Drapelul Roşu, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 8078-8101)
1971-01-22 / nr. 8093
Una din problemele de prim interes, aduse in cadrul discuțiilor din adunările generale ale organizațiilor U.T.C. de la uzina „Tehnometal", din ultima vreme, a constituit-o integrarea productivă a tinerilor in contextul sarcinilor de plan ale noului an. O dezbatere în acest sens au avut, de exemplu, tinerii de la secția strungărie, pe tema realizării normelor de lucru. Cu această ocazie, in mijlocul lor au fost prezenți șeful secției și maiștri, care le-au precizat, printre altele, noile sarcini care revin întreprinderii și, respectiv, colectivului lor de muncă, în condițiile creșterii planului pe anul în curs cu circa 1Ș la sută față de 1970. Astfel, comparativ cu anul trecut, colectivul uzinei s-a angajat să realizeze in plus o producție globală în valoare de 5.000.000 lei, o creștere a productivității muncii cu 2.000 lei pe salariat, 500.000 lei mai multe economii la prețul de cost, 1.000.000 de lei la beneficii si 90 de tone la economii de metal. „In cadrul acestei perspective, tineretul nostru este angajat cu eforturi sporite. Totodată, organizația U.T.C. își continuă si intensifică acțiunile de stimulare in rîndul membrilor săi“ — ne declara Nicolae Telescu, secretarul comitetului U.T.C. pe întreprindere. leangă cele două cursuri de calificare la locul de muncă, pentru 60 de lăcătuși și țesători, sau cei 130 elevi ucenici, tinerii meseriași vor fi antrenați într-o serie de activități profesionale, menite a se ridica ștacheta pregătirii lor la locurile de muncă. Astfel pentru a li se crea o imagine cit mai clară a procesului de Producție, în mijlocul lor vor fi invitate să vorbească cadre din conducerea întreprinderii. Concursurile profesionale, la aproape toate organizațiile, se vor axa pe specificul meseriei și pe teme de calitate a produselor, de Protecție și disciplină a muncii. Intre criteriile de bază ale întrecerii „Cartea tehnică și producția“, lansată între cele 8 organizații U.T.C. existente, cunoștințele tehnice ocupă, desigur, un punct esențial în cîntărirea rezultatelor finale. Totodată, propaganda tehnică va cuprinde serviciile de concepție printr-o serie de referate susținute în fața inginerilor și tehnicienilor. Demonstrațiile practice la locul de muncă vor viza îndeosebi pe elevii ucenici și pe cei mai proaspeți calificați. Acțiunile dedicate aniversării semicentenarului Partidului Comunist Român au darul, de asemenea, de a exemplifica prin rezultate deosebite prezența tinerilor în producție, ca și în viața de organizație, în perioada care ne desparte de cinstirea marelui eveniment. Printre acestea amintim un concurs „Cine știe ciștigăm cu lăcătușii, comepnția municipală „Istoricul întreprinderilor și perspectivele lor de dezvoltare", un simpozion pe tema creării Partidului Comunist Român etc. Toate aceste acțiuni ii antrenează pe tinerii din uzină la o mai bună stăpînire a meseriei, la creșterea conștiinței lor profesionale și cetățenești, la devenirea lor ca oameni de bază ai procesului productiv. La secția 1 montaj, i-am cunoscut pe lăcătușii Gheorghe Simon și Dumitru Goguț, lucrând împreună la un selector Universal SUA, ambii în primii ani de meserie, ca absolvenți ai școlii profesionale. Ei fac parte dintr-o echipă de lucru cu colegi mai experimentați de la care, desigur, mai au încă de învățat, prezența lor însă a devenit o certitudine în cadrul colectivului și nu-i trădează decit obrajii rumeni sau zîmbetul naiv că ei ar fi printre cei mai noi aici. Iliuță Truț și-a făcut ucenicia în echipa sa de acum, așa că, după absolvirea școlii profesionale și angajare, într-o lună de zile a reușit să se încadreze ritmului productiv. Perfecționarea sa în viitor ține de dorința de a ajunge să execute piese după desen, eventual la o altă secție, de întreținere, unde consideră că-și poate valorifica pe deplin aptitudinile. In acest sens, urmează, la seral, Liceul industrial de construcții civile. Pe strungarul Richard Dermengiu l-am găsit intr-un grup de elevi ucenici, discutînd despre teme profesionale sau despre alte probleme legate de activitatea școlară a celor care-l împrejmuiau. Strungul îi îndemna la un schimb de cuvinte, dar le și amintea că timpii morți sînt neconformi cu practica producției. In secțiile uzinei pot fi văzute șiruri întregi de tineri, la mașini, executînd neîntrerupt piese, preocupați în a-și realiza norma de lucru. Dintre ei cităm încă cîteva nume : Dumitru Groza, Gheorghe Vîrlan, Constantin Lebaci, Mihai Țimbotă, Ioan Lupulovici, Iosif Nemeht și alții, de diverse meserii, dar antrenați de același efort în munca de zi cu zi a îndeplinirii sarcinilor ce le revin. La întreprinderea „Electrobanat” am purtat o succintă discuție pe tema integrării productive a tinerilor absolvenți de școli profesionale și a celorlalți tineri care se califică la locul de muncă cu tovarășul inginer șef Archerie Marcus. „Vin mulți tineri la noi în întreprindere — ne spunea din sul — pentru a face practică, pentru a se califica. Mulți dintre ei reușesc să se încadreze în echipele noastre sează, rămîn de lucru. Se angaaici. Există însă între ei și dintre aceia care nu depun suficient interes pentru asimilarea meseriei, nu se maturizează în timpul cerut. Obținînd locuri de muncă după pregătirea de care dau dovadă, ei consideră că li se cuvine mai mult și, ca atare, încep pelegrinajul prin întreprinderi. Chiar absolvenții școlilor profesionale nu vin întotdeauna cu o pregătire corespunzătoare. Pentru că în timpul practicii numai cei care fac parte dintr-o echipă sunt antrenați în procesul productiv — deși și aici sunt puși deseori să spele piese sau să efectueze alte lucrări ajutătoare — iar cei care sunt repartizați pengă muncitori, rareori ajung să lucreze cu mașina. Una dintre soluțiile diminuării acestor minusuri în calificare ar fi înființarea de ateliere școală pe lângă întreprinderi. Referitor la activitatea productivă a tinerilor, Dumitru Halas, secretarul comitetului U.T.C. pe întreprindere, ne declara : „Anul acesta „Electrobanat" -ul împlinește 50 de ani de la înființare. Un motiv în plus pentru noi, tinerii, de a ne aduce un aport în plus la realizarea sarcinilor de plan din acest an, întreprinderea se află încă într-un vast șantier de reorganizare și reconstrucție. In diferite secții ca : elemente galvanice, vopsitorie, galvanizare, așchiere, s-au instalat utilaje noi, ceea ce ne-a determinat să recurgem la mai multe demonstrații practice la locurile de muncă. De asemenea, vom iniția concursuri profesionale în secțiile mase plastice, elemente, dulii, montaj auto și corpuri de iluminat fluorescent. Faza de masă a olimpiadei strungarilor a fost lansată între tinerii de la sculărie, așchiere și mecanizări. Trofeele pentru „Cel mai bun lăcătuș“ și „Cel mai bun inovator“ vor constitui alte întreceri între tinerii noștrii. In special, la cea din urmă, nu vrem să ne dezmințirm rezultatul frumos de anul trecut, în sensul că, dintr-o valoare de peste 5.000.000 lei, obținute prin inovații, circa 2.000.000 lei au revenit contribuției tinerilor inovatori, cum ar fi inginerii Liviu Popa, Ladislau Oberst și Alarcei Tripa“. La fabrica de corpuri de iluminat sau la sectorul 11, al înprinderii, sarcinile de plan pe luna ianuarie au fost realizate pînă pe data de 14, în proporție de 44 la sută. Secția corpuri de iluminat fluorescent, de exemplu, produce pentru export 70 la sută din produse. Aici își desfășoară activitatea peste 30 de tinere, printre care Ecaterina Hencz, Silvia Cotarcă, Monica Anca, Valentina Oancea și altele, angrenate în permanență în realizarea de produse de bună calitate, alături de tînărul maistru Nicolae Cemenescu. La secția sculărie, unde se fac reparații importante se cere o calificare deosebită, obținută, desigur, și printr-o experiență de cel puțin cîțiva ani. Victor.. Biro, Romulus Andraș, Iosif Redl, Vasile Onița, Ionel Popa, Viorel Belengean sunt cîțiva dintre tinerii care îndeplinesc această cerință prin execuții de precizie milimetrică. Două întreprinderi cu profil diferit, două întreprinderi cu un număr mare de tineri în procesul productiv. Colectivele lor au demarat în noul an sub auspicii bune, organizațiile lor de tineret au început să-și materializeze unele dintre acțiunile programate, pentru a căror bună calitate există o unitate de măsură precisă : eficiența productivă a tinerilor, aportul lor creator, marele efort pe care întreg poporul 1l depune pentru ridicarea economică a patriei. ION JURCA ROVINA APORT CREATOR AL TINERILOR MUNCITORI VINERI. 22 IANUARIE 10,00—11,30 pentru lucrătorii Emisiuni-lecții din agricultură. Creșterea păsărilor pentru producția de carne. 17,00 Deschiderea emisiunii. Teleșcoală : Fizică — cl. a XII-a : Măsuri electrice (11). Emisiune destinată metodelor de măsurare a rezistențelor. Istorie — cl. a VIII-a —XII-a Unirea Principatelor Române. Matematică — cl. XII-a : Integrala. 18,00 Căminul. Reportaj la Uzinele „Electronica" — noutăți în 1971. Ancheta „Televizorul și familia“. Cimeme și recunoștință. Sfatul medicului. Moment vesel. 18,50 România '71. Azi — Județul Bacău. 19,20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Tragerea Loto. 20,15 Film artistic: „Un cuib de nobili“ — producție a studiourilor Mosfilm. 22.00 Panoramic științific. 22,40 Telejurnalul de noapte. „Central“, etajul VI 49; Rețineți! Muzică — Dans de la orete 17-22 Restaurantul Dublarea producției de mobilă In perioada planului cincinal 1906—1970, producția de mobilă țării noastre s-a dublat, lărgindu-și a totodată in mod considerabil nomenclatorul. Ca atare, populația a putut beneficia de cantități sporite de mobilă. Concomitent industria românească de prelucrarea lemnului a exportat, totodată an de an, un volum sporit de mobilă cu un grad ridicat de industrializare. Comparativ cu 1965, in cursul anului trecut, întreprinderile „Tehnoforestexport“, „Ilexim" și „Icecoop“ care comercializează pe piața externă produse livrate de marile unități ale industriei lemnului, de întreprinderile de industrie locală și de unitățile cooperației meșteșugărești, au livrat la export cu circa 80 la sută mai multă mobilă. In prezent, aproximativ o treime din producția târli este destinată exportului. Ca urmare, România se situează în acest domeniu pe locul al nouălea între țările europene exportatoare. Produsele din lemn realizate de industria noastră se bucură de o bună apreciere în 35 de țări de pe toate continentele. După U.R.S.S., care achiziționează cea mai mare parte a exporturilor românești, România este cotată doilea furnizor de mobilă pe piețeale Angliei. In Țările de Jos sunt livrate 50 de tipuri de mobilă diferită; in Austria este solicitată, îndeosebi, mobila stil; parteneri din R.F. a Germaniei cumpăra diverse tipuri de mobilă și mobilier pentru bucătării, case din prefabricate pentru turism, iar parteneri din Canada și S.U.A. solicită, cu prioritate, scaune de diverse tipuri. Pentru a satisface cererile clienților externi, industria românească de specialitate pregătește in mari combinate si fabrici specializate din București, Tîrgu Mureș, Tîrgu Jiu, Cluj, Brașov noi tipuri de mobilă, conforme modelelor cerute frecvent pe piața mondială. I — DRAPELUL ROȘU-8.093 O formație prestigioasă de teatru amator In cei șapte ani de activitate, formația de de pe lingă teatru, Casa armatei Timișoara, a recoltat un palmares demn de o echipă dăruită din plin artei scenice. Animată de însuși „sufletul acestei formații“, lt. col. dr. Victor Gorșcovăț, scenic și îndrumată competent de regizorul Emil Giosan, ea a înscris în repertoriul anilor, din 1963 încoace, piese de prestigiu ca : „Febre“ de Horia Lovinescu, „Titanic vals" de Tudor Mușatescu, „Ioi Mircea Voievod" de Dan Tărchilă, „Procurorul" de John Bradley și „Cu cine mă bat" de Aurel Sorin, ultima premieră care a văzut lumina rampei în sala Teatrului maghiargerman, zilele trecute. Trebuie remarcat de la început faptul că, artistică la reușita a atîtor spectacole, și-au adus din plin aportul și entuziasmul lor creator și unii actori profesioniști, cu o experiență de-o viață, ca maestrul emerit Vasile Crețoiu, sau talente de veritabili actori, ridicați de însăși formația de teatru a Casei armatei, ca lt. col. dr. Ionel Moga, care a debutat și ca autor dramatic al formației, maior Constantin Comșa, căpitan Dionisie Mareș, lt. maj. Dragoș Pruteanu, tînăra profesoară Emilia Buzescu, sau entuziastul instructor artistic lt. Crișovan I eca. Orientată atent și multilateral de îndrumătorii săi artistici, privind cu seriozitate și dăruire artistică menirea sa complexă de animatoare in domeniul teatrului amator, formația Casei armatei Timișoara iși va înscrie fără îndoială și în anii viitori noi și frumoase succese în repertoriul său teatral. 1. A. Imagine din spectacolul cu piesa lui Aurel Sorin: „Cu cine mă bat?". VINERI, 22 IANUARIE I—I Opera de stat : NORMA (19,30) ; CINEMATOGRAFE I—I Modern : tN GHIARELE INVIZIBILE ALE Dr. 31 ABUSE (8, 14,30, 16,45, 19, 21) ; □ Arta : RAZBUNAREA SFINTULUI (9, 11, 14,30, 16,45, 19, 21); □ Parc : FANTASME (10, 14, 16, 18, 20) □ Studio : IN ARȘIȚA NOPȚII (11, 13, 17, 19, 21)—I Melodia : ACEASTA MEIE (11, 15, 17, 19, 21) ; UCARNAVALULUI (9); I~i Victoria TIFFANY MEMORANDUM (10, 14, 16, 18, 20) I—I Muncitoresc — Fratelia : ADIO, TEXAS (15, 17, 19) I—I Steaua roșie — Mehala : CASTELUL CONDAMNAȚILOR (13, 1", 19) I—I Muncitoresc — Freidorf : PICIOARE LUNGI, DEGETE LUNGI (17, 19) LUGOJ I—I 23 August : VAGABONDUL □ Victoria : ÎNTOARCEREA DR. MARULE BUZIAȘ r~1 Dinamo : CAZUL GENTULUI GRIȘA SÎNNICOLAUL MARE □ Arta : PĂSĂRILE JIMBOLIA □ Flacăra : DE ȘAPTE ORI ȘAPTE I—I 30 Decembrie : FEMEIA ÎNDARATNICA DETA □ Parc : ARGOMAN SEPERD! A BOL ICUL FEALE SER □ J JJLS3 TIMPUL PROBABIL PENTRU 22 IANUARIE 1971 : Vreme schimbătoare cu cerul noros. Local vor cădea ploi slabe, in munți lapoviță și ninsoare. Vintul va sufla moderat cu intensificări locale din sud și sudvest. Temperatura staționară , minimele, noaptea, vor fi cuprinse intre minus 3 și plus 3 grade, iar maximele, ziua între 6 și 11 grade. Local mai ridicate. PENTRU 23 și 24 IANUARIE : Vreme favorabilă precipitațiilor temporare. Temperatura staționară și în ușoară scădere la sfîrșitul intervalului. PENTRU REGIUNEA DE MUNTE : Vreme schimbătoare, cu cerul noros. Temporar vor cădea precipitații sub formă de lapoviță și ninsoare. Temperatura staționară. La ora indicată in „mers" (dar calculată după radio și nu după acele uriașului ceas electric de pe peron), trenul se pune în mișcare. Pînă si ajungă la Sinnicolaul (61 kilometri pe calea ferată) Mare, și scurg mai bine de două ore. Cu gîndul la navetiștii care-și irosesc zilnic timpul pe această distanță — intr-o viteză demnă de amintirea primelor locomotive cu aburi — ne instalăm în remorca 82.543 a automotorului nr. 2.681, cu pornirea din stația C.F.R. Gara de nord Timișoara la ora 7,53. Afară, temperatura coborîse cu citeva grade sub zero, în vagon, termometrul de cameră invitat ca participant la voiaj, indica plus 10. Nu e câtuși de puțin confortabil să călătorești cu paltonul pe umeri, cu fularul la git și cu pălăria pe cap, preț de atîta vreme. Obosit după o raită pentru controlul biletelor, conductorul se așază citeva minute pe bancă. Să îndrăznim ? îndrăznim . — E cam frig astăzi. — E... — Dar nici aici, în vagon, nu s-ar zice că te topești de căldură. — Ași — Nu ați putea să manevrați ceva pe la sistemul de încălzire ? — Ce să manevrez ! Se întoarse plictisit cu spatele. I clar. Așa cum ne scrisese și cititoru Damian Nedelcu din Sînnicolaul Mare, pe distanța respectivă, trenurile de călători aduc mai degrabă cu niște vagoane frigorifice. Căci dacă la automotoare vagoanele motor posedă o bună instalație de încălzire, la remorcă, lucrurile stau invers. Iată, totodată, și explicația luptelor greco-romane ce se dispută de regulă iarna între pasageri, la urcarea în vagoane. Nici n-apucă bine să se dea jos din motor cei ce coboară, fiindcă cei ce urcă și năvălesc pe scări. Recordmanii — răsplătiți deocamdată doar prin obținerea unui loc mai confortabil — ar trebui urmăriți, depistați, promovați prin asociațiile sportive. Fiindcă, omisesm să specificăm, scările la care ne refeream mai sus sunt de obicei acoperite cu un strat de gheață și, culmea, este că pornesc astfel la drum chiar din stația de formare ! In gară la Sinnicolaul Atare am făcut cunoștință cu doi oameni necăjiți: Mihai Toth și Carol Siklodi. Urmaseră aici un curs agricol, iar acum se întorceau spre casă, la Tormac. — Vă rog, două bilete pînă Tormac, ceruse Siklodi, cînd îi relanise rîndul la casă. — Pentru Tormac nu mai am bi etc, replicase casierul Orz A. Gheorghe, vă dau pînă la Timișoara și de colo luați in continuare. — Nu puteți completa două foi banco ? Orz A. Gheorghe își vira nasul prin geam ca să-l vadă mai bine pe Îndrăzneț. — Dumneata nu-ți dai seama că mai am și altceva de făcut decit să completez un bianco 7 Dacă cei doi membri cooperatori din Tormac s-ar fi prezentat abia cu cinci minute înaintea plecării, sau dacă la casă ar fi așteptat un public numeros, l-am fi înțeles oarecum pe neclintitul casier. Dar pina să plece trenul mai era o jumătate bună de ora, iar autobuzul local făcuse abia prima cursă centrugară, în vederea automotorului de ora 16,45. Nu e pentru prima oară cind avem prilejul să constatăm refuzul de a completa bilete bianco, operația necesitînd căutarea distanței în mersul trenurilor și calcularea prețului, insă pe timp de iarnă, gestul unei astfel de casieri de a pune inutil oamenii pe drumuri este și mai condamnabil. Grija față de călători — aceasta ar trebui să constituie pretutindeni deviza personalului de serviciu din Regionala C.F.R. Timișoara. Este întru totul așa . Cu un prilej anterior, ziarul nostru amintise că, in sălile de așteptare, clasele I—II ale gării timișorene, caloriferele stau reci cea mai mare parte a zilei. Situația nu s-a schimbat câuși de puțin după critica adusă prin presă, iar explicațiile conducerii de stație sunt următoarele: „instalația de încălzire centrală deservește nu numai sălile de așteptare, ci și birourile. Or, in birouri, s-ar face zăpușală dacă am furniza tot timpul căldură“. Nimic mai adevărat ! Dar oare atunci cînd s-a adoptat soluția actuală, nu s-a gindit nimeni că in sala de așteptare domnește un du-te-vino neîntrerupt, iar ușa stă veșnic deschisă ?! Alte observații privesc peroanele. Dacă la liniile principale, peronul este permanent degajat de gheață și zăpadă, la locul rezervat motoarelor, situația se schimbă. Aici, straturile succesive de gheață au ajuns pe alocuri să depășească 20 cm. grosime. Amintiți-vă ceea ce spuneam mai sus cu privire la aglomerația de la îmbarcare și veți vedea ci nu e de loc ușor să ocupi un loc confortabil, la căldură. Au mai rămas 20 de minute pînă ce impiegatul urmează să dea semnalu de pornire pentru personalul 1.006, Timișoara — București. Parcurgem garnitura, intrînd din compartiment in compartiment. In vagonul ,de clasa I-a, pasagerii din ziua respectivă vor regreta desigur ca au mai plătit diferența de clasă : în patru din cele șase compartimente, instalațiile de încălzire sunt defecte și se manevrează greu. De la ora 5:44 dimineața (14.01 garnitura se aflase în revizia de vagoane, ne declară șeful de tură Teodor Popa și lăcătușul de revizie Gh. Bărbătei, între noi fie vorba, prea puțin afectați de defectul constatat. Și dacă ar fi singurul caz în care revizia de vagoane rămîne deficitară in ceea ce privește confortul ! In data de 8 ianuarie, rapidul 16 a plecat din Timișoara cu o întîrziere apreciabilă : abia cu 10 minute înainte de ora pornirii, se observase că unul din vagoane era frînat osii. Pe liniile principale, unde perlasonalul de bord a fost întărit cu așa-numiți „șefi de tren“, aceștia nu veghează la respectarea condițiilor de călătorie . in data de 8 ianuarie acceleratul 122 a circulat pînă aproape de Turnu Severin cu ușile deschise. Ca să nu mai vorbim de faptul că pasagerul care aprinde țigara in vagoanele marcate cu avertizorul „nefumători", este lăsat s-o deguste pînă la capăt. Vorbind de condițiile de călătorie, multe ar fi de spus. Dar să mai lăsăm unele lucruri și pe altă dată. Coborim din motorul accelerat nr. 161 Caransebeș—Timișoara, fiind literalmente asaltați de călătorii care așteaptă o nouă cursă a garniturii și ne îndreptăm spre ieșire, secundați de invariabilul, monotonul și inutilul „biletele, vă rog, prezentați biletele IV"... Cine vrea se prezintă, cine n-are chef, nu! Portarul își face mai departe datoria, așa cum o vede el , să-și mormăie stereotip apelul. Se pare că tovarășii din conducerea stației obstinează să nu ia în seamă o însă semnată sursă de venituri, aceea ce ezulă din perceperea taxei pentru staționarea pe peron. Așa se face că pe peron, în afară de pasageri, întilnești o lume foarte pestriță, însoțitori și pierde-vară, hoți de buzunare și negustori ambulanți cu și fără autorizație. Ca și cînd n-ar fi destul că prin stația C.F.R. Gara de nord se scurg zilnic, in medie, 60.000 de călători... M. SIRCA ASCULTIND, IARNA, PE TEREN... GLASUL ROȚILOR DE TREN contraste cotidiene „Umbre“ pe str. Soarelui Contrar denumirii, str. Soarelui din cartierul Timișoara, și alte căi de acces din apropiere (str. Școlii, Șt. Iosif etc.) sunt foarte des „întunecate“ de neglijența unor lucrători de la I.G.C.T., care „uită“ de multe ori să ridice gunoiul menajer. Așa se face că la imobilul nr. 2 de pe str. Soarelui, de exemplu, cele opt bidoane și alți cîțiva recipienți devin foarte des neîncăpătoare și se transformă în mormane de ... gunoi. Nu s-ar putea mai multă... lumină ? A uitat să elibereze bilete Șoferul Lazăr László, angajat la Autobaza T.A. Timișoara, circulînd pe traseul Timișoara — Dragșina cu autobuzul de călători nr. de circulație 31 TM 296 și a format un „stil de muncă“ propriu. Deși încasează costul biletelor de la călători „scapă din vedere“ să le elibereze biletele cuvenite. Și-a adus aminte abia după ce pe autobuz s-a efectuat un control inopinat de organele de miliție care au constatat și un plus de 119,50 lei. Pe lângă trimiterea sa în judecată pentru delapidare, autobaza „a uitat“ să-l mai trimită în cursă pe Lazăr László. Minusuri cu... ciocolată Un consumator s-a dus la magazinul alimentar de pe br. „Victoriei“ din Timișoara de unde a cumpărat patru cutii cu ciocolată : „Zece sticluțe de ciocolată umplute cu coniac". Spera, deci, să aibă 40. Dar, surpriză. Din prima, lipsea o bucată. „Poate a fost o greșeală“, și-a zis, liniștit. Mai apoi s-a convins că și celelalte sînt vitregite de cîte o... sticlă. Misterul unor asemenea minusuri e mai puțin... dulce : a greșit la „numărătoare“ producătorul — adică fabrica „Kandia“, — sau vînzătorii au făcut prea dese inventare . Chiar dacă au ieșit „bine“ nu trebuiau udate ! Pierde-vară, in plină iarnă Pină nu demult, doi tineri, Spirea Cernevschi și Adrian Lința puteau fi văzuți zilnic pe bulevardele Timișoarei. Își „omorau“ timpul cu plimbări inutile, acostau anumite persoane, făceau scandal. Intr-un cuvînt, ignorau orice activitate și pe cei care o practică în mod onest. Tot din lipsă de... ocupație alți doi „ași", Aurel Ionașcu și Victor Ebling au comis unele acte de „bravură“ neindicate; într-o seară, l-au atacat pe Ioan Niculaevici, căruia i-au luat actele și 650 de lei. Sfatul pe care-l dăm unor asemenea specimene nu poate fi decit unul părintesc : munca cinstită onorează ! De ce n-o preferați ! Pînă la... 31 Inginerul Pavel Nicoară, din Timișoara s-a adresat cooperativei de producție meșteșugărească „Dinamo“ solicitînd repararea unei mașini. Aceasta, încă la 12 septembrie 1969. La atelierul din str. Bicaz nr. 8 s-au făcut reparații de mîntuiala și omul a întocmit reclamația cuvenită. I se răspunde în scris, cu adresa nr. 6.125, din 6 august 1970, că are dreptate și că mașina va fi gata în prima jumătate a trimestrului IV 1970. A trecut și cealaltă jumătate a trimestrului dar reparațiile nu s-au terminat. Tot în scris, unității nr. VII/3 i se comunică : „se va introduce mașina imediat in lucru, iar pină la 31 ianuarie a.c. se va termina si se va chema clientul la recepție". Să spere cetățeanul intr-o asemenea... invitație 7 Joc (valoros!) cu ambalaje Cooperativele de consum din Gătaia și Liebling au fost păgubite cu suma de aproape 350.000 de lei. Autorii — in număr de 13 — sînt foști angajați care și-au dat, pînă la urmă, arama pe față. Printre ei, Sabin Oană, Iosif Szerian, Viorica Ciupa, Ioan Stoiciu, Dumitru Apostol. Au utilizat o metodă clasica : returnare de ambalaje, fictiv, iar contravaloarea in mod și-au însușit-o. S-au „ambalat“ însă prea tare și acum... sticlele „sparg“ (și e foarte bine!) în casetul lor. Rubrică redactată de: C. PETRE, NICOLAE NAZARIE, N. PIRVU