Dreptatea, mai 1930 (Anul 4, nr. 766-789)
1930-05-10 / nr. 773
Anul IU NO. 773 samnata io mai 1930 4 pagini 3 Lei TARA Un an ... . 1COO 6 luni.... 510 3 luni . . . 250 ABO N A M B IN STRĂINĂTATE DUBLU N T E INVATATORI, PREOȚI $1 STUDENT! Un an. ...750 6 luni...............................375 3 luni...............................200 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI. — Str. R. Poincare 8, Etaj .. ■ , ^ :V' ‘ . :TELEFON Direcţia 379/41 Redacţia 313/54 Ad-ţia 338/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la ftd-fla ziarului şi la toate agenţiile de publicitate din ţară „La noi,spune ziarul, „Universul“,-congresele de partid s’au redus adesea la vernarie goală şi la defilări pe străzi, ca şi când cele dintâiu ar fi eomvalat cu soluțiuni la problemele de stat, iar cele din urma ar fndat măsură lusta a popularității“. Este vorba a fi înțeles de congresul partidului liberal.. Minoritarii şi liberalii „Independenţa Română“ publică, intr’unul din ultimele sale numere, un articol de fond intitulat „Minorităţile şi falşii lor prieteni“. „Falşii prieteni“ sunt — spune cu drept cuvânt oficiosul liberal — acele facţiuni şi acele persoane de peste hotare, care fac din situaţia minorităţilor o chestiune de agitaţie internaţională, pe când asemenea probleme şi-ar găsi mult mai rapide şi mult mai folositoare soluţii, dacă ar fi tratate numai în cadrul frontierelor statelor respective. Teoria este interesantă şi justă; ea poate fi susţinută şi semnată în orice gazetă românească. Din păcate „Independenţa Română“ nu uită că nu este numai o gazetă românească, ci şi una liberală. În consecinţă, imediat iese din discuţia obiectivă a politicii de Stat, pentru a cădea în consideraţii politicianiste şi în critici de partid. Subliniind „cu regret“ politica faţă de minorităţi a actualului guvern, „Independenţa Română" afirmă că singura politică minoritară bună „i se pare“ (admiraţi decenţa şmecheră a termenului!) a fi cea anunţată prin noul program liberal. Se ştie că acest nou program liberal conţine o ferventă declaraţie de pătimaşă iubire pentru minorităţi, cărora le „întinde o mână frăţească“. Ne vom îngădui un scurt popas faţă de această proaspătă atitudine liberală în chestiunea politicii minoritare. In primul rând vom constata—în această ordine de idei — că politica minoritară a partidului liberal a fost până acum proasta- Aceasta o dovedesc evenimentele, fiindcă dacă în cei zece ani ai lor de guvernare, liberalii ar fi dus o politică minoritară înţeleaptă, n’am fi ajuns la anumite demersuri pe lângă Liga Naţiunilor, după cum n’am fi avut de înregistrat nici idei bizare — desigur nerealizabile — ca aceea a alianţei dintre minorităţile bulgară şi maghiară. Dar defectuozitatea politicii minoritare liberale o dovedeşte, destul de luminos credem, chiar faptul revizuirii ei, petrecut în recentul congres de la Bucureşti. Acest fapt ar fi însă de natură să prilejuiască replica logică : în opoziţie, partidul liberal s a cuminţit, de aceea, vedeţi, şi-a revizuit programul că şi-a revizuit programul, este adevărat, însă, în primul rând, observăm că şi în capitolul privitor la problema minorităţilor, ca şi în toate celelalte capitole ale noului program iberal, nu se găsesc decât fraze declamatoare, fără nici o urmă de soluţie practica. Printre aceste formule goale se găseşte şi aceea „cu mâna frăţească“, citată mai sus. Cum stă chestia cu această „mână frăţească“ ne putem da foarte uşor seama din campania furibundă a partidului liberal împotriva pensionării foştilor funcţionari maghiari din Ardeal. Deci partidul liberal a avut atitudine duşmănoasă faţă de minoritari pe o chestiune străină de politica de Stat, pe o chestiune de echitate, consfinţită prin tratate internaţionale şi clară juridiceşte. Ce ar fi dacă s'ar ridica o problemă, în care minoritarii n’ar avea de partea lor asemenea peremptorii argumente ? Desigur că, într’o asemenea eventualitate, partidul liberal ar face să intervină „mâna frăţească“, adică : ar trata foarte amical cu repreentanţii minorităţii maghiare, le-ar recunoaşte dreptatea, ar încheia chiar un pact cu ei, iar, venind la putere, le-ar trage „frăţeşte“, chiulul, aşa cum au procedat şi în trecut. Să ne ierte „Independenţa Română“, dar între dragostea pe care liberalii o declară minoritarilor, şi între seriozitatea... mai puţin pasionată, a actualului guvern, faţă de problemele minoritare, opinia publică preferă pe aceasta din urmă. Cazul Tibacu, din care Opoziţiunea încercase să facă o armă în contra guvernului, s’a lămurit deplin, in urma cercetărilor parchetului militar din Chişinău unde se începe la consiliul de război judecarea lui si a complicilor săi. In ordonanţa definitivă a comisarului regal se stabileşte ciudatul curriculum vitae al acestui personaj. Opoziţia învinovăţea guvernul de a fi avut la Siguranţa Generală a Statului un funcţionar ca Tibacu, care era în serviciul de spionaj al Sovietelor■ Vă aduceţi aminte indignarea cu care presa liberală, de toate nuanţele, găsea în cazul lui Tibacu, dovada complicităţii guvernului cu comunismul şi cu bolşevicii. Ei bine, comisarul regal a refăcut, documentat, istoricul vieţii publice şi politice a acestui interesant personaj, în ultimii 10 ani de la unire. Tibacu intră în serviciul ministerului de interne, la 1918. In anul 1922, sub ministerul Brătianu el este delegat prefect al judeţului Cetatea Albă. Apoi revine din nou în ministerul de interne, căpătând pe rând galoane în Siguranţa generală, in tot timpul guvernării liberate, iar la 1 Februarie 1920, sub guvernul Vintila Brătianu, Tibacu este şeful serviciului presii şi al cenzurii la Chişinău și apoi rechemat iar la centrala din Bucureștiîndeletnicirile speciale ale lui Tibacu, pentru cari este chemat azi la socoteală, au fost descoperite sub guvernul actual-Favoarea specială de care s’a bucurat cinstitul individ, timp de 10 ani, sub toate guvernele liberale, nu a împiedicat presa d-lui V. Brătianu să facă din Tibacu un protejat al guvernării naţional-ţărăniste — probabil pentru ca sub dânsa uneltirile sale au fost date de gol. ORADENII vor avea in curând o baie de valuri — ne spune „Vestul’’. Baia va avea o lungime de 35 m., şi 1200 de cabine. Valurile vor fi produse artificial de un motor electric. Va fi cea dintâi bac de valuri din România şi printre puţinele din Europa. Cărţi. — Fapte. — Oameni D. Lazăr Popoviciu, protopop de Arad şi directorul de aproape un sfert de veac al tipografiei diecezane din Arad, pare că a reuşit să descopere taina vieţii lungi. Dar înainte de a spune câteva cuvinte despre lucrarea părintelui Lazăr, să amintim cu cinste sprijinul dat literaturii româneşti de tipografia diecezană din Arad Neputând pătrunde carte românească in Ardeal în timpul războiului, părintele Lazăr a înfiinţat biblioteca „Semănătorul“ şi a tipărit aproape toată literatura noastră de până atunci. După război, editura a luat contact cu scritorii şi aproape nu există scriitor român cu reputaţie care să nu fi fost tipărit la Arad, unii debutând chiar acolo. Biblioteca a mers, s-a avântat curajos şi cu entuziasm. Dacă a găsit sprijin din partea cetitorilor, librăriile în schimb nu prea-i trimeteau conturile, iar Statul a ignorat această excelentă întreprindere. Exprimăm un regret. Acum să ne întoarcem la „Taina vieţii lungi“. Părintele Cornel Lazăr e un convertit spiritualizat. A suferit, s-a vindecat, s-a înălţat sufleteşte. In prefaţă spune: „Şi din toate cele trăite am cunoscut, că nemulţumirile noastre omeneşti, sunt în nepotrivirea poftelor inimii cu poftele trupului, căci unele ascultă de veşnicie iar celelalte de deşărtăciune’. In cele câteva orientări pe care le dă cetitorului, părintele Lazăr, recomandă viaţa cumpătată, singura care aduce mântuirea. Se recomandă ca alimentare regimul vegetarian condamnându-se definitiv carnea „otravă directă“ afirmă sfinţia sa. Bunele sale învăţături ca şi reţetele vegetariene, chiar dacă nu vor fi urmate, sunt menite să ne oprească o clipă în loc şi în orice caz să ne gândim fiecare la mai multă cumpătare. Şi aşa vom câştiga poate o zi măcar de viaţă mai mult, ceia ce ar echivala cu descoperirea tainii unei vieţi lungi, sau prelungite. IDENTIFICAREA autorilor tâlhăriei de pe şoseaua Băneasa, cari uşurau de prisosul ornamentelor şi buzunarelor lor pe soţia unui diplomat, pe un oaspete american şi pe un ministru plenipotenţiar, nu a întârziat să se producă ! Numărul lor s’a cunoscut din chiar gura victimelor, după cum sa putut alia, tot din descripţiunea acestora, şi categoria socială din care aceşti ,,gentlemani'' de drumul mare fac probabil parte. Din aceste date, potrivit celei mai autentice tradiţiuni sherlock-holmiene, a fost un joc să se ajungă la ,—identificarea’ tâlharilor — ne asigură cei mai competinţi reporteri Odată acest lucru câştigat, premiul de 100.000 lei promis pentru denunţarea lor va face restd. FACULTATEA DE MEDICINA din Bucureşti anunţase pentru luna Mai un program de festivităţi având drept scop sărbătorirea centenarului naşterii doctorului Carol Davila, fondatorul acestei facultăţi şi se hotărâse în acelaş timp celebrarea celor zece ani dela fondarea Universităţei Ferdinand I, de la Cluj. Cu ocazia acestor serbări urma să aibă loc şi ceremonia proclamărei contelui de Saint - Aulaire, marele amic al României şi fost ministru al Franţei la Iaşi ca doctor „honoris causa“ al universităţii din Bucureşti-Parlamentul, dornic de a da acestor festivităţi solemnitatea şi decorul necesar, a votat un milion pentru facultatea din Bucureşti, şi un milion opt sute de mii pentru facultatea din Cluj-Insă, cum prima dată stabilită pentru aceste serbări, — mijlocul lunei Iunie, — era prea apropiată nepermiţând imprimarea unui volum comemorativ şi baterea unei medalii, această dată a fost definitiv stabilită Şi putem anunţa că aceste serbări vor avea loc pe la începutul lunei octombrie. fluvulU ZIMi,Stimularea economiilorVIAŢA POLITICA Legea pentru organizarea caselor de economie este, fără îndoială, una din complectările cele mai necesare ale stabilizării. Intr’adevăr, după ce prin stabilizare s’a reintrodus siguranţa în valoarea banului şi deci s’a creat principala condiţiune pentru economisirea lui, trebuia neapărat să se adapteze şi instituţiile de acumulare şi fructificare a economiilor la nouile împrejurări din ţara noastră. Cineva care ar încerca să aprecieze valoarea capitalului mobiliar din România şi puterea de economisire a populaţiei ei, după cifrele economiilor depuse la actuala casă de economie, ar ajunge la încheeri dezolante. Valoarea sumelor depuse, exprimată în ret aur, abia dacă reprezintă o zecime din valoarea economiilor depuse la aceleaşi instituţii, înainte de război, în Vechiul Regat. Fără îndoială că la situaţia de azi au contribuit mult şi urmările atât de grave ale deprecierii manetei, asupra spiritului de economie. Toţi cei cari şi-au văzut măcinată averea agonisită cu grea trudă, au fost, în mod firesc, mânaţi spre cheltueli de tot felul contribuind astfel nu numai la risipirea muncii lor şi la privarea economiei generată de sprijinul atât de necesar al capitalului mobiliar, dar şi la formarea armatei de consumatori de produse de lux, care a apăsat greu asupra balanţei comerciale de după război. Azi, când valoarea banului este stabilă şi când procesul penibil de normalizare a vieţii economice impune fiecăruia să se revizuiască felul de trai, condiţiunile necesare pentru desvoltarea spiritului de economie sunt create. Ceea ce trebuia să se facă e ca şi instituţiile potrivite desvoltării acestui spirit să fie create cu un ceas mai devreme. Legea votată la Senat îndeplinește această lacună gravă. Ea organizează casele de economii pe acele principii de descentralizare, dovedite rodnice în toate tărâmurile de activitate și tot deodată necesare pentru a pune la îndemâna întregii populaţii serviciile caselor de economie. Scopul acesta va fi realizat prin dubla organizare a caselor de economie comunale şi a celor poştale, înlesnirile însemnate ce se aduc nouilor instituţii, garanţiile solide ce se crează pentru deplina asigurare a economiilor şi elasticitatea ce se dă operaţiunilor ei, prin libertatea de a fixa dobânda în raport cu împrejurările sunt tot atâtea chezăşii că aplicarea legii va da cele mai bune roade. Cine nu ştie cât de multe au fost deziluziile suferite de mulţi din depunătorii cari şi-au încredinţat economiile unor întreprinderi neserioase. După crearea nouilor instituţii de economie, micii depunători vor fi atraşi nu numai de garanţiile solide pe care acestea le vor oferi dar şi dobânda rezonabilă pe care o vor servi. Una din principalele cauze ale abţinerii depunătorilor faţă de actuială, n’au putut da atenţia cu nemai dobânda prea scăzută pe care o serveşte. Reorganizarea caselor de economie este clar un inel la lanţul de măsuri prin care se asigură desvoltarea nestingherită a capitauilui mobiliar în România şi prin urmare se crează una din condiția-(Continuare în pag. II-a) „Ardealul liberal“ Congresul de la 4 Mai trebuia sa fie — după aşteptările d-lui Vintilă Brătianu — şi o demonstraţie a provinciilor unite, mai ales a Ardealului, pentru partidul liberal. Intriadevăr, informat de d. general Moşoiu, şeful partidului liberal era convins că acţiunea sa a avut răsunet puternic în toate colţurile ţării, şi că în sfârşit a izbutit să pătrundă şi acolo unde nu se vorbea de liberali decât ca de o amintire urâtă. Ce dezamăgire trebue să fi avut d. Vintilă Brătianu în faţa constatării dureroase că Ardealul liberal se reduce tot la efectivul cohortelor d-lui gen. Moşoiu! Dar şi aceste cohorte au garnizoana, după cât se pare, tot în Capitală. Iată ce scrie în această privinţă confratele nostru „Patria“: „Cine a fost la Bucureşti şi ca simplu spectator a căutat către manifestanţi s’a minunat şi a fost frapat de defilarea ardelenilor. Câteva costume de pe la Sibiu, dela Alba-lulia, din Ţara Moţilor, din Banat, Biharia şi Maramureş, se perindau, şi chiar portul săcuesc s’a remarcat, formând un pitoresc atrăgător mai ales pentru amatorii de etnografie şi costumaţie ţărănească. „Numai că cei învestmântaţi în amintitele costume nu erau veniţi ad-hoc la congres, ci s-au recrutat pe o zi, contra 100 lei bacşiş, din sânul servitorimii din Ardeal ce serveşte în Capitala ţării, în deosebi pe la instituţiile liberale. „Trucul, natural, a fost descoperit căci în Cişmigiu nu era nici un servitor, iar de la serviciul lor podarii, rândaşii etc. erau absenţi“. Noi suntem mai îngăduitori ; convenim că la congresul liberal a participat şi un număr, restrâns bine-inteles, de ardeleni, de alt soi si de altă „categorie sociala’, ca de pildă îndatoraţii la băncile liberale şi cei câţiva profitori. Nu se poate vorbi însă de o organizaţie liberală in Ardeal. Şi apoi, cam sunt fruntaşii partidului liberal din Ardeal? D- general Moşoiu, d. Mihály Peter, d- N. D. Chirculescu, d. Argetoianu, d- I. Russu-Abrudeanu, d. Guţă Tătărăscu şi ceilalţi ejusdem farinae? Pentru opinia publică congresul liberal a precizat o situaţie tăgăduită Până acum de interesaţi cu multă înverşunare, partidul liberal este acelaş partid regionalist al politicianismului oligarhic învechit în rele. „Ardealul liberal’’ este o ficţiune, după care d. Vintilă Droitianu va tânji și de-aici înainte zadarnic. Opoziţa şi bandiţii Un automobil în care se aflau sofia domnului ministru al Poloniei, d. Ch. Dewey şi C. Davilla, ministrul României la Washington a fost atacat de nişte bandiţi. Toată opinia publică a regretat şi a înfierat faptul, după cum înfierează totdeauna asemenea atacuri, uneori cu urmări nenorocite. Numai liberalii sunt de altă părere. Voind să fie spirituali, comit o infamie, scriind că „voinicii guvernului’’ au atacat automobilul. Şi pentru a da amploare unui fapt regretabil, vorbesc de dezorganizarea jandarmeriei la sate, ceia ce după liberali „pune în primejdie viaţa călătorilor". Nu poate fi vorba de dezorganizarea jandarmeriei sau poliţiei, ci este vorba de nişte firi criminale care există şi în statele cu cea mai ideală jandarmerie sau poliţie. Liberalii însă caută cu orice preţ motive de a ataca guvernul Nu l-au atacat până și pe chestia incendiului de la Costești? Vor conveni și liberalii că Parisul are o excelentă poliție. Nu oare din centrul Parisului, ziua 'namiaza mare a fost răpit generalul Kufiepow fără să i se dea de urmă nici până azi ? Liberalii pretind că atunci când guvernau, jandarmeria era perfect organizată, iar acum e desorganizată. Că atunci când guvernau, drumurile erau in cea mai deplină siguranţă şi călătorii n'aveau nici o teamă. Slabă memorie! Oare nu liberalii au dus un adevărat război împotriva lui Terente şi a altor bande din Dobrogea care terorizau populaţia şi nu puteau fi prinse? Sau să reamintim că pe drumul de la Vultanu, în toiul sezonului, peste 25 trăsuri şi automobile au fost prădate în miezul zilei? Dar de Niculiţa care călătorea în trenuri în uniformă de căpitan de jandarmi, pe timpul când guvernai, liberalii? Nici nu e nevoe să pomenim şi alte mine de bandiţi care au terorizat populaţia pe cele mai frecventate drumuri, deşi sub liberali jandarmeria era.. organizată. Ne vine în minte numele fostului deputat liberal C. Sturza căruia acelaşi Niculiţă i-a luat maşina, lăsându-l să meargă pe jos părul acasă. Am dat câteva exemple. Se vede din ele neseriozitatea liberalilor care nu mai ştiu pe ce temă să atace guvernul, agăţăndu-se disperaţi de orice pai. Casa Rurală O instituţie ale cărei rosturi păreau sfârşite odată cu împroprietărirea, a căpătat iarăş viaţă: Casa Rurală. Creiată îndată după răscoalele ţărăneşti din 1907, această instituţie avea misiunea să cumpere pământ de la marii proprietari şi să-l împartă în loturi, ţăranilor. D. Ion Mihalache, ministrul agriculturii, a infuzat Casei Rurale sânge proaspăt, pregătind-o pentru o nouă şi utilă activitate. Proectul de lege care modifică organizarea şi funcţionarea Casei Rurale a fost votat, şi de la noua ei activitate putem aştepta cele mai bune rezultate. Investită cu noi obligaţiuni dar şi cu unele drepturi, această instituţie va putea corespunde ţelurilor noi ce i se fixează. Se ştie că prin legea agrară Statul îşi rezervă dreptul de preeraţiune, adică dreptul de a avea întâetatea la cumpărarea moşiilor mai mari de 50 ha. Prin noua lege, acest drept este cedat Casei Rurale care va putea cumpăra aceste moşii spre a contiiua opera de împroprietărire. Guvernul este preocupat astăzi de situaţia coloniştilor noştri din Cadrilater, pentru care Liga Naţiunilor a promis şi ea sprijinul său. Un reprezentant al ei se află acum în ţară, studiind chestiunea. Casa Rurală va fi chemată să rezolve problema colonizărilor, îmbunătăţind situaţia, astăzi precară, a coloniştilor macedoneni. Pentru opera de credit agricol, Casa Rurală este pregătită şi înarmată cu capitalurile pentru un început modest, până la înfăptuirea apropiată a Creditului Agricol care urmează să fie marele regulator financiar al agriculturii noastre. D. ministru Mihalache a subliniat însemnătatea legei modificatoare a Casei Rurale. Este încă o acţiune pusă în slujba prosperităţii agriculturii noastre, pentru care guvernul actual arată un interes de fiece moment, spre deosebire de guvernele trecute atât de vitrege cu agricultura ţării. Noua lege a Casei Rurale este incă o realizare binefăcătoare a guvernului naţional-ţărănesc. OMANIE Presa liberală oglindeşte o stare sufletească îngrijorătoare pentru cercurile conducătoare ale partidului liberal. Concepţiunile inspirate dintr’un fanatism politic strâmt şi orb, iau din ce în ce caracteristica unor porniri cari s’au mai manifestat în trecut în conducerea partidului liberal. Ele devin adevărate manii mistice. Altădată, această conducere s’a războit ani dearândul cu Necuratul, până ce şi-au dat oamenii seama că exploziunile de groază religioasă contra lui „Belbezut”, nu erau numai simple figuri oratorice, ci chiar manifestaţiunile bolnăvicioase ale unei nebănuite monomanii. Se pare că asistăm azi la un trist fenomen de asemănătoare psihoză. Şi „Viitorul”, reflectând convingerile şefului, a căzut şi el la monomania ostracizărilor, excomunicărilor şi punerilor la index. Ca un fel de buletin al unei noi congregaţiuni a indexului, al cărui superior ar fi d. V. Brătianu, nu e zi în care el să nu denunţe pe cei ce nu se bucură de graţiile sale supreme. Intr’un singur număr, în cel de ieri Vineri, oficiosul d-lui Vintilă Brătianu declară excluşi din viaţa publică nu mai puţin de patru personalităţi din viaţa noastră publică. După d. N. Iorga, pe care d. V. Brătianu îl excomunica, alaltăeri, de la cele constituţionale şi politiceşti, cerând aproape exilul, iată că d. V. Brătianu nu mai tolerează pe generalul Cihoschi, în armată, pe d. G. Taşcă, în diplomaţie, pe d-nii Sever Bocu şi Rădulescu în administraţia superioară a ţării sau pe d. Manolescu, în plină activitate pe tărâmul economic, ca preşedinte al Uniunii Camerilor de Comerţ! Pentru noi şi pentru galerie, spectacolul acesta pe care ni-l dă d. V. Brătianu, în presa sa, este ridicol. Pentru cei de aproape dela conducerea partidului liberal, el a început — suntem siguri — să devină îngrijorător. Dela mania ostracizărilor exercitate în contra propriilor săi partizani, mamie ale cărei victime au căzut, pe rând, d-nii I. Micescu, d. Ionescu-Quintus, de la Ploeşti, d. Andronescu de la Constanţa, şi acum în urmă d. I. Th. Florescu cu numeroşii săi partizani, fără a mai cita pe alţii — lucru ce în definitiv priveşte partidul liberal — iată că şeful acestui partid îşi închipuie că-şi poate exercita mania sa şi în contra adversarilor politici. Simptomul este grav. In preajma degrevărilor fiscale In cursul şedinţei de eră a Camerei, d. ministru a! Finanţelor Virgil Madgearu a făcut o deosebit de importantă declaraţie-: care va stârni desigur mult interes şi multă bucurie în toată ţara. Răspunzând unei comunicări, d. ministru Virgil Madgearu a arătat că înţelege să-şi respecte promisiunea de a proceda cu începere de la 1 August la degrevări fiscale, adică la scăderi de impozite, dacă, fireşte, până atunci bugetul se va dovedi excedentar. Mai mult decât atâta , d. ministru al finanţelor a declarat că din tabloul provizoriu al impunerilor şi încasărilor fiscale, are impresia că va putea găsi modalitatea unei prime şi uşoare degrevări, aşa încât, dacă până la 20 Mai va avea toate datele relative la aceste impuneri, se poate să vie cu prima degrevare încă înainte de 31 August. Iată rezultatele la care duce o chibzuinţă politică financiară!.. In loc să dea excedente imaginare, cum proceda d. Vintilă Brătianu, pentru a falsifica realitatea şi a arunca praf în ochii lumii, d. Virgil Madgearu, foloseşte excedentele reale pe care le dă bugetul d-sale, sincer şi cu pricepere întocmit, spre a uşura, pe cât mai repede posibil, sarcinile fiscale, care apasă asupra contribuabililor. De altfel, declaraţiile de omi ale d-lui ministru Virgil Madgearu dovedesc că situaţia finanţelor publice se îmbunătăţeşte pe zi ce trece, spulberându- se astfel toate calomniile, încercate de presa de opoziție, pe această chestiune. Reflecţii la defilare D. GUTA TATARASCU: Ta nered, parc’ar fi Tudor Vladimirescu ! D ARGETOIANU: Ce bre! ăla e Mărunţelul