Dreptatea, februarie 1946 (Anul 21, nr. 3-21)
1946-02-07 / nr. 3
Anii XXI (seria Hl-a) Nr. 3 Director: MUSTOS SADEA)\ proprietar: s. fi, „enEFTfiTEfrj I Un an 20.000 Lei] ADonamsite: |6 »«m 10.000 , i 3 luni 5.000 , Instituţii şi întreprinderi particulare j v 50.000 lei anual BIBLIOTECA„ASTRA» $ . G I U “pagin on Cei n «al partidului raafional»ţărănesc Joi 7 Februarie 1946 REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Str. Clemenceau Nr. 9 fier și adm. 5.51.81 Tipografia 5.22.76 Taxa plătită în numerar conf. aprobării 15.504/946 Telefoane: { Se reglementează preturile!... de MESTOR BADEA Ziarele anunţă că la Ministerul Industiriei şi Comerţului, sa discută modificarea nu ştim cărei legi, in legatură cu reglementarea preturilor cari nu vor de loc să se supună, ba chiar se răsvrătesc împotriva soluţiilor găsite până azi. Treime să mărturisim că, până acurt, in lupta dintre birouri şi preţuri, acestea au biruit , simte oricine trece pragul unei prăvălii sau se opreşte la orice tarabă din piaţă. Şi ministerul a căutat şi caută mereu soluţia... La protestul întregii lumi care simte povara situaţiei, se răspunde consolator : Fiţi liniştiţi, ministerul caută soluţia. Ca şi cum aceasta ar fi rostul acestui crasaism — să caute ceee ce uu gîfîaşte... E timpul să se ia o hotărfre bărbătească, clară, în cadrul realităţilor — o hotărire care să dea o justă răsplată celor ce participă, cu muncă sau capital, atât in procesul de producţie cât şi în cel de repartiţie. Lucrul nu trebue făcut însă, pe felii — azi una, mâine alta —ci toate deodată. Cea mai prost cotata dintre toate mărfurile ce sunt pe piaţă e , munca. Iar aceasta, cu cât este mai calificată cu atât este parcă mai ! Încă dela ora 9 sala, foarte mads scatificată ca salarizare. Numai remeia arhiplină, unele produse agricole — la preţurile oficiale — sunt cel puţin tot atât de depreciate. Poate pen- tru că şi munca ţăranului est® cea mai nesocotită. In orice caz, sub pretextul reglementării, nu trebieuesc lăsate să se ia la întrecere preţurile cu salariile. Acestea din urmă pierd totdeauna cursa. IŞrmferul sau ministerele — că nu ştim câte mai sunt — cari se ocupă cu dezlegarea problemei, se găsesc în situaţia de a alege, sau sunt în stare să-l găsească soluţia — şi asta grabnic nu încăpând ia-1 Şedinţa Congresului a fost deschisă de d. N. Penescu, Preşedintele Organizaţiei şi Secretarul General al Partidului. Congresul a ales Comitetul Executiv. Acesta a ales la rândul său Delegaţia Permanentă şi Bilă,şi pe dibuite — sau să sa destiin- rou. Congresul a aclamat în deţens, făcând astfel o economia de- i lung realegerea în unanimitate a stul da simţită, bugetului statului, d-lui N. Penescu, ca preşedinte Nu se pot întreţine atâtea birouri al Organizaţiei de Argeş, numai pentru a înregistra eşecul ! După terminarea formalităţilor măsurilor pe care tot ele le iau, "statuare s'a dat cuvântul fruntaşiSă lase lucrurile să se aranjeze singure — că poate, ele, de capul lor, vor găsi o soluţie mai bună decât cele pe care le-am văzut şi le am trăit până acum. Măcar n‘ar mai compromite şi o idee — organizarea raţională a vieţii economice — care in alte mâini, ar putea să fie fecundă. S. NS. CAPITAL & M. S. Regele Mihai I a sosit,eri, în capitală, venind de la Sinaia. Congresul organizaţiei ‘Partidului Naţional“ la Mafinecî szd.unitee dela ‘Piteşti Organizaţia Partidului Naţional Ţărănesc din judeţul Argeş a ţinut Congresul in ziua de 2 Februarie 1946 în sala cinematografului Aquila. Delegaţii tuturor comunelor din jude şi ai satelor celor mai îndepărtate, veniseră, cu toată greuarea transportului, ca niciodată de numeroşi. Deschiderea şedinţei lor organizaţiei şi oaspeţilor. In sală s'au remarcat reprezenpresei streine şi romatanţineşti. A fost îndelung aplaudat Markham cunoscutul gazetar merican, streine, printre care domnul Marcham, ai presei române şi ai partidului Naţional-Liberal, cu care am stat alături în acţiunea pentru scoaterea României din răsboiul contra Uniunii Sovietice. Acum aproape 17 ani se întrunea în această Sală Congresul Organizaţiei de Argeş al Partidului Naţional Ţărănesc. Era atâta voie bună şi încredere in viitorul Partidului şi al Ţării După aproape zece ani de lupte hotărâte ideia ţărănistă izbândise. Alegerile din 1928 au fost o sarbatoare a democraţiei româneşti. Dela un regim personal cu aparenţe constituţionale, s'a ajuns la dictatura făţişe instaurată în 1937, la suprimarea Constituţiei în 1938 la Partidul Unic şi în sfârşit la instalarea a însuşi Regelui Ţăuii ca şef al acestui partid. Oameni fără conştiinţă — l-au ajutat pe Carol al II-Iea să împingă Ţara spre dezastru. S'au imitat forme politice streine, care n'aveau nicio potrivire cu structura socială și cu sufletul poporului românesc. Această încadrare a României în regimul totalitar, care stăpânea atunci aproape toată Europa Centrală și Sudestică, a dus-o cu fatalitate în înglobarea ei în sistemul de aliante italo-german şi în răsboiul Împotriva U.R.S.S. Ce a făcut Partidul National Ţărănesc in toată această vreme?:: s. Ghiţă Pop Dscursul D-lui I S. Penescu Dr. N. Penescu a luat cuvân-jinat pe Preşedintei© Orgaruzlsutul în aplauzele călduroase ale adunării. Adunarea, inpicioare, a aclaţieî de Argeş. Am marea plăcere să salut printre noi, reprezentanţi ai presei îVole şi comen VOX ROPOLI Ne-am oprit deunăzi în Piaţa Teatrului Naţional şi am plecat capul să citim ce este scris pe asfalt : „Jos Iuliu Maniu care a vândut Ardealul..." Ridicând privirea am întâlnit pe aceia a unui muncitor mai isteţ decât un ministru. — Ce să facă şi dumnealui, Co, mersant...# La o întrunire de fabrică un „activi,st" lăuda guvernul: — Fraptor! Opera domnului Petru Groza poate sta alături de aceia a marilor noștri domnitori, alături de aceia a lui Alexandru Ion Cuza... La care muncitori au strigat In cor: — Trăiască Alexandru Ion Cuza! DEMOCRAȚII Pe lângă ziarele de partid care se mărturisesc sau se recunosc uşor F. N. D.-iste («Scânteia“; „România Liberă“; „Frontul plugarilor“; „Libertatea“; „Victoria.,; „Dreptatea nouă“; „Drapelul“ şi alte câteva) mai apar în Capitală unele mai mult sau mai puţin democratice, mai mult sau mai puţin oportuniste, mai mult sau mai puţin deochiate. Fireşte instituţiile serioase şi gazetarii de prestigiu Îşi cinstesc respectiv firma sau iscălitura. Dar fiţuici, girate de cunoscuţi şnapani ai presei, încearcă fel de fel de manevre politice la adăpostul unei pretinse independenţe. Ori de câte ori situaţia devine delicată pentru F.N.D., oride câte ori un comentariu pentru a beneheia de relativul credit al cititorilor are nevoie de prezentarea într‘un cadru măcar aparent obiectiv, „democraţii“ fără misiune stabilă intervin. Rostul lor este precis. Şi, nu ne îndoim avantajos, dacă nu direct remuneratoriu. Genul se cunoştea de mult în presa noastră unde alături de certe valori, de personalităţi onorabile şi de tehninicieni conştiincioşi mişună destui indivizi de situaţie morală dubiosă . De la o vreme insă „democratul de serviciu“ angajat cu ocazia pentru a exprima opinia cetăţeanului independent, face afaceri prospere. Mai prospere decât sub regimul politicianist sau antonescian. Cititorii îl cunosc şi mai ales îl simt. Oricât interes profesional ar avea să-şi camufleze dependeţa faţă de regim. ADEVAR OBIECTIV Citim în „Victoria“ următoarea notă : „In oficiosul, d-lui Maniu „Dreptatea" d. Nestor Badea cere libertatea „de a-şi folosi capul pe care îl are, că doar pentru asta îi poartă greutatea pe umeri". După câte ştim nu s'a adus până în prezent nici o ştirbire greutăţii sacre şi inviolabilea volumului cranian al d-lui Badea. Chiar capete mai uşurele decât al d-sale au avut toată libertatea să se poarte cum vreau între umere". Bunăoară ale domnilor de la „Victoria“ ! Tragedia mm mmm de FRANQOIS MAURIAC Membru al Academiei Franceze ţjjf na din plăcerile vârstei la care am ajuns este aceia de a fi văzut debuturile cadeţilor mei cari se agită astăzi la suprafaţă şi, dominând toate aceste vieţi, să le observ punctul de plecare, piedicile ocolite sau înlăturate, drumul şi cotiturile. Acei cari l-au admirat şi iubit pe André Malraux, încă de pe când era tânăr, putut-om oare crede vreodată că drumul lui prin bălă- t riile Indochinei, prin satele calcinate ale Spaniei roşii, şi pr.'n Alsacia, n'aveau să-i ducă la puşcăriile lui Franco, fără să clipească grămezile de cadiavre goale. La plimbare, un amic îţi arată un anume loc al şoselei şi-ţi spune, foarte simplu: „Aici, pe î nserate, am doborât un neamţ... Iată şanţul unde am rostogolit trupul... „Pe lângă marile măceluri organizate şi în afară de câmpiile morţii încete sau ,repezi, ucideri solitaire au fost comise zilnic în toată Europa, ani de zile, de către patrioţi cari sfârşiau şi ei, aproape toţi, prin a fi doborâţi. Dar tocmai această depreciere a vieţii în general dramatizează destinul particular şi-i dă o ciudat decât în epoca dela războiul cel mare până la acela despre care abia îndrăznim să spunem că tocmai s'a terminat. In nici un moment al Istoriei, aventura n'a ridicat la noi mai multe vieţi printr'un iureş mai grozav. Nu se mai numără oamenii ai căror destin schiţează şi se organizează pentru teatrul de catastrofe salturi neprevăzute, consecinţe sângeroase sau ducând, dimpotrivă, la succese spectaculare şi apoteoză oficială. Viaţa umană e neînchipuit devalorizată, e drept. Copii sau la o groapă în argilia e- c°rj s® *a P,oze' privesc roică a frontierei, ci la fotoul ministerial, şi că soldatul care n'a avut vreodată alt grad pe lume decât acela de colonel, îl va schimba într-o zi pentru modestul titlu de tehnician? Era desigur, ultima condiţie umană pe care ne-am fi închipuit-o pentru el. Repetăm din obişnuinţă că timpul nostru merge spre ştergerea personalităţii, spre absorbirea acesteia de către forţele colective; oraşul viitorului ne apare sub aspectul vag al unei fermitiere. Şi totuşi, destinul n'a fost ’’teodată mai valoare: condiţia umană câştiga în relief şi patetic ceia ce pierde în ordine, armonie şi securitate. Nu numai viţiul şi crima, dar şi manevrele josnice ale politicii mână spre o catastrofă secspiriană indivizi pe care-i credeai doar simpli figuranţi. Şi asta, nu într'o ţară izolată de restul lumii, ca Franţa din 1793, ci pretutindeni şi simultan în Europa, unde oraşele s’au prăbuşit în flăcări şi bubuituri, pe când conducătorii jocului luau otravă în fundul vizuinei lor subterane. „Tragedia acum e politica". Vorba lui Napoleon a luat un înţeles absolut. Politica a devenit tragică şi nimic nu mai poate despuia de acest caracter. Numeroasele drame individuale, toate semificative, nu sunt decât reflexul dramei universale. Sfârşitul aparent neîntreruptă, al cărei termen interesează puţin, fiindcă politica zilei constituie o dramă probabil dacă nu fatal este preînchipuit de bomba atomică. Nimic nu a finit în această ordine, nimic nu se va termina, Istoria organizându-se de (Continuare în pag. 2-a) (Continuare în pag. 4-a] F. 1. î. Ilii 191? Disolvat de Carol II în 1937, el a continuat să trăiască, să sa-, dezvolte în adâncurile Neamului Românesc, urmând de data aceasta acţiunea clandestină şi subversiva a tuturor revoluţionarilor. Un singur om, a cărui autoritate politică şi morală era imensă, a ridicat capul şi neîncetat a vorbit în numele Naţiei, celor care o asupreau, era Iuliu Meniu. Iuliu Maniu atacase politica lui Carol II între 1930—1938, în toa(Continuare în pag. 3-a) Scrisul liber de N. Caramfino v, C.AJ...•. Subiectul a devenit dintr'odată delicat şi vederile acordului de la Moscova ne obligă să intrăm şi în această privinţă în cadrele morale şi intelectuale ale omenirii civilizate. Noi, democraţii de ori, de azi, de totdeauna, nu aveam nevoe de această reamintire pentru a preţui virtuţile siarisului şi pentru a simţi legătura, enunţate de Platon, dintre libertatea spirituală şi libertatea politică. Dar câteodată este util ca prin convenţiuni internaţionale sa se întărească în fapt prestigiul abstract al principiilor şi desigur că niciiun Român bine intenţionat n'a socotit superfluu paragraful prin care cei trei mari au adus omagiul lor sincer eternelor adevăruri. Fiindcă să nu ne închipuim că problemele se rezolvă singure şi că ele se pot lipsi în rodirea lor, de participarea noastră activă. Este poate calitatea principală a textului iscălit la Moscova această invitaţie la acţiune, la prezenţă politică adresată fără deosebire tuturor partidelor democratice din ţară. Nimeni nu are a se prevala de avantagii înaintea unui cetăţean care este chemat să aleagă prin vot liber, direct, egal şi secret pe stăpânitorii lui veritabili. Alegerile — îndeplinite nădăjduim în condiţii democratice — vor hotărî de partea cărui partid înţeleg să se aşeze masele, iar această verificare odată îndeplinită viaţa politică va pierde, prin forţa lucrurilor, din violenţa şi din tensiunea ei actuală. Poporul se cuvine însă între timp luminat atât asupra programelor şi a chestiunilor la ordinea zilei, cât şi asupra persoanelor chemate să afle soluţia crizei morale şi a crizei materiale prin care trecem. Alt mijloc decât ori presei libere, omenirea nu a aflat, în grija ei de a preveni abuzurile, stăpânitorii or, de a limita efectele unor măsuri de stat nepotrivite şi de a nu acorda răspunderea conducerii treburilor obşteşti nechemaţilor care prin înşelăciune, s'au nie strecurat la cârmă. Scrisul zilnic — făcând abstracţie de aspectele comerciale pe care le-ar putea împrumuta — are o îndoită misiune. El reflectează pe de o parte curentele predominante ale opiniei, încercând pe de alta să modifice această opinie în sensul pe care îl crede de cuviinţă. In ambele ipostaze el îndeplineşte un important serviciu public. Scrisul spre deosebire de celelalte activităţi de stat are darul de a se controla pe sine. Să nu ne speriem de aceia în mod superficial de erorile care s-ar putea strecura pa calea presei sau de reaua voinţă pe care ea ar putea-o adăposti. Dacă ziarul modern de atitudine a căpătat în vremurile noastre importanţa socială pe care marile naţiuni se grăbesc să i-o recunoască, aceasta se datoreşte în primul rând faptului că remediu în cele mai multe privinţe şi otravă în anume cazuri ziarul secretă propriul său antidot. Să nu ne supere de aceia nici frecvenţa vizitelor pe care le primim, nici stăruinţei corespondenţilor de presă în a comunica impresiile pe care le culeg. Contradicţiile eventuale se rezolva de la sine, iar informaţiile interesate se spulberă la lumina adevărului biruitor. O singură prevedere este necesară, aceia de a nu oieri involuntar pretext. Şi în acest scop să fim pregătiţi ca miresele din evanghelie. Fiindcă de unde ' Q=“ fi,nci dacă nu astâmpărăm flacăra U. ^uaar închidem ferestrele că ne sufocăm în sufletul înnecăcios al jarului. Tot globul a devenit un imens bulgăre de sticlă. Ferice de aceia care pot înfrunta fără rușine și fără teamă raza de lumina care străbate cristalul.