Drapelul Roşu, ianuarie 1971 (Anul 27, nr. 8078-8101)

1971-01-22 / nr. 8093

Una din problemele de prim interes, aduse in cadrul discuțiilor din adunările generale ale orga­nizațiilor U.T.C. de la uzina „T­ehnometal", din ultima vreme, a constituit-o integrarea produc­tivă a tinerilor in contextul sar­cinilor de plan ale noului an. O dezbatere în acest sens au avut, de exemplu, tinerii de la secția strungărie, pe tema realizării nor­melor de lucru. Cu această oca­zie, in mijlocul lor au fost pre­zenți șeful secției și maiștri, care le-au precizat, printre altele, noi­­le­ sarcini care revin întreprinde­rii și, respectiv, colectivului lor de muncă, în condițiile creșterii planului pe anul în curs cu circa 1Ș la sută față de 1970. Astfel, compara­tiv cu anul trecut, colectivul uzinei s-a angajat să realizeze in plus o producție globală în valoare de 5.000.000 lei, o creștere a producti­vității m­uncii cu 2.000 lei pe sala­riat, 500.000 lei mai multe economii la prețul de cost, 1.000.000 de lei la beneficii si 90 de tone la economii de metal. „In cadrul acestei perspective, tineretul nostru este angajat cu eforturi sporite. Totodată, orga­nizația U.T.C. își continuă si intensifică acțiunile de stimulare in rîndul membrilor săi“ — ne declara Nicolae Telescu, secretarul comitetului U.T.C. pe întreprin­dere. l­e­angă cele două cursuri de calificare la locul de muncă, pentru 60 de lăcătuși și țesători, sau cei 130 elevi ucenici, tinerii meseriași vor fi antrenați într-o serie de activități profesionale, menite a se ridica ștacheta pregă­tirii lor la locurile de muncă. Astfel pentru a li se crea o ima­gine cit mai clară a procesului de Producție, în mijlocul lor vor fi invitate să vorbească cadre din conducerea întreprinderii. Concursurile profesionale, la a­­proape toate organizațiile, se vor axa pe specificul meseriei și pe teme de calitate a produselor, de Protecție și disciplină a muncii. Intre criteriile de bază ale între­cerii „Cartea tehnică și produc­ția“, lansată între cele 8 organi­zații U.T.C. existente, cunoștin­țele tehnice ocupă, desigur, un punct esențial în cîntărirea rezul­tatelor finale. Totodată, propa­ganda tehnică va cuprinde servi­ciile de concepție printr-o serie de referate susținute în fața ingi­nerilor și tehnicienilor. Demon­strațiile practice la locul de mun­că vor viza îndeosebi pe elevii u­­cenici și pe cei mai proaspeți ca­lificați. Acțiunile dedicate aniversării semicentenarului Partidului Co­munist Român au darul, de ase­­­­menea, de a exemplifica prin re­zultate deosebite prezența tineri­lor în producție, ca și în viața de organizație, în perioada care ne desparte de cinstirea marelui eveniment. Printre acestea amin­tim un concurs „Cine știe ciștigăm cu lăcătușii, comepnția municipa­lă „Istoricul întreprinderilor și perspectivele lor de dezvoltare", un simpozion pe tem­a creării Partidului Comunist Român etc.­­ Toate aceste acțiuni ii antre­nează pe tinerii din uzină la o mai bună stăpînire a meseriei, la creșterea conștiinței lor profesio­nale și cetățenești, la devenirea lor ca oameni de bază ai procesu­lui productiv. La secția 1 mon­taj, i-am cunoscut pe lăcătușii Gheorghe Simon și Dumitru Go­­guț, lucrând împreună la un selec­tor Universal SU­A, ambii în pri­mii ani de meserie, ca absolvenți ai școlii profesionale. Ei fac parte dintr-o echipă de lucru cu colegi mai experimentați de la care, de­sigur, mai au încă de învățat, prezența lor însă a devenit o cer­titudine în cadrul colectivului și nu-i trădează decit obrajii ru­meni sau zîmbetul naiv că ei ar fi printre cei mai noi aici. Iliuță Truț și-a făcut ucenicia în echipa sa de acum, așa că, după absolvi­rea școlii profesionale și angajare, într-o lună de zile a reușit să se încadreze ritmului productiv. Per­fecționarea sa în viitor ține de dorința de a ajunge să execute piese după desen, eventual la o altă secție, de întreținere, unde consideră că-și poate valorifica pe deplin aptitudinile. In acest sens, urmează, la seral, Liceul in­dustrial de construcții civile. Pe strungarul Richard Dermen­­giu l-am găsit intr-un grup de e­­levi ucenici, discutînd despre te­me profesionale sau despre alte probleme legate de activitatea școlară a celor care-l împrejmu­­iau. Strungul îi îndemna la un schimb de cuvinte, dar le și amin­tea că timpii morți sînt necon­formi cu practica producției. In secțiile uzinei pot fi văzute șiruri întregi de tineri, la mașini, executînd neîntrerupt piese, preo­cupați în a-și realiza norma de lucru. Dintre ei cităm încă cîte­­va nume : Dumitru Groza, Gheor­ghe Vîrlan, Constantin Lebaci, Mihai Țimbotă, Ioan Lupulovici, Iosif Nemeht și alții, de diverse meserii, dar antrenați de același efort în munca de zi cu zi a în­deplinirii sarcinilor ce le revin. La întreprinderea „Electroba­­nat” am purtat o succintă discu­ție pe tema integrării productive a tinerilor absolvenți de școli pro­fesionale și a celorlalți tineri care se califică la locul de muncă cu to­varășul inginer șef Archerie Mar­cus. „Vin mulți tineri la noi în întreprindere — ne spunea din­ sul — pentru a face practică, pen­tru a se califica. Mulți dintre ei reușesc să se încadreze în echi­pele noastre sează, rămîn de lucru. Se anga­aici. Există însă între ei și dintre aceia care nu depun suficient interes pentru asimilarea meseriei, nu se matu­rizează în timpul cerut. Obținînd locuri de muncă după pregătirea de care dau dovadă, ei consideră că li se cuvine mai mult și, ca atare, încep pelegrinajul prin în­treprinderi. Chiar absolvenții școlilor pro­fesionale nu vin întotdeauna cu o pregătire corespunzătoare. Pen­tru că în timpul practicii numai cei care fac parte dintr-o echipă sunt antrenați în procesul produc­tiv — deși și aici sunt puși dese­ori să spele piese sau să efectueze alte lucrări ajutătoare — iar cei care sunt repartizați pe­­ngă muncitori, rareori ajung să lucre­ze cu mașina. Una dintre solu­țiile diminuării acestor minusuri în calificare ar fi înființarea de ateliere școală pe lângă întreprin­deri­. Referitor la activitatea pro­ductivă a tinerilor, Dumitru Ha­las, secretarul comitetului U.T.C. pe întreprindere, ne declara : „Anul acesta „Electrobanat" -ul împlinește 50 de ani de la înfiin­țare. Un motiv în plus pentru noi, tinerii, de a ne aduce un aport în plus la realizarea sarci­nilor de plan din acest an, între­prinderea se află încă într-un vast șantier de reorganizare și reconstrucție. In diferite secții ca : elemente galvanice, vopsito­rie, galvanizare, așchiere, s-au instalat utilaje noi, ceea ce ne-a determinat să recurgem la mai multe demonstrații practice la locurile de muncă. De asemenea, vom iniția concursuri profesio­nale în secțiile mase plastice, ele­mente, dulii, montaj­ auto și cor­puri de iluminat fluorescent. Faza de masă a olimpiadei strungarilor a fost lansată între tinerii de la sculărie, așchiere și mecanizări. Trofeele pentru „Cel mai bun lăcătuș“ și „Cel mai bun inovator“ vor constitui alte în­treceri între tinerii noștrii. In special, la cea din urmă, nu vrem să ne dezmințirm­ rezultatul fru­­mos de anul trecut, în sensul că, dintr-o valoare de peste 5.000.000 lei, obți­nute prin inovații, circa 2.000.000 lei au revenit contribu­ției tinerilor inova­tori, cum ar fi ingi­nerii Liviu Popa, Ladislau Oberst și Alarcei Tripa“. La fabrica de cor­­puri de iluminat sau la sectorul 11, al în­­prinderii, sarcinile de plan pe lu­na ianuarie au fost realizate pînă pe data de 14, în proporție de 44 la sută. Secția corpuri de iluminat fluo­rescent, de exemplu, produce pen­tru export 70 la sută din produse. Aici își desfășoară activitatea peste 30 de tinere, printre care Ecaterina Hencz, Silvia Cotarcă, Monica Anca, Valentina Oancea și altele, angrenate în permanență în realizarea de produse de bună calitate, alături de tînărul maistru Nicolae Cemenescu. La secția sculărie, unde se fac reparații importante se cere o ca­lificare deosebită, obținută, desi­gur, și printr-o experiență de cel puțin cîțiva ani. Victor.. Biro, Romulus Andraș, Iosif Redl, Va­sile Onița, Ionel Popa, Viorel Belengean sunt cîțiva dintre tine­rii care îndeplinesc această cerin­ță prin execuții de precizie mili­metrică. Două întreprinderi cu profil diferit, două întreprinderi cu un număr mare de tineri în procesul productiv. Colectivele lor au de­marat în noul an sub auspicii bune, organizațiile lor de tineret au început să-și materializeze unele dintre acțiunile programa­te, pentru a căror bună calitate există o unitate de măsură pre­cisă : eficiența productivă a tine­rilor, aportul lor creator, marele efort pe care întreg poporul 1l depune pentru ridicarea econo­mică a patriei. ION JURCA ROVINA APORT CREATOR AL TINERILOR MUNCITORI VINERI. 22 IANUARIE 10,00—11,30 pentru lucrătorii Emisiuni-lecții din agricul­tură. Creșterea păsărilor pentru producția de carne. 17,00 Des­chiderea emisiunii. Teleșcoală : Fizică — cl. a XII-a : Măsuri e­­lectrice (11). Emisiune destinată metodelor de măsurare a rezis­tențelor. Istorie — cl. a VIII-a —XII-a­­ Unirea Principatelor Române. Matematică — cl. XII-a : Integrala. 18,00 Căminul.­­ Reportaj la Uzinele „Electro­nica" — noutăți în 1971. Anche­ta „Televizorul și familia“. Ci­mem­e și recunoștință. Sfatul medicului. Moment vesel. 18,50 România '71. Azi — Județul Ba­cău. 19,20 1001 de seri — emi­siune pentru cei mici. 19.30 Te­lejurnalul de seară. 20.00 Tra­gerea Loto. 20,15 Film artistic: „Un cuib de nobili“ — produc­ție a studiourilor Mosfilm. 22.00 Panoramic științific. 22,40 Te­lejurnalul de noapte. „Central“, etajul VI­­ 49; Rețineți! Muzică — Dans de la orete 17-22­­ Restaurantul Dublarea producției de mobilă In perioada planului cincinal 1906—1970, producția de mobilă țării noastre s-a dublat, lărgindu-și a totodată in mod considerabil no­menclatorul. Ca atare, populația a putut beneficia de cantități spo­rite de mobilă. Concomitent in­dustria românească de prelucrarea lemnului a exportat, totodată an de an, un volum sporit de mobilă cu un grad ridicat de industrializare. Comparativ cu 1965, in cursul anu­lui trecut, întreprinderile „Tehno­­forestexport“, „Ilexim" și „Icecoop“ care comercializează pe piața externă produse livrate de ma­rile unități ale industriei lemnului, de întreprinderile de industrie lo­cală și de unitățile cooperației meș­teșugărești, au livrat la export cu circa 80 la sută mai multă mobi­lă. In prezent, aproximativ o trei­me din producția târli este destina­tă exportului. Ca urmare, Româ­nia se situează în acest domeniu pe locul al nouălea între țările eu­ropene exportatoare. Produsele din lemn realizate de industria noastră se bucură de o bună apreciere în 35 de țări de pe toate continentele. După U.R.S.S., care achiziționează cea mai mare parte a exporturilor ro­mânești, România este cotată doilea furnizor de mobilă pe piețe­al­­e Angliei. In Țările de Jos sunt livrate 50 de tipuri de mobilă di­ferită; in Austria este solicitată, îndeosebi, mobila stil; parteneri din R.F. a Germaniei cumpăra diverse tipuri de mobilă și mobilier pen­tru bucătării, case din prefabrica­te pentru turism, iar parteneri din Canada și S.U.A. solicită, cu prio­ritate, scaune de diverse tipuri. Pentru a satisface cererile clien­ților externi, industria românească de specialitate pregătește in mari combinate si fabrici specializate din București, Tîrgu Mureș, Tîrgu Jiu, Cluj, Brașov noi tipuri de mo­bilă, conforme modelelor cerute frecvent pe piața mondială. I — DRAPELUL ROȘU-8.093 O formație prestigioasă de teatru amator In cei șapte ani de activitate, for­mația de de pe lingă teatru, Casa armatei Timișoara, a recoltat un pal­mares demn de o echipă dăruită din plin artei scenice. Animată de în­suși „sufletul aces­tei formații“, lt. col. dr. Victor Gorșco­­văț, scenic și îndrumată competent de regizorul Emil Giosan, ea a înscris în repertoriul ani­lor, din 1963 în­coace, piese de prestigiu ca : „Fe­bre“ de Horia Lo­­vinescu, „Titanic vals" de Tudor Mușatescu, „Io­­i Mircea Voievod" de Dan Tărchilă, „Procurorul" de John Bradley și „Cu cine mă bat" de Aurel Sorin, ultima premieră care a văzut lumi­na rampei în sala Teatrului maghiar­­german, zilele tre­cute. Trebuie remarcat de la început fap­tul că, artistică la reușita a atîtor spectacole, și-au adus din plin apor­tul și entuziasmul lor creator și unii actori profesioniști, cu o experiență de-o viață, ca ma­estrul emerit Vasi­le Crețoiu, sau ta­lente de veritabili actori, ridicați de însăși formația de teatru a Casei ar­matei, ca lt. col. dr. Ionel Moga, care a debutat și ca autor dramatic al forma­ției, maior Con­stantin Comșa, că­pitan Dionisie Ma­­reș, lt. maj. Dragoș Pruteanu, tînăra profesoară Emilia Buzescu, sau entu­ziastul instructor artistic lt. Crișovan I­ eca. Orientată atent și multilateral de în­drumătorii săi ar­tistici, privind cu seriozitate și dă­ruire artistică me­nirea sa complexă de animatoare in domeniul teatrului amator, formația Casei armatei Ti­mișoara iși va în­scrie fără îndoială și în anii viitori noi și frumoase succese în reperto­riul său teatral. 1. A. Imagine din spectacolul cu piesa lui Aurel Sorin: „Cu cine mă bat?". VINERI, 22 IANUARIE I—I Opera de stat : NORMA (19,30) ; CINEMATOGRAFE I—I Modern : tN GHIARELE INVIZIBILE ALE Dr. 31 ABUSE (8, 14,30, 16,45, 19, 21) ; □ Arta : RAZ­B­U­N­A­R­E­A SFI­NTULUI (9, 11, 14,30, 16,45, 19, 21); □ Parc : FANTASME (10, 14, 16, 18, 20) □ Studio : IN ARȘIȚA NOP­ȚII (11, 13, 17, 19, 21)­­—I Melodia : ACEASTA MEIE (11, 15, 17, 19, 21) ; U­­CARNAVALULUI (9); I~i Victoria TIFFANY ME­MORANDUM (10, 14, 16, 18, 20) I—I Muncitoresc — Fratelia : ADIO, TEXAS (15, 17, 19) I—I Steaua roșie — Mehala : CASTELUL CONDAMNAȚI­LOR (13, 1", 19) I—I Muncitoresc — Freidorf : PICIOARE LUNGI, DEGETE LUNGI (17, 19) LUGOJ I—I 23 August : V­AGABON­DUL □ Victoria : ÎNTOARCEREA DR. MARULE BUZIAȘ r~1 Dinamo : CAZUL GENTULUI GRI­ȘA SÎNNICOLAUL MARE □ Arta : PĂSĂRILE JIMBOLIA □ Flacăra : DE ȘAPTE ORI ȘAPTE I—I 30 Decembrie : FEMEIA ÎNDARATNICA DETA □ Parc : ARGOMAN SE­PERD! A BOL ICUL FE­ALE SER­ □ J JJLS3 TIMPUL PROBABIL PEN­TRU 22 IANUARIE 1971 : Vre­me schimbătoare cu cerul noros. Local vor cădea ploi slabe, in munți lapoviță și ninsoare. Vin­­tul va sufla moderat cu inten­sificări locale din sud și sud­­vest. Temperatura staționară , minimele, noaptea, vor fi cu­prinse intre minus 3 și plus 3 grade, iar maximele, ziua între 6 și 11 grade. Local mai ridi­cate. PENTRU 23 și 24 IANUARIE : Vreme favorabilă precipitațiilor temporare. Temperatura stațio­nară și în ușoară scădere la sfîrșitul intervalului. PENTRU REGIUNEA DE MUNTE : Vreme schimbătoare, cu cerul noros. Temporar vor cădea precipitații sub formă de lapoviță și ninsoare. Tempera­tura staționară. La ora indicată in „mers" (dar calculată după radio și nu după a­­cele uriașului ceas electric de pe pe­ron), trenul se pune în mișcare. Pî­nă si ajungă la Sinnicolaul (61 kilometri pe calea ferată) Mare, și scurg mai bine de două ore. Cu gîndul la navetiștii care-și iro­sesc zilnic timpul pe această distan­ță — intr-o viteză demnă de amin­tirea primelor locomotive cu a­­buri — ne instalăm în remorca 82.543 a automotorului nr. 2.681, cu porni­rea din stația C.F.R. Gara de nord Timișoara la ora 7,53. Afară, tem­peratura coborîse cu citeva grade sub zero, în vagon, termometrul de ca­meră invitat ca participant la vo­iaj, indica plus 10. Nu e câtuși de puțin confortabil să călătorești cu paltonul pe umeri, cu fularul la git și cu pălăria pe cap, preț de atîta vreme. Obosit după o raită pentru controlul biletelor, conductorul se așază citeva minute pe bancă. Să îndrăznim ? îndrăznim . — E cam frig astăzi. — E... — Dar nici aici, în vagon, nu s-ar zice că te topești de căldură. — Ași — Nu ați putea să manevrați ce­va pe la sistemul de încălzire ? — Ce să manevrez ! Se întoarse plictisit cu spatele. I clar. Așa cum ne scrisese și cititoru Damian Nedelcu din Sînnicolaul Mare, pe distanța respectivă, trenu­rile de călători aduc mai degrabă cu niște vagoane frigorifice. Căci da­că la automotoare vagoanele motor posedă o bună instalație de încălzi­re, la remorcă, lucrurile stau invers. Iată, totodată, și explicația luptelor greco-romane ce se dispută de regulă iarna între pasageri, la urcarea în vagoane. Nici n-apucă bine să se dea jos din motor cei ce coboară, fiindcă cei ce urcă și năvălesc pe scări. Record­manii — răsplătiți deocamdată doar prin obținerea unui loc mai confor­tabil — ar trebui urmăriți, depistați, promovați prin asociațiile sportive. Fiindcă, omisesm să specificăm, scă­rile la care ne refeream mai sus sunt de obicei acoperite cu un strat de gheață și, culmea, este că pornesc astfel la drum chiar din stația de formare ! In gară la Sinnicolaul Ata­re am făcut cunoștință cu doi oa­meni necăjiți: Mihai Toth și Carol Siklodi. Urmaseră aici un curs a­­gricol, iar acum se întorceau spre casă, la Tormac. — Vă rog, două bilete pînă Tormac, ceruse Siklodi, cînd îi re­la­nise rîndul la casă. —­ Pentru Tormac nu mai am bi­­­ etc, replicase casierul Orz A. Gheor­­ghe, vă dau pînă la Timișoara și de­­ colo luați in continuare. — Nu puteți completa două foi b­anco ? Orz A. Gheorghe își vira nasul prin geam ca să-l vadă mai bine pe Îndrăzneț. — Dumneata nu-ți dai seama că mai am și altceva de făcut decit să completez un bianco 7 Dacă cei doi membri cooperatori din Tormac s-ar fi prezentat abia cu cinci minute înaintea plecării, sau dacă la casă ar fi așteptat un public numeros, l-am fi înțeles oa­recum pe neclintitul casier. Dar pi­na să plece trenul mai era o jumă­tate bună de ora, iar autobuzul lo­cal făcuse abia prima cursă centru­­gară, în vederea automotorului de ora 16,45. Nu e pentru prima oară cind a­­vem prilejul să constatăm refuzul de a completa bilete bianco, operația necesitînd căutarea distanței în mer­sul trenurilor și calcularea prețului, insă pe timp de iarnă, gestul unei astfel de casieri de a pune inutil oa­menii pe drumuri este și mai con­damnabil. Grija față de călători — aceasta ar trebui să constituie pretutindeni deviza personalului de serviciu din Regionala C.F.R. Timișoara. Este întru totul așa . Cu un prilej ante­rior, ziarul nostru amintise că, in sălile de așteptare, clasele I—II ale gării timișorene, caloriferele stau reci cea mai mare parte a zilei. Si­tuația nu s-a schimbat câ­uși de pu­țin după critica adusă prin presă, iar explicațiile conducerii de stație sunt următoarele: „instalația de încălzi­re centrală deservește nu numai să­lile de așteptare, ci și birourile. Or, in birouri, s-ar face zăpușală dacă am furniza tot timpul căldură“. Ni­mic mai adevărat ! Dar oare atunci cînd s-a adoptat soluția actuală, nu s-a gindit nimeni că in sala de aș­teptare domnește un du-te-vino ne­întrerupt, iar ușa stă veșnic deschi­să ?! Alte observații privesc peroanele. Dacă la liniile principale, peronul este permanent degajat de gheață și zăpadă, la locul rezervat motoare­lor, situația se schimbă. Aici, stra­turile succesive de gheață au ajuns pe alocuri să depășească 20 cm. gro­sime. Amintiți-vă ceea ce spuneam mai sus cu privire la aglomerația de la îmbarcare și veți vedea ci nu e de loc ușor să ocupi un loc confor­tabil, la căldură. Au mai rămas 20 de minute pînă ce impiegatul urmează să dea semnalu de pornire pentru personalul 1.006, Timișoara — București. Parcurgem garnitura, intrînd din compartiment in compartiment. In vagonul ,de cla­sa I-a, pasagerii din ziua respectivă vor regreta desigur ca au mai plătit diferența de clasă : în patru din cele șase compartimente, instalațiile de încălzire sunt defecte și se mane­vrează greu. De la ora 5:44 dimineața (14.01 garnitura se aflase în revizia de vagoane, ne declară șeful de tură Teodor Popa și lăcătușul de revizie Gh. Bărbătei, între noi fie vorba, prea puțin afectați de defectul con­statat. Și dacă ar fi singurul caz în care revizia de vagoane rămîne deficitară in­ ceea ce privește con­fortul ! In data de 8 ianuarie, rapidul 16 a plecat din Timișoara cu o întîrzie­­re apreciabilă : abia cu 10 minute înainte de ora pornirii, se observase că unul din vagoane era frînat osii. Pe liniile principale, unde per­la­sonalul de bord a fost întărit cu așa-numiți „șefi de tren“, aceștia nu veghează la respectarea condițiilor de călătorie . in data de 8 ianuarie acceleratul 122 a circulat pînă aproa­pe de Turnu Severin cu ușile des­chise. Ca să nu mai vorbim de fap­tul că pasagerul care aprinde țigara in vagoanele marcate cu avertizorul „nefumători", este lăsat s-o deguste pînă la capăt. Vorbind de condițiile de călăto­rie, multe ar fi de spus. Dar să mai lăsăm unele lucruri și pe altă dată. Coborim din motorul accele­rat nr. 161 Caransebeș—Timișoara, fiind literalmente asaltați de călă­torii care așteaptă o nouă cursă a garniturii și ne îndreptăm spre ie­șire, secundați de invariabilul, mo­notonul și inutilul „biletele, vă rog, prezentați biletele IV"... Cine vrea se prezintă, cine n-are chef, nu! Portarul își face mai departe dato­ria, așa cum o vede el , să-și mor­măie stereotip apelul. Se pare că tovarășii din conducerea stației obstinează să nu ia în seamă o în­să semnată sursă de venituri, aceea ce ezul­ă din perceperea taxei pentru staționarea pe peron. Așa se face că pe peron, în afară de pasageri, întilnești o lume foarte pestriță, însoțitori și pierde-vară, hoți de buzunare și negustori am­bulanți cu și fără autorizație. Ca și cînd n-ar fi destul că prin stația C.F.R. Gara de nord se scurg zilnic, in medie, 60.000 de călători... M. SIRCA ASCULTIND, IARNA, PE TEREN... GLASUL ROȚILOR DE TREN contraste cotidiene „Umbre“ pe str. Soarelui Contrar denumirii, str. Soare­lui din cartierul­­ Timișoara, și alte căi de acces din apropiere (str. Școlii, Șt.­­ Iosif etc.) sunt foarte des „întunecate“ de neglijen­ța unor lucrători de la I.G.C.T., care „uită“ de multe ori să ri­dice gunoiul menajer. Așa se face că la imobilul nr. 2 de pe str. Soarelui, de exemplu, cele opt bidoane și alți cîțiva recipienți devin foarte des neîncăpătoare și se transformă în mormane de ... gunoi. Nu s-ar putea mai multă... lumină ? A uitat să elibereze bilete Șoferul Lazăr László, angajat la Autobaza T.A. Timișoara, cir­­culînd pe traseul Timișoara — Dragșina cu autobuzul de călă­tori nr. de circulație 31 TM 296 și­ a format un „stil de muncă“ propriu. Deși încasează costul bi­letelor de la călători „scapă din vedere“ să le elibereze biletele cu­venite. Și-a adus aminte abia du­pă ce pe autobuz s-a efectuat un control inopinat de organele de miliție care au constatat și un plus de 119,50 lei. Pe lângă tri­miterea sa în judecată pentru de­lapidare, autobaza „a uitat“ să-l mai trimită în cursă pe Lazăr László. Minusuri cu... ciocolată Un consumator s-a dus la ma­gazinul alimentar de pe br. „Vic­toriei“ din Timișoara de unde a cumpărat patru cutii cu ciocola­tă : „Zece sticluțe de ciocolată umplute cu coniac". Spera, deci, să aibă 40. Dar, surpriză. Din prima, lipsea o bucată. „Poate a fost o greșeală“, și-a zis, liniștit. Mai apoi s-a convins că și ce­lelalte sînt vitregite de cîte o... sticlă. Misterul unor asemenea minusuri e mai puțin... dulce : a greșit la „numărătoare“ producă­torul — adică fabrica „Kandia“, —­­ sau vînzătorii au făcut­ prea dese inventare . Chiar dacă au ieșit „bine“ nu trebuiau udate ! Pierde-vară, in plină iarnă Pină nu demult, doi tineri, Spi­rea Cernevschi și Adrian Lința puteau fi văzuți zilnic pe bule­vardele Timișoarei. Își „omorau“ timpul cu plimbări inutile, acos­tau anumite persoane, făceau scandal. Intr-un cuvînt, ignorau orice activitate și pe cei care o practică în mod onest. Tot din lipsă de... ocupație alți doi „ași", Aurel Ionașcu și Vic­tor Ebling au comis unele acte de „bravură“ neindicate; într-o sea­ră, l-au atacat pe Ioan Niculae­­vici, căruia i-au luat actele și 650 de lei. Sfatul pe care-l dăm unor ase­menea specimene nu poate fi decit unul părintesc : munca cinstită o­­norează ! De ce n-o preferați ! Pînă la... 31 Inginerul Pavel Nicoară, din Timișoara s-a adresat cooperativei de producție meșteșugărească „Di­namo“ solicitînd repararea unei mașini. Aceasta, încă la 12 sep­tembrie 1969. La atelierul din str. Bicaz nr. 8 s-au făcut reparații de mîntuiala și omul a întocmit reclamația cu­venită. I se răspunde în scris, cu adresa nr. 6.125, din 6 august 1970, că are dreptate și că mașina va fi gata în prima jumătate a trimestrului IV 1970. A trecut și cealaltă jumătate a trimestrului dar reparațiile nu s-au terminat. Tot în scris, unită­ții nr. VII/3 i se comunică : „se va introduce mașina imediat in lucru, iar pină la 31 ianuarie a.c. se va termina si se va chema clientul la recepție". Să spere ce­tățeanul intr-o asemenea... invita­ție 7 Joc (valoros!) cu ambalaje Cooperativele de consum din­ Gătaia și Liebling au fost păgu­bite cu suma de aproape 350.000 de lei. Autorii — in număr de 13 — sînt foști angajați care și-au dat, pînă la urmă, arama pe față. Printre ei, Sabin O­ană, Iosif Szerian, Viorica Ciupa, Ioan Stoi­ciu, Dumitru Apostol. Au utilizat o metodă clasica : returnare de ambalaje, fictiv, iar contravaloarea in mod și-au însușit-o. S-au „ambalat“ însă prea tare și acum... sticlele „sparg“ (și e foarte bine!) în ca­se­tul lor. Rubrică redactată de: C. PETRE, NICOLAE NAZARIE, N. PIRVU

Next