Dreptatea, iunie 1930 (Anul 4, nr. 790-801)
1930-06-11 / nr. 798
Anul IU NO. 793 C mercur) 11 iunie isso 4 PAGINI •_• ■ ■ »-■ . O W- $ 3 Li! TARA Un an . . . . 1000 6 luni. • a . 500 3 luni ... 250 IN STRĂINĂTATE DUBLU N T ■ ÎNVĂȚĂTORI, PREOȚI |l SĂTENI Un an •••«..•. ..750 6 luni................ 375 3 luni.............................200 REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI. Str. R. Poincare 8, Etaj ,fac cel mai călduros apel ca leii sa lucrăm împreuna pentru nunul cel mai scump al nostru: PATRIA. ..Romani din patru unghiuri uniti-va in gânduri, uniti-vi in simţiri ! „înainte spre munca !“ CAROL II TELEFON Direcţia 373/41 Redacţia 313/54 Adiţia 338/60 ANUNŢURI COMERCIALE Se primesc direct la fiaţa ziarului şi la toate agenţiile de piniticitate diri tara 3111 Intr’o atmosferă caldă) dar plină de o Înţeleaptă linişte, poporul român a dat un nou examen, hotărâtor, de maturitate politică. Adunarea Naţională a săvârşit un act de dreptate istorică. Conjuncturile orei actuale dovedesc că reprezentanţii naţiunei, exercitându-şi dreptul lor suveran în felul cum l-au exercitat în prima zi de Rusalii ale anului 1930, au fost în comuniune de simţiminte cu curentul popular. Sistemele politice, chiar cele clădite de inteligenţa omenească pe temeiurile logicei celei mai strânse, au dovedit de multe ori în cursul istoriei inanitatea lor — ca şi in general a tot ce este fruct al cugetării omului politic — faţă de curentele mari de opinii. Nu de azi s’a constatat că lumea are dreptate chiar împotriva spiritului d-lui Voltaire.... Moştenitor al tronului românesc, prin graţia divină, purtător al Coroanei de oţel, prin învestirea dată de voinţa naţională în urma votului unanim al reprezintanţilor ei legiuiţi, după vicisitudini pe cari această manifestare îl îmbie să le uite — şi pe cari s’a declarat şi gata să le dea personal uitării — urcând treptele Tronului României întregite, Carol al ll-lea aduce poporului românesc nădejdi. Ocupând tronul glorios, întărit prin domnia fecundă şi înţeleaptă a lui Carol I şi prin faptele neuitate ale lui Ferdinand I, Carol al II-lea işi ia sarcina grea să ducă, mai departe, opera lor, dând României toate posibilităţile de propăşire paşnică, pe cale legiuită. In dorinţa ei constantă de comuniune cu voinţa poporului, cu încredere că nădejdile acestuia se vor realiza, „Dreptatea** urează noului Suveran să corespundă întru totul aşteptărilor naţionale. Să trăiască Regele Carol II ! DREPTATEA tcowUle ZoieC Dacă al(i Brătieni s'au IIS? străduit să întărească part 7dul liberal, misiunea cea mai uşoară i-a revenit acestui domn Vintilă Brătianu: să destrame partidul şi să-l ducă la pieire In definitiv, fiecare cu rolul Ini, mai mult sau mai puţin istoric. Şedinţa de ani s’a desfăşurat intr’o atmosferă funebră. D-nii Inculetz şi Monoiu au hotărât şi d- Vintilă Brătianu a ratificat excluderea d-lui George Brătianu din partidul liberal, pentru că fiul lui Ion Brătianu a declarat că „nu poate contribui la învrăjbirea ţării“.» Steagul partidului rămâne să fie purtat mai departe de d-nii Vasilică Sasu, Angelescu, Monoiu şi Inadetz ! Acesta din urmă a manifestat şi unele dorinţe asupra orânduirii constituţionale, dorinţe istorite din trecutul său de anarhist şi revoluţionar-Svârcolirile acestor umbre nenorocite în orizontul nou al tării au stârnit în toată opinia publică o revoltă abia stăpânită. Cazul Mitiță Sturza rămâne, se vede, o tragică fatalitate in Șefia partidului liberal. Rămâne de văzut dacă elementele sănătoase ale partidului vorputea să salveze ceva din acest naufragiu provocat de panică O ACTIVITATE fecundă înviorează, în acest an de centenar al independenţei elene, antica Atenă. In acest „aer cel mai limpede” — cum zice Euripide — răsare pe tot locul semnele unei prodigioase activităţi. „La ţară, ea blezneşte sforţările ţăranului, care dă gliei acel belşug pe care nu-l mai cunoscusem de mult. La piciorul Acropolei, el face din acel biet sat care era Atena un oraș formidabil care se întinde, alb și roz, dela Pireu la Fater, dela Fater la Chifisia.... Un nou miracol, miracolul elenic, al unei rase a cărei forță expansivă, oprimată secole întregi, s'a liberat.....” — constată un colaborator al lui „Journal des Debats”. EXPLOZIA dela centrala poştei din Paris a fost exagerată. Pe când se făcea cartarea scrisorilor, unul din funcţionari arunca într'un coş una mai voluminoasă, care lovindu-se explodă. Exploziunea nu făcuse nicio victimă, iar pagubele cauzate sunt de minimă importantă. Actul pare a fi opera unui dezechilibrat. Scrisoarea era adresată unei personalităţi foarte cunoscute in Paris. GOSTINI DVOR, faimoasa aglomeraţie de prăvălii din Leningrad, un fel de bazar, este destinat să dispară ca atâtea altele din vechiul oraş zidit de Petru cel Mare. In locul lui Gostini Dvor, se va ridica un sudrie nor de o înălţime de 16 etaje. Un centru comercial, prăvălii, birouri, o sală de cinema şi una de teatru. Un colţ pitoresc al Petersburgului de altădată, Gostini Dvor, casa negustorilor se duce. ŞT. CICEO POP venerabilul preşedinte al Camerii deputaţilor a rostit cu prilejul depunerii jurământului M. S. Regelui Carol al II o vibrantă cuvântare care a pătruns de fiori toate inimile. I-a fost dat d-lui Şt. C. Pop să se găsească la înaltul post de onoare în momente solemne pentru neam. La Alba-Iulia când a prezidat unirea Ardealului şi Banatului, la Bucureşti, ca preşedinte al Adunării Naţionale care a proclamat rege pe Carol 11. 6, şi în câte alte momente de cumpănă sau de înălţare pentru neam, nu s'a găsit tot St. C. Pop, care cu verbul lui înaripat a răscolit conştiinţele ca să le înalţe. Contrar obiceiului protocolar, preşedintele Adunării Naţionale nu şi-a cetit discursul. L~a rostit, pentru că spune domnia-sa: „Nu citesc salutul nostru Maiestate fiindcă mi-ar fi fost imposibil să concep ceva care să poată fi şi scris, şi spus şi bine gândit De aceia am dat libertate sufletului meu să vorbească înaintea Maiestăţii Voastre”. De la suflet, în suflete a mers vorba preşedintelui Adunării Naţionale. D ELY BERKOWITZ este membru al partidului liberal Nimic de zis. D. Ely mai este însă şi preşedinte al comunităţilor evreeşti din România. Iarăşi, nimic de zis. Întrebăm, însă, aşteptând un răspuns care nu poate întârzia: La clubul Iberal, când d. Vintilă Brătianu a cetit o declaraţie necuviincioasă faţă de şeful Statului din ce calitate a aplaudat d. Ely Bercountz? In calitate de preşedinte al comunităţilor evreeşti din România, nu putea lua o atitudine contrară sentimentelor întregii populaţii evreeşti. Iar dacă a aplaudat în altă calitate inadmisibila declaraţie liberală — este dator să se demită fără întârziere din locul de preşedinte al comunităţii evreeşti M. S. REGELE CAROL II SI A. S. R. PRINCIPELE NICOLAE SPRE PALAT In situația nou creată prin urcarea pe tron a M-S. Regelui Carol II se impune să examinăm, fie si in linii generale, perspectivele economico-financiare ale țării. Pentru aceasta, nu putem trece cu uitarea trecutul. In trecut, adică in perioada care a început după război am avu două concepții politice economcofinanciare. Prima, a partidului liberal reprezintată prin d. V. Brătianu , a doua a partidului naţional-țărânesc, al cărui exponent a fost d. V. Madgearu. Politica economico-financiară reprezentată prin d. V. Brătianu, a dus la cunoscutul faliment financiar precum şi la discreditarea creditului ţării în străinătate. Acest fapt de foarte mare însemnătate pentru viaţa ţării, a contribuit şi el în bună măsură la demiterea guvernului liberal, care, prin politica sa ne izolase de restul Europei-Guvernul naţional-ţărănesc, a cărui politică financiară era cunoscută în cercurile cele mai întinse din străinătate, cum şi din întreaga ţară, a inaugurat o nouă politică financiară. Guvernul naţional-ţărănesc a realizat într’un timp relativ foarte scurt, împrumutul financiar extern şi stabilizarea. Două operaţiuni de o deosebită importanţă. Creditul ţării în străinătate a fost restabilit şi astfel, am, putut relua relaţiuni normale cu străinătatea. Ţara a fost scoasă din izolarea in care o dusese politica financiară a partidului liberal. In această situaţiune ne-am găsit în momentul urcării pe tron a AiS Regelui Carol II. Actul a fost primit în străinătate nu numai cu căldură, dar şi cu o vie satisfacţie. întreaga presă franceză şi engleză este unanimă în a recunoaşte că :•această revoluţie fără sânge, cum scrie Daily Telegraph, va avea rezultate fericite pentru România şi noul rege va urma exemplul excelentului său tată şi va şti să-şi îndeplinească datoria de bun rege“. Concluziuinile presei franceze sunt că: „revenirea regelui Carol nu este o lovitură de Stat, ci salui fia firească a unei nedreptăţi, primejdioase desvoltării României“. STRĂINĂTATEA ISI PASTREAZA ÎNCREDEREA IN TARA Aceste concluziuni ne fac să întrevedem aprehenziunea pe care o aveau cercurile financiare din străinătate fată de situatiunea creată de partidul liberal. Acele cercuri puteau să aibă oarecare rezerve faţă de incertitudinea unui regim ce nu prezintă toate garanţiile cu putinţă. Acele rezerve însă, au fost în foarte mare parte înlăturate, dacă nu în întregime, prin politica financiară chibzuită şi de realităţi a guvernului naţional-ţărănesc. Odată aranjată chestiunea constituţională în ordinea firească a lucrurilor, uşoarele rezerve ce mfoi existau în cercurile din străinătate au dispărut complect. In consecinţă, creditul ţării este astăzi complect restabilit, iar asigurarea operii de stabilizare monetară îşi continuă cursul normal, pe baze atît de fericite trasate de politica financiară a guvernului naţionalţărănesc. „CONTINUITATEA“ D-LUI VINTILĂ Totuşi, un singur om. Inutil să adăugăm că e vorba de d. V. Bră, tianu, care nu-şi dă seama că Pentru prima oară s’a îngropat împreună cu politica sa financiară, e nemulţumit- Domnia-sa crede că reîntoarcerea în normal „va fi o nouă şi mare slăbire în creditul politic al Statului român, de care se leagă şi creditul financiar“. Tot d. V Brătianu, pe care e inutil să încercăm a-l convinge că trăeşte într’o permanentă eroare, a spus la clubul său că ,,financiarii serioşi nu vor mai veni şi de aceia creditul va fi slăbit“. Este permanenta grijă pe care d. V. Brătianu a avut-o de la venirea guvernului naţional-ţărănesc de a compromite creditul ţării in străinătate. Nu se găseşte deci decât în continuitate. SE DESCHIDE O ERA NOUA Primirea insă extrem de călduroasă pe care a avut-o în străinătate definitiva aranjare a chestiei constituţionale, ne face să fim optimişti să avem ferma credinţă că orice rezerve au încetat şi o eră nouă, pregătită cu tenacitate de guternarea naţional-ţărănistă, se deschide ţării, şi situafia dela noi Pe linia de garaj... D. Vintilă Brătianu şi-a încoronat opera, a reuşit să izoleze partidul de ritmul vieţei publice, încăpăţânat şi mic la suflet, sub vraja unei idei fixe, d. Vintilă Brătianu, ca un mecanic dezorientat, şi-a angajat trenul pe o linie de garaj... Şi-a terminat cuvântarea sa de ieri cu tragica întrebare: „Trebue să se ştie dacă partidul liberal ’şi va face toată datoria, sau dacă e un organ al trecutului?...“ Tragică dilemă In care s’a pus cu o uşurinţă de neiertat şeful acestui partid. Mai întâi, se poate închipui de un om serios şi zdravăn Ia minte că un partid politic demn de acest nume are ca „datorie“ de a apăra feudele personale ale diriguitorilor săi? Concepţia aceasta politică este pur şi simplu caraghioasă: familia, prestigiul politic al unei familii, în cumpănă cu voinţa apăsat exprimată a ţării? Fireşte, istoria a înregistrat lupte, şi lupte aprige, între organizaţii politice şi aşezămintele de Stat, când acestea au depăşit prerogativele lor legale şi normale; dar niciodată astfel de lupte n’au avut caracterul acesta special pe care d. V. Brătianu vrea să-l imprime rezistenţei sale — sau dacă l-au avut, apoi tot acela organizaţiuni au pătimit. Şi apoi, să socotim puţin: cine zice rezistenţă, zice putinţă de realizare şi mijloace. In opinia publică din această ţară, locul pe care îl ocupă azi partidul liberal nu-i permite nici o iluziune, in privinţa consecinţelor atitudinei politice luate. Căci, amintirile istorice despre vremuri oricât de epice, nu pot înlocui necesitatea pentru un partid de a se găsi in ritmul vieţii naţionale, ritm pe care nu-l poate căpăta decât din modul in care opiniunea publică reactivează faţă de dânsul, întru moment dat. Şi slavă Domnului, de primejdia de a fi înăbuşit de manifestaţiunile de dragoste ale acestei opiniuni, dr. Brătianu nu este ameninţat Iată că nu-i mai rămâne partidului liberal decât a dr.m mv*»v.Tî Vifie a dilemei pe care i-o pune şeful: să ia act că a rămas „un organ al trecutului“... Ne putem însă pune o chestiune : cât timp va îngădui partidul liberal să se închircească, oscilând d’a surda între cele două alternative ale dilemei vintiliste? Către Români. Împins de marea Mea dragoste de Ţari am sosit in mijlocii Poporului Meu spre a fi, conform făgăduinţa date, pavăză Fiului Meu şi strajă Patriei. Când acum mai bine de patru ani, mijloace, pentru Mine neînţelese, au fost latrebâţate, faţă de Scumpul Meu Părinte şi faţă de Mine, să Mă silească a Mă Îndepărta de Ţara Mea iubită, nu am putut crede o clipă că o Domnie atât de glorioasă se va sfârşi fulgerător. Astăzi in mijlocul vostru am venit ei inima plină de dragoste pentru toţi Românii şi cu singurul gând de a strânge împrejurul Tronului pe toţi fiii Patriei dornici de muncă şi de adevăr. in sufletul Meu nu a rămas nici o una de resentiment faţă de acei cari, in răstimpul prinsgiei, au crezut că puteau prin vorbele lor să şteargă din inima acelui Popor, în mijlocul căruia i'am născut şi am crescut, legatara saiistească ce Ne-a unit. In clipele grele prin care trece Ţara, fac cel mai cald apel tuturor fiior săi, la cea mai sinceră şi desinteresată colaborare pentru desvoltarea forţelor ei vii. Cer ca toţi, fără deosebire de opinie politică, credinţă sau obârşie, să-şi dea sprijinul lor cel mai larg pentru propăşirea Ţării prin cinste şi demnitate. CAROL VIAŢA POLITICA Incorectitudinea „Cuvântului“ In ediţia specială de em, „Cuvîntul" face literatură. (De albei sunt îndeobşte cunoscute înclinaţiile de ordin literar ale d-lui Nae Ionescu, directorul acestui ziar — înclinaţii dubioase cu rezultat lucrativ...). „Cuvântul publică o schiţă dialogată în care-i vorba de inventate opinii, convorbiri şi acţiuni ale d-lui Virgil Madgearu , precum şi de unele pretinse manifestaţii ale d-sale în şedinţa Adunărilor Naţionale, „descoperite“ de nasul fin şi de urechea prelungită a d-lui Nae Ionescu. De la prima vedere, oricine poate înţelege că totul nu-i decit o grosolană minciună — aruncată "v s ia credinţă din cine ştie ce mărunte considerente pătimaşe... determinate probabil de anumite interese desconsiderate ori de «ilene-'.e combinaţii în perspectiva D. Nae Ionescu, care îşi închipue că leagă şi desleagă nourii, şi-a luat sarcina de a elibera diplome de bună purtare peltică şi naţională. Dar aceste diplome eliberate deun mourird fantezist n’au nici o valoare — căci există persoana care prin atacuri nu râvnesc, după cum prin adulări cu onoreazi ( Acel care, subt masca hHeleofcaiismului, trece dela o convingere la alta şi dela un patron Ia altul, iar cînd în numeie ortodoxiei politicianism vulgar chiar cu credttoelee»lijioase — n’are auto-j+îOea morală, după trecutu-i îndepărtat şi apropiat, să judece oameni şi cleruri. Acest om a adus în domeniul gazetăresc incorecte procedee din alt domeniu — şi numai dintr’o condamnabilă îngăduinţă nu î s’au aruncat în obraz turpitudinile. El însă, în loc să se retragă într’o chilie pentru compoziţii ecleziastice sau la rugăciuni întru ertarea păcatelor, face pe pamfletarul politic. Pentru acest gen literar, care are drept scop a convinge cititorul, se cere ca pamfletarul să fie înainte de toate curat iar pentru această operaţie, d. Nae Ionescu are nevoe de toate apele Iordanului... Popularitatea Suveranii D. N. Iorga constată, în Neamul Românesc, manifestările de populară şi extraordinară simpatie cu cari a fost întâmpinat Suveranul, în Capitală . Cela ce s’a văzut ieri ca popularitate întrece tot ce a întovărăşit vină acum vre-o schimbare de regim. Pretutindeni unde trecea noul rege, aclamaţiile isbucniau spontaneu şi mulţimea în tovărăşia alergănd trăsura lui Carol al ll-lea Pentru un popor aşezat, liniştit, stăpin pe mişcările noastre ca al nostru aceste manifestaţii, adine impresionante, sunt cu totul remarcabile. Ele bucură şi pentru un motiv care înseamnă începutul unei ere noi în sentimentele naţiei. Ea, naţia, are nevoie de cineva căruia să i se închine. Din veac un veac aşa a fost. Un om, unul singur, un om cu o înfăţişare întreagă şi plăcută, un om care să ştie cîştiga şi stăpini. Aşa se cerea odinioară Domnul- Oricind Domnul visibil a lipsit, acest instinct sănătos a trecut asupra altora. In timpul nostru asupra Şefilor de partid la presa, puşilor înaltori politici, luaţi pe timid şi pe lină părăsiţi. Popularul, de azi făcea loc îndată popularului de mâine. Şi, ei credeau toţi că aceasta e pentru dînşii, pentru Partidul lor, ba, iartă-mă Doamne, pentru „ideile" lor. Azi popularitatea se întoarce, nm e natural pentru o naţie adine monarhică, la Suveran. Şi e bine aşa. I Citiţi in pag. II-III Cum s’a desfăşurat proclamarea M. S. Regelui Anularea legii din 5 Ianuarie 19! Cuvântarea M. S. Regelui Caro ll-lea