Drapelul Roşu, iulie 1970 (Anul 26, nr. 7920-7946)

1970-07-22 / nr. 7938

Anul XXVII nr. 7.938 Miercuri, 22 iulie 1970 4 pagini, 30 bani ->o <XXX><X><X>00<><X><XX><S-<X><' MUNCĂ Șl OMENIE într-un interviu luat în Prim­- plan de televiziune, sculptorul­­ Romul Ladea, ca vechi profe­­­­­sor de arte plastice, întrebat ‘ > fiind ce recomandă tinerilor , ‘ ucenici întru artă, spuse doar ‘ I cuvintele : „muncă și omenie !" ’ Oricît de neobișnuite erau ase­­­­­­menea sfaturi adresate artiști­­­­­lor, mai deprinși cu pozele ’ extravagante decit cu vorbe de -­n bun simț, un mare artist li se J ■ dăruia astfel sufletește, ca un ’ ’ părinte, cu înțelepciunea nicio­­­ [ dată perimată, a experienței de, * sute și mii de ani a poporului. Munca și omenia sunt într-a­­­ l­devăr etern legate prin însăși,­­ calitatea noastră esențială de ■­­ bimani care raționează in ori-, cuvinte potrivite ce împrejurare, căci altfel nu­­ ar supraviețui. Munca a făcut pe maimuță­­ om, pentru că munca i-a dat o mină, adică îndemînare, munca < l-a făcut social, căci nu poți­­ munci decit în cooperare cu < 0 alții ; chiar și atunci cînd mun­­­­cești singur, te slujești de unel­­­­tele altora și ale tuturor. Munca ne dă conștiința pu­terii, certitudinea realității și­ gustul desăvîrșirii. Fără muncă, fără sforțarea de a transforma [ realitatea înconjurătoare după ] nevoile noastre, n-am avea ni­ciodată bucuria de a birui, fără [ de care nici n-am ști ce in­­­­seamnă datoria de a fi om. Dacă viața o primim prin ] naștere, ne este dată de la na­tură, omenia trebuie să ne-o [ cucerim treptat de la o vîrstă­­ la alta, prin muncă și stăruință. [ Omenia e un simț al datoriei [ față de viață, e o neistovită ] luptă pentru a ne merita pe noi [ inșine cu toate visurile și sa­­­­tisfacțiile noastre. Omenia e , amprenta efortului nostru de [ mai bine, e reflectarea dorinței ] noastre de nemurire, conștiința, că n-am­ fost și nici nu putem­­ trăi izolați. Nu-i firesc, așa­dar, ca, în­­ primul rînd, artistul creator să­ i se pătrundă de rostul îndemnu­­­­lui de a munci mereu și de a­­ rămîne om de omenie? NICOLAE ȚIRIOI' În pag, a H-a SI Producția de grîu a anului viitor impune: asigura­rea din timp a semințelor IU Contraste cotidiene Obiectiv primordial pentru antreprizele de construcții din municipiul Timișoara RECUPERAREA INTIRZIERILOR și Îndeplinirea integrala A PLANULUI DE INVESTIȚII Beneficiind de sprijinul perma­nent al conducerii de partid și de stat, de preocuparea și îndrumarea susținută a Comitetului județean de partid, unităților economice, insti­tuțiilor și altor organizații din mu­nicipiul nostru le-au fost alocate și în 1970 fonduri importante de in­vestiții. Imaginea amplului efort con­structiv este, deopotrivă, contura­tă și de preocuparea esențială ce se acordă executării și punerii în funcțiune, înainte de termen, noilor obiective economice — po­­­trivit hotărîr­ilor înscrise de lucră­torii șantierelor in angajamentele considerabil sporite asumate de Organizația județeană de partid Timiș. Avem de realizat în acest an in­vestiții in valoare de aproape 700 milioane lei — cu 28, 5 la sută mai mult decit în 1969 — din care peste 337 milioane lei reprezintă lucră­rile de construcții-montaj. Din acest­­ volum, 510 milioane lei (73 la sută) sunt destinate dezvoltării industriei, 57 milioane lei transpor­turilor și deservirii, iar 93 milioa­ne construcțiilor de locuințe, lu­crărilor social-culturale, edilitar­­gospodărești etc. Sunt prevăzute să intre în funcțiune, între altele, secția de suveicr de la „Ambalajul metalic“, secția de preparate de carne și semiconserve de șuncă. Ing. Ilie Morodan secretar al Comitetului municipal Timișoara al P.C.R. noi spații la Antrepozitul frigori­fic, unitatea de făinuri proteice și spălătoria și curățătoria chimică ale C.I.L.T., linia de îmbuteliat sti­cle cu bere, o autogară pentru traficul de călători, stația de repa­rat utilaje a I.C.M. Timișoara, 410 locuri în cămine studențești, 940 în cămine muncitorești, 296 în creșe și grădinițe, o cantină cu 1.800 de locuri la U.M.T., noul pavilion al Facultății de mecanică, stația de desfacere a produselor petroliere, noi rețele de apă, gaze, canalizare și termoficare etc. Tot în 1970 au început sau vor începe lucrările pregătitoare pentru atacarea unor noi capacități și o­­biective ce se vor da în funcțiune în anii următori — Fabrica de apa­rate de măsu­ră și control electrice, unitatea de construcții de vagoane de tramvaie, baza mixtă de exploa­tare tramvaie și troleibuze, Spita­lul general de 500 paturi cuplat cu policlinică, dezvoltări de capaci­tăți la „Azur“, U.M.T., „Electro­­banat“, „1 Iunie“, „Industria linii“, „Dermatina“ etc. De asemenea, se continuă acțiunea de dezvoltare și modernizare a unităților existente, pe calea dotării cu mașini, utilaje și instalații moderne. Mă refer, în special, la „Electrobanat“, „Elec­tromotor“, „6 Martie“, U.T.T., „Teba", „Garofița“, „1 Iunie“ și „Arta textilă“. La toate acestea se adaugă importante lucrări social­­culturale. Avind in centrul preocupărilor sarcinile reieșite din lucrările Ple­narei C.C. al P.C.R. din 10—13 de­cembrie 1969, din hotărîrile Comi­tetului județean de partid, în do­meniul investițiilor, Biroul Comi­tetului municipal Timișoara al P.C.R. a stabilit o seamă de măsuri politice și organizatorice în vede­rea întăririi rolului de conducător al organizațiilor de partid, sporirii contribuției organizațiilor sindicale și de U.T.C. in direcția realizării planului de investiții. In acest sens, prin­­ comisia economică, au fost întreprinse analize cu reprezen­tanții unităților de construcții, pro­iectare și beneficiari, în care s-a studiat nivelul realizării investiți­ilor, stabilindu-se măsuri concrete, capabile să ducă la respectarea ter­menelor de punere în funcțiune. Asemenea analize au avut loc în lunile martie, aprilie și mai, dez­­bătîndu-se probleme privind asi­gurarea cu documentații și utilaje tehnologice, mersul lucrărilor de construcții, gospodărirea mijloace­lor materiale pe șantiere, realiza­rea principalilor indicatori de plan etc. Tot in acest timp, organiza­țiile de partid din întreprinderile de construcții și din cadrul șantie­relor au analizat, în adunări ge­nerale, modul cum a fost realizat planul de investiții, contribuția comuniștilor și a celorlalți­ sala­riați la Îndeplinirea angajamente­lor asumate — stabilind măsuri în vederea ridicării nivelului tehnic al producției, întăririi disciplinei în muncă, intensificării muncii de a­­gitație vizuală și propagandă, ridi­cării nivelului politic și ideologic al cadrelor. Este cazul organizați­ilor de bază de la Grupul 1 con­strucții al T.C.T., întreprinderea de construcții in transporturi, I.R.E.T., șantierul de construcții „Electromo­ntaj“ ș.a. In activitatea desfășurată, Comi­tetul municipal de partid, organi­(Continuare în pag. a 11-a) Pe una din marile artere de circulație ale municipiului Timișoara se profilează clădirea Facultății de construcții, modernă alcătuire din beton și sticlă, pepinieră de viitoare cadre cu înaltă calificare. (Foto : E. ROBICSEK) ?so<xxxxxxxxxx>oooo<xxxxy Lucrări de mare urgență: Strînsul grînelor și semă­­natul culturilor duble Precipitațiile că­zute în ultima vre­me fac acum, mai necesară mult decit oricînd, con­centrarea tuturor eforturilor la ter­minarea grabnică a recoltatului griu­lui și însămînța­­tul culturilor du­ble. Pentru a preîn­­tîmpina orice pierdere și a avea recolta cît mai re­pede depozitată. în hambare, trebuie ca, pe lîngă forțe­le mecanice, să fie folosite din plin la seceriș și cît mai multe brațe de muncă manuale. Ținînd seama de aceste imperative, multe conduceri de unități agricole se preocupă, cu simț de răspundere, de buna organizare a muncii, verificind în fiecare diminea­ță și chiar de mai multe ori pe zi e­­tanșietatea combi­nelor, funcționarea aparatelor de tre­ier și a reglajelor, astfel ca acestea să poată lucra fă­ră întrerupere; că Verificarea zilni­a lanurilor și recoltarea cu prio­ritate a celor cu tendință de răs­­coacere precum și a soiurilor ce se scutură mai ușor face ca pierderile să fie reduse la minimum. Pentru lanurile puternic îmburuienate, cul­cate, sau cu soluri mai umede, coope­rativele de la Fă­get, Comloșu Mare și din alte părți au asigurat echipe de cosași. La Făget, de exemplu, starea lanurilor de grîu obligă ca­ aproape jumătate să fie re­coltate numai cu coasele. Din situația ope­rativă, centralizată la Direcția agrico­lă județeană, re­zultă insă că, nu peste tot, lucrările agricole de sezon sunt organizate în flux continuu, ast­fel ca, paralel cu recoltatul, să se desfășoare și eli­beratul terenului de paie, pregătirea și însămînțarea lui cu culturi duble. Decalajul nejus­tificat de mare dintre recoltate suprafețele și cele arate și însămînța­­te își are cauza, în primul rînd, în în­cetineala cu care se lucrează la ba­­lotatul paielor și eliberatul miriști­lor.. 1 Mai sînt și co­operative agricole ca cele din Birda, Lovrin, Dudeștii Noi, Ohaba For­­gaci, Cheglevici, Beba Veche și al­(continuare în pag. a II-a) Oricine, pe acest pămînt, a încheiat odată o lucrare, orici­ne a pus ultimul punct la scriere, cine a alcătuit ultimele 6 piese ale unei mașini străluci­toare, cine a tras cea din urmă linie in josul unei formule și a scris fine, rămîne, în fața pro­priei sale creații, cîteva momen­te descumpănit. De fapt, nu a­­cesta e cuvîntul,­­ fiindcă acel om, pus în fața operei muncii sale, nu rămîne descumpănit, ci, mai de grabă, gînditor. Acel om — creator cade pe gîndurî. De unde oare acest moment de tăcere meditativă, în care intră fiecare la rîndul său, după mare operă de muncă creatoa­­­re ? Poate că, în acele cîteva clipe, creatorului tuturor valori­lor de pretutindeni, privind lung la opera miiților și inteli­genței sale, îi va trece pe di­nainte întregul efort depus și, legitim, își pune întrebarea u­­nanimă : va realiza creația mea menirea care i se pretinde, se va dovedi ca un bun al omului ? La fel de adinc ca și creatorul bunurilor materiale, își pune a­­ceastă întrebare și creatorul de artă contemporan. Va servi oa­re opera sa, alături de celelalte, o operă, într-un fel deosebită, fiindcă nu este palpabilă, ci se adresează spiritului neliniștit omenesc, va servi ea, zic, la a însufleți pe oameni, va fi ală­turi de ei în lupte, în acțiuni, în muncă, în momente de dis­perare, în eșecuri, ca și în cu­ceritele biruinți ? își va atinge oa menirea ? Ca în multe domenii ale acti­vității omenești, există și în a­ria artei impostura, există or­goliul de­ a substitui o artă ve­ritabilă cu surogatul ei, există chiar o lenevie a spiritului crea­tor, care se complace în a scoa­te pe bandă rulantă rețetele cleioase ale unei pseudolitera­­turi roz-bombon, fără nici un apel la conștiința atît de contro­versată contemporană, fără a a­tinge nici o zonă a faptelor, cu adevărat dramatice, în grandoa­rea lor, săvîrșite de acest po­por. Creație a spiritului și operă de cunoaștere a lumii și omului, li­teratura de totdeauna și mai cu seamă cea contemporană, nu poate fi lipsită de gustul ade­vărului umanității pe care o re­prezintă, nu poate să nu caute, insistent, acest adevăr, ca pe o adevărată zeiță Echo, care se repercutează în memoria afecti­vă a artistului. Pentru a-și sa­tisface setea sa de adevăr și echilibru, artistul creator poate să se contemple doar pe sine, cum se întîmplă în arta în ca­re, întocmai lui Narcis, spiritul nu cunoaște o altă lume spre care să se îndrepte decit con­templația de sine? Autocontem­­plația, în literatură, sfîrșește prin a nu fi vie. Prin autocon­­templație arta consimte că Ion Arieșanu piardă privilegiul cunoașterii. Dar a reduce arta numai contemplație de sine, fără a în­sa făptui saltul spre o cunoaștere a lumii prin ea însăși, înseam­nă a o degrada, a o face să de­cadă fără scăpare. Menirea ar­tei noastre nu este aceea de a pendula între contemplație nar­cisistă și acțiune, istovindu-se pe sine în această dedublare și pendulare, ci de a trece net de partea acțiunii, a dinamicii, pentru a tulbura ape neturbu­rate. Așa cum, după Aristotel, filo­zofia se naște din uimire, arta, literatura în speță, reabilitea­ză actualitatea, îi conferă o neo­­bișnuită gravitate, o încarcă de misterul cunoașterii artistice și face din niște probleme firești, de toată ziua, ale cotidianului, niște probleme „nefirești“ sau, altfel spus, niște probleme deo­sebite ale cugetării, ficțiunii și fanteziei creatoare. Manifestarea atît de diversă a creației noastre literare duce adeseori la ideea de discernere, din jocul formulelor abordate, din fantezia manierelor, a scriiturilor, la acelea care-și înțeleg menirea de a interesa pe cititorul, nu subnutrit, fireș­te, ci pe cititorul generos, capa­bil să aprecieze, să judece, să opteze. Influența operei de ar­tă, în masa cititorilor, o putem oare aprecia altfel decit răsunetul în conștiința vie prin lor ? Cărțile lui Balzac, Tolstoi,­­ Dickens, Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu au intrat, fără îndo­ială, prin decenii, definitiv, în conștiința cititorilor nu numai datorită povestirii captivante, a intrigilor abil țesute, a unui stil cuceritor, ci, mai ales, fiindcă ele au avut acea putere de e­­vocare a unei lumi, a unor jo­­curi și a unor oameni, în care contemporanii s-au văzut pe si­ne, s-au regăsit, cu întreaga lor bogăție de sentimente con­­ Continuare în pag. a III-a) Măreția și perenitatea CU PRILEJUL CELEI DE-A 70-A ANII A ZILEI DE NAȘTERE A TOVARAȘULUI GHEORGHE STOICA După cum s-a anunțat, Co­mitetul Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român a oferit luni o masă cu prilejul celei de a 70-a a­­niversări a zilei de naștere a tovarășului Gheorghe Stoica, membru al Comitetului Execu­tiv al C.C. al P.C.R. La festivitate tovarășii Nicolae Ceaușeșu și Gheorghe Stoica au rostit toasturi. TOASTUL TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU Dragă tovarășe Stoica, Stimați tovarăși. Reuniunea de astă-seară e con­sacrată unui eveniment important: împlinirii de către tovarășul Stoica a 70 de ani de viață și a peste 50 de ani de activitate în mișcarea revoluționară. E plăcut să ajungi la o vîrstă înaintată, cînd viața, pe care ai trăit-o, ai închinat-o unor idealuri mărețe — idealurilor socialismului și comunismului — ai consacrat-o bunăstării poporului, intereselor națiunii tale socialiste. Viața și ac­tivitatea tovarășului Stoica îi face cinste nu Gheorghe numai lui, ci și partidului nostru. El este unul din militanții vechi ai parti­dului care încă din tinerețe s-au înrolat în mișcarea socialistă apoi în rîndurile Partidului Co­­­­munist Român, contopindu-se cu năzuințele de libertate, de dreptate socială și de independență națio­nală ale poporului nostru. El se numără printre acei care au luat parte la primul Congres de con­stituire a Partidului Comunist Ro­mân, îndeplinind apoi munci de conducere, inclusiv pe aceea de secretar al Comitetului Cen­tral, în condițiile activității ile­gale a partidului nostru, în anii luptelor grele desfășurate de co­muniști, de proletariatul român împotriva reacțiunii interne și a dominației imperialiste străine. La chemarea partidului, împreună cu sute și sute de comuniști și anti­fasciști români, tovarășul Stoica a mers în Spania, unde a participat la lupta împotriva fascismului. (Continuare în pag. a IV-a) Adunările generale ale salariaților Cuvîntul de ordine: îndeplinirea exem­plară a planului și angajamentelor de muncitorii, tehnicienii și in­ginerii de la uzina Tehnometal din Timișoara i-am vizitat în repetate rînduri. De fiecare dată puteau fi văzuți preocupați de îndeplinirea sarcinilor de plan și a angajamen­telor asumate în întrecerea socia­listă. Dar niciodată nu așa de ani­mați de dorința de a rezolva fără rabat problemele de producție ce stau in fața colectivului în acest an, de joncțiune între două cinci­nale, cum s-au manifestat la re­centa adunare generală a repre­zentanților salariaților din uzină. Prin participarea în număr mare la discuții, prin spiritul critic și autocritic cu care au dezbătut nea­junsurile­ și prin propunerile va­loroase pe care le-au făcut pentru îmbunătățirea activității în viitor, ei au transformat adunarea într-un adevărat forum de lucru, reușind să contureze principalele jaloane după care se vor ghida, în ultimele șase luni ale acestui an al cincina­lului și în pregătirea celor mai bune condiții de muncă în primul an al cincinalului viitor. Cum era firesc, pe agenda de lucru a adunării au figurat două puncte, esențiale pentru activita­tea curentă și viitoare a uzinei : analiza bilanțului activității econo­mice și financiare din prima ju­mătate a acestui an și măsurile necesare pentru asigurarea înde­plinirii integrale a planului și an­gajamentelor asumate pe dezbaterea sarcinilor de plan 1970 , pe 1971 și a măsurilor tehnico-organi­­zatorice pentru realizarea exempla­ră a acestor sarcini. Darea de seamă a comitetului de direcție, prezentată de ing. Nicolae Birișteică, inginerul șef al uzinei, a scos în evidență faptul că, în frunte cu comuniștii, salariații de la Tehnometal, hotărîți să-și aducă un cit mai substanțial aport la în­deplinirea angajamentelor asuma­te de Organizația județeană de partid Timiș, în răspunsul dat la chemarea Organizației județene de partid Brașov, au muncit, în pri­ma jumătate a anului, cu mult elan, reușind să depășească sarcinile de plan la toți indicatorii. S-au dat în plus aproape 2,5 mi­lioane lei la producția globală, a­­proape 3,2 milioane lei la produc­ția marfă și 3 milioane lei la pro­ducția marfă vîndută și încasată, respectîndu-se întrutotul gama de sortimente. Cea mai mare parte a acestor depășiri s-a obținut pe sea­ma creșterii productivității muncii, indicator la care s-a înregistrat o depășire de 2,4 la sută. Participanții la discuții, între care maiștrii Pavel Vasile și Pavel Csipár, ing. Mircea Borza, șeful de echipă Emanoil Vasile și alții, s-au referit în cuvîntul lor la succese­le obținute pînă acum, dar au scos în evidență și o sumedenie de lipsuri care au stânjenit bunul mers al producției. Preocupați de dorința ca nea­junsurile să nu se mai repete, ei au propus ca spațiile din fața ate­lierelor de împletitorie și perforaj, unde stau depozitate materiile pri­me și materialele, expuse intem­periilor și degradării, să fie aco­perite, prevenindu-se astfel unele defecte de calitate la produsele fi­nite și irosirea unor însemnate cantități de metal. Cu același scop s-a propus ca materiile prime (sîr­­mă, tablă etc.) să fie sortate pe dimensiuni și calități chiar din timpul descărcării lor din vagoane, pentru a se evita o serie de tran­sporturi și manipulări în plus. — Dacă ar trebui să judecăm după numărul de electrocare electrostivuitoare cu care este de­și tată uzina noastră în momentul de față — a spus maistrul Vasile An­­ghel în cuvîntul său — am putea spune că transportul intern și bună parte din lucrările cu volum o mare de muncă au fost rezolvate. Dar lucrurile nu stau tocmai așa, pentru că mijloacele de transport despre care vorbeam nu funcțio­nează. Și aceasta pentru că de în­treținerea și repararea lor se ocu­pă doar un singur om care „face și el ce poate“. De aceea, eu pro­pun ca toate autovehiculele inter­ne să fie predate unui singur ate­lier, unei singure formații de me­seriași care să fie în măsură să le întrețină și să se repare cum tre­buie, sau să fie trasă la răspunde­re atunci cînd nu-și face datoria. La rîndul său, tovarășul Marian Niculescu, contabilul șef al uzinei, spunea : „Situația financiară a în­treprinderii noastre este umbrită de faptul că în momentul de față C. PETRE (Continuare în pag. a IlI-a) Ieri, a sosit la Timișoara Expediția ciclo­turistică „Floa­rea prieteniei“ Ieri, au sosit la Timișoara 130 de pionieri și școlari, participanți la expediția ciclo­turistica inter­naționala denumită „Floarea prieteniei", inițiată de Consiliul Național al Organizației Pionie­rilor din R.S.R. Ei reprezintă 13 județe fiind cîștigătorii fazelor județene. La Timișoara s-a în­­cheiat faza pe zonă a expediției care s-a desfășurat pe traseul Timișoara — Bocșa — Oțelul Roșu — Deva — Lugoj — Bu­­ziaș — Timișoara, circuitul a­­vînd o lungime de 400 km. Cîș­tigătorii celor trei faze pe zone își vor continua expediția ciclo­turistică în R.S.F. Iugoslavia, fiind însoțită de pionieri din ța­ra vecină. Expediția „Floarea prieteniei” îmbină în mod armonios rolul recreativ cu cel educativ, con­tribuind, totodată, la cunoaște­rea frumuseților din cele două țări cît și la cimentarea priete­niei între pionieri și școlari.

Next