Dobrogea Nouă, martie 1973 (Anul 26, nr. 7628-7654)

1973-03-01 / nr. 7628

BIBLIOTÉKA CENTRALA. UNlvm&TAfcA ,M. EMIN ES CU* IAȘI "PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI­VA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN CONSTANTA AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVI, nr. 7628 Joi, 1 martie 1973 4 pagini, 30 bani Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEA­USESCU ___________________________________________ ___________________________________ la deschiderea lucrărilor Plenarei C.C. al P.C.R. Stimați tovarăși, Plenara Comitetului Central are loc la câteva zile de la împlinirea unui sfert de veac de la unul din marile momente ale istoriei noas­tre revoluționare : realizarea uni­tății organizatorice și politice clasei muncitoare și crearea parti­­­dului ei unic, marxist-leninist. Ți­­nând seama de importanța excep­țională pe care a avut-o pentru lupta politică a proletariatului, a întregului nostru popor, pentru transformarea revoluționară a so­cietății și victoria socialismului în România, consider potrivit să evo­căm acest eveniment, în mod so­lemn, în cadrul plenarei de astăzi. Crearea Partidului Comunist Ro­mân a fost rezultatul unui proces istoric obiectiv, al particularități­lor dezvoltării noastre sociale, al luptei revoluționare a celor ce muncesc din România, al maturiză­rii politico-ideologice a clasei mun­citoare și al creșterii rolului ei în viața politică a țării. Lichidarea sciziunii din rândurile mișcării muncitorești, realizarea unității politice și organizatorice a prole­tariatului, crearea unui puternic partid politic de avangardă în sta­re să conducă lupta tuturor celor ce muncesc împotriva exploatării și asupririi, pentru libertate și dreptate socială, a fost un vechi deziderat al militanților revoluțio­nari, al luptătorilor pentru progres social din România. Intrind în arena luptelor sociale împotriva regimu­lui burghezo-moșieresc, clasa mun­citoare a simțit încă de la început nevoia de a-și strînge rândurile și de a acționa unită pentru împlini­rea misiunii istorice ce-i revenea în crearea noului destin al poporu­lui român. Aspirația spre unitate s-a afirmat cu deosebită tărie, în special in momentele grele ale lup­tei revoluționare, în perioadele de înfruntare deschisă cu clasele ex­ploatatoare, pentru salvgardarea libertăților și drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pentru interesele supreme ale națiunii. In numeroase acțiuni de clasă, în marile lupte sociale și politice îm­potriva patronilor, a regimului burghezo-moșieresc s-a înfăptuit frontul unic de jos, s-a realizat o colaborare strînsă între comuniști și socialiști, între organizațiile sin­dicale, pe o platformă politică co­mună. Această colaborare s-a ac­centuat în preajma celui de-al doi­lea război mondial, în lupta anti­fascistă, împotriva dictaturii anto­­nesciene, a înrobirii țării de către Germania nazistă și a războiului antisovietic. Lupta împotriva răz­boiului, rezistența împotriva poli­ticii fasciste au impus dezvoltarea tot mai largă a acțiunilor unite ale mișcării muncitorești, conlucrarea tot mai strînsă a Partidului Comu­nist cu Partidul Socialist și Social- Democrat. In condițiunile dezvoltării activi­tății revoluționare, ale luptei pa­triotice, antifasciste, din România, în momentul în care se punea pro­blema unor schimbări radicale, de importanță istorică în viața po­porului nostru, cînd erau la ordi­nea zilei pregătirea și organizarea insurecției armate naționale anti­fasciste în vederea răsturnării dic­taturii militaro-fasciste, pentru ie­șirea României din războiul anti­­sovietic, întoarcerea armelor îm­potriva Germaniei fasciste și alătu­rarea țării de forțele aliate anti­fasciste s-a pus cu o deosebita stringentă realizarea mai fermă a unității de acțiune a clasei mun­citoare. Tocmai această necesitate imperioasă a făcut ca in aprilie 1944 să fie realizat Frontul Livic Muncitoresc între Partidul Comu­nist Român și Partidul Social-De­mocrat, în jurul căruia s-au coalizat apoi, intr-un timp extrem de scurt, toate forțele democrati­ce, patriotice, antifasciste ale în­tregului popor, în vederea asaltu­lui decisiv împotriva dictaturii mi­litaro-fasciste și a cotropitorilor germani, pentru salvarea naționala. Realizarea acestui front larg, al cărui nucleu l-a constituit clasa muncitoare unită, a fost condiția sine qua non a victoriei actului is­toric de la 23 August 1844, premisa eliberării țării în condițiile favora­bile ale victoriilor strălucite obți­nute de Armata Sovietică, de cele­lalte forțe ale coaliției antihitle­riste. Frontul Unic Muncitoresc a con­tinuat să joace un rol esențial și in perioada care a urmat eliberării țării, în unirea eforturilor clasei muncitoare, ale întregului popor pentru participarea la războiul an­tihitlerist, în vederea eliberării to­tale a României și zdrobirii defini­tive a Germaniei hitleriste, pentru desfășurarea victorioasă a marilor bătălii politice în vederea demo­cratizării țării, înfrîngerii împotri­virii claselor exploatatoare și izo­lării partidelor politice reacționare, pentru cucerirea puterii în stat și transformarea pe cale re­vol­uțion­­a­­ră a societății românești. In focul acestor lupte aprige s-a întărit și consolidat tot mai puternic unita­tea de acțiune a clasei muncitoare, a comuniștilor și social-democrați­­lor. Această unitate se manifesta atît în marile acțiuni politice de masă care au avut loc în perioada respectivă, cit și în cadrul guver­nului democratic instaurat la Martie 1945, în care clasa munci­­­toare avea rolul conducător. Pe măsura adîncirii revoluționare a cuceririi procesului de noi poziții de către masele populare, de către forțele democratice, a de­venit tot mai imperioasă necesita­tea realizării unității organizatori­ce și politice a clasei Muncitoare — forța socială de bază­­ a societă­ții. Aceasta condiționa în­săși înde­plinirea de către clasa muncitoare a mărețului rol pe care era che­mată să-l joace în România, rolul de clasă conducătoare în lupta pentru lichidarea definitivă a ex­ploatării omului de către om, în marea operă de edificare a noii o­­rânduiri sociale — orînduirea so­cialistă. Mersul ferm al poporului pe acest drum făcea absolut nece­sară crearea unui partid unic al clasei muncitoare, ca detașament de avangardă, revoluționar, capa­bil să unească in jurul său toate forțele națiunii în noua perioadă istorică în care avea să intre Ro­mânia. După cum se cunoaște, în pro­cesul desfășurării luptei revoluțio­nare, al conlucrării dintre partide­le comunist și social-democrat, din­tre reprezentanții acestora, au avut loc largi contacte și, în practică, s-a trecut la constituirea și reali­zarea unor organizații politice u­­nice ale clasei muncitoare, cu con­ducere unică. Aceasta s-a concre­tizat pină la urmă într-o hotărîre comună a conducerii celor două partide și în elaborarea unei plat­forme care a fost dezbătută și a­­doptată în cadrul organizațiilor partidelor respective și în proce­sul constituirii, jos, în organizațiile unice. In aceste condițiuni, a avut loc, la 21 februarie 1948, Congresul de unificare, care a consfințit de fapt realitatea din țară, revenindu-i sarcina de a proclama in mod pu­blic și solemn unificarea celor două partide intr-un partid unic, pe ba­za concepției revoluționare mate­­rialist-dialectice despre lume și vară, creîndu-se astfel partidul u­­nic al clasei muncitoare, căruia i-a revenit sarcina conducerii luptei poporului român de transformare socialistă a țării. Aceasta a consti­tuit o măreață victorie politică a proletariatului, a maselor munci­toare din România, care a avut re­percusiuni profunde asupra între­gii desfășurări ulterioare a eveni­mentelor, a luptei pentru înfăptui­rea mărețelor transformări revo­luționare. In cei 25 de ani care au trecut­­ de la unificare, partidul nostru și-a îndeplinit cu cinste misiunea pe care și-a asumat-o în fața clasei muncitoare, a întregului nostru po­por. Călăuți­ f fii-se neabătut de principiile fundamentale ale teo­riei revoluționare a proletariatului, aplicînd în mod creator adevăru­rile generale ale socialismului la condițiile concrete ale țării noas­tre, punând mai presus de orice in­teresele vitale ale întregului popor, aspirațiile sale de libertate, drep­tate socială, independență, bună­stare și fericire, Partidul Comunist Român a desfășurat­ o vastă activi­tate organizatorică, politică și i­­deologică, asigurând înfăptuirea, pas cu pas, a țelurilor refacerii și modernizării economiei naționale, așezării ei pe baze socialiste, fău­ririi relațiilor socialiste de produc­ție, organizării întregii societăți pe principii noi, ridicării continue nivelului de trai material și cultu­­­ral al tuturor celor ce muncesc. Convingindu-se prin propria expe­riență că politica Partidului Comu­nist este expresia fidelă a intere­selor sale supreme, poporul a ur­mat neabătut partidul nostru, în­făptuind cu devotament și abnega­ție programul său de zidire a so­cialismului pe pămintul României. Justețea politicii partidului este demonstrată în modul cel mai e­­locvent de marile victorii obținute în acest sfert de veac de România în toate domeniile vieții economi­ce și sociale, de succesele istorice dobîndite pe calea progresului și civilizației noi, socialiste. Luptând fără preget pentru dez­voltarea patriei, pentru înflorirea multilaterală a societății noastre socialiste, Partidul Comunist Ro­mân a dezvoltat și întărit necon­tenit solidaritatea internaționalistă cu celelalte partide comuniste muncitorești, și-a făcut întotdeau­na ua, cu cinste, datoria de detașa­ment activ al mișcării comuniste și muncitorești internaționale. Bu­­curîndu-se de sprijinul și încura­jarea celorlalte partide, el și-a ma­nifestat la rindu-i sprijinul nepre­cupețit față de celelalte detașamen­te ale clasei muncitoare, față de partidele care luptă pentru liber­tate și progres social, pentru cau­za socialismului și comunismului. In același timp, partidul nostru a dezvoltat larg contactele cu cele­lalte forțe socialiste și progresiste, cu mișcările de eliberare naționa­lă, contribuind activ la întărirea și dezvoltarea marelui front anti­­imperialist, în lupta pentru cola­borare și pace în lume. Invățînd din propria sa experi­ență revoluționară, din vasta ex­periență a poporului român, con­structor al socialismului, partidul nostru a studiat și studiază totoda­tă cu atenție experiența celorlalte partide, a tuturor popoarelor care făuresc noua orînduire socială, lăr­gind și intensificind colaborarea și întrajutorarea cu acestea în lupta pentru triumful socialismului și co­munismului. Făurirea partidului revoluționar unic al clasei muncitoare din Ro­mânia a reprezentat, putem spune, și un eveniment important în miș­carea muncitorească internaționa­lă. România a fost prima țară în care s-a realizat fuziunea organi­zatorică și politică a partidelor po­litice ale clasei muncitoare intr-un partid unic, ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, al evoluției luptei politice de clasă, al dezvol­tării sociale­­ al trecerii la transfor­marea revoluționară a societății românești pe calea socialismului. Prin originalitatea căii pe care s-a produs și a formelor pe care le-a îmbrăcat acest proces de uni­ficare, experiența clasei muncitoa­re din România constituie o con­tribuție însemnată la îmbogățirea tezaurului teoretic și practic al mișcării comuniste și muncitorești internaționale. Istoria noastră revoluționară demonstrat cu puterea faptelor că a lichidarea sciziunii și realizarea unității politico-organizatorice a clasei muncitoare, crearea unui partid unic — stat major politic de l«« + Ș «I­m­ln.. oft nilIMPOCO — Actp, luszin ai i,viui vv —----­o necesitate obiectivă pentru asi­gurarea victoriei, atît în revoluția socialistă, cit și în opera de edifi­care a noii orinduirii. Fără un ase­menea partid, unit, înarmat cu i­­deologia marxist-leninistă, cu cu­noașterea legilor dezvoltării socia­le, capabil să unească și să organi­zeze forțele poporului, nu este de imaginat înfăptuirea sarcinilor de uriașă complexitate pe care le pu­ne transformarea revoluționară a societății pe calea socialismului. Partidul Comunist Român, încer­cat și călit in nenumărate bătălii revoluționare de-a lungul unei is­torii glorioase de peste o jumătate de secol, continuatorul direct al mișcării muncitorești revoluționare, socialiste din România, cu o vechi­me de aproape un secol, este astăzi mai puternic și mai unit ca ori­­cind. Inmănunchind în rândurile sale aproape 2.300.000 din cei mai buni fii ai țării — muncitori, ță­rani și intelectuali, oameni ai muncii de diferite naționalități și din toate generațiile, bărbați și fe­mei — partidul nostru își îndepli­nește cu cinste rolul de forță poli­tică conducătoare a întregii socie­tăți românești. Acum, când evocăm împlinirea a 25 de ani de la crearea partidului revoluționar unic al clasei munci­toare din România, este bine să subliniem învățămintele principale pe care le oferă bogata experiență de luptă a comuniștilor români și de care depinde continuarea cu succes a transformării revoluționa­re a societății românești: cucerirea (Continuare In pag. a III-a) PLENARA COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Miercuri, 28 februarie 1973, au început lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. * " ‘ Deschizînd lucrările ședinței, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al P.C.R., a propus urmă­toarea ordine de zi­, care a fost­ adoptată în unanimi­tate : 1. Informări privind aplicarea măsurilor stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, referi­toare la pregătirea condițiilor necesare îndeplinirii și depășirii planului pe 1973. Vor prezenta informări : Consiliul de Miniștri, Secretariatul C.C. al P.C.R., precum și o serie de ministere și comitete județene de partid. 2. Proiectul de Lege privind înființarea, organiza­rea și funcționarea Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale a României. 3. Proiectul de Lege cu privire la înființarea, orga­nizarea și funcționarea Curții Superioare de Control Financiar. 4. Proiectul de Decret privind înființarea și Func­ționarea Consiliului pentru problemele organizării e­­conomico-sociale. 5. Propuneri de modificare a Legii nr. 9 1968 pen­tru dezvoltarea construcției de locuințe, vînzarea de locuințe din fondul de stat către populație și con­struirea de case proprietate personală de odihnă sau turism. 6. Propuneri de modificare a Legii nr. 10,1968 pri­vind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași. 7. Proiect de hotărîre cu privire la îmbunătățirea organizării și retribuirii muncii în agricultură. 8. Măsuri privind reducerea numărului cadrelor de conducere și îmbunătățirea structurii organizatorice la ministere, centrale și organizații economice. 9. Proiectul de h­otărîre cu privire la dezvoltarea continuă a educației fizice și sportului , informare cu privire la principalele concluzii asupra activității de educație fizică și sport. 10. Informare cu privire la activitatea internațio­nală desfășurată de Partidul Comunist Român și sta­tul român în anul 1972. Prezintă informări Secreta­riatul C.C. al P.C.R. și Consiliul de Miniștri. Potrivit hotărîrii plenarei din noiembrie 1972, re­confirmată , și­ de .­actuala­­ plenară,, la lucrări participă ca invitați , membrii guvernului și conducători ai or­ganelor centrale de stat, și­ obștești ; secretarii pentru problemele economice ai comitetelor­ județene de par­tid; prim-vicepreședinții consiliilor populare județe­ne ; directori ai centralelor economice; directori și secretari ai comitetelor de partid din mari întreprin­deri industriale, d­ireptori ai institutelor de cercetări , și proiectări ; directori ai întreprinderilor de comerț exterior reda­ctori-șefi ai­­ presei centrale. Problemele supuse , spre dezbatere Plenarei au fost analizate și de următoarele comisii permanente ale Comitetului­ Central :al­­ P.C.R. : Comisia pentru pro­blemele economice ; Comisia pentru problemele mun­cii organizatorice, de cadre, activității organelor de stat și formelor obștești de participare a maselor la conducerea societății; Comisia pentru problemele de agricultură, silvicultură și industria alimentară . Co­misia pentru relații internaționale. In legătură cu împlinirea unui sfert de­ veac de la realizarea unității organizatorice și politice a clasei muncitoare din România, Comitetul Central a con­sacrat ședința plenară de ieri sărbătoririi solemne a acestui eveniment de însemnătate istorică pentru edi­ficarea socialismului în țara­ noastră. In acest cadru, a luat cuvîntul tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general ""al­ Partidului Comunist Român. Plenara Comitetului Central își continuă lucrările joi, 1 martie. Plenara Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste Miercuri, 28 februarie 1973, a a­­vut loc Plenara Consiliului Națio­nal al Frontului Unității Socialiste, prezidată de tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al P.C.R., președintele Consiliului Național al F.U.S. Plenara a dezbătut și aprobat ho­­tărîrea privind perfecționarea acti­vității și creșterea rolului consilii­lor Frontului Unității Socialiste în viața social-economică a țării. Ho­­tărirea adoptată va fi dată publi­cității. Plenara a aprobat cererile de a­­derare la Frontul Unității Socia­liste a Consiliului Național pentru Apărarea Păcii, Asociației generale a vînătorilor și pescarilor sportivi și Asociației crescătorilor de albi­ne. Ca urmare a modificărilor in conducerea unor organizații care alcătuiesc Frontul Unității Socia­liste, pe baza recomandărilor făcu­te de organizațiile respective, ple­nara a aprobat următoarele schim­bări in componența Consiliului Na­tional al Frontului Unității Socia­liste și a Biroului Executiv :­­ Au fost cooptați ca membri ai Consiliului Național tovarășii : Dumitru Bălan, următorii preșe­dintele Consiliului județean Brăila al Frontului Unității Socialiste, Ștefan Mocuț­a, președintele Consi­liului județean Cluj al Unității Socialiste, Iulian Frontului Ploști­­naru, președintele Consiliului jude­țean Mehedinți al Frontului Uni­tății Socialiste, Ion Catrinescu, președintele Consiliului județean Prahova al Frontului Unității So­cialiste, Aldea Militaru, președin­tele Uniunii Naționale a Coopera­tivelor Agricole de Producție, Cor­nelia Mănescu, președintele Gru­pului român al Uniunii Interparla­mentare.­­ Plenara a hotărît eliberarea tovarășilor Hie Alexe, Dan Mar­țian, Gheorghe Petrescu și Miu Dobrescu din Biroul Executiv, ca­re au primit alte sarcini. — Tovarășul Mihai Dalea a fost eliberat din funcția de secretar al Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste, în urma alegerii sale ca președinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sin­dicatelor din România.­­ Plenaru a ales în Biroul Exe­cutiv pe următorii tovarăși : Flo­rian Dănălache, președintele U.C.E.C.O.M., Oliviu Rusu, preșe­dintele Consiliului Național al In­ginerilor și Tehnicienilor, Aurel Duca, șeful Secției propagandă a C.C. al P.C.R., Corneliu Mănescu și Aldea Militaru. — Avind in vedere aderarea la Frontul Unității Socialiste a Comi­tetului Național pentru Apărarea Păcii, Asociației generale a vînă­­torilor și pescarilor sportivi și A­­sociației crescătorilor de albine, plenara a hotărît ca reprezentanții acestor organizații — tovarășii San­da Rangheț, secretar al C.N.A.P., Xiță Florea, președintele A.G.V.P.S., și Viaceslav Harnaj, președintele A.C.A., să fie cooptați în Consiliul Național și aleși în Biroul Execu­tiv.­­ Tovarășul Corneliu Mănescu a fost ales in funcția de vicepre­ședinte al Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste. La discuții, in cadrul plenarei, au participat tovarășii Ion Ichim, președintele Consiliului municipal Bacău al F.U.S., Ludovic Fazekas, președintele Consiliului județean Harghita al F.U.S., Eleonora Măr­­culescu, membră a Biroului Exe­cutiv al Consiliului județean Ga­lați al F.U.S., președinta Comitetu­lui județean al femeilor, Marin Enache, președintele Consiliului F.U.S. al sectorului III din muni­cipiul București, Constantin Dră­­goescu, membru al Biroului Exe­cutiv al Consiliului județean Gorj al F.U.S. în încheierea dezbaterilor, a luat cuvîntul tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU. Cuvîntul tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU După cum este cunoscut, de­și constituirea Frontului Unității So­cialiste au fost luate un șir de mă­suri în vederea lărgirii atribuțiilor organismelor sale, astfel incit con­siliile Frontului să-și poată înde­plini în condițiuni cit mai bune ro­lul și sarcinile ce le revin in viața noastră socială și politică. S-au obținut, desigur, o serie de rezultate bune in activitatea desfă­șurată de F.U.S. Dar, trebuie să spunem deschis că aceste rezultate nu sunt incă pe măsura așteptări­lor și a posibilităților pe care le au consiliile Frontului Unității Socia­liste. Consiliile reușesc incă la in­suficientă măsură să coordoneze și să unească eforturile tuturor orga­nizațiilor componente. Din această cauză există încă multe paralelis­me, se desfășoară aceleași activi­tăți pe diferite linii, în timp ce u­­nele probleme rămîn nesoluționate. De aceea, in proiectul de hotărîre prezentat Plenarei Consiliului Na­țional al Frontului Unității Socia­liste se are în vedere lărgirea in continuare a atribuțiilor și crește­rea rolului Consiliului Național, al consiliilor Frontului Unității Socia­liste de la toate nivelele. In primul rind, se are in vedere creșterea a­­cestui rol in direcția pe diferite domenii, a coordonării, activității desfășurate de organizațiile com­ponente ale Frontului. In momen­tul de față trebuie să punem în­deosebi accentul pe soluționarea u­­nor probleme obștești, a unor pro­bleme edilitare, a problemelor le­gate de ridicarea nivelului de trai. Se impune o folosire mai bună a forțelor organizațiilor componente pentru înfăptuirea programului trasat de Conferința Națională a partidului în vederea generale a economiei și dezvoltării ridicării bunăstării materiale și spirituale a oamenilor muncii. Frontul Unității Socialiste trebuie să inițieze cu­ mai multe asemenea acțiuni, intil­­niri și dezbateri, care să se desfă­șoare sub conducerea consiliilor sau, dacă au loc in fabrică,­­ sub conducerea organizațiilor de par­tid, a sindicatelor. In acest sens, aș ruga să se aducă completări și hotărîrii plenarei privind partea ce se ocupă de sarcinile în coordona­rea și conducerea acestor activități. De asemenea, in hotărîre se pre­vede trecerea la constituirea in sate a organizațiilor Frontului Uni­tății Socialiste. Este un lucru bun. Aceasta va trebui să ducă la o mai bună organizare și unire a efortu­rilor țărănimii noastre in activita­tea de dezvoltare a agriculturii, in activitatea politică, in ridicarea ni­velului de cunoștințe agricole, po­litice și științifice ale țărănimii noastre. Am pornit de la ideea ca aceste organizații să-și aleagă direct con­ducerea, să-și desemneze repre­zentanții in consiliul comunal, ca­re se creează de acum pe baza re­prezentării. Acolo va trebui să fie prezenți și secretarul de partid, cel de la organizația de tineret, repre­zentanții altor organizații. Deci, in această direcție să aducem îmbună­tățirile corespunzătoare. Ne gindim ca Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste, ca­re întreține de pe acum relații in­ternaționale largi cu un foarte ma­re număr de organizații politice și mișcări de eliberare națională, să aibă un rol mai mare și în coor­donarea activității externe a dife­ritelor organisme componente. In felul acesta se vor evita diferite manifestări de paralelism și supra­punere. In realizarea orientării ge­nerale a activității de lărgire a con­tactelor internaționale, de dezvol­tare a colaborării cu diferite orga­nizații și partide politice, cu miș­cările de eliberare națională, Con­siliul Național al Frontului Unită­ții Socialiste trebuie să joace un rol mai important. El trebuie să acționeze pentru îndrumarea și co­ordonarea activității, inclusiv a so­cietăților sau asociațiilor de prie­tenie al căror număr, de pe acum destul de mare, va crește. In al doilea rind, se are in ve­dere o mai bună coordonare a con­trolului obștesc. Există acum, in această privință, o hotărire, s-au constituit și comisii care și-au În­ceput activitatea. Probabil, in cursul acestui an va trebui să fa­cem o analiză a rezultatelor obți­nute in această privință, stabilind ce trebuie făcut in continuare pen­tru ca organismele din controlului obștesc să-și domeniul îndepli­nească in mai bune condițiuni rolul pe care-l au. Punem un accent deosebit pe coordonarea activității educative și culturale de masă, ținind seama că, practic, toate organismele și orga­nizațiile din cadrul Frontului Uni­tății Socialiste au astfel de preo­cupări, desfășoară, intr-un fel sau altul, activitatea in acest domeniu. Este de ințeles că pentru a ridica eficiența activității educative, in concordanță cu hotăririle Plenarei Comitetului Central din noiembrie 1971, este necesar să coordonăm mai bine și să unim, pe baza unui program unitar, eforturile tuturor factorilor care concură la formarea omului nou, la lărgirea orizontului general de cunoaștere al poporului nostru. Consider că aceasta trebuie să constituie o preocupare mult mai accentuată decât până acum a consiliilor Frontului Unității Socia­liste, inclusiv a Biroului Executiv al Consiliului Național. De altfel, există și o comisie in această pri­vință — comisia pentru răspindirea științei și culturii — și va trebui realmente să dăm un impuls mai puternic acestei activități de primă importanță pentru Frontul Unității Socialiste. In această privință aș dori să menționez necesitatea ca Consiliul Național, organizațiile Frontului Unității Socialiste să coordoneze efectiv activitatea edu­cativă care se desfășoară pe terito­riul lor, indiferent de cei care o or­ganizează. Aș propune să se com­pleteze hotărîrea cu un punct sau un articol suplimentar, care să se refere la această problemă. Iată, tovarăși, citeva chestiuni pe care propun să le includem în ho­­tărirea pe care o dezbatem acum. Consider, că adoptind hotărîrea cu completările pe care le-am propus vom crea un cadru organizatoric mai adecvat îndeplinirii sarcinilor ce revin Frontului­­ Unității Socia­liste. Va trebui să punem in fața Bi­roului Executiv sarcina de a în­tocmi un program de lucru al Con­siliului Național, in cadrul Consi­liului să realizăm schimburi de pă­reri asupra unor probleme, să as­cultăm informări, să discutăm îm­preună cum să realizăm sarcinile. Ne gindim, totodată, să Conferința Națională care, pregătim proba­bil, va avea loc spre sfîrșitul aces­tui an sau la începutul anului vii­tor. Fină atunci, să clarificăm mai bine problemele activității Frontu­lui Unității Socialiste, care cuprin­de în rândurile sale toate organiza­țiile din țara noastră, pentru a rea­liza o mai bună coordonare a di­feritelor sectoare de activitate. Iată considerentele mele pe marginea acestui proiect de hotă­rîre pe care, cu completările pe care le-am făcut, aș propune să fie adoptat.

Next