Dreptatea, iulie 1936 (Anul 10, nr. 2601-2626)
1936-07-01 / nr. 2601
MOMENTE Bornic d-lui Halda înconjurat de statul major al «Frontului românesc», care e alcătuit din prea puţini valahi neaoşi, Haida a descins la Chişinău, unde a reprodus acelaş clişeu cunoscut din întrunirile anterioare. Noi am mai avut prilejul să arătăm, tot aici, gravele erori pe care le săvârşeşte d-sa, oride câte ori vorbeşte despre politica noastră externă. Mai întâi, d. Vaida de câte ori a fost pus în faţa lipsei de program a aşa numitului «Front românesc», a afirmat că se va folosi de metodele dictatoriale din Germania şi Italia de astăzi, sau textual «Eu prefer ca în loc de statute să procedăm după metodele din Germania fi. Italia, care au dat rezultate strălucite». După o asemenea profesie de credinţă, cu substrat dictatorial şi oprimator, d. Vaida trece la opinia ă-sale in materie de politică externă. Pentru d. Vaida, politica noastră alături de Franţa, este umilitoarei!). Şeful valahiştilor doreşte o apropiere de statele cu regim de autoritate. D. Vaida greşeşte de două ori. Atât prin ridicola dictatură ce ar voi să institue în această ţară, cât şi prin abdicarea de la politica noastră externă din prezent, singura politică sănătoasă care priveşte deopotrivă, interesele noastre cele dintâi, pentru integritatea şi securitatea României. snare toimdent« După desordinele de acum o săptămână, când băeţii Căpitanului au deslănţuit pe străzile Capitalei teroarea, lovind pe trecătorii paşnici, devastând chioşcurile de ziare şi instituind ruguri păgâne la răscruci, — negre svonuri circulau cu privire la o nouă «ofensivă» a ex-tremei drepte. Noi ne-am exprimat neîncrederea în ceea ce priveşte măsurile de ordine anunţate. Cunoaştem legăturile dintre guvern şi uneltele diversioniste şi de aceea nu ne puteam lăsa amăgiţi de comunicatele d-lui Inculeţ. Două zile de sărbătoare au trecut fără ca vandalismele să se mai producă. In acelaş timp, o vizită a câtorva reprezentanţi străini se vestise, cu ocazia recepţionării unor avioane noul. Mişcările de stradă, — de care să ne ferească D-zeu! — nu s’au mai ivit. De data aceasta, guvernul, ca să nu se facă de râs, oferind unor oaspeţi străini, mascarada diversionistă, a invitat pe băeţi să-şi vadă de treabă. Când vrea, d. Inculeţ poate împiedica tulburările. De ce n'a făcut-o la timp ? încă o dovadă în sprijinul celor afirmate de noi: complicitatea actualului realm cu elementele anarhice și utilizarea acestora din urmă pentru stupide diversiuni și aranjamente de culise. In ziarul «Talpa ţării», foaia locală a organizaţiei naţional-ţărăniste din Argeş, a apărut următorul articol al d-lui Armand Călinescu: De câtva timp,au apărut în arena Politică câteva formaţiuni care îşi propun a vorbi în numele ideei naţionale. Ba chiar, aceste formaţiuni au naiva pretenţiune de a deţine pentru ele un adevărat monopol al naţionalismului. Ce semnificaţie poate avea această agitaţiune? Cred că este util să fixăm în câteva cuvinte Punctul nostru de vedere asupra acestei probleme. Mai întâi cine sunt oamenii? Cine sunt nouii crainici cari printr-o spontană tresărire şi-au descoperit misiunea salvărei Patriei? Să-i privim aici în jurul nostru, în judeţul Argeş. Improvizaţii campioni ai naţionalismului sunt nici mai mult, nici mai puţin, decât vechii oameni cari au activat până ori, rând pe rând, în toate partidele. Au fost liberali, au fost averescani, au fost agrarieni, au bătut şi la porţile noastre. Au susţinut toate credinţele şi le-au părăsit pe toate. Au fost în simbria tuturor celor cari au încercat să împiedice ridicarea ţărănime!. Au fost instrumentele guvernelor cari au practicat restrângerea libertăţilor şi violenţele împotriva lumei de la sale. Deochiaţi în formele vechi, au plăsmuit acum firme noui. iar ca să poată da iluziunea unei întineriri au angajat în lupte şi băeţandri fără căpătâi. Dar este aşa uşor să fie demascaţi! Căci în adevăr, aţi văzut un moment pe pretinşii naţionalişti atacând guvernul liberal? I-aţi văzut luptând împotriva acestui guvern vitreg, sub care lumea de la sate simte apăsătoare greutăţi ? Nu, niciodată. Dimpotrivă, i-am văzut pe domnii naţionalişti alergând în ajutorul guvernului liberal pentru a creia diersiuni oridecâte ori el a fost la stâmtoare. Mai poate fi îndoială asu ora a ceea ce se ascunde în dosul "firmei aşa numite «naţionaliste», «Creştine», etc.? Desigur, nici o îndoială. Acelaş instrument în simbria partidului liberal. Şi de unde fondurile ? Care este Isvorul din care e întreţine această mişcare? Noi,naţional-ţărăniştii suntem un mare partid, cel mai puternic partid din ură. Avem în rândurile noastre un număr considerabil de membri, avem oameni cu stare, avem profesonişti cari câştigă sume însemnate prin munca lor. Şi totuşi abea frângem modeste fonduri cu cari să plătim o modestă chirie de club. Noi ştim, aşadar, cu ce greutăţi materiale se poate întreprinde o acţiune de partid. Şi suntem în măsură să întrebăm: De unde fondurile mişcărei numite «naţionaliste» ? Un grup de băeţandri din «Garda de fer», care nu au nici un mijloc cunoscut de câştig, a închiriat, acum de curând aproape de Curtea de Argeş, 15 .Ha. de pământ cu suma de 120.000 lei. De unde au avut aceşti bani ? Suntem, nu numai în drept, dar avem o datorie patriotică să punem această întrebare şi să pretindem un răspuns. Ţara a mai suferit odată după urma unor asemenea condamnabile practici. Şi era pe punctul să-şi joace destinul ei. Cetitorii îşi amintesc desigur că in timpul neutralităţii, eram inundaţi de nesfârşite publicaţii, ziare, broşuri cari propovăduiau intrarea României în război alături de Germania. Şi mai târziu s-au descoperit dosarele secrete în care susţinătorii acelei mişcări figurau cu considerabile sume de bani, încasate de la foştii inamici. Acţiunea de corupţie a Puterilor centrale a însemnat atunci o pagină tristă pentru noi. Din fericire, a intervenit la timp o reacțiune populară, care a pus capăt acelei criminale (Continuare în pag. 2-a) de urmând talineuu S ANUL X. Nr. IMI 4 p apiul taxele de bancare plante n.i. merar cont. aprobării Direcţieii Generale P. T. T. No 34.85 »* 1n Redacţa şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 30342, Adţia 341 02 SA^m^l Hu► Haruri I Iulie 1936 2 lei Poziţii ideologice Ideea naţională După repetate explicaţii, — şi in Parlament şi aiurea — făcute de fruntaşii partidului naţional-ţărănesc, — taberele adverse ne aduc încă acuzaţiuni împotriva doctrinei. Suntem anume acuzaţi că ocrotim doctrinar şi altfel fracţiunile comuniste. Că, deci, noi suntem un partid Primejdios-Dăm, pentru ultima oară, precizările necesare. Noi suntem anticomunişti. Şi suntem deopotrivă naţionalişti. Suntem naţionalişti pentru că pornim de la ce e mai curat şi mai fundamental în această ţară: ţărănismul. El este energia elaborativă care a produs frumuseţi şi preţuri. Cel mai mare prozator al nostru este un ţăran: Ion Creangă ; cel mai mare pictor este un ţăran: Nicolae Grigorescu; cel mai însemnat cugetător, un fiu de ţăran : Mihai Eminescu; poeţi importanţi, fii de ţărani: Coşbuc şi Vlăhuţă ; prozatori mari, fii de ţărani: Slavici şi Filimon; gânditori îndrăzneţi: Pârvan; inventatori semeţi : Aurel Vlaicu ; luptători sociali: Horia, Cloşca, Crişan, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Dobrescu Argeş; cea mai fină poezie populară (Mioriţa), muzica popa fără (doină, jocuri, cântece), cusături şi artă populară tot azi şi-au găsit producătorul. Pe lângă aceasta, teoreticienii naţionalismului, (Kogălniceanu, Eminescu, Bălcescu) au putut să eşafodeze mândre castele de concepte fără elementul primordial: ţăranul Bălcescu a propovăduit puterea armată, dar drept consecinţă a scris şi cartea despre stările ţăranului; discursul la legea agrară al lui Cogălniceanu este urzit pe un concept central: ţăranul; naţionalismul lui Eminescu este fundamentat pe o clasă pozitivă: ţăranul. Aşadar, statul naţional, având a mobiliza forţele naţiunii pentru a produce valori; statul naţional, nefiind decât instrumentul prin care se integrează naţiunea în istorie ;—tatul naţional nu poate avea alt reazem decât ţăranul, decât cei 14 milioane de ţărani români. Şi atunci, concluzia logică a raţionamentelor ne îndreptăţeşte să formulăm aşa: statul naţional fără elementul fundamental; ţăranul, este o utopie; statul naţional, cu elementul fundamental; ţăranul, nu poate fi decât ţărănesc. Statul este un sistem de norme cu ajutorul cărora punem în valoare puterile productive ale naţiunii. Asta o afirmă şi naţionaliştii. Dar aşa fiind, ce însemnează altceva statul fascist, statul sovietic sau statul hitlerist decât totalitatea acelor norme cari valorifică, în planul istoric, energiile producătoare ale naţiunilor respective. Şi chiar înţeles ca formă, nu ca normă, ce însemnează statul fascist, sovietic sau hitlerist, decât forma specific italiană, specific rusească sau specific germană, adecvată, virtuţilor, creatoare ale naţiunilor respective. Prin urmare, fiecare formă de stat nu este decât productul natural al stărilor psichologice, sociale, economice şi istorice ale naţiunii respective. Statul german este naţional dar cu conţinut socialist, fiindcă primează muncitorul; statul italian este naţional, dar cu conţinut corporativ, fiindcă primează sindicatul; statul rusesc este naţional — da, naţional, — dar cu conţinut sovietic, fiindcă primează kolhozul. Statul român va fi şi el naţional, dar cu conţinut ţărănesc, fiindcă primează muncitorul agricol. România nouă nu-şi poate găsi decât o formă naţională cu fond ţărănesc în statul naţional-ţărănesc. In consecinţă logică, statul naţional-ţărănesc nu poate fi nici asemenea statului naţional fascist, nici asemenea statului naţional-socialist, nici asemenea statului naţional-sovietic. Iată de ce: 1) statul ţărănesc nu poate fi asemenea statului fascist, deoarece statul fascist e fundamentat pe o celulă vie: corporaţia. Istoria breslelor a dus la concluzia logică a primatului corporaţiei, concept activ pe care a fost ctitorită fiinţa economică a statului italian. La noi, însă, breslele au căzut de mult, singura realitate economică rămânând ţărănimea.Or, ţărănimea este massă omogenă, nediferenţiată pe funcţiuni, deci fără a furniza posibilitatea regrupării diferenţierilor de funcţiuni. Aşadar, realităţile economice împiedecă statul nostru ţărănesc a fi I după chip şi asemănare fascistă. 2) statul ţărănesc nu poate fi nici asemenea statului sovietic, deoarece ţăranul nostru este pe dea ntregul individualist. Psichologiceşte manifestă tendinţe exclusiv individualiste. Individualismul sufletesc al ţăranului român contrazice factura ţinui stat sovietic. E atât de adevărat că ţărănismul desminte comunismul, încât chiar în Rusia, ţarul roşu, a fost silit să recunoască proprietatea. Sub însuşi intransigentul Stalin, comunismul a cedat ţărănismului, iar nu invers. Aşadar, realităţile psichologice împiedecă statul nostru ţărănesc a fi după chip şi asemănare sovietică. 3) Statul ţărănesc nu poate fi nici asemenea statului hitlerist, deoarece altele sunt necesităţile istorice cari au produs acest stat. Germania s a găsit într’o poziţie istorică particulară. Imperativul categoric suna: revanşă. «Volk ohne Raum» (popor fără spaţiu) sau «Blut und Boden» (sânge şi pământ) — iată cele două pârghii pe care s'a realizat echilibrul nădejdilor germane. Expansiunea economică a derivat din cel dintâi principiu; conştiinţa superiorităţii rasei a formulat cel de-al doilea principiu. Ger necesităţile noastre istorice asemenea porniri anexioniste şi revanşarde? Doamne fereşte. Idealul unirii epuisat, a consumat odată cu el, orice tendinţă în afară. Aşadar, realităţile istorice şi geografice împiedecă statul ţărănesc de a fi după chip şi asemănare hitlerista.. De la aceste confuzii începe utopia și șarlatania. Ordine, dezordine şi diversiuni Evenimentele de stradă din ultimile săptămâni sunt menite să trezească bănueli. Se face încă odată dovada că între oamenii care menţin ordinea şi oamenii dezordinei sunt legături atât de strânse, încât poate fi vorba de relaţii între stăpân şi slugă. Aceste legături s’au văzut cu ocazia alegerilor de astă iarnă dela Suceava, Mehedinţi şi Hunedoara. Antisemiţii gogo-euzişti s’au aflat la remorca guvernului.. Guvernul avea nevoie de un succes. Dar nu de un succes direct, incapabil să-l repurteze Aveau nevoie de slăbirea partidului naţional-ţărănesc, singurul partid serios, care ar fi fost capabil să-l răstoarne de la putere, unde d- Tătărăscu se cramponează cu disperare pentru a dovedi prestigiul săli personal în faţa partidului liberal. Prelungirea cu orice preţ a puterii, cu preţul tuturor trădărilor şi a tuturor abdicărilor. Are nevoie de putere pentru prelungirea destinului său de primministru. Sau este prim-ministru cu prelungire sau ajunge la ordinele d-lui Ge°rge Brătianu, iată alternativa d-lui Tătărăscu. Această tragică alternativă, născută din stranii complicaţii ale mecanismului constituţional a împins pe d- Tătărăscu şi pe amicii săi la o politică de aventură. La aceasta îl îndemna şi temperamentul. D. Inculeţ are mentalitate veche de agent provocator formată la şcoala Ohranei Grupa H Ghiaţă, Bejan, Titeanu este formată din tineri fără responsabilitate, cavaleri de industrie plecaţi în vânarea noroculuiSeparat, fiecare ar fi avut calităţi, dacă ar fi fost încadraţi în grupe oneste. Din defecte, se pot atrage uneori calităţi. Strânşi ’i bandă, devin un pericol pulie. Activitatea intensă individuali ’a transformat în gangstir ... Gangsterism iff financiar oglindeşte în politică o metodă analogă. Cum se poate denumi complicitatea guvernului, care reprezintă ordinea, cu fermenţii calificaţi ai dezordinei? Este clar: tulburările de stradă, antisemitismul şi acuzaţia anostă flaşnetară de «comunism» sunt menite să torpileze de la putere partidul naţional-ţărănesc, să creieze un climat de dreapta. Lăsând în opinia publică impresia falsă că ne aflăm în faţa unei recrudescenţe a antisemitismului, în mod fatal se pune întrebare dacă nu cumva popularitatea partidului naţional-ţărănesc a scăzut până la degringoladă. Acest joc de impresii şi falsificare a justei perspective, au ca ţel punerea marei întrebări a legitimării la succesiuni. Partidul naţional-ţărănesc mai este indicat de către masse ca legitim succesor? Acesta este rezultatul la care vrea să ajungă d. Tătărăscu: îndoială asupra succesiunii sale. Din această îndoială poate profita pentru a prelungi o guvernare agonică.Elementele de dezordine dela dreapta i s’au pus la dispoziţie. Dreapta a fost categoric înfrântă la toate manifestaţiunile electorale. Nu numai la alegerile parţiale dela Mehedinţi şi Hunedoara, ci la numeroasele alegeri comunale şi judeţene. Partidele de dreapta s’au dovedit inexistente. Partidul naţional-ţărănesc domină situaţia. Excesele de stradă puse la cale de către guvern cu ajutorul bandelor antisemite nu pot da indicaţii de succesiuni. Nu pot fi un termometru politic- Partidul liberal ar fi putut, în ’ .... Vă-Sreşiii şi Ocneie-Mări şi — apoi — angaja ca instrumente politice în locul huliganilor. Un guvern iresponsabil poate foarte lesne provoca tulburări de stradă. Nici jocul fals de impresii n’a fost realizat. Opinia publică este obişnuită şi clarificată asupra jocului-Intre ordine — dezordine — diversiune sunt strânse relaţiuini sub guvernările liberale. Din fotoliul ministerului de interne, d. Ivan Inculeţ apasă pe butoane. Şefii fracţiunilor de dreapta se prezintă pentru a-şi încasa simbriile şi ordinile dela stăpânire. Intr’o Duminică provoacă scandaluri. In altă Duminică o lasă mai moale. Nu vede tineretul sumbra tragedie care se joacă pe podium şi hilarianta comedie din dosul perdelelor? Tineretul studios a ajuns o simplă masă de manevră pentru jocuri de culise? Se mulţumesc să fie păpuşile d-lui Inculeţ şi Tătărăscu? Marii vinovaţi în actuala dezordine nu se află în rândurile tineretului. Guvernanţii sunt vinovaţiFostul regisor de la Oradea-Mare ne-a mai oferit un spectacol. Cât prestigiu n’a pierdut în străinătate ţara noastră de pe urma acestor dezordini? Telegramele ziarelor străine şi interviewurile d-lui dr. N. Lupu au arătat-o luminos Păpuşeria va continua? Cramponarea de putere a d-lui Tătărăscu a aruncat patria pe marginea abisului... Criza omului modem de GH. CORNEANU Spiritul instabil al omului se naşte — cu toate manifestările prin cari se exprimă această instabilitate esenţială — din transformarea continuă a sensibilităţii, a structurii şi a mecanismului intim al individului. Este un fapt uşor observabil — mai ales în timpuri de răscruci a libertăţii indivizilor — diferenţele de atitudini ale tipurilor. Intre omul romantic al veacului trecut şi cel prezent care trăieşte dintr-o neîntreruptă discriminare a tuturor valorilor şi pe care-l întâlnim şi vedem cum se creează — cu toate concluziile lui — sub ochii noştri — deosebirea este fundamentală. Asistăm la existenţa altui tip de intelectual, de om. Viaţa omului nou, eliberată dintr’o altă gândire, dintr’o diferită orientare în ştiinţe, în politică, în etica sa, nu s’ar prezintă astfel, dacă toate acestea nu sar naşte în spaţiul unei modificări permanente a substanţei individuale. Omul nou, modern, este un tip lipsit de stil. Acesta vrea să-şi conserve întreaga disponibilitate a fiinţei sale şi nu se lasă înlănţuit. Omul actual nu acordă decât un credit convenţional creaţiilor sale şi oricărei creaţii în genere. In fond, întregul preocupărilor sale este un pretext pentru afirmarea netăgăduită a libertăţii. Odinioară, un scriitor ca Buffon putea afirma : «Omul este stilul». Scriitorul acesta se baza în definiţia sa nu pe discriminarea logică a ideilor, ci, pe o anumită stabilitate a individului şi a spiritului. Raţionalistul credea că a descoperit o caracteristică valabilă şi imutabilă măcar în lucrurile literare. El se mai sprijinea pe factorul social şi cel psihologic şi era încredinţat — prin anticipaţie — că sunt legi fixe şi stabile ale spiritului. Pentru morală şi societate, pentru însuşi orgoliul de scriitor şi credinţele sale trainice, trebuia susţinută stabilitatea ca o garanţie a actelor omeneşti în genere. Azi, conceptul se dovedeşte a fi inadecvat realului, care este inconceptibil şi indeterminabil. Responsabilitatea unui act există numai în măsura în care individul este implicat în funcţiunea lui, din momentul în care trăieşte o acţiune. Restul nu-i mai aparţine, a devenit normă şi istorie, şi a intrat în lumea fixă, absolută, şi mitologică, a valorilor. Ideile omului prezent sunt expresia riguroasă a tuturor acestor date, schimbări şi concluzii. Viaţa ideii depinde de aceea continuă instabilitate a sensibilităţii, a spiritului modernului. Un stil de viaţă este azi cu neputinţă a mai fi realizat. Viaţa ideii nu are stil, normă, lege, metodă. In viaţa ideii zadarnic vom căuta psihologicul sau factorul sociologic. Dacă am urmări cursul şi durata unei idei, ar trebui să avem în vedere numai această instabilitate primordială-Reluarea şi încercarea de a continua o viaţă a unei singure idei, după ce mimetismul sensibil care a născut-o este altul, ne apare ca un act a cărui durată devine o prelungire artificială. Filosofii cari revin o viaţă întreagă pentru exprimarea unei idei unice, au transformat această ideie într’o valoare mitologică-Avem legiuni de idei egale cu viaţa şi cu moartea lor, condiţionate în funcţiunea lor intimă de imperiul şi apele sensibilităţii noastre, în veşnică fluctuaţie şi căutare a spiritului, a cărui constituţie instabilă nu ancorează la nici un ţărm din pricină că vrea să-şi păstreze neangajată şi nealterată disponibilitatea tuturor începuturilor.Din toate aceste motive, omul modern înseamnă absenţa stilului. Din aceeaş calitate pleacă şi se naşte înclinaţia şi direcţia logică spre mister a modernului, şi din apărarea pe care şi-o creează conştient împotriva înţelesului care ratează spiritul şi viaţa. 1. Iraţionalismul modernului afir- mându-se ca lipsit de stil, se menţine în principalul act al libertăţii şi al instabilităţii, care se opun conceptului, sau unui real determinabil. Există o necesară obscuritate, iar umbra nu apare decât graţie prezenţei soarelui. Orice limpezime construită are dezavantajul morţii premature. Viaţa se menţine printr’o voită. (Continuare în pag. 2-a) D. Ion Rafinianu despre relaţiunile române-bulore ie ie falţi » treime ni se facă Ziarul «Utro» din Sofia, cu data de 17 iunie, publică următorul interview cu d. Ion Răducanu: «D. Răducanu, fost ministru în cabinetul Maniu, Rector al Academiei de înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti şi unul din membrii mai importanţi ai partidului naţional-ţărănesc din România în drum de la Salonic spre Bucureşti s-a oprit pentru câtva timp la Sofia,întrucât d-sa este unul din oamenii politici de seamă ai României, care vede aproprierea celor două ţări pe căi şi baze culturale, i-am solicitat câteva declaraţiuni. Omul politic din România cu multă bunăvoinţă ne-a făcut următoarele declaraţii: Prezenţa mea la Sofia are un caracter cu totul particular. M-am oprit să văd pe prietenii de aci. Nu puteam sbura deasupra Capitalei dv. fără să mă fi oprit să-i văd. Am avut întâlniri şi cu unii dintre oamenii politici. Am fost primit în audienţă de către d. Kioseivanoff, primul ministru al ţării dv. Asupra situaţiei interne din țara dvs. nu pot să fac nici un fel de declaraţii. Dar asupra aproprierei romăno-bulgare, pot să vă declar următoarele: îmi este cunoscut că se pregătesc din nou — nu ştiu pentm atâta oară — tratative pentru soluţionarea chestiunilor în litigiu dintre Bulgaria şi România. Doresc că ceea ce, hotărâtor doresc, d-nii Kioseivanoff şi Titulescu, să realizeze, aşa ca să dispară unele puncte întunecoase din atmosfera unei înţelegeri şi conlucrări Pacifica dintre Bulgaria şi România. Şi acum, după cum atât dintr’o parte cât şi din cealaltă, sunt persoane interesate, cari caută să împiedice relaţiunile şi legăturile de bună prietenie dintre cele două ţări, dacă nu şi de frăţească apropiere, trebue să socotim ca o chestiune vitală acţiunea oamenilor de cultură, hoaraţi să se debaraseze de fatalismul, caracteristic ţărilor noastre. Trebue să se lucreze, după cum am spus, în special pentru o apropiere pe teren cultural. Trăim foarte izolaţi unii de alţii. Fie ca, foarte modestul fery-boy, care se proectează a se construi între Rusciuc şi Giurgiu, să fie un început simbolic pentru alte legături mai importante şi nu numai de baze economice. Cu toate că Sofia şi Bucureştiul, sunt despărţite de un drum de o oră şi jumătate cu... aeroplanul, mijloc de comunicaţie foarte sigur şi comod, totuşi foarte puţini sunt vizitatorii dela dvs. la noi şi dela noi la dvs. cari să folosească acest mijloc de locomoţie ca să nu simtă că între noi există un fluviu care poate şi să despartă şi să aproprie. Un început al aproprierei pe baze culturale l-au format lecţiile organizate la dvs. şi la noi de către oameni de ştiinţă şi de cei politici din ambele ţări, cum a fost cazul d-lor Grigor Vasilieff, dr. N. Sacaroff şi a regretatului I. Sacaroff. Trebue să continuăm să ne cunoaştem astfel şi vom ajunge să avem o mai mică neîncredere în relaţiunile noastre. Prin arătarea adevărului, vom reuşi să îndepărtăm reaua influenţă ce unii interesaţi caută s-o infiltreze în scop de a zădărnici legăturile de prietenie aşa de naturale dintre ţările noastre. Mă bucură faptul că am putut să mă întâlnesc cu unii dintre mulţii mei prieteni ce am în ţara dv. Regret că în cele două zile cât am stat la Sofia, nu am putut vedea pe toţi, dar prin ziarul dv. le spun prietenescul meu «La bună vedere». v •-«: ** » ♦ D. ION RADUCANU Cine răspunde? ! Oficiosul partidului liberal, în loc să răspundă la repetatele acuzaţiuni justificate, pe care le aduce opinia publică actualului guvern, reîncepe povestea pretinselor disensiuni din partidul naţional-ţărănesc. Cu aceleaşi mijloace, pe acelaş ton ca şi prietenii d-lui Inculeţ de la ziarele cu sgardă hitleristă. Noi am denunţat şi altădată, marea greşală pe care o săvârşeşte conducerea liberală, încurajând dezordinele, dând mână liberă tuturor derbedeilor, cari atacă la drumul mare şi prefac Capitala în teatrul unor lupte civile Deşi, în relatările pe care le dă ministerul de interne, este vorba de anumite măsuri ce nu se pun, totuşi în practică. Avem tot dreptul să nu manifestăm absolut nicio încredere în măsurile anunţate, care sunt desminţite de procedeele de până acum ale autorităţilor, inspirate, negreşit, din ordinele superioare. Altminteri poate că am fi primit cu satisfacţie cele vestite de minis- t terul de interne, după discuţiunile cu organele poliţieneşti. Derbedeii îşi fac mereu de cap- Sunt cartiere, în Bucureşti, pe unde nu mai poţi trece. Grădinile publice au echipe de legionari, cari pândesc pe trecătorii paşnici şi la momentul oportun îi stâlcesc în bătăi. Există o casă studenţească de unde ies în fiecare dimineaţă noul patrule de aşa zişi studenţi, în cămăşi verzi, cari inspectează colţurile de stradă şi constitue prizonieri pentru supliciile din beciurile numitei case. Faptele acestea sunt dealtfel cunoscute. Au mai fost relatate. Şi am avut şi noi durerea să le vestim aici. Dar nu putem să ne stăpânim indignarea în faţa unor asemenea spectacole. Avem o stare de asediu, s-a instituit un regim excepţional, ale căror rosturi s’ar explica desigur acum. Să ni se arate de ce nu se intervine în mod serios pentru reprimarea dezordinelor? In alte ocazii, d. Inculeţ lăuda aceste măsuri excepţionale şi le lămurea scopul. De data aceasta, se mulţumeşte a întruni autorităţile poliţieneşti. (Continuare în pag. 2-a)