insulei Spitzberger, zona cea mai nordică atinsă de vreun trauler românesc, și a pescuit la cea mai mare adîncime — 700—800 metri. După descărcarea celor 808 tone de pește congelat, și a importantelor cantități de făi­nă și ulei de pește, „Negoiul" se va pregăti pentru un nou voiaj de producție, în apele Atlanticului. VIZITA DE LUCRU A TOVARĂȘULUI NICOLAE D­in întreprinderi industriale din Capitală Ieri, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Parti­dului Comunist Român, a fost din nou oaspetele colectivelor de muncitori, tehnicieni și ingineri, cu prilejul vizitei de lucru făcute în mari întreprinderi bucureștene, unități reprezentative pentru industria constructoare de mașini, pentru subramuri importante ale acesteia : uzina de motoare și compresoare „Timpuri Noi", Uzina de mașini grele, Secția de pereți membrană și țevi pentru cazane de aburi a uzinei „Vulcan", uzinele „Autobuzul", „Steaua roșie" și „Semănătoarea". Secretarul general al partidului a fost însoțit de tovarășii Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeț, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Mihai Marinescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, precum și de ministrul industriei construcțiilor de mașini, Ioan Avram. Ca și cu atâtea alte prilejuri, când a avut loc un contact ne­mijlocit al conducerii partidu­lui și statului cu oamenii mun­cii din fabrici și uzine, de pe șan­tiere, din unitățile agriculturii socia­liste, cu reprezentanți ai culturii și științei țării noastre, intr-un cuvînt cu cetățeni de toate vîrstele și pro­fesiile — români, maghiari, ger­mani și de alte naționalități — la început de an, de nou cincinal, și de data aceasta discuțiile de lucru, cu­noașterea concretă la fața locului a problemelor de viață și de muncă ale oamenilor, analizarea sarcinilor ac­tuale și de perspectivă pentru ri­dicarea eficienței întregii activități, marchează pregnant o revelatorie realitate a societății noastre , indi­solubilă legătură dintre partid și popor, temelie de granit a orîndui­­rii socialiste a României. Din realizările prezente la locu­rile de muncă vizitate, din cuvin­­tul oamenilor se desprind nu numai succesele dar și idei apte să se con­cretizeze în noi realizări, în noi fapte de viață menite să ridice pa­tria noastră pe noi trepte ale pro­gresului și civilizației. Programul de lucru al zilei în­cepe cu Uzina de motoare și com­­­presoare „Timpuri Noi“, în întîm­­pinarea secretarului general al par­tidului, a celorlalți conducători de partid și de stat, vin cu bucurie și entuziasm și salută din inimă sute de salariați. Cei prezenți aclamă în­delung, ovaționează pentru partid și Comitetul său Central, pentru secretarul general al partidului, pentru indisolubila unitate dintre partid și popor. Este nota obișnui­tă, de căldură, de dragoste și res­pect iv care se desfășoară întâlni­rile conducătorilor partidului, țării, cu masele de oameni ai num­ai cii de la orașe și sate. Vechile ateliere „Lemaitre“ — as­tăzi „Timpuri Noi" — au devenit în anii construcției socialiste o uni­tate modernă producătoare de mo­toare Diesel cu puteri cuprinse în­tre 12 și 110 CP, motoare cu ben­zină de 9—18 CP, compresoare de aer cu debite cuprinse între 0,01 și 10 mc pe minut, agregate, care echi­pează o gamă largă de instalații fabricate de întreprinderile con­structoare de mașini, toate tipurile de locomotive moderne produse în țară. La „Timpuri Noi“ nu a fost asimilată nici o licență, totul este produs original: în actualul plan cincinal valoa­rea producției uzinei va crește de la 215 milioane lei în acest an, la 420 milioane lei în 1975. în secția de prelucrări mecanice, se prezintă oaspeților o serie de piese și subansamble din compo­nența motoarelor și compresoare­­lor care in urma reproiectării lor sunt fabricate astăzi cu gabarite mult mai mici. în secția montaj motoare, se dau alte explicații in legătură cu para­metrii îmbunătățiți ai motorului D. 120, introdus recent in fabricație. Intre oaspeți și factorii de răs­pundere ai uzinei are loc un schimb de opinii în legătură cu dezvoltarea in continuare a acestei întreprinderi și cu profilarea ei mai precisă. Pen­tru realizarea acestor obiective se dau indicații in vederea extinderii unor suprafețe de producție, dotarea întreprinderii cu noi instalații și utilaje, folosirea la întreaga capa­citate a mașinilor din dotarea în­treprinderii. Se ajunge la concluzia că Uzinele „Timpuri Noi“ iși pot spori eficiența printr-o mai bună profilare, printr-un grad mai mnart de tipizare a produselor. Se reco­mandă conducerii Ministerului In­dustriei Construcțiilor de specialiștilor uzinei, găsirea Mașini, unor modalități de cooperare cu între­prinderi din apropiere pentru con­(Continuare in pag. a H-a) Cotele cincinalului 1966-1970 în județul Constanța AGRICULTURA Pe pămîntul dintre Dunăre și Marea Neagră elemen­tele care compun urcușul cincinalului 1966 — 1970 în suișul recoltelor au o rotunzime și o profunzime aparte, dezlegate de tradiționala imagine a sterpului dogorit. Numărăm izbiturile decisive în sterpul proverbial al pă­­­mîntului sec de vlagă și apă, ale tractoarelor și mașini­lor agricole mereu mai multe la număr, mai viguroase, mai capabile să întoarcă zgîrcenia țarinilor în ogor zdravăn, în holdă bogată, în cules dătător de bucurie înaltă. Numărăm sporul constant de îngrășăminte chi­mice intrat anual în plămădirea recoltelor, în talpa fie­cărui hectar de pămînt, numim o investiție de peste pa­tru miliarde de lei prefăcută statornic în acești cinci ani în mecanizare, în chimizare, în complexe zootehnice cu toate atributele industriei: în energie electrică, în agro­nomi și medici veterinari, în mecanici cu înalt­ă califi­care și mai ales, esențial pentru setea multimilenară a acestui pămînt, în aproape 70.000 de hectare pe care curg cotidian, ploaie hotărîtă și purtată prin vrerea și căușul palmelor de om, apele Dunării. Un spor de cîte­­va sute de kilograme desparte secerișul și culesul anului 1966 de cele ale lui 1970, în favoarea celui din urmă. Un spor evident de turme și de cirezi, dublat de marile sporuri de carne, de lapte, de lună, de ouă și miere. Bi­lanțul Constanței agricole devenită unul din principale­le grînare și podgorii ale țării, în acest cincinal fertil e reprezentarea fidelă a propriilor noastre investiții cru­ciale în împlinirea lui._________________________ Citiți în pagina a lll-a V, Produsele petrolifere românești — pe toate continentele Alături de alte ramuri ale economiei noastre naționale, industria petrolieră prelucră­toare este prezentă cu o cotă sporită de produse în balanța comercială externă a țării. Astfel, în cursul anului 1979, rafinăriile de țiței au asigurat pentru export o cantitate de produse petrolifere care depă­șește cu 13 la sută pe cea li­vrată în 1959. în consecință, produsele petrolifere au repre­zentat, anul trecut, 8 la sută din totalul exporturilor, față de 7,3 la sută în 1969. Produsele petrolifere româ­nești, a căror gamă de export cuprinde zeci de sortimente, cu largi și valoroase utilizări eco­nomice, sunt cunoscute în pes­te 50 de țări din toate conti­nentele. Benzinele, motorina, uleiurile lubrifiante, ca și pa­rafinele, cerezinele, păcura și alte derivate sunt solicitate, în­deosebi, în Anglia, Belgia, Franța, R. F. a Germaniei, Ita­lia, Japonia, Olanda, S.U.A., Suedia și U.R.S.S. — țări mari producătoare de autovehicule. (Agerpres) Pag. a IV"a ^ Memorandumul R.A.U. pri­vind reglementarea pașnică a conflictului din Orientul Apropiat „Lunohod­ 1“ și-a încheiat a treia zi lunară . Pregătiri la Cape Kennedy . Vizita lui Keiner Barzel la Varșovia

Next