Dreptatea, ianuarie 1928 (Anul 2, nr. 64-87)

1928-01-14 / nr. 74

Mm. 74 • ®Sâmbătă 14 ianuarie 1S184 PAGINI— 3 LEI Un an t0 luni 3 luni N ȚARA • • • • • • • • • ® ,1000 , 500 250 A ft? £ N DUBLU m STRĂINĂTATE T E* mpm Un an 0 luni 3 lun! PEE8H S SATE«) ■ « ‚ • 75u • • ‡ • 376 •al, âOO REDACȚIA Si ADMINISTRAȚIA: i3 U O U R £ S T Calea Victoriei 78, Etaj. 1 TELEFON No. 38/1tO ANUNCIURI COMERCIALE S« primase dl rac! la Ad-tia Zlaru'u!. şi la oata agenţiile de publicitate din îarft 3 LEI —»WH u hu uorjff « avim/e la yuvus­u pe cutare sau pe cutare, d^readucem însăşi ţara la putere, să simtă că nu^ai are frâul în gură, cătuşe la mâini şi lanţuri la jecioare şi aşa să se simtă dela sat până sus la guvernul ţării. I. Mihalache Din discursul ţinut la Piteşti. luptele de -­ol „Viitorul“ turbează. Vizitele fruntaşilor noştri în străinăta­te au turburat sufletul d-lui­­Vintilă Brătianu. ,,Trădare, de li trei ori trădare — scrie oficio­sul liberal. — In loc de luptă­­politică internă şi parlamenta­ră, naţional-ţărăniştii se­ a­­d­resează străinătăţii şi compro­mit împrumutul“. iî Aşa să fie ? II Ce înţeleg liberalii prin lup­­t,xă parlamentară ? Luptă, în­­­parlamentul generalului Davi­­idoglu ? Va să zică întâi alegeri ?Siluite, bătăi, schingiuiri, fur­turi de urne, toate hoţiile şi­­toate banditismele unui regim inconştient şi apoi luptă ,,civi­lizată“ ca la Westminster, în­­tr'un parlament de sus şi până ţifos falsificat ? E prea comod. Prea ,,englezesc”. .. Sau poate s-ar mulţumi, libe­ral­ii cu o luptă internă, în faţa ţarei ? Dar această luptă am câştigat-o, cu vârf şi îndesat De opt ani de zile nimeni nu se­­mai îndoeşte azi de uriaşa po­pularitate a partidului naţio­­nn­al-ţărănesc. Şi deoarece aceas­tă popularitate latentă nu e su­ficientă, vom trece foarte cu­rând la o luptă internă mai fer­icinte, punând popularitatea noastră în cumpăna unor re­zultate imediate şi defintive. Faţă de străinătate nu du­­­cem­ nici o luptă. Ne silim doar ■*— şi aceasta e de a noastră da­torie — să risipim confuzia pro­vocată de liberali şi să limpe­zim, faţă de toată lumea, ade­vărata situaţie din România. |î Iată care e această situaţie: f DE OPT ANI CÂRMUEŞTE ÎMPOTRIVA VOINŢEI ŢAREI PARTIDUL LIBERAL. POLI­TICA LUI CONSTANTA E: NICI COLABORARE, NICI IM­­PRUMUT. TOTUL PRIN NOI flNŞINE ŞI PENTRU NOI IN­SINE. ţ Această politică duce la a­­dânci nemulţumiri politice, la tun deplin faliment economic­­iPartidul liberal, urât şi dispre­ţuit de o ţară întreagă nu se ■«nai menţine d­ecât prin, presti­giul personal al şefului său şi jprin protecţia regală. ■­ Cei doi sprijinitori dispar. O elementară cuminţenie, un ele­mentar patriotism impun par­tidului sleit şi falit să demisio­neze. :. D. Vintilă Brătianu rămâne ţia putere. Pentru a salva pute­rea e gata la ori­ce compromis. — la ori­ce capitulare. Propune­m.© colaborare. E refuzat. Cere, «peste hotare un împrumut Ac­ceptă ori­ce schimbare de doc­trină şi de credinţă, acceptă [tori­ce condiţii şi pretenţii stră­­ine numai să capete un PRE­TEXT pentru a-şi prelungi­­cârmuirea. Dacă împrumutul nu va reu­şi, d. Vintilă Brătianu va arunc [ea vina pe „uneltirile” opoziţiei, fel DOAR E ŞTIUT, DE O LU- faîE ÎNTREAGA, CA DE OPT FANI DE ZILE, ACEST OM SI­NISTRU IMPEDICA ORI­CE­­POSIBILITATE DE ÎMPRU­MUT EXTERN, ŞI DISTRUGE PRIN TOATE MIJLOACELE CREDITUL ŢAREI IN AFARA Dar până ori, avea nevoe de împrumut numai ţara. Azi are nevoe de el partidul liberal. Şi peste noapte s-au schimbat toa­te noţiunile de bine şi rău, de patriotism şi de trădare. Faţă de această luptă dispe­rată a unui naufragiat, ca să se agaţe de o scândură de salvare, »partidul naţional-ţărănesc, con­ştient de forţa sa, încrezător în ■puterile de viaţă şi de refacere a poporului românesc, păstrea­­­ză neclintită, credinţa lui poli­tică : ROMANIA ARE NEVOE "Numai­decât, de un gu­­­ERN TARE ŞI POPULAR DE­­UN PARLAMENT ALES ’ IN­­DEPLINA LIBERTATE, DE­CJUN REGIM POLITIC SPRIJI­NIT PE LEGE ŞI PE MASE­LE POPULARE. PRIMA ÎN­DATORIRE A UNUI ASEME­NEA REGIM ESTE REFACE­REA FINANŢELOR ŞI A GOS­PODARIEI NAŢIONALE. Nu insă ca la expedient de ultima oră, ca o încercare disperată de salvare a unui partid compro­­nus. Ci ca o muncă serioasă­ ,bine chibzuită, pe baza unui in­tens program de refacere şi de .normalizare politic şi econo­mic. Iată adevărul. E simplu. — O fi nici datoria, nici patriotia .unul nu ne pot.împedica să-l Spunem ori cui şi ori unde. în iţară sî in străină­tate. partid străinătatea Nu suntem împotriva unui împrumut dimpotrivă. De ani de zile, cerem cu stăruinţă re­facerea creditului nostru în străinătate. Suntem însă împotriva pre­­lungirei nefastului regim libe­ral, ori care ar fi pretextul ce s-ar invoca. Ştim că ţara nu va răsufla decât în ceasul în care va scăpa de liberali. Şi ceasul acesta va suma cât mai degra­bă,—de aceasta avem noi grije. BAIA Domnul T. T. ,„ deputat liberali citând fragm­en­tat in HAurora" frate din moţiunea cetăţenilor din Alba­­stru, lasă să să creadă că aceştia sunt indignaţi de faptul că d-rul Lupu face in fiecare zi o baie de jumătate oră lVu, iubite Tetebe ! Şeful mătdluîU poate tă facă şi două ore pe ti bae. Lucrul ne este perfect indiferent, CelafenU nuM cer decăt un singur lucru: să facă baia la o oră mai ma­tinală și nu la li, când ar trebui să fie de mult la Muncă fi la... muncăI DUSUL D-rul Lupu se îmbăiata zilnic. E probabil, singurul punct comun între d-sa şi mine, l-aşi propune insă ceva mai eficace decât baia, duşul. CE FEL DE BAE ! Băile sunt de multe feluri: băi de mare, băi de aburit băi de putină, băi * de nămol, băi de soare, băi de,„­ele, ele. Toată lumea e curioasă să file: ce fel de bae face zilnic d-rul Lupu? Judecând după intensa muncă In­telectuală pe care o d­epune, pariez că face băi de... şezut ! POHOD­NA SIBIU ! „Au ora", foarte înduioşată de soarta fruntaşilor opoziţiei excluşi din partidul comunist, comentează deportarea lor în Siberia. „... s’au înscăunat la putere, au stăpânit şi-acum li se despart căile..." Şi deci: „pohod na Sibir” ! Dar tote „Aurora“ adaogă: „Marea istorie a noastră că la fel s au petrecut lucrurile şi alt­un­­deva". S’au petrecut la fel, şi la fel se vor mai petrece­.. Şi mâine-poimâine, îl vom vedea şi pe d-rul Lupu ,.pohod na... Spa­­ţii”­l ION JEAPA D. Emandi despre înarmările Ungariei BELGRAD 12. (Rador). — Minis­trul României, d. Emandi a făcut ziarului ,,Politika" următoarele de­claratiiml: „Chestiunea Înarmărilor Unga­riei continuă să facă obiectul cerce­tărilor din p­artea guvernelor Micei Inţelegeri, întrucât guvernul polon a desminţit categorie insuiliare şt prezentată de Ungaria, pot spune că s'a stabilit acum că Ungaria se Înarmează, călcând dispoziţiunile tratatului de pace. Guvernul un­gar a dovedit astfel că suprima­rea comisianei de control militar fusese prematură şi că rezervele Mi cei Înţelegeri erau îndreptăţite. E de prisos să subliniez că intra băr­baţii de Stat al Micei Înţelegeri dom­neşte acordul cel mai desăvârşit şi o perfectă unitate de vederi. Condu­catorii Micei Antante vor şti să gă­sească şi de data aceasta soluţia me­nită să Împiedice orice atingere a păcol". Procesul . ruhii „Dreitatea“! strategul politic Profesorul universitar de la Cluj N. Ghiulea dat în judecată f¥ii«r­isSe**eile «le instrucţie şi interne nu informat ziarele că, d. N. Ghiulea, profesor la Universitatea din Cin» a fost dat in judecata consiliului perma­nent pentru ideile exprimate in articolul DICTATO­RUL, semnat de d-sa si publicat in No. 12 al UBEP­­TATM din 30 SîvviG'xsh'-îe SS27. Procedura a cetera încet, resitnoaș&em, întru cât noi am vrut ca procesul să vie cât mai curând *un d­csfeEferî, fiindcă vcssrea să dăm acestui proces toată amploarea cuvenită. Un proces de idei, v*»r recunoaşte mulţi, pasio­­r*ează mal decât sin ijssifjar ptr­eces de asasinat sau decât chiar enormele furturi săvârşite la mi­­en­denii de instrucţie cu ocazia clădirilor şcolare. Pasionează mai mult chiar decât incuria şi deban­dada dela minssterul de instrucţie, sau decât între­gul cuib de bondari din acelaşi minister. Un proces de idei este mai interesant şi decât senzaţionala descoperire a jafului în averea statu­lui făptuit de către subalternul d-lei Duca, Fălco­­ianu­ de la Monitorul Oficial sau decât distribuţia fondurilor secrete studenţilor trimişi de consorfiul Duca-Angelescu in Italia* Procesele de idei răscolesc toate pasiunile şi deşteaptă conştiinţele în letargie. t n * - j r- • r • *■ - * - DICTATORUL de M. GHIULEA »mtasnuw^, , |m„|„|| „ , , m»,,, |t, || ||| ||||||||H" II HM III 11 (Continuare în pag. H-a) Liartare şi Prostituţie de DISIROS Intr-o şedinţă a 1, Primar Consiliului Comunal. Primarul a adus dis­cuţie şi felul cum sunt tratate prostituatele în spitale, dar lu­crul acesta nu l-a făcut din uma­nitarism sau în scopul de a re­media, ci pentru a plăti o poli­ţă conducătorului actual al Efo­riei. Chestia odată lansată, dis­­cuţia a rămas deschisă şi mentă niţică consideraţie fiind în le­gătură cu pericolul veneric şi toate consecinţele acestuia, care au înrâurire mai cu seama asu­­pra natalităţei. Chiar în aceiaşi şedinţă a con­siliului s’a emis părerea’idealis­tă de a se respecta „libertatea individuală“ deopotrivă la fe­mei şi la bărbaţi. Prin libertate individuală s-a înţeles în a­­ceas­­ă chestie libertatea actelor şi chiar traficarea propriului corp fără ca legile administra­tive ale apcietăţei să aibă drep­tul de a interveni sau a pune restricţii. Noţiunea de libertate ca şi a­­ceia de adevăr sunt idei gene­rale, iar filosofii şi artiştii au avut adesea părei contrarii asu­pra lor. Noi nu le putem apre­cia de­cât când sunt relative şi de aceea e rămii... celebră între­barea lu­ Pontius Pillatus adre­sată lui Christos . ..Quid est ve­rum?“ La fel am putea pune şi noi persoanei din Consiliu între­barca : Ce este libertatea ? Adevărul se poate compara cu lumina, care dacă e prea in­tensă împiedică vederea, ba chiar orbeşte cum face soarele cu acela care-l priveşte, la fel e cu libertatea care nu mai este percepută dacă nu există ba­riere sau opunere. Adevărul şi libertatea au nevoie să fie pro­porţionate cu lumina ca să poa­tă fi înţelese şi deci utile. Jean Jaques Rousseau când a văzut numai barierele a scria: „L'hom­me ec' né lien et partout il est dans les fers“ dar chiar în urmă­toarele rânduri ale primului ca­pitol din contractul social, recu­noaşte legăturile şi obligaţiile sociale care nu pot fi de­cât re­ciproca şi mărginesc deci liber­tatea individuală. Una din cele mai reuşite re­prezentări plastice ale liber­­tăţei e a lui Rude pa arcul de triumf din Paris . Libertatea cuirasată în bronz strigă: „Aux armes, citoyensi“ şi ţine în dreapta sabia întinsa spre ina­mic, iar cu stânga chiamă pe toţi fii curagioşi ai patriei sub aripele ei. Libertatea după con­cepţia artistului e o stare dina­mică, o luptă şi nu una statică sau un privilegiu. Rodin a fo­st de părere că şi Victoria de la Samotrake ar reprezenta liber­tatea . In societate libertăţile au fost, sunt şi vor fi relative; prin dinamismul lor îşi vor mări sfe­ra, dar cu toate acestea adevă­rul proverbului latin : ,,Quid li­ed, Joui ron licet ’­­vi“ va cA::Şi tot atâta timp ca şi societatea. Care părinte permite copiilor lui­ ceia ce permite unui adult? Poate atunci permite societatea membrilor ei minori sub un ra­port oare care să-şi facă rău lor in­sişi sau altor membrii ?. Acesta este punctul de ple­care al libertăţilor unei socie­tăţi şi numai din punctul acesta de vedere se poate discuta liber­tate­a practicărei prostituţiei. In New-York medicul şef al ora­şului a făcut şi examenul min­tal al prostituatelor şi a consta­tat că aproximativ 80% din ele nu erau normale (degenerate, cretine, întârziate etc.) şi a­­tunci se mai poate acorda ca un privilegiu libertatea practicei lor, când aceasta e dăunătoare celorlalţi membri ?! „Liga Drepturilor Omului“ a fost de altă păreri şi punându­­se în fruntea campaniei aboli­ţioniste a avut câştig de cauză mai cu seamă în Anglia unde a silit guvernul să retragă faimoa­sele ,contagions disease acts“ din 1866, care impuneau vizita sanitară a prostituatelor. Din punct de vedere pur juridic Li­ga Drepturilor Omului" a putut cât drept cuvânt să conteste le­galitatea, deciziile primarilor sau ale prefect?!­awo hops. eriau vizita medicală obligato­rie a practicarea lor şi interna­rea lor în spital la caz de boală. In anul 1905 această campanie atinse maximul intensităţei în Franţa şi cruciada dusă de ligă prin presă, conferinţe, broşuri produse agitaţie în public aşa în­cât prefecţii se văzură siliţi să renunţe la practica de până atunci şi afişară chiar în sala de aşteptare a poliţiei un aviz în care se anunţa, că vizita nu era obligatorie şi nici interna­rea în spital în caz de boală şi că puteau refuza şi una şi alta. Un afiş similar a fost pus şi în spitalele în care erau internate cele bolnave aducându-le la cu­noştinţă că nu mai erau obliga­te să fie îngrijite în spital şi că-l puteau părăsi ori­când. Gestul nesocotit al ligei care a condus această campanie con­siderată umanitară a avut ca ur­mare o încurajare de revoltă, căci multe prostituate refuzară să fie examinate, iar cele în curs de tratament reclamară dreptul lor de a părăsi spitalul şi numai puţine din cele înscri­se continuara să vină la vizitele infidicale. Rezultatul "I"" nu pu­tea fi altul de­cât creşterea m­bidităţei veneriene care pent oraşul Lyon a crescut de la 7 în 1904 la 16,4% în 1907. Mai mult numărul lor eres şi o dată cu el şi scandalul străzi şi pieţe, protestările ce­tenilor molestaţi curgeau la o lectură, iar negustorii cu etal­­uri reclamară că li s’a făcut­­ posibilă ocupaţia lor. Pentru sfârşi odată cu această stare­­ anarhie, prefectul Rhonah Charles Lutaud, a reunit o e­misie la care a invitat şi pe e­ducătorii Ligei Dreptului Om lui pentru a discuta măsurile a luat. In două şedinţe s’a stabi un acord tacit bazat pe nece­tatea imperioasă de a menţi ordinea pe străzi şi pentru salva starea sanitară. Experienţa oraşului Lyon suficientă pentru a da cel puţ­ie gândit acelora care reclar acordarea de libertăţi pentru cele persoane care nu ştiu să respecte şi care răpesc linişt­ii libertăţile altora, ba chiar fac rău sau le dăunează săiă­tatea fără să aibă nici un fel Prin el Însuşi... Un ziar anunţa că d. Vintilă Brătianu, — exasperat de încurcă­­turile interne şi externe, — nu se mai consultă acum cu nimeni, ci gândeşte prin el însuşi, plănuind să şi acţioneze pe aceiaşi cale. Primul ministru şi-a încruntat sprincenele, şi-a sburlit barba şi a început să mişte din creer. Această mişcare nu va da,­de­sigur, aceleaşi rezultate ca’n alte capete de premieri. Totuşi avem mai multă încredere in acţiunea ei solitară, decât într’o colaborare cu d. Stelian Popescu et Comp. Dar în minister nu-i numai nuanţa Stelian Popescu şi, mai presus de toate, există principiul răspunderii solidare a membrilor cabinetului. Miniștrii se vor trezi răspunză­tori de-un act, pe care îl vor afla din gazete. Vina nu-i a d-lui Vintilă Bră­tianu și, poate, nici a lui Ionel Brătianu (copiat de d. general A*­veresen), — ci vinovat este siste­mul personal de guvernământ. Regele avea încredere într'o persoană. Aceasta îşi alcătuia ca­binetul şi „făcea” alegerile. Şeful de guvern, în acest caz, n’are nici o obligaţie faţă de miniştri sau de Parlament, care nu se sprijinesc pe masele populare , ci exclusiv pe amabilitatea şefului. Cabinetul şi parlamentul de as­tăzi sunt ultimele exemplare, de moda veche, ale acestor instituţii. D. Vintilă Brătianu gândeşte singur. D. Vintilă Brătianu vrea, singur, să şi lucreze. Nu-i tulburaţi gândul şi activitatea ! E cea din urmă funcţionare a principiului „prin noi înşi­ne”.­ După sfatul cu sine însuşi, pri­mul ministru va lua hotărârea inevitabilă: demisia. Liberalii vor pleca astfel de la guvern exact cum au venit la Putere: prin şef... In opoziție ei vor avea timp să-şi transforme mecanismul partidu­lui. Numai după aceia ţara vă avea în liberali, nu un * şef de guver­­nământ — ci un partid de guver­nământ (dacă acest partid orga­nizat pentru dictatură va fi capa­bil să se refacă pentru democraţii! Desnodământul — ni-l va aduce ziua de mâine. In carnaval Napoleon Vintilă. — Victoria-i sigură s — am șterpelit planul inamiculu­i ! Informarea sau mînfirea străinătăţii? A oferi» p. cm«va, înseamnă du­pă înţelesul objt.se, a-i comunica data cât mai preci.« fi mai complecta asu­pra unei anumite chestiuni. A informa străinătatea asupra ţării tale, trebuia să în^mne, deci pentru toată lumea, a comunica acesteia lă­muriri cât mai exact« fi mai amănun­ţite asupra tuturor staţilor de fapt fi asupra tuturor problc­telor cari preo­cupă majoritatea ţării. Aceaestă elementară judecată nu a împărtăşită Insă da „Indăpendanc« roumaina**. Oficiosul guvernului cre­de şi susţine «ă a informa străinăta­tea înseamnă a-i comunica ştiri şi date măsluite sau alcătuite „ad usum Del­phins“, după cum vechii curtizani ve­­roşi prezint­au prinţilor numai ştirile cari le făceau plă. —, „Cuvintele — spr­e „Independen­ce" nu au peste graniţă înţelesul pe care îl au în ţară". De aceia când vor­bim sau scriem in străinătate trebue să ne indulcim vorbele, să ne atenuăm expresiile. Păcat că oficiosul francez nu ne dă şi câteva exemple de această nouă metodă de a conversa cu străinii despre ţara şi nevoile noastre. Ar fi putut deci să ne recomande ca în loc de a spune­­ hoţii de urne, parlament al fraudei electorale, mi­zerie economică, goluri bugetare, gu­vern provizoriu etc., să spunem : ale­geri libere, parlam­ent al voinţei na­ţionale, prosperitate generală, buge­te excedentare, guvern liberal perpe­tuu, sprijinit de întreaga, opinie pu­blică. Desigur că atunci „Independence roumaine" ar fi încântată fi ar privi cu cea mai mare satisfacţiune reuşita lecţiilor sale de stil. Iar între timp, prietenii noştri scumpi, capabilii, de­­sinteresaţii fi corecţii liberali, ţi-ar putea aranja afacerile lor, ale neamu­rilor fi slugilor lor până la al­ta piete* rang fi pentru perpetuitate. Iar ţara — cuprinsă şi ea de această eleganţă de maniere — şi-ar prezenta pe o ta­vă imensă toate bogăţiile, toată mun­ca fi toata suferinţele ei, pentru a în­dulci şi înfrumuseţa viaţa feciorelni­că a scumpilor noştri liberali. Privind acest tablou idilic, neau­­zind decât cuvinte dulcegi, aprobări fi osanale, străinătatea s’ar încântai fi ar deschide Portalul tuturor bogă­­ţiilor pentru aceşti mieluşei ,globii, pentru scumpii supuşi ai blândului Duca şi ai generosului Brătianu. Iar, după acest concert armonios, după această pânză vesel colorată, ţa­ra să sufere, şi să se frământe în mize­rie, exploatarea să continue tot mai înverşunată, libertăţile străvechi să fie mereu ciuntite. Şi strigătelor de revoltă să se răspundă : Tăceţi, că ne-aud străinii. ii Cât se înşeală „Independence rout maine" — care se pretinde ziar mo­dern, ci despre mijloacele reale de in­formare a străinătăţii şi despre posi­bilitatea de a pune surdină vocilor re­voltate de ceea ce sa petrece în ţara aceasta. E. Reducerea Impozitelor în Su­sdia Bor­in 12 (Rador). — Regula Sue­diei a deschis ori noua sesiune a Tar­­­lamentului. Mesajii tronului anunţă că dată fiind ameliorarea finanţelor Statului, se vor reduce impozitul pe venit şi pe id-ere şi unele impozite in­directe.

Next